Peremption upheld after fax filed after court hours on final day deemed late.

Suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților. Cerere de repunere pe rol transmisă prin fax în ultima zi a împlinirii termenului de perimare, după ora încetării activității instanței. Consecințe.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Judecata. Incidente procedurale.

Index alfabetic : suspendarea cauzei

cerere de repunere pe rol

perimare

dată certă

NCPC, art. 182, art. 416, art. 417, art. 182, art. 183

Hotărârea CSM nr. 1375/2015, art. 94

Cererea de repunere a cauzei pe rol expediată prin fax, primită la instanţă după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de perimare (socotit pe luni) - și care, din acest motiv, a primit dată certă prin înregistrare la instanţă abia a doua zi - este considerată a fi depusă în afara termenului procedural şi, în consecinţă, nu poate produce efectele pe care legea le leagă de existenţa sa, în sensul dispozițiilor art. 417 C.proc.civ., respectiv acela de întrerupere a cursului perimării.

Chiar dacă potrivit art. 416 alin.(1) din Codul de procedură civilă, termenul de perimare pentru orice cerere este de 6 luni, iar în acord cu dispoziţiile art. 182 alin.(1) „Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”, în atare situație este incidentă ipoteza de excepţie de la regula consacrată la alin. (1), pe care o instituie dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, potrivit cu care „(…) dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile”.

Cererea de repunere pe rol este un act de procedură care intră în categoria de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanţă. Concluzia decurge din conţinutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepţie de la regula instituită de art. 182 alin.(1), termenul se împlineşte mai devreme decât ora 2400 a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează … în mod legal” la instanță.

Secția I civilă, decizia nr. 883 din 24 mai 2017

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 27.12.2013, reclamanta Federaţia A., în numele şi pentru membrii săi de sindicat, a chemat în judecată pârâţii Societatea Naționala B. S.A., S.N. C. S.A.- Sucursala Banat Oltenia, solicitând instanţei obligarea acestora din urmă la plata, în favoarea salariaților, a salariului suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de încadrare al acestora din luna decembrie a anului respectiv pentru care se acordă drepturile salariale prevăzute la articolul 30 paragraf (1) din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil pe anii 2006 - 2007, prelungit prin act adiţional pana la data de 28.12.2010, la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei 1 (unu) de salarizare, drepturi prevăzute la articolul 71, prima şi a doua liniuţă din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adiţional până la data de 28.12.2010, la plata de daune - interese constând în actualizarea sumelor pe care le datorează cu rata inflaţiei şi dobânda legală la sumele datorate, calculate de la data scadenţei acestora până la data plaţii efective, obligarea pârâţilor ca toate drepturile salariale solicitate anterior să fie calculate şi plătite în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008 - 2010, articolul 41 aliniat 3 litera a), adică la valoarea salariului de baza minim brut de 700 lei, corespunzător clasei unu de salarizare.

Prin sentinţa civilă nr. 1211 din 12.02.2015, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea formulată, constatând intervenită prescripţia dreptului material la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, la data de 3.08.2015, reclamanta, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin motivele de apel, apelantul critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei civile atacate şi admiterii acţiunii formulate.

Prin încheierea din data de 2.12.2015, primul termen de judecată stabilit în apel, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C.proc.civ., având în vedere lipsa nejustificată a părţilor, apelanta nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.

La data de 3.06.2016 apelanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii.

Prin decizia nr. 4746 din 5.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat perimată cererea de apel, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C.proc.civ. şi a lăsării în nelucrare a litigiului de către părţi, timp de 6 luni, în mod culpabil.

S-a reţinut că termenul de perimare s-a împlinit în cauză la data de 2.06.2016, cererea de repunere pe rol formulată de către apelanta-reclamantă fiind comunicată instanţei cu depăşirea termenului legal.

Esenţial în stabilirea acestui aspect a fost data înregistrării cererii de repunere pe rol, în condiţiile în care partea interesată a depus-o prin fax în data de 02.06.2016, ora 1822 (înăuntrul termenului procedural), în timp ce viza de înregistrare este din 03.06.2016 (în afara termenului de perimare). Verificările efectuate de instanţă, consemnate în referatul grefierului de şedinţă, atestă că ora de primire este 1822, respectiv 622 PM (în afara programului de lucru al instanţei).

Chestiunea de dezlegat a fost aceea de a stabili dacă cererea de repunere pe rol, transmisă prin fax în ultima zi a termenului procedural, după terminarea programului de lucru al instanţei şi înregistrată de instanţa de apel în afara termenului de 6 luni, întruneşte exigenţele impuse de lege, în ceea ce priveşte stăruinţa părţii în judecarea căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (1) şi (2) C.proc.civ., există două modalităţi de comunicare a actelor procedurale formulate de către părţi, respectiv personal, prin serviciul registratură sau în forma electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, iar în acord cu art. 149 alin. final, ca modalităţi de comunicare în formă electronică, este menţionat faxul sau poştă electronică.

În ceea ce priveşte data la care urmează a se împlini termenul de perimare, termen absolut, imperativ, reglementat de art. 416 C.proc.civ., în raport de modalitatea optată de parte pentru transmiterea cererii de repunere pe rol către instanţă, instanţa de apel a reţinut incidenţa art. 182 C.proc.civ., respectiv „(1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile".

Prin poziţia procesuală adoptată, apelanta a susţinut că termenul de perimare trebuie raportat la data la care a fost comunicată cererea de repunere pe rol Curţii de apel prin fax, respectiv 02.06.2016, orele 622 PM, situată înăuntrul termenului de perimare şi nu data la care a fost înregistrat actul de către serviciul registratură, respectiv 03.06.2016, situată în afara termenului de perimare.

Instanţa de apel a apreciat că nu există niciun motiv pentru a reţine pertinenţa poziţiei părţii apelante, fiind în contradicţie cu noua viziune a legiuitorului reglementată prin actualul C.proc.civ. Astfel, art. 183 alin.2 stabileşte că în cazul actului ce trebuie depus la instanţă sau în alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal. Potrivit instanţei de apel, noţiunea de „depunere" vizată de text nu priveşte doar prezenţa personală a părţii la serviciul registratură care s-ar putea prevala de dreptul său doar în timpul programului de lucru, ci şi modalităţile de comunicare a actelor de procedură amintite anterior - personal, fax, mail, cu excepţia celor reglementate de art. 183 C.proc.civ. (poştă, serviciu specializat de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere) şi pentru care sunt reglementate dispoziţii speciale.

Trebuie făcută distincţia între modalitatea de comunicare a actelor de procedură şi modalitatea de obţinere de dată certă a actului de procedură formulat de către parte, în raport de care se calculează termenul de perimare. Art. 94 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015 reglementează modalitatea în care toate actele adresate instanţei primesc dată certă prin aplicarea ştampilei de instanţei destinatare, după înregistrare.

Art. 182 alin.(2) C.proc.civ. condiţionează depunerea actului de programul de lucru al instanţei, scopul legiuitorului fiind evident de obţinerea datei certe. Dacă în privinţa actelor depuse prin poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, data certă se obţine prin eliberarea înregistrării sau atestării făcute pe actul depus, de către serviciul specializat de comunicare sau de către unităţile anterior menţionate, în cazul actelor depuse de parte personal, prin fax sau mail data certă se dobândeşte doar prin aplicarea ştampilei de intrare a instanţei şi nu prin data înregistrării faxului sau mail-ului.

Reglementarea acestei proceduri conduce la concluzia că legiuitorul a dorit o procedură care prin cerinţele formale impuse, să permită realizarea unei dovezi certe referitoare îndeplinirii actului de procedură, respectiv a expedierii actului de procedură. O astfel de procedura, chiar dacă poate fi considerată formalistă se justifică prin efectele juridice determinate de depunerea cererii de repunere pe rol în mod legal. Instanţa de apel nu a negat posibilitatea de a se expedia acte de procedură prin fax sau e-mail, însă data înregistrării acestora la instanţă este data certă aplicată de serviciul registratură, riscul transmiterii actului prin fax în ultima zi a termenului, în afara programului de lucru prevăzut de art. 89 din Regulamentul interioară al instanţelor judecătoreşti aparţinând părţii.

În absenţa unor dispoziţii legale exprese, nu pot fi aplicate prin analogie prevederilor art. 183 C.proc.civ. pentru a reţine ca dată certă data transmiterii cererii de repunere pe rol prin fax, chiar dacă partea are la îndemână o asemenea modalitate de comunicare a actului întrucât ceea ce interesează în calcularea termenului imperativ de perimare nu este modalitatea de comunicare a înscrisului, ci data certă a acestuia, dobândită în condiţiile art. 93 alin.(5) din Hotărârea nr. 387/2005 [actual art.94 alin.(1) din HCSM nr. 1375/2015].

Reţinând, prin urmare, lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, în raport de dispoziţiile art. 416 alin.(1) C.proc.civ., instanţa de apel a constatat perimată cererea de apel formulată în cauză.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecaţii.

În motivarea recursului, recurentul a învederat faptul că litigiul a avut primul termen de judecata în apel la data de 02.12.2015, când instanţa a luat măsura suspendării în baza art. 242 C.pr.civ., ulterior fiind făcută o cerere de repunere pe rol la data de 02.06.2016, cauza primind termen la data de 05.10.2016 când s-a constatat perimat apelul.

Având însă în vedere dispoziţiile art. 416 alin. (1) NCPC, termenul perimării este de 6 luni, ori cauza a fost suspendata la data de 12.12.2015, iar înainte de împlinirea termenului de 6 luni a fost formulată o cerere de repunere pe rol la data de 02.06.2016 conform confirmării de primire tip fax a Tribunalul Bucureşti.

Întrucât cererea de repunere pe rol a procesului a fost făcută la data de 02.06.2016 „adică până la împlinirea termenului de 6 luni” s-a susţinut de către recurent că în mod greşit instanţa a admis excepţia perimării, constatând astfel perimat apelul.

Termenul de perimare se calculează potrivit regulilor de drept comun statornicite în art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C.proc.civ., astfel că termenul de perimare de 6 luni se va împlini în ziua corespunzătoare zilei de plecare. Mai mult, termenul de perimare nu poate fi calculat pe zile libere. De asemenea, trebuie avut în vedere ca în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 417 C.proc.civ., perimarea fiind întreruptă prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes .

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept.

La data de 23.12.2016 a formulat întâmpinare intimata, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu observarea împrejurării nemotivării recursului prin neindicarea motivelor de nelegalitate încălcate. Pe fond, s-a solicitat observarea faptului că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost transmisă instanţei după închiderea programului de lucru, astfel că un atare act procedural nu poate valora o cerere valabilă de întrerupere a cursului perimării.

La data de 2.02.2017 a fost întocmit raport asupra recursului, care a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea de la termenul de judecată din 1.03.2017 a fost admis în principiu recursul.

Analizând recursul în raport de motivul legal de recurs prevăzut de art.488 alin.(1) pct.5 din Codul de procedură civilă, în ale cărui dispoziţii susţinerile recurentei-reclamante se încadrează, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

În analiza coroborată a dispoziţiilor art. 416 alin. (1), art. 182 şi 183 C.proc.civ., instanţa de apel a apreciat corect în sensul că cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta-reclamantă şi expediată prin fax în ziua de 02.06.2016, ce a fost receptată la sediul instanţei la ora 1822 şi înregistrată cu data certă în ziua de 03.06.2016, nu constituie un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul dispoziţiilor art. 417 C.proc.civ., care să aibă, deci, aptitudinea întreruperii cursului perimării.

Termenul de perimare pentru orice cerere este de 6 luni potrivit art. 416 alin.(1) C.proc.civ., iar în acord cu dispoziţiile art. 182 alin.(1) „Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

În mod evident, pe această dispoziţie legală – care instituie regula în materie de calcul al termenelor pe zile, săptămâni, luni sau ani – se fundamentează poziţia procesuală a recurentei care afirmă că cererea sa de repunere pe rol, a cărei primire la Tribunalul Bucureşti a avut loc la 02.06.2016 (fără precizări în privinţa orei), conform confirmării de primire tip fax, ar fi fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare de 6 luni.

Recurenta omite însă observarea ipotezei de excepţie de la regula consacrată la alin. (1), pe care o instituie dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, potrivit cu care „(…) dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile”.

Neîndoielnic, actul de procedură trimis prin fax la instanţă intră în categoria de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanţă. Concluzia decurge din conţinutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepţie de la regula instituită de art. 182 alin.(1), termenul se împlineşte mai devreme decât ora 2400 a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează …în mod legal” la instanță.

Instanţa de apel a semnalat în mod corect că scopul legiuitorului – atunci când, prin dispoziţiile art. 182 alin.(2) C.proc.civ., a condiţionat depunerea actului de programul de lucru al instanţei, ori al altui loc de depunere acceptat – a fost acela al obţinerii datei certe asupra înscrisurilor comunicate instanţei fie prin depunerea personală, fie prin cea realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă ori a celor depuse în alte locuri acceptate prin lege – cazurile reglementate de art. 183 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.

Or, dacă în cazul actelor de procedură depuse în locurile menţionate la alin.(1) şi (2) din art. 183 C.proc.civ. data certă se obţine în modalităţile prevăzute la alin. 3 al aceluiaşi articol, în cazul celor depuse personal/prin reprezentant la instanţă ori transmise prin fax şi/sau e-mail, data certă se dobândeşte în condiţiile prevăzute în art. 94 din HCSM nr.1375/2015, respectiv prin înregistrarea în evidenţele instanţei, ceea ce presupune implicit, ca actul să ajungă la instanţă înăuntrul programului legal de lucru al acesteia.

În acelaşi sens, prin Decizia nr.605 din 22.09.2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M. O. nr. 2/3.01.2017), ce a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin.(2) din Codul de procedură civilă, s-a reţinut că „trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depusă actul la instanţă până la închiderea programului”.

De asemenea, prin decizia nr. 34 din 15 mai 2017, Înalta Curte - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 Cod procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi făcută în termen”.

Prin urmare, actul de procedură (cererea de repunere a cauzei pe rol) expediat prin fax, ce a fost primit la instanţă după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de perimare (socotit pe luni), act de procedură care, din acest motiv, a putut primi dată certă prin înregistrare la instanţă abia a doua zi, este considerat înfăptuit în afara termenului procedural şi, în consecinţă, nu poate produce efectele pe care legea le leagă de existenţa sa, respectiv acela de întrerupere a cursului perimării.

Astfel fiind, pentru considerentele reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că sancţiunea perimării cererii de apel formulată de reclamantă a fost pronunţată în mod legal de curtea de apel, concluzie ce impune respingerea ca nefondat a recursului.