Robbery sentencing: denial of mitigating circumstances based on social danger and offender's denial

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1012 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74, lit. a), raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 14 august 2003 la zi.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile N.A. suma de 10.000.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunului sustras.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 14 august 2003, în jurul orelor 10,30, în timp ce partea vătămată N.A. se întorcea de la piață a fost atacată de inculpat care a încercat să-i smulgă lanțul din aur de la gât. Întrucât lanțul era destul de gros inculpatul nu a reușit să îl rupă imediat, împrejurare care i-a dat victimei posibilitatea să discute cu agresorul, promițându-i că dacă o va lăsa în pace nu se va adresa cu plângere organelor de poliție.

Fără a oferi vreun răspuns, inculpatul a continuat activitatea infracțională, a tras cu putere de lanț reușind să-l rupă. Pentru a-și asigura scăparea inculpatul a lovit-o puternic cu pumnul în zona feței pe partea vătămată. Imediat după săvârșirea faptei victima a strigat după ajutor la un vecin care își repara autoturismul în fața blocului, martorul N.E. Acesta l-a observat pe inculpat, a plecat în urmărirea lui și l-a găsit ascuns într-un tufiș, l-a imobilizat și l-a dus la secția 22 poliție.

La percheziția corporală efectuată la sediul organelor de poliție asupra inculpatului au fost găsite două contracte de amanet pe numele lui, prin care acesta amaneta mai multe bijuterii. Lanțul sustras părții vătămate nu a fost descoperit.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, procesului – verbal de recunoaștere din grup, depozițiilor martorilor N.E. și C.T., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 716/ A din 4 decembrie 2003, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.V., apeluri care au vizat netemeinicia sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., învederând că soluțiile instanțelor sunt netemeinice sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea și aplicarea sancțiunii.

Or, în speță, analizarea exclusivă doar a unora din datele ce caracterizează persoana făptuitorului (atitudinea inculpatului anterior săvârșirii faptei, vârsta acestuia) ignorându-se celelalte criterii de individualizare a determinat reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante.

Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altor asemănătoare („consecințele pe care contactul îndelungat cu mediul penitenciar le poate produce asupra inculpatului”) nu justifică aprecierea lor ca circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei.

De aceea, în caracterizarea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

În speță, infracțiunea comisă implică un pericol social ridicat, pericol dedus din modul în care s-a derulat activitatea infracțională și din urmările produse asupra victimei (o persoană în vârstă de 66 de ani, bolnavă, puternic traumatizată în urma agresiunii suferite).

Pe de altă parte, instanțele nu au acordat semnificația cuvenită faptului că inculpatul a negat permanent infracțiunea, în pofida probelor clare de vinovăție (el fiind urmărit de un vecin al victimei și prins după ce se ascunsese într-un tufiș din apropierea locului unde comisese fapta penală), aspecte care nu îndrituiau aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

În raport de considerentele expuse, recursul declarat va fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi casate hotărârile pronunțate, numai cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și va fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Ministerul Justiției va plăti onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 716/ A din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul T.V.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1012 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., și majorează pedeapsa aplicată inculpatului T.V., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 august 2003 la 27 februarie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2004.