Procedural standing of a non-issuing guarantor in a secondary administrative legality challenge

Decizia nr. 2592/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2234 din 3 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011 și a Metodologiei și Procedurii aprobate prin Ordinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 7104 din 21 iunie 2011, invocată de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. - Inspectoratul pentru Situații de Urgență „A. D. Ghica” al Județului Teleorman și intimații-chemați în garanție Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne. Excepția a fost invocată în Dosarul nr. x/87/2011 al aceleiași instanțe, având ca obiect recursurile formulate de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2011 și a Sentinței nr. 1168 din 9 decembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Teleorman.

Prin Sentința nr. 2234 din 3 iulie 2013, recurată în cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, invocată de această autoritate în fața instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Afacerilor Interne, susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, de vreme ce nu ea este emitentul actelor administrative a căror nelegalitate a fost invocată; în acest sens, a invocat practica Î.C.C.J., arătând că, potrivit acesteia, în cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului contestat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne fiind corectă, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Într-adevăr, așa cum rezultă din dispozițiile legale citate, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât, într-un litigiu de contencios administrativ, în măsura în care este emitentul actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termen legal o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În cauză, însă, sentința atacată nu a fost pronunțată în soluționarea, pe fond, a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă rezultatul cenzurării legalității unor acte administrative, în cadrul procedurii excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din același act normativ, iar recurentul nu are calitatea de pârât ci pe cea de chemat în garanție.

Or, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 3 decembrie 2012, când a fost invocată excepția de nelegalitate, „Instanța de contencios administrativ se pronunță (asupra excepției - n.r.), după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului”.

Cadrul procesual în procedura excepției de nelegalitate este, așadar, strict cel stabilit în fața instanței de fond, care este singura competentă să se pronunțe cu privire la calitatea procesuală, activă sau pasivă, a părților și care a sesizat instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate; aceasta din urmă cercetează legalitatea actului administrativ contestat, exclusiv în limitele cadrului procesual stabilit în fața instanței de fond, pe care îl completează, dacă este cazul, numai prin citarea emitentului actului.

Cum Ministerul Afacerilor Interne are calitate procesuală în cadrul litigiului purtând asupra fondului cauzei, fiind chemat în garanție în fața instanței de fond, soluția respingerii - de către instanța competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate - a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități este, pentru motivele arătate, temeinică și legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 2234 din 3 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM