Objection to execution of penal court costs claim: Supreme Court material incompetence and referral to court of execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appellant's petition as incompetent and declined jurisdiction, referring the case to the Urziceni Court under its competence to be solved by the local court of first instance. The dispute involved a debtor challenging a 2004 penal court decision for costs and subsequent forced enforcement actions initiated by the National Probation Service; the Supreme Court reclassified the filing as an objection to execution (*contestație la executare*) rather than a direct appeal. Relying on the Romanian Code of Civil Procedure, specifically Articles 97, 712, 713, and 651, the Court established that it lacked material competence to hear such objections directly in the first instance, determining that the competent execution court was the Urziceni Court based on the debtor's domicile at the time the enforcement agency was seized.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 94 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 712 C. proc. civ; Objection to execution of penal court costs claim: Supreme Court material incompetence and referral to court of execution: Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Urziceni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3561/2016
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 aprilie 2016 petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimata Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, prin care a contestat decizia penală nr. 7 din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința penală nr. 7 din 19 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. x/P/2004 de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost obligat la plata sumei de 500.000 ROL, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și toate actele de executare declanșate de către Serviciul național de probațiune împotriva titlului de creanță executoriu nr. 86 din 17 noiembrie 2004.
La termenul de judecată din 13 decembrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a calificat cererea ca fiind contestație la executare și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți privind soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 94 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Urziceni.
Din analiza motivelor din cererea de chemare în judecată, precum și față de precizările petentului făcute în ședință publică, rezultă că petentul este nemulțumit de executarea sumei de 500.000 ROL.
Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Potrivit art. 712 C. proc. civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Conform art. 713 alin. (1): „Contestația se introduce la instanța de executare.”, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Înalta Curte constată că potrivit somației emise de Ministerul Finanțelor Publice - A.F.P. Urziceni, domiciliul petentului la data sesizării organului de executare se află în localitatea Armășești, jud. Ialomița, astfel că în cauză instanța de executare este Judecătoria Urziceni.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate, rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Judecătoriei Urziceni și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Urziceni.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2016.