Annulment challenge against revocation of judicial executor held time-barred
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge as time-barred, affirming the finality of its prior decision no. 3416/2013, which had upheld the lower court's finding that an order revoking a judicial executor from office was unlawful because the appointment order had already taken legal effect and could only be challenged by annulment. The challenge was filed under Article 318(1) of the Civil Procedure Code against a decision not subject to execution; under Article 319(2), such challenges must be brought within 15 days of the challenger learning of the decision but no later than one year from when the decision became final. Although the challenger claimed she learned of the decision on 6 March 2015, the absolute one-year deadline from the 14 March 2013 decision had long expired, triggering forfeiture under Article 103(1), and the court found the appeal untimely raised on 17 December 2012, with no valid cause shown for delay.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Annulment challenge against revocation of judicial executor held time-barred: 3416/2013, which had upheld the lower court's finding that an order revoking a judicial executor from office was unlawful because the appointment order had already taken legal effect and could only be challenged by annulment. The challenge was filed under Article 318(1) of the Civil Procedure Code against a decision not subject to execution; under Article 319(2), such challenges must be brought within 15 days of the challenger learning of the decision but no later than one year from when the decision became final. Although the challenger claimed she learned of the decision on 6 March 2015, the absolute one-year deadline from the 14 March 2013 decision had long expired, triggering forfeiture under Article 103(1), and the court found the appeal untimely raised on 17 December 2012, with no valid cause shown for delay.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to sanction the contestation as time-barred (forclusion).
Applied to dispense with examining the grounds of the contestation once the peremptory exception was admitted.
Full text
Decizia nr. 1120/2015
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
1. Decizia atacată;
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3416 din 14 martie 2013, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 250 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut că Ordinul contestat în cauză, nr. 1158/C din 21 martie 2012, prin care intimatul a fost revocat din funcția de executor judecătoresc este nelegal, în considerarea că ordinul de numire în funcția de executor judecătoresc (nr. 595/C din 17 februarie 2012) produsese deja efecte juridice la momentul emiterii ordinului de revocare din funcție, încât singura cale legală pentru înlăturarea sa din realitatea juridică era o acțiune în anulare.
2. Calea de atac exercitată;
Împotriva Deciziei nr. nr. 3416 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., înregistrată la Înalta Curte la data de 17 decembrie 2012.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că în cauză este vorba de o greșeală materială, solicitând admiterea contestației în anulare și, rejudecând recursul acesta să fie admis, cu consecința schimbării în tot a sentinței Curții de apel și, pe fond, respingerea cererii reclamantului.
3. Apărarea intimatei;
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în principal, respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar respingerea acestei căi de atac ca fiind totalmente nefondată.
II. Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației în anulare;
Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că respectiva cale de atac este tardiv formulată.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante;
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în data de 14 martie 2013, iar respectiva cale de atac a fost formulată la data de 14 martie 2012 (fila 3 din dosar).
Potrivit cererii transmise prin fax contestatorului la data de 6 martie 2015 (filele 28-29 din dosar), prin care intimatul a solicitat, de îndată, stabilirea datei pentru depunerea jurământului, contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată, cel mai târziu, la data de 6 martie 2015.
Legea a instituit regula ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul hotărârii, dar pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului, s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii irevocabile, termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar împlini ulterior.
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința ei, în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să îl fi împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei.
2. Temeiul legal al soluției adoptate;
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3416 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.