Ex officio joinder of administrative complaint complainant required to cure procedural inadmissibility of annulment action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case for re-judgment, effectively ruling in favor of the appellant on procedural grounds while leaving the substantive dispute pending. The case involved an administrative action challenging a public authority’s 2012 decision that found gender discrimination in an educational institution’s admission policy, specifically the allocation of separate places for men and women, which the institution justified based on operational mission requirements. The appellate court had initially dismissed the claim as inadmissible because the plaintiff failed to join the original complainant who triggered the authority’s recommendation, despite the court raising the issue. The High Court held that this was a procedural error; under Article 161 of Law No. 554/2004 and Article 129 of the Civil Procedure Code, the first-instance court had an ex officio duty to introduce the original complainant into the proceedings to ensure the correct procedural framework, rather than simply rejecting the suit for the plaintiff’s failure to do so.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din Legea nr. 202/2002, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 129 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1)-(5) C. proc. civ; Ex officio joinder of administrative complaint complainant required to cure procedural inadmissibility of annulment action: The case involved an administrative action challenging a public authority’s 2012 decision that found gender discrimination in an educational institution’s admission policy, specifically the allocation of separate places for men and women, which the institution justified based on operational mission requirements. The appellate court had initially dismissed the claim as inadmissible because the plaintiff failed to join the original complainant who triggered the authority’s recommendation, despite the court raising the issue. The High Court held that this was a procedural error; under Article 161 of Law No. 554/2004 and Article 129 of the Civil Procedure Code, the first-instance court had an ex officio duty to introduce the original complainant into the proceedings to ensure the correct procedural framework, rather than simply rejecting the suit for the plaintiff’s failure to do so.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the prior sentence, and remanding the case for re-judgment.
Full text
Decizia nr. 55/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
1. Obiectul acțiunii deduse judecății;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea Hotărârii nr. 485 din 12 noiembrie 2012 emisă de pârât, prin care s-a constatat existența unei fapte de discriminare prin aplicarea unui tratament diferențiat și s-a recomandat respectarea principiului egalității de șanse și înlăturării tratamentului discriminatoriu aplicat candidaților la admiterea în cadrul instituțiilor de învățământ ale A., în sensul de a nu mai aloca locuri distincte pentru femei și bărbați la sesiunea de admitere în instituțiile menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia privind alocarea de locuri distincte pentru femei și bărbați este justificată, ținând seama de natura activității profesionale și contextul în care se desfășoară, astfel încât instituția să poată asigura, din punct de vedere operativ, realizarea misiunilor încredințate, invocând prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 și art. 4 din Legea nr. 202/2002.
2. Hotărârea primei instanțe;
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1661 din 22 mai 2013, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 485 din 12 noiembrie 2012, la sesizarea C., autoritatea publică pârâtă a constatat că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, recomandând reclamantului să manifeste exigență pe viitor și să elimine orice criterii care, prin efectele generate, favorizează sau defavorizează ori supune unui tratament discriminatoriu o persoană sau un grup de persoane ață de alte persoane ori grupuri de persoane.
Judecătorul fondului a pus în discuție necesitatea chemării în judecată și a C., conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, însă reclamantul nu s-a conformat rigorilor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești, mai exact titularul sesizării adresate C., pentru a da acesteia posibilitatea de a-și formula apărări, apreciind astfel că acțiunea este inadmisibilă.
2. Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, întrucât din analiza art. 161 din Legea nr. 554/2004 rezultă că legiuitorul lasă la latitudinea părților sau a instanței lărgirea cadrului procesual, în opinia sa, în cauză nu se impunea citarea unui terț în proces, făcând referire în acest sens la dispozițiile art. 78 din N.C.P.C. care nu sunt aplicabile speței.
În fine, în condițiile în care se considera necesară introducerea în cauză a titularului sesizării autorității pârâte, prima instanță avea posibilitatea de a recurge la mijloacele procesuale puse la îndemâna sa de art. 161 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 129 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru considerente ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante;
Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 485 din 12 noiembrie 2012 emise de B.
Prin Hotărârea nr. 485 din 12 noiembrie 2012, ca urmare a sesizării C., B. a constatat existența unei fapte de discriminare prin aplicarea unui tratament diferențiat și a recomandat reclamantului să aplice corect legea, în sensul respectării principiului egalității de șanse și înlăturării tratamentului discriminatoriu aplicat candidaților la admiterea în cadrul instituțiilor de învățământ ale, în sensul de a nu mai aloca locuri distincte pentru femei și bărbați la sesiunea de admitere în instituțiile menționate.
Prima instanță a pus în discuția reclamantului necesitatea introducerii în cauză a titularului sesizării autorității pârâte, însă acesta nu s-a conformat.
Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”.
Înalta Curte constată că, indiferent de poziția adoptată de recurentul-reclamant în cauză, în baza textului de lege menționat și în virtutea rolului activ instituit de art. 129 C. proc. civ., se impunea ca prima instanță să dispună, din oficiu, introducerea în cauză a C., titularul sesizării adresate B..
Așadar, prima instanță urmează să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată cu stabilirea corectă a cadrului procesual, Centrul Parteneriat pentru Egalitate fiind beneficiarul actului administrativ împotriva căruia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești cauza va fi rejudecată în contradictoriu și cu acest organism.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1661 din 22 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.