Enterprise wins suspension of 61,372 RON fiscal enforcement pending annulment suit; agency's appeal rejected as unfounded.

Decizia nr. 1517/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 22 mai 2014, reclamantul A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P., suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia din 2 aprilie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 ianuarie 2014 și înregistrat la data 11 februarie 2014 de către echipa de control a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Mureș, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, care formează obiectul Dosarului nr. x/43/2014 al Curții de Apel Târgu Mureș.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 80 din 27 mai 2014, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare.

A admis cererea formulată și precizată de reclamantul A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. și a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia din 2 aprilie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 februarie 2014 emise de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acelorași acte.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 80 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. (în prezent A.F.I.R.), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei din 2 aprilie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 februarie 2014.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin criticile formulate se susține că, în mod greșit, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, necesare suspendării executării unui act administrativ, în realitate, reclamantul nefăcând dovada nici a existenței unui caz bine justificat și nici a iminenței producerii unui prejudiciu.

Recurenta-pârâtă susține că reclamanta nu a indicat nicio împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, iar motivarea primei instanțe a aparenței de nelegalitate, prin prisma invocării de către reclamant a condițiilor climaterice, care au modificat planul de culturi, precum și din perspectiva nedeplasării pe teren a inspectorilor care au încheiat procesul-verbal de control pentru a constata efectiv neîndeplinirea cerințelor impuse, încalcă litera și scopul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a mai reiterat situația de fapt dedusă judecății, precum și argumente care țin de dezlegarea pe fond a pricinii.

II. Hotărârea și considerentele instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept

Intimatul-reclamant A. - Întreprindere Individuală, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11 februarie 2014 și a Deciziei din 2 aprilie 2014 de soluționare a contestației, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, care formează obiectul Dosarului nr. x/43/2014 al Curții de Apel Târgu Mureș.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română (prin conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) corespunde Recomandării nr. x/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandării nr. x/2003 a aceleiași instituții, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua însă decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept invocate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl servească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și ale iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică pârâtă.

Astfel, raportat la înscrisurile depuse la dosar, prima instanță, motivat și argumentat, a reținut că din motivarea celor două acte administrative a căror suspendare a executării se solicită nu rezultă, în mod clar, care dintre obiectivele stabilite în contractul de finanțare nu au fost atinse și în ce proporție, și nici argumentele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate atât punctul de vedere al persoanei juridice verificate, exprimat în procesul-verbal de control, cât și susținerile formulate în cuprinsul contestației administrative, inclusiv cele referitoare la condițiile climaterice nefavorabile.

Prin urmare, aceste neclarități, asociate cu situația nedeplasării în teren a inspectorilor au fost menite să ofere primei instanțe suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității notei de constatare și fără a depăși cadrul în care este învestit judecătorul unei astfel de cereri.

De altfel, în susținerea cererii de suspendare a executării, reclamantul a indicat ca motive de aparentă nelegalitate tocmai pe cele reținute de curtea de apel ca fiind întemeiate, or, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, autoritatea pârâtă nu a înțeles să formuleze apărări concrete asupra acestui motiv invocat de reclamant în dovedirea existenței cazului bine justificat.

În ceea ce privește existența condiției referitoare la paguba iminentă, se reține că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în vedere atât cuantumul sumei reprezentând obligația fiscală reținută în sarcina reclamantului, cât mai ales consecința imediată și directă pe care începerea executării silite în temeiul actelor administrative contestate, ar avea-o asupra activității A. - Întreprindere Individuală, prin afectarea culturilor și, implicit, asupra persoanelor angajate să o desfășoare, inclusiv asupra titularului aceste întreprinderi și a familiei sale.

De altfel, constatarea Înaltei Curți că raționamentul juridic, dezvoltat de prima instanță, în motivarea soluției de suspendare a executării actului administrativ-fiscal contestate este legal și temeinic este confirmată de Sentința nr. 150 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea Deciziei din 2 aprilie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 ianuarie 2014 și înregistrat la data de 11 februarie 2014, reclamantul fiind exonerat de plata sumei de 61.372 RON.

2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.P.D.R.P. (în prezent A.F.I.R.) împotriva Sentinței nr. 80 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2016.

Procesat de GGC - N