Negative Jurisdictional Conflict Resolved: District Court to Hear Water Administration’s Possession Claim and Illegality Exception

Decizia nr. 2479/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 4 martie 2014, reclamanta Administrația Națională "A." Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea” a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Buftea, prin Primar, solicitând.

1. obligarea pârâtului să lase în deplină posesie și administrare imobilele construcții hidrotehnice «Acumulare Buftea» și «Acumulare Buciumeni»;

2. constatarea nelegalității înscrierii pozițiilor nr. 57, 58 și 59 din Anexa 2 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, conform art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în lipsa temeiului juridic al dobândirii proprietății publice de către unitatea teritorial-administrativă a orașului Buftea;

3. rectificarea cărților funciare nr. 50195, 9176 și respectiv 9175, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Consiliului Local Buftea și înscrierea dreptului de administrare al instituției reclamante.

Prin Sentința civilă nr. 440 din 2 februarie 2015, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Națională „A.” Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea și pe pârâtul Orașul Buftea în favoarea Curții de Apel București, secția Contencios Administrativ și Fiscal reținând că în cauză se solicită, în fapt, anularea parțială a H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, care este un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 99 C. proc. civ., republicat, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceiași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe mai înalte în grad.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin Sentința civilă nr. 745 din 17 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buftea și a constatat ivit conflictul negativ de competență,

Pentru a pronunța această hotărâre, Curte de apel a constatat că Judecătoria Buftea a reținut, în mod eronat, în sentința de declinare a competenței faptul că reclamanta solicită anularea parțială a H.G. nr. 930/2002, în condițiile în care reclamanta a precizat în mod expres că temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 4 martie 2014, ulterior modificării art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012 în sensul că „Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.”

Rezultă din aceste prevederi legale că aparține competența de soluționare a excepției de nelegalitate instanței învestită cu fondul litigiului în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate.

Având în vedere obiectul acțiunii care constă în obligarea pârâtului să lase în deplină posesie și administrare reclamantei imobile construcții hidrotehnice și rectificarea unor cărți funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Consiliului Local Buftea și înscrierea dreptului de administrare al reclamantei, Curtea de apel a constatat că revine Judecătoriei Buftea competența de soluționare a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 930/2002.

De asemenea, Curte de apel a reținut că dispozițiile art. 99 C. proc. civ., republicat, nu sunt incidente în cauză, întrucât la pct. 2 din acțiune se invocă o excepție de nelegalitate care este un mijloc de apărare și nu o cerere în sensul art. 30 C. proc. civ., iar soluționarea acestei excepții este de competența instanței sesizate cu fondul litigiului și nu a instanței de contencios administrativ stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Judecătoria Buftea a fost învestită cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Orașul Buftea să lase în deplină posesie și administrare reclamantei Administrația Națională „A.” Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea imobile construcții hidrotehnice și rectificarea unor cărți funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Consiliului local Buftea și înscrierea dreptului de administrare al reclamantei, iar în cadrul acestei acțiuni a fost invocată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a înscrierii pozițiilor nr. 57, 28 și 59 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 930/2002.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin art. 54 din Legea nr. 76/2012, astfel încât, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, această excepție se va soluționa de către instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția, atunci când constată că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, pronunțându-se asupra excepției fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Rezultă că, în prezent, excepția de nelegalitate reprezintă o chestiune prealabilă soluționării fondului, în competența aceleiași instanțe.

Înalta Curte reține că, sub aspectul aplicării legii în timp, noua formă a art. 4 din Legea contenciosului administrativ se aplică numai proceselor începute după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 4 martie 2014, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Referitor la dispozițiile art. 99 C. proc. civ., republicat, care reglementează cazul mai multor capete de cerere, Înalta Curte reține că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces aflat în desfășurare pentru alte temeiuri decât nelegalitatea actului administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un act nelegal se apară invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea cauzei.

Prin urmare, invocarea excepției de nelegalitate prin cererea de chemare în judecată nu conduce la schimbarea regimului juridic al acesteia, astfel cum, în mod greșit, a apreciat Judecătoria Buftea.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Națională A. - Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea în contradictoriu cu pârâtul Orașul Buftea în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM