Robbery by minor: Real concurrence vs. continued offense and individualization of sentence

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1019 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I–a penală, a fost condamnat inculpatul P.G. la pedepsele de:

- 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. (pct. 1 rechizitoriu);

- 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu) și;

- 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu) stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 13 august 2002 la zi și s-a prelungit arestarea preventivă.

Inculpatul a fost obligat la plata, drept despăgubiri civile, a sumelor de 3.500.000 lei către partea civilă Z.E. și 3.000.000 lei către partea civilă P.R.

S-a lua act că partea vătămată M.M.A. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că la data de 7 august 2002 dimineața, inculpatul aflându-se într-un mijloc de transport în comun respectiv în autobuzul liniei 133 a smuls de la gâtul părții vătămate M.M. un lănțișor din aur, în timp ce alte două persoane au asigurat paza.

Această faptă a fost comisă de inculpat în timpul minorității, fiind incidente dispozițiile art. 99 C. pen.

S-a mai reținut că în zilele de 8 august 2002, în jurul orelor 21,15, și de 9 august 2003 dimineață, aflându-se în mijloace de transport în comun inculpatul a smuls de la gâtul părților vătămate Z.E. și P.R. câte un lănțișor din aur, coborând imediat după comiterea faptelor și fugind pentru a-și asigura scăparea.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor persoanelor vătămate, a proceselor verbale de recunoaștere din grup, a declarațiilor martorilor P.F., P.G., I.G., M.M., I.E., C.C. și J.A.I., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 711 din 26 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei încadrări dată faptelor prin omisiunea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. și al greșitei individualizări a pedepselor.

Astfel s-a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare din infracțiunile aflate în concurs real sunt conforme cu pericolul social al faptelor că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și că nu există motive de reconsiderare a cuantumului acestora.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.G., care invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că trebuia reținută o singură infracțiune de tâlhărie comisă în condițiile art. 41 alin. (2) și în subsidiar că pedepsele au fost greșit individualizate solicitând reducerea lor și stabilirea unei sancțiuni rezultante mai mici.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele în baza materialului probator al cauzei au reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea la datele de 7 august 2002, 8 august 2002 și 9 august 2002 în concurs real a infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen., pentru prima faptă, de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., pentru a doua faptă și 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pentru ultima faptă.

Deoarece în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluțiuni pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracțiunea continuată, ci s-a probat că el a săvârșit faptele în baza rezoluțiunii spontane instanțele au reținut în mod justificat pluralitatea de infracțiuni în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru cele trei fapte au fost avute în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, întinderea prejudiciului cauzat persoanelor vătămate, conduita sinceră și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului ca și perseverența infracțională manifestată de acesta, stabilindu-se astfel sancțiuni orientate înspre minimul legal.

Referitor la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare se constată că aceasta este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele legale arătate și neexistând temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, critica formulată în recurs, în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 august 2002 la 3 martie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 711/ A din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 august 2002 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.