Negative conflict of jurisdiction over occupational safety contravention: place of offense as workplace versus registered seat

Decizia nr. 2247/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată la 11 august 2014, pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, anularea procesului-verbal de contravenție seria BC nr. 060949 din 21 iulie 2014, restituirea sumei de 1750 lei achitată cu ordinul de plată nr. 17106 din 25 iulie 2014 iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința civilă nr. 265 din 21 ianuarie 2015, Judecătoria Bacău a dispus declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Suceava, reținând incidența prevederilor 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, raportat la locul săvârșirii contravenției.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Bacău a constatat că elementul material al faptei contravenționale reținută în sarcina petentei constă într-o faptă omisivă iar locul săvârșirii contravenției este sediul societății, situat în circumscripția Judecătoriei Suceava, apreciind astfel că această instanță este competentă să soluționeze cauza.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 1711 din 20 martie 2015, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Suceava a constatat că fapta contravențională pentru care a fost sancționată reclamanta este cea prevăzută de art. 7 alin. (4) din Legea 319/2006 și constă în încălcarea obligației de a evalua, în mod corespunzător, riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor la nivel de unitate, conform prevederilor legale.

Prin urmare, contravenția nu constă într-o faptă omisivă, ci elementul material îl constituie efectuarea unei evaluări necorespunzătoare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru fiecare loc de muncă, în sensul că nu au fost identificați factori de risc pentru fiecare post/loc de muncă și nu a fost realizată o evaluare conform identificării riscurilor.

În consecință, locul săvârșirii contravenției este locul desfășurării activității fără îndeplinirea corespunzătoare a dispozițiilor legale, respectiv Bacău, la punctul de lucru la care s-a efectuat controlul.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângerea reclamantei SC A. SRL împotriva procesului-verbal de contravenție seria BC nr. 060949 din 21 iulie 2014, emis de Inspectoratul de Muncă Bacău.

Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că societatea reclamantă a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, reținându-se în esență, că în urma controlului efectuat la punctul de lucru din Bacău, s-a constatat că nu s-a făcut o evaluare corespunzătoare a riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor la nivel de unitate, conform prevederilor legale.

Art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006 prevede că angajatorul are obligația, ținând seama de natura activităților din unitate, să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă, încălcarea acestor dispoziții fiind sancționată potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 319/2006.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al convențiilor, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În cauza de față, Judecătoria Suceava a reținut în mod corect că,, locul săvârșirii contravenției" statuat de textul de lege, îl constituie punctul de lucru din Bacău unde s-a desfășurat controlul inspectorilor ITM Bacău, adică locul în care societatea își desfășura activitatea fără îndeplinirea corespunzătoare a dispozițiilor legale, împrejurare de fapt ce atrage competența teritorială a Judecătoriei Bacău.

De altfel, în legătură cu această contravenție, niciun element de fapt nu poate fi plasat sau asociat razei jurisdicționale a Judecătoriei Suceava, câtă vreme evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor trebuie efectuată la locul de desfășurare a activității, în cazul în care există puncte de lucru, iar nu la sediul societății.

În consecință, având în vedere că locul săvârșirii faptei contravenționale îl constituie punctul de lucru din Bacău, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2015.

Procesat de GGC - GV