Evidentiary rejection of alibi in joint aggravated robbery and homicide; individualization of sentence for minor offender with diminished intellectual capacity

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 7 iulie 2003, Tribunalul Neamț a condamnat, printre alții, pe inculpatul G.M.G. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod și la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) din același cod, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu anul 1991, după divorțul părinților, inculpatul minor G.M.G., rămas în grija tatălui său, coinculpatul G.C., locuia însă la familia I.A., aici, el prestând diferite munci pentru a-și achita cazarea și hrana. Totodată, inculpatul minor, atunci când își vizita bunica în satul Doina, aparținător de comuna Girov, lucra la D.I., vecin, având astfel posibilitatea să-i cunoască locuința.

În acest context, în seara zilei de 26 decembrie 2002, inculpatul minor s-a întâlnit cu tatăl său și i-a spus că știe de unde și de la cine poate face rost de bani, D.I. fiind bogat pentru că se ocupa cu croitoria și împrumuta adesea sume de bani consătenilor. Ca atare, cei doi s-au deplasat împreună la locuința lui D.I., au escaladat poarta, minorul a deșurubat becul de iluminat și prin forțarea ușii de acces, au pătruns în casă.

După acest moment, ambii au început căutarea banilor în sertarele diverselor obiecte de mobilier, zgomotul creat trezindu-l pe D.I., persoană în vârstă de 86 de ani.

Atunci când proprietarul casei s-a ridicat din pat, el încercând să-l îndepărteze din calea sa pe G.C., a fost lovit de inculpatul minor cu un obiect metalic, pe care îl avea în mână, iar tatăl său l-a lovit cu o coadă de mătură peste cap și peste întregul corp. După ce a fost doborât la pământ, D.I. a fost lovit de ambii inculpați, până când a ajuns în stare de inconștiență, moment în care G.C. l-a târât din hol într-o cameră, l-a așezat pe un pat și l-a acoperit cu o plapumă.

În continuare, inculpații au căutat bani și dintr-un dulap au luat suma de 1.100.000 lei, o parte din banii găsiți împrăștiindu-se prin încăpere.

La plecarea din casă, inculpații au lăsat ușile deschise, astfel, în cele 3 zile care s-au scurs până la descoperirea corpului neînsuflețit al victimei, câinii și pisicile au ros părțile moi, cartilaginoase, ale cadavrului.

Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui D.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningee, urmare unui politraumatism cranian și toraco-abdominal.

Expertiza medico-legală psihiatrică a reținut că G.M.G. a prezentat tulburare de conduită, intelect liminar prin neinstruire, având discernământ păstrat în raport cu fapta comisă.

Împotriva sentinței, a declarat apel, printre alții, inculpatul G.M.G., motivele invocate fiind greșita stabilire a situație de fapt, el susținând că nu a comis fapta, precum și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 319 din 12 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că în faza urmăririi penale, inculpatul minor a recunoscut săvârșirea faptelor. La cercetarea judecătorească inculpatul minor a negat participarea sa la comiterea faptelor arătând că în noaptea de 26 spre 27 decembrie 2002, el a fost la bunica sa. Susținerea inculpatului minor a fost însă infirmată de probatoriul administrat, din acesta reliefându-se declarația martorei F.A., bunica sa, aceasta arătând că G.M.G. nu a fost în domiciliul ei în noaptea respectivă și că nu l-a văzut din data de 22 decembrie 2002.

Inculpatul minor, la reconstituire, a descris cu amânunt rolul său în săvârșirea faptelor. Sunt de reținut, în combaterea nerecunoașterii săvârșirii faptelor, contradicțiile existente în declarațiile celor doi inculpați, G.C. încercând astfel să-și absolve fiul.

Martorii asistenți T.L., M.D. și B.G. au relatat că la reconstituire, ambii inculpați au descris, fără a se exercita vreo presiune asupra lor, modul în care au acționat.

La rândul lor, martorii G.V. și I.A. au confirmat că inculpatul G.M.G. deținea un obiect numit „lunceag”, acesta fiind alcătuit din două bucăți de lemn prinse între ele cu un lanț și o rozetă metalică. La urmărirea penală, inculpatul G.C. a declarat că în momentul în care ei amândoi au plecat spre satul în care locuia D.I., inculpatul minor a luat un lunceag și o rozetă metalică tip box, iar când au ajuns la poarta casei victimei, minorul a scos lunceagul din buzunarul hainei și și-a pus boxul pe degetele de la mână.

În ce privește pedeapsa aplicată, se reține că în acord cu criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., instanța orientându-se la 9 ani închisoare, a considerat pericolul social grav al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, dar și persoana inculpatului, minor, fără antecedente penale și cu o instrucție școlară minimă.

Executarea pedepsei prin privare de libertate, va realiza și scopul ei așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.G., împotriva deciziei penale nr. 319 din 12 august 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, până la 16 martie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.