Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 262/2015 AI generated

Competence conflict over university degree issuance: classification of universities as local authorities under administrative litigation law and accessory nature of central authority claims

Case Number Decizia nr. 262/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Vrancea Tribunal, specifically its Civil, Administrative and Fiscal Section, had exclusive material competence to adjudicate the case, thereby reversing the Court of Appeal Galați's declination and allowing the proceedings to continue at the first-instance level. The dispute arose from a plaintiff's administrative litigation action seeking to compel a university to issue a bachelor's degree and supplement, and to obligate a central authority to approve the standardized forms for such diplomas, which generated conflicting rulings on whether the matter fell under the jurisdiction of a tribunal or an appellate court based on the rank of the defendant authorities. The decisive legal basis was the application of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, wherein the ICCJ classified the university as a decentralized local public authority rather than a central one, triggering first-instance jurisdiction for claims against local bodies, while simultaneously invoking Article 123 of the Code of Civil Procedure and Article 30(4) to classify the claim against the central authority as an accessory request that must be heard by the competent court for the principal claim.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 123 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence conflict over university degree issuance: classification of universities as local authorities under administrative litigation law and accessory nature of central authority claims: The dispute arose from a plaintiff's administrative litigation action seeking to compel a university to issue a bachelor's degree and supplement, and to obligate a central authority to approve the standardized forms for such diplomas, which generated conflicting rulings on whether the matter fell under the jurisdiction of a tribunal or an appellate court based on the rank of the defendant authorities. The decisive legal basis was the application of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, wherein the ICCJ classified the university as a decentralized local public authority rather than a central one, triggering first-instance jurisdiction for claims against local bodies, while simultaneously invoking Article 123 of the Code of Civil Procedure and Article 30(4) to classify the claim against the central authority as an accessory request that must be heard by the competent court for the principal claim.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction application to an administrative authority civil dispute public nature of proceedings local authority fiscal law

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Procedural basis for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction by determining the competent court.

art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis granting the High Court of Cassation and Justice competence to settle conflicts of jurisdiction between courts.

art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis for the court to issue a final decision establishing the material competence of the designated tribunal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 262/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Obiectul litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârât Universitatea B. și pârât C., s-au solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei Universitatea B. București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului pentru reclamant ca absolvent în sesiunea 2009;

- obligarea pârâtului C. să procedeze la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diplomele de licență.

La termenul din 30 mai 2014, Tribunalul Vrancea, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a instanței.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința nr. 940/2014 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepția de necompetență materială a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea și, în consecință:

A fost declinată competenta in favoarea Curții de Apel Galați si trimisă cauza pentru soluționare la aceasta instanță.

S-a apreciat că in cauză se solicită emiterea a două acte administrative si anume: diplomele de licență emise de pârâta Universitatea B. București, respectiv avizul pentru eliberarea tipizatelor diplomelor de licență de către pârâtul C.

A considerat tribunalul că deși pentru capătul 1 de cerere tribunalul este instanța competentă material; în privința capătului 2 al cererii introductive, dat fiind faptul că pârâtul C. este o autoritate centrală, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr 554/2004.

2.2. Prin sentința nr 166 din data de 10 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii in favoarea Tribunalului Vrancea. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea de obligare la emiterea diplomei de licență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă.

În speță, Universitatea „B.” nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, Universitatea „B.” este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, este aplicabil primul criteriu al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea „B.” - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

În ceea ce privește obligarea C. să procedeze la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diplomele de licență, se cuvine a observa dispozițiile art. 123 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Or, în litigiul de față, este evident faptul că această cerere reprezintă o cerere accesorie potrivit art. 30 alin (4) C. proc. civ. Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență;

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A., Universitatea B. și C. în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.