Silviculture practitioner’s second annulment appeal inadmissible for failing to establish exceptional grounds under Art. 317–318 C. proc. civ.

Decizia nr. 1121/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Decizia contestată;

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2122 din 8 mai 2014, a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 7496 din 29 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, reținând că aspectele învederate de contestator, cu privire la soluția de respingere ca tardiv a recursului declarat care a format obiectul deciziei contestate, nu pot fi încadrate în motivele prevăzute expres de art. 317 și 318 C. proc. civ.

2. Contestația în anulare exercitată;

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., indicând ca temei prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat că, deși nevinovat, a primit interdicție de profesare în silvicultură, meserie în care a fost calificat și pe care a profesat-o de peste 25 de ani, invocând prevederile Legii nr. 53/2003 și Legii nr. 427/2001.

În concluzie, a solicitat anularea actelor emise de B. Focșani, reîncadrarea sa în funcția de tehnician silvic la această instituție și plata salariului pentru perioada 2007-2014, pentru care s-a judecat.

3. Apărarea intimatei;

Prin întâmpinare, intimata RN C. SA prin B. Vrancea a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

4. Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a apreciat că este admisibilă calea de atac exercitată în cauză.

II. Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației în anulare;

Examinând admisibilitatea contestației, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante;

Prevederile art. 317–321 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare ca pe o cale de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318. Conform art. 321 din același cod, nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.

Potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare de drept comun:

„(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ., stabilește cazurile în care poate fi formulată această contestație:

„(1) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Se constată astfel că în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

În speță, contestatorul a exercitat această cale atac împotriva Deciziei nr. 2122 din 8 mai 2014, prin care, la rândul său, a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 7496 din 29 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, fără să indice nicio împrejurare de fapt sau de drept care să poată fi încadrată în cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege.

Prin urmare, neputând fi identificate critici care să atragă incidența prevederilor art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., se constată că nu este întrunită niciuna dintre ipotezele juridice reglementate de aceste texte de lege.

2. Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2122 din 8 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.