Extraordinary revision refused for lack of triple identity between final judgments in administrative pension litigation.

Decizia nr. 3365/2015

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 2722 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1945 din 9 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect aplicarea unei amenzi pârâților, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții B. și C.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți prin întâmpinare, și acțiunea formulată de reclamant, reținând că în cauză nu s-a dovedit existența unui refuz de soluționare a cererii, iar nemulțumirile reclamantului relative la modalitatea de calcul/stabilire a indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 nu reprezintă un refuz de soluționare a cererii privind punerea în executare a deciziei civile nr. 6014 din 17.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ce constituie titlu executoriu.

Astfel, a reținut că, urmare cererii recurentului prin care a solicitat emiterea unei noi decizii prin care prin care să fie valorificate drepturile stabilite prin această decizia Curții de Apel Brașov nr. 6014/2013, Casa Județeană de Pensii Brașov a emis decizia nr. 282787 din 04 februarie 2014 pentru stabilirea indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, prin care a stabilit pentru recurent o indemnizație lunară de 1.535 lei, plata drepturilor urmând a se face începând cu data de 01.07.2011, ținând cont și de decizia nr. 126 din 17 ianuarie 2024 a A.J.P.I.S. Brașov.

Concluzionând, instanța de recurs a reținut că hotărârea primei instanțe este temenică și legală.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri, recurentul a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia civilă nr. 195 din 11 februarie 2015, a admis excepția necompetenței materiale și a declinata competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, revizuientul a reluat situația de fapt, arătând, în esență, că decizia contestată încalcă puterea de lucru judecat față de decizia nr. 6014 din 17.12.2013 prin care Curtea de Apel Brașov a constatat că este beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 15.08.1952-18.04.1960, pârâta fiind obligată să-i acorde aceste drepturi începând cu data de 01.07.2011.

În concluzie, revizuentul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate cu revizuire care încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din decizia nr. 6014/2013.

3. Apărarea intimaților

3.1.Prin întâmpinare, intimatul B. a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că în mod corect instanța de recurs a reținut că atribuțiile casei de pensii vizează doar plata drepturilor astfel cum acestea au fost stabilite, iar intimații nu au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea deciziei nr. 282787 din 04 februarie 2014 pentru a fi incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a arătat că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri).

Or, în speță nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege menționat, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

3.2. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata C. a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentei nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, incidente în cauză, demersul părții fiind început sub imperiul acestei legi, revizuirea se poate cere: „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit.

În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În speță, revizuentul invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în două litigii legate de stabilirea indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Primul proces, soluționat irevocabil, prin decizia nr. 2722 din 5 decembrie 2014 de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect aplicarea unei amenzi pârâților, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea deciziei civile nr. 6014 din 17.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ce constituie titlu executoriu.

Cel de-al doilea litigiu, soluționat irevocabil, prin decizia nr. 6014 din 17.12.2013 a Curții de Apel Brașov, a avut drept obiect cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, privind anularea actelor administrative emise de pârâtă și constatarea calității sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 15.08.1952-18.04.1960.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în speță nu există identitate de părți, obiect și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2722 din 5 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.