Inadmissibility of declaratory action for university degree recognition when domestic diplomas are valid by right and execution remedy is available

Decizia nr. 1123/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C. au solicitat obligarea pârâtului D. la recunoașterea diplomelor de licență eliberate de către Universitatea „E.„ București. Ulterior, au precizat că solicită constatarea calității de licențiat în drept a Universității „E., invocând drept temei prevederile art. 111 C. proc. civ.

Pârâta Universitatea „E.” a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.

2. Hotărârea primei instanțe;

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 112 din 21 iunie 2013, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamante, astfel cum a fost precizată, reținând că atâta vreme cât acestea au calea acțiunii în realizare, acțiune pe care au și valorificat-o în cadrul Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București, acțiunea de față apare ca inadmisibilă.

Cât privește excepția autorității de lucru judecat invocată, prima instanță a avut în vedere că sentința nr. 7181 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2011, a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 2574 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul pârâtului și modificată sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, reținându-se că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea altei formalități. Prin aceasta se înțelege că nu e necesar ca titularul diplomei de licență să facă demersuri judiciare pentru a se constata pe cale judecătorească ceea ce se statuează prin diplomă. Mai mult, față de cerințele art. 111 C. proc. civ., s-a reținut că reclamantele și-au valorificat dreptul la acțiunea în realizare în cadrul Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București, hotărârea din acest dosar devenind irevocabilă.

În concluzie, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1201 din C. civ. privind tripla identitate de obiect, părți și cauză, astfel că excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză este întemeiată, însă a acordat prioritate excepției inadmisibilității acțiunii.

3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta B. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea în constatare ca inadmisibilă, întrucât nu are posibilitatea realizării dreptului conferit în baza dobândirii calității de licențiat, în ciuda faptului că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2574/2012 a reținut că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără obținerea vreunei formalități.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat a apreciat că, în speță, nu este îndeplinită condiția identității de obiect în cele două cauze.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante;

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în constatare a calității de licențiat în drept a Universității E.

Analizând cu prioritate prima instanță admisibilitatea cererii de chemare în judecată a ajuns la concluzia că este inadmisibilă.

Această soluția este corectă.

Într-adevăr, reclamanta are la îndemână calea acțiunii în realizare, acțiune pe care a valorificat-o de altfel (Decizia nr. 2574 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), așa încât nu sunt incidente prevederile art. 111 C. proc. civ.

Totodată, se reține că din actele dosarului nu rezultă faptul că recurenta-reclamantă s-ar fi înscris la vreun concurs și ar fi fost împiedicată să participe, or, doar într-o astfel de situație ar fi avut deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru refuzul nejustificat al autorității, în raport cu împrejurarea că o diplomă eliberată în condiții legale rămâne valabilă până la anularea ei în contradictoriu cu autoritatea administrativă care îi dă dreptul conferit de faptul deținerii unei diplome legale.

În fine, cât privește excepția autorității de lucru judecat, se constată că aceasta nu a fost analizată de prima instanță, aceasta dând prioritate examinării admisibilității cererii de chemare în judecată.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 112 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.