Murder conviction affirmed; appeal dismissed as unfounded for knife slaying of neighbor

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 717 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A.V. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 din același cod, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 529 din 3 februarie 2000 a Judecătoriei Iași și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute, în final, 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la zi, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei către aceasta, reprezentând despăgubiri materiale; a respins, ca neîntemeiată, cererea aceleiași părți civile de acordare a unor daune morale atât ei, cât și minorei A.A. și a constatat că moștenitorii victimei nu au emis pretenții civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 27 septembrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din sat și, în continuare, acasă, unde lucra la repararea podului locuinței.

În jurul orei 14,00, a fost strigat de A.V., victima, vecinul său, care i-a cerut o țigară însă inculpatul l-a refuzat. La scurt timp, victima a venit în curtea acestuia, reiterând cererea, iar inculpatul a poftit-o în bucătărie, a servit-o cu un rom și i-a dat două țigări. În timp ce se îndrepta spre ușă pentru a pleca, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de pe masă, în zona gâtului, punând apoi cuțitul la loc, iar victima a parcurs 15-20 m după care a căzut la pământ, sub privirile inculpatului, fiind găsită de fiica inculpatului, martora A.V.

Potrivit concluziilor Raportului de autopsie medico-legală nr. 1316 din 21 octombrie 2002, întocmit de Institutul de medicină legală – Iași și avizat de Comisia de avizare, sub nr. 4802 din 10 decembrie 2002, moartea lui A.V. a fost violentă; ea s-a datorat șocului hemoragic, consecința secționării pachetului vasculo-nervos al gâtului prin plagă înțepat-tăiată laterocervicală; aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiect înțepător-tăios, cu lățimea maximă de 2 cm și lungimea maximă de 10,5 cm, agresorul aflându-se în spatele victimei ușor lateral dreapta de aceasta; leziunile constatate au fost sigur și direct letale.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în ambele etape ale procesului penal, vinovăția sa fiind dovedită și cu celelalte mijloace de probă.

Prin decizia nr. 429 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care considera sentința ca netemeinică, cu referire la pedeapsa aplicată, considerată prea aspră și a cărei reducere o solicită, apreciindu-se că, modalitatea prin care inculpatul a agresat victima, conduita acestuia după comiterea faptei, în sensul neacordării nici unui ajutor, precum și antecedentele penale nu justifică aplicarea unei pedepse mai ușoare.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care, reiterând același caz de netemeinicie referitor la asprimea pedepsei, solicită casarea hotărârii și reducerea sancțiunii, luându-se în considerare datele sale personale.

Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare și au analizat aplicarea în concret a dispozițiilor cuprinse în art. 72 C. pen., având în vedere mijloacele și împrejurările săvârșirii faptei, precum și persoana inculpatului.

Astfel, A.V. fără nici un motiv aparent, explicit, a înfipt cuțitul în gâtul victimei venind din spatele ei, în timp ce aceasta pleca liniștită spre casă. Totodată mergând după ea, deși a văzut că, după ce a parcurs 15-20 m în curtea sa, victima a căzut la pământ, într-o baltă de sânge, nu i-a dat nici un ajutor, revenind în locuință pentru a-și continua treburile întrerupte de venirea vecinului său, victima.

De asemenea, inculpatul nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, iar atitudinea sa sinceră și deschisă de recunoaștere a faptei, a fost luată în considerare, coroborată și cu celelalte criterii de individualizare, de către instanțe atunci când i-a aplicat și menținut minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor, respectiv, 10 ani închisoare.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat nici a celor care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la 16 martie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 429 din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002 până la 16 martie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.