Transfer of case due to legitimate suspicion rejected; exception of lack of material jurisdiction dismissed
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed both the defendants' exception of lack of material jurisdiction and the petitioner's application for case transfer, thereby rejecting the transfer request and upholding the jurisdiction of the Supreme Court for procedural review; the case involved a dispute over the return of a forced execution in a civil matter, specifically a motion to transfer the case to another court based on legitimate suspicion. The court determined that although the initial proceedings predated the 2013 entry into force of the new Code of Civil Procedure, requiring the application of the 1865 Civil Procedure Code, Article 39(2) of the old Code mandated that transfer requests based on legitimate suspicion be filed with the High Court of Cassation and Justice, thus confirming the Supreme Court's competence to adjudicate the transfer request, which was subsequently rejected without a written rationale pursuant to Article 40(4) of the old Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 39 alin. (2) C. proc. civ, art. 40 alin. (4) C. proc. civ; Transfer of case due to legitimate suspicion rejected; exception of lack of material jurisdiction dismissed: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. proc. civ., cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Încheierea nr. 483/2017
Asupra excepției de necompetență materială a instanței supreme, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Înalta Curte constată că, față de data inițierii demersului judiciar în Dosarul nr. x/222/2016 al Judecătoriei Dorohoi, care are ca obiect întoarcerea executării silite ce s-a efectuat în dosarul de executare nr. x/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc A., raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestor dispoziții legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. proc. civ., cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere textul legal anterior citat, constatând că prezenta cerere de strămutare se întemeiază pe motive de bănuială legitimă, Înalta Curte urmează a respinge excepția necompetenței materiale invocate în cuprinsul întâmpinării formulate de intimații Municipiul Dorohoi, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului Dorohoi, reținând că instanța supremă este competentă să soluționeze cererea de strămutare pendinte.
Având în vedere dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimații Municipiul Dorohoi, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului Dorohoi.
Respinge cererea formulată de petentul B. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarului nr. x/222/2016 al Judecătoriei Dorohoi.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.