Proportionality limits on recovery of attorney's fees as litigation costs under Civil Procedure Code Art. 274

Cheltuieli de judecată. Onorariu de avocat. Reducere.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dezbateri. Cheltuieli de judecată.

Index alfabetic: - avocat

- contract de asistență juridică

- onorariu de avocat

C. proc. civ. din 1865, art. 274 Legea nr. 51/1995

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite cu titlu de onorariu de avocat, îl reprezintă culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Contractul încheiat între partea care a câştigat procesul şi avocat cu privire la onorariul de avocat îşi produce efectele şi faţă de partea care a pierdut procesul, deşi aceasta nu a participat la încheierea lui, iar fundamentul acestui fapt îl reprezintă unul dintre principiile care stau la baza răspunderii civile delictuale: principiul reparării integrale a prejudiciului.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. ultim C. proc. civ. nu se intervine în contractul de asistenţă judiciară, care îşi produce pe deplin efectele între părţi, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei.

Dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces, astfel încât suma plătită pentru un serviciu avocaţial nu trebuie să împovăreze excesiv partea adversă. Chiar dacă în practica judiciară şi în doctrină s-a apreciat că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părţii care pierde procesul este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aceasta nu trebuie transformată într-o sancţiune care să afecteze accesul la justiţie.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 370 din 2 martie 2017

Prin cererea formulată cu petiţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06 februarie 2017, sub nr.x, petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, solicitând admiterea cererii şi completarea dispozitivului deciziei nr. 105 din 26.01.2017, pronunţată de către I.C.C.J.- Secţia a II-a Civilă, în dosar nr. x/211/2009*, în sensul obligării recurentelor B. şi C. la plata în favoarea acestuia a sumei totale de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial în recurs, conform documentelor justificative, astfel după cum au fost depuse la dosarul nr. x/211/2009*, împreună cu întâmpinarea, la data de 20 ianuarie 2017.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esenţă, că, prin întâmpinarea formulată de către acesta a solicitat instanţei de recurs respingerea recursului şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. A susţinut petentul că, deşi au fost depuse la dosarul cauzei documente justificative care atestă achitarea acestora, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de recursul formulat de către B. şi C.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.281 indice 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, prin cererea formulată cu petiţia înregistrată la data de 13 februarie 2017, sub nr.x, petenta S.C. D. S.R.L. a formulat, la rândul său, cerere de completare a deciziei nr. 105/2017, solicitând instanţei să completeze, printr-o hotărâre separată, dispozitivul deciziei nr. 105/2017, pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2017, în sensul admiterii şi a capătului de cerere accesoriu din cererea introductivă şi, prin urmare, obligarea reclamantelor prin dispozitivul deciziei sus- menţionate şi la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial în cuantum de 2.699,10 lei, solicitate de aceasta, în calitate de intimată- pârâtă.

În susţinerea acestei cereri, petenta S.C. D. S.R.L. a arătat, în esenţă, că, în fapt, prin întâmpinarea formulată în recursul declarat de reclamantele B. şi C., a solicitat, ca şi capăt de cerere principal, respingerea recursului, iar, ca şi capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor- reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.699,10 lei, reprezentând onorariu avocaţial, în acest sens învederând că a depus la dosar dovada achitării onorariului avocaţial această dovadă constând în factura seria x nr. x din 12.12.2016 şi ordin de plată nr.x din data de 25.01.2017.

A mai susţinut petenta că, prin decizia nr.105, pronunţată în şedinţă publică la data de 26 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de recurentele-reclamante ca insuficient timbrat, fără ca în cuprinsul dispozitivului să se facă vreo menţiune cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată. Or, astfel cum a arătat, susţine petenta, aceasta- intimată-pârâtă în cauză a solicitat ca şi capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor- reclamante la plata cheltuielilor de judecată, constând în suma de 2.699,10 lei, achitate prin Ordin de Plată nr.x din data de 25.01.2017.

În drept, petenta S.C. D. S.R.L. a invocat dispoziţiile 274 alin.1 şi art.281 indice 2 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererile de completare dispozitiv formulate, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., a constatat că acestea sunt întemeiate şi au fost admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art.2812 alin.1 C. proc. civ., „Dacă, prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.

Dispoziţiile art.274 alin.1 C. proc. civ. stabilesc că „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

În cauză, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimata- pârâtă S.C. D. S.R.L. în recurs - petentă, reiese că, aceasta a solicitat respingerea recursului formulat de recurentele-reclamante, ca nelegal şi netemeinic, şi obligarea recurentelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial, conform documentelor justificative depuse la dosar la data de 26.01.2017.

Deopotrivă, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimatul-pârât A. în recurs - petent, reiese că, acesta a solicitat, în principal, admiterea excepţiei insuficientei timbrări a recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1541/A/2016 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr.x/211/2009*, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1541/A/2016 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr.x/211/2009*, şi obligarea recurentelor la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în baza art.274 şi urm. C.proc.civ., reprezentând onorariu avocaţial în cuantumul de 3.000 lei conform facturii nr. x- x din 09.09.2016 şi a dovezii de plată.

Se observă, însă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor solicitări.

Totodată, din verificările efectuate în actele dosarului, se constată că, la data pronunţării deciziei, intimaţii-pârâţi S.C. D. S.R.L. şi A. depuseseră la dosarul cauzei, în copie, factura seria x nr.x din 12.12.2016 şi ordinul de plată din 25.01.2017 şi, respectiv, factura seria x nr.x din 09.09.2016 şi extras de cont tranzacţie depunere numerar.

Prin urmare, omisiunea instanţei de recurs de rezolvare a cererilor incidentale formulate de intimaţii-pârâţi-petenţi, - de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, se încadrează în dispoziţiile art. 2812 alin.1 C. proc. civ., cererea acestora de completare a dispozitivului hotărârii în sensul obligării recurentelor-reclamante B. şi C. la plata cheltuielilor de judecată fiind întemeiată.

Astfel, fiind anulat, ca netimbrat, recursul promovat de recurentele- reclamante, în corecta aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli, de judecată”, acestea vor fi obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat.

În ce priveşte cererea intimatelor B. şi C. formulată la data de 24 februarie 2017, prin care au solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată pretinse, Înalta Curte reţine, şi în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, potrivit dispoziţiilor art.274 alin.3 C. proc. civ., „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”.

Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia, şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa pentru a obţine serviciul avocatului său.

Intimatele B. şi C. au solicitat aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micşorării onorariului de avocat.

Înalta Curte constată că dispoziţiile sus-citate lasă la aprecierea judecătorilor posibilitatea de a reduce onorariul de avocat, ori de câte ori acestea sunt apreciate ca fiind nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau faţa de munca depusă.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.274 alin.3 C.pr.civ., Înalta Curte consideră că, în speţă, se impune reducerea onorariului de avocat pretins de intimaţii- pârâţi S.C. D. S.R.L. şi A. în recurs, conform solicitării intimatelor B. şi C. - recurente- reclamante.

Astfel, se reţine că prezenta cauză a cunoscut doar un singur ciclu procesual în recurs, în care partea intimată-pârâtă, prin apărător, a întocmit şi depus un act de procedură-întâmpinarea, motiv pentru care, faţă de complexitatea cauzei, nu se justifică obligarea recurentelor-reclamante la plata integrală către intimaţii-pârâţi a cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat, constatându-se disproporţia dintre cuantumul cheltuielilor de judecată şi valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.

Desigur că, în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite între avocat şi client, orice imixtiune din partea vreunei instituţii a statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Însă, ca orice act juridic, contractul încheiat între avocat şi clientul său îşi produce efectele numai între părţi, iar nu şi faţă de terţe persoane, inclusiv, faţă de adversarul din proces.

Având în vedere că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract îşi va produce efectele şi faţă de partea care a pierdut procesul, aceasta din urmă văzându-se obligată în temeiul voinţei exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deşi aceasta, în mod evident, nu a participat nici personal şi nici prin reprezentare la încheierea respectivului contract, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, respectiv principiul reparării integrale.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. ultim C. proc. civ. nu se intervine în contractul de asistenţă judiciară, care îşi produce pe deplin efectele între părţi, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei.

Înalta Curte urmează, aşadar, pentru argumentele menţionate, să verifice proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, onorariu ce urmează a fi cenzurat.

Înalta Curte apreciază că dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces, astfel încât suma plătită pentru un serviciu avocaţial nu trebuie să împovăreze excesiv una dintre părţi, care a înţeles să formuleze o acţiune în pretenţii.

Chiar dacă, în practica judiciară şi în doctrină s-a apreciat că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părţii care pierde procesul este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aceasta nu trebuie transformată într-o sancţiune care să afecteze accesul la justiţie.

Se poate observa că intimaţii- pârâţi S.C. D. S.R.L. şi A. au solicitat 2.699,10 lei şi, respectiv, 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Aşadar, s-ar ajunge ca valoarea litigiului să fie aproape anihilată de cheltuielile de judecată, disproporţional de mari, ceea ce ar impieta în mod esenţial asupra demersului judiciar al recurentelor-reclamante.

De altfel, obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată are un temei legal, prin dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., la fel ca şi posibilitatea instanţei de a reduce cuantumul onorariului de avocat, fără ca prin aceasta să afecteze convenţia părţilor, care îşi păstrează toate efectele prevăzute de lege. Faptul că una dintre părţi a plătit un onorariu avocaţial, într-un cuantum proporţional cu valoarea pretenţiilor, nu înseamnă că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate şi nu trebuie să se reflecte asupra părţii adverse care, în esenţă, a procedat conform legii, acţionând pârâtul în instanţă.

Decizia recurentelor- reclamante de se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea drepturilor sale civile, recursul anulându-se, ca netimbrat, nu reprezintă o faptă culpabilă, ci un demers legal, care permite afirmarea ordinii de drept, prin tranşarea litigiului dintre părţi pe cale jurisdicţională.

Așa fiind, cum petenţii S.C. D. S.R.L. şi A. au făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocaţial suportate în faza procesuală a recursului, văzând și dispozițiile art.274 alin.1 C. proc. civ., verificat cu art.274 alin.3 din acelaşi Cod, cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat a fost admisă, având dreptul la plata acestora.