Jurisdictional competence for judicial review of administrative silence on medical disciplinary sanctions under Law No. 95/2006

Decizia nr. 1105/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/3/2014 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., C. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1367/2012 a D. București, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei iar, în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea contestației și obligarea acestuia la plat sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 1367/2012 a D. București a fost sancționat cu mustrare conform art. 15 și art. 20 Regulamentul organizării și desfășurării activității comisiilor de disciplină.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație la B., care nu a fost însă soluționată nici până în prezent. În aceste condiții a arătat că se impune obligarea pârâtului la soluționarea contestației sale.

În drept, reclamantul a înțeles să invoce dispozițiile art. 411, art. 448, art. 451 Legea nr. 95/2006, art. 97 alin. (2), art. 115, și art. 116 Statutul medicilor, art. 29-32 din Regulamentul organizării și desfășurării activității comisiilor de disciplină.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență;

Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6839 din 23 octombrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, instanța a reținut că prin aplicarea în cauză a dispozițiilor legale mai sus citate și reținând calitatea de autoritate centrală a B.- C. în competența căruia intră soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de sancționare emise de comisiile de disciplină organizate la nivel local, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98 din 20 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. - C., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și înaintea cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, legiuitorul a prevăzut în mod expres competența tribunalului de soluționare a acțiunii îndreptate împotriva deciziei C. prin care se soluționează contestația medicului sancționat de comisia de disciplină din cadrul colegiului teritorial, în speță B. București, fiind firesc ca și tăcerea/lipsa răspunsului autorității să fie supusă controlului aceleiași instanțe, raportat la art. 451 din Legea nr. 96/2006.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Argumente de fapt și de drept relevante;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

În cauza de față se constată că, prin cererea introductivă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului să soluționeze contestația, reclamând tocmai inacțiunea în îndeplinirea atribuțiilor.

Este de menționat că, în materia răspunderii disciplinare, sancțiunile se stabilesc de către conducerea unipersonală sau colegială a unității iar, în ceea ce privește contestațiile împotriva măsurilor de sancționare, legiuitorul a stabilit jurisdicții speciale administrative, care sunt facultative și gratuite.

Așadar, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sunt incidente în stabilirea competenței de soluționare a cauzei dispozițiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu următorul cuprins:

„Împotriva deciziei de sancționare a C., în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.”

Potrivit art. 451 din legea menționată, împotriva deciziei de sancționare pronunțate de organul administrativ, cel sancționat poate formula acțiune în anulare, respectiv contestație, la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea.

De asemenea, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege, iar în materia contenciosului administrativ se stabilesc numai printr-o lege organică, așa cum prevăd dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție.

În fine, legiuitorul are legitimarea constituțională de a stabili, chiar prin derogare, competența unor instanțe judecătorești de a soluționa litigii în legătură cu domeniul reglementat.

Pe cale de consecință, având în vedere considerentele arătate anterior și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. - C. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2015.