Prosecutorial standing for civil annulment of forged documents under retroactivity of criminal procedure amendment.

Acţiune promovată de Parchet având ca obiect desfiinţarea unui înscris falsificat. Legitimare procesuală activă din perspectiva dispoziţiilor art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură penală din 1968

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acţiune pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat

excepţia lipsei calităţii procesuale active

procuror

NCPC, art. 61, art. 67 alin. (4), art. 488 pct. 8

C. proc. pen. din 1968, art. 245 alin. (1) lit. c1)

Legea nr. 356/2006

Potrivit dispoziţiilor art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune, totodată, asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.

În cazul în care rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost pronunţată anterior datei de 6 septembrie 2006 - data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 prin care a fost introdus art. 245 lit. c1) C. proc. pen. - Parchetul nu are calitate procesuală activă, întrucât acest articol nu poate legitima activ procurorul pentru a sesiza instanţa civilă în vederea desfiinţării unui înscris falsificat, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse anterior intrării sale în vigoare.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă fără echivoc că procurorul are calitate procesuală activă pentru sesizarea instanţei civile competente cu acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris numai în cazul rezoluţiilor sau ordonanţelor prin care se dă soluţia de netrimitere în judecată, emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017

Notă : Codul de procedură penală din 1968 a fost abrogat de Legea nr. 255/2013 la data de 1 februarie 2014.

Prin cererea din 09.07.2013, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., desfiinţarea următoarelor înscrisuri: acţiunea în revendicare depusă în dosarul nr. x/1994 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; cerere de legalizare şi investire cu titlu executoriu a sentinţei civile nr. 6675/1995 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; acţiunea în revendicare depusă în dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; cerere de legalizare şi învestire cu formulă executorie a deciziei civile nr. 59/1998 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă; cerere de apel împotriva sentinţei civile nr. 32/39 din 1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 92 alin. (1) şi art. 95 pct. 1 NCPC şi art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 476 din 11.04.2014, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. În consecinţă, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii B. şi C.

Prin decizia civilă nr. 325 A din 19 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în complet de divergenţă, cu majoritate, s-au admis apelurile formulate de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, prin prim-procuror D. şi de intervenienţii B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 476 din 11.04.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă. A fost anulată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei civile nr. 325 A din 19 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă au declarat recurs pârâta A. şi intervenienţii B. şi C.

1. Recursul declarat de A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea căruia recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen. în vigoare la data promovării acţiunii Parchetului Judecătoriei Sector 2, întrucât reprezintă o aplicare retroactivă a legii, interzisă de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar rezoluţia din dosarul x/P/2001 nu conţine dispoziţia privind promovarea acţiunii civile, prin urmare nu poate legitima demersul procesual al Parchetului JS2 care se dovedeşte a fi lipsit de calitate procesuală activă.

Recurenta consideră că acţiunea formulată de Parchetul Judecătoriei Sector 2 este lipsită de interes, deoarece, pe de o parte, prezenta acţiune nu tinde la protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor minore sau incapabile, ci, din contră, vine să vatăme drepturile legitime ale pârâtei proprietarul de drept al imobilelor revendicate prin actele pretins falsificate, iar, pe de altă parte, acţiunea nu tinde la protejarea circuitului juridic civil, ci vine să destabilizeze acest circuit, având în vedere că hotărârile prin care instanţele au validat dreptul de proprietate al pârâtei sunt definitive şi irevocabile, se bucură de autoritate de lucru judecat, nu mai pot fi contestate nici măcar prin căi extraordinare de atac şi au intrat în circuitul juridic civil.

Astfel, susţine recurenta, acţiunea Parchetului se dovedeşte lipsită de orice efect juridic, întrucât chiar dacă s-ar admite acţiunea, calitatea de proprietar a pârâtei rămâne neafectată, întemeindu-se pe acte de proprietate antebelice încheiate de bunicul, respectiv mătuşa pârâtei, iar aceste înscrisuri, precum şi certificatele de moştenitor subsecvente nu îşi pierd caracterul opozabil erga omnes prin admiterea acţiunii Parchetului Judecătoriei Sector 2.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 476/11.04.2014 pronunţată în acelaşi dosar de către Tribunalul Bucureşti.

Recursul declarat de intervenienţii B. şi C., aşa cum precizează, vizează motive care sunt prezentate în cererile de îndreptare, lămurire şi completare; nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 11 decembrie 2015, recurenţii-intervenienţi B. şi C. au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca temeinică şi legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurentă şi intervenienţi, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raport s-a constatat că recursul declarat de recurenta A. este admisibil în principiu, iar recursul declarat de intervenienţii B. şi C. s-a constatat că este neavenit.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 februarie 2016, în unanimitate, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului.

În urma comunicării raportului, recurenţii-intervenienţi au depus punct de vedere, decizia nr. 1315 din 17 februarie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 către C., prin care solicită desfiinţarea înscrisurilor false, copia adresei emisă de Primăria Municipiului Bucureşti către Ministerul de Interne - Serviciul cercetări penale, cerere de intervenţie voluntară formulată de cei doi recurenţi.

La 23 decembrie 2015 recurenta-pârâtă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de B. şi C. ca inadmisibil, în principal, şi, ca nefondat, în subsidiar; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă E. a solicitat respingerea recursului declarat de A., cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut următoarele:

1. Faţă de faptul că recursul declarat de recurenţii B. şi C. vizează aspecte procedurale va fi analizat cu prioritate.

Potrivit art. 67 alin. (4) NCPC, calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

Prin încheierea din data de 25 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, în raport de dispoziţiile art. 61 NCPC, a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2. Prin aceeaşi încheiere s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii B. şi C.

Faţă de faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (4) NCPC.

Aşadar, recursul declarat de recurenţii B. şi C. a fost respins ca neavenit.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta A., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Potrivit art. 488 pct. 8 NCPC prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Este adevărat că art. 488 pct. 8 NCPC se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, faţă de temeiul legal al acţiunii, respectiv art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că critica recurentei se încadrează în acest motiv de nelegalitate.

Art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen. prevede că prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune, totodată, asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă fără echivoc că procurorul are calitate procesuală activă pentru sesizarea instanţei civile competente cu acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris numai în cazul rezoluţiilor sau ordonanţelor prin care se dă soluţia de netrimitere în judecată emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006.

Faţă de faptul că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost pronunţată anterior datei de 6 septembrie 2006 [data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 prin care a fost introdus art. 245 lit. c1) C. proc. pen.] rezultă fără echivoc că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 nu are calitate procesuală activă.

Aşadar, faţă de succesiunea modificării actului normativ menţionat reiese că art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen. nu poate legitima activ procurorul pentru a sesiza instanţa civilă în vederea desfiinţării înscrisului falsificat în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse anterior intrării în vigoare.

În alţi termeni, faţă de data pronunţării rezoluţiei nr. x/P/2001 din 2 august 2006 şi data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 prin care a fost introdus art. 245 lit. c1) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat eronat dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 NCPC, a admis recursul declarat de A., a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.