Lack of interest in appeal due to statutory cessation of suspension of administrative act enforcement

Decizia nr. 1258/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe cale principală anularea Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013 iar în subsidiar suspendarea executării ordinului amintit.

Printr-o cerere ulterioară depusă la dosar la data de 14 octombrie 2013 reclamantul a renunțat la capătul principal de cerere mai exact la solicitarea de a anula Ordinul ministrului Transporturilor nr. 733/2013. Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2013 instanța a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere, încheiere ce a fost comunicată pârâtului la data de 18 noiembrie 2013 (fila 103 dosar) și cu privire la care nu a formulat recurs și nici nu a depus întâmpinare.

2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond;

Prin sentința nr. 338 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a suspendat executarea Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013 până la pronunțarea instanței de fond.

2. Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate iar, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ca nefondată.

În motivarea căii de atac, s-a precizat că în mod eronat instanța de fond a reținut că ministerul pârât nu este autoritatea competentă să emită ordinul contestat.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul a arătat că ordinul a cărui suspendare se solicită se bucură pe deplin de o aparență de legalitate și nu împiedică exercitarea profesiei de către reclamant, ci doar impune condiții suplimentare, care nu sunt de natură să-i creeze un prejudiciu.

3. Procedura derulată în recurs;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimată, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare.

Prin sentința atacată, instanța de fond a suspendat, în privința reclamantului, executarea Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013 până la pronunțarea instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În urma consultării sistemului informatic Ecris, s-a constată că pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013 și ca reclamant pe A.

Se reține că teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea de drept a suspendării executării, dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, se constată că recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013, dispusă prin sentința atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 338 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.