Robbery vs. Qualified Theft: Use of Force to Retain Stolen Property as Decisive Element Distinguishing Aggravated Robbery from Qualified Theft

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 444 din 9 iunie 2003, Tribunalul Iași a condamnat, printre alții, pe inculpatul G.I. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 martie 2002 la 4 iulie 2003.

În esență, s-au reținut următoarele:

În ziua de 6 martie 2002, după o înțelegere prealabilă, inculpatul G.I. împreună cu alți doi inculpați (condamnați în aceeași cauză) s-au întâlnit într-o stație de autobuz, cu scopul de a urmări persoanele din zonă, pentru a le sustrage bani sau alte obiecte.

După ce au observat-o pe partea vătămată G.V. care intenționa să-și cumpere un ziar, inculpații au înconjurat-o, însă n-au reușit să-i sustragă banii, deoarece partea vătămată s-a răzgândit și a urcat într-un autobuz.

Cei trei inculpați l-au urmărit, iar inculpatul G.I. s-a urcat în autobuz, unde, profitând de aglomerație, a introdus mâna în buzunarul gecii părții vătămate, de unde i-a luat suma de 100.000 lei.

Partea vătămată a simțit și l-a prins de mână pe inculpatul G.I., care, nereușind să scape, a tras-o pe partea vătămată afară din autobuz. Inculpatul A.C.R. (condamnat în cauză) i-a cerut părții vătămate să-l elibereze pe inculpatul G.I., după care i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona maxilarului și a ochiului drept, doborând-o la pământ, unde s-a lovit cu capul de o placă de ciment.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 472 din 18 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 iunie 2003, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat iar, în subsidiar, reducerea pedepsei până la limita minimului special.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, fapta și vinovăția inculpatului, făcând o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

Fapta inculpatului G.I. de a sustrage banii din buzunarul părții vătămate, urmată de întrebuințarea violenței pentru păstrarea banilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, și nu ale infracțiunii de furt calificat.

Privitor la a doua critică a recurentului, se constată că nici aceasta nu este întemeiată.

La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria (a urmărit-o pe partea vătămată împreună cu ceilalți inculpați, au înconjurat-o pentru a-i sustrage banii, după care inculpatul G.I. s-a urcat după aceasta în autobuz, de unde a tras-o într-o stație pentru a păstra banii sustrași) și datele ce caracterizează persoana inculpatului (s-a prezentat sub o identitate falsă, a avut o conduită nesinceră și oscilantă în cursul procesului, fiind condamnat anterior și internat într-un centru de reeducare pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură) dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului G.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 472 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2002 până la 4 martie 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2004.