Robbery conviction and eight-year prison sentence upheld on appeal; recidivism justified denial of sentence reduction and dismissal of appeal with costs to appellant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal against the Court of Appeal’s rejection of his request for acquittal, thereby upholding the lower courts' conviction and an 8-year imprisonment sentence for robbery. The dispute centered on whether the defendant, who was convicted of snatching a gold chain from a victim inside a tram and fleeing, was the actual perpetrator; the court held the evidence sufficient to prove his guilt, as the victim identified him at the scene and his alibi statements were contradicted by witness testimony and internal inconsistencies. Legally, the court affirmed the conviction under Article 211(2)(c) of the Penal Code and maintained the sentence under Article 37(b) and Article 72, citing the high social danger of the offense and the defendant's status as a recidivist, while also ordering the deduction of the time spent in pre-trial detention from the final term.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. c) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 72 C. pen; Robbery conviction and eight-year prison sentence upheld on appeal; recidivism justified denial of sentence reduction and dismissal of appeal with costs to appellant: În ce privește pedeapsa aplicată, se constată că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise ca și faptul că inculpatul este infractor recidivist, nu este cazul ca pedeapsa aplicată acestuia să fie micșorată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 549 din 3 iunie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul T.A.M. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 7 septembrie 2002, inculpatul T.A.M., în timp ce se afla în tramvai, i-a smuls părții vătămate S.M. un lănțișor de aur de la gât, după care a coborât din tramvai și a fugit printre blocuri.
Prin decizia penală nr. 609/ A din 17 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței instanței de fond.
Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea sa, susținând că nu este el autorul faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Recursul nu este fondat.
Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, care l-a urmărit pe inculpat până ce acesta și-a asigurat scăparea fugind pe aleile dintre blocurile de locuințe din apropierea stației Alexandru cel Bun. La formarea convingerii cu privire la vinovăția inculpatului, instanțele au luat, de asemenea, în considerare, în mod corect, lipsa de concordanță între declarațiile date de acesta cu privire la locul unde s-a aflat în momentul săvârșirii infracțiunii, ca și contradicțiile existente între declarațiile lui și declarațiile martorilor propuși în apărare, pentru a dovedi că nu s-a aflat în tramvaiul în care s-a comis fapta.
Așadar, se constată că nu există temeiuri pentru achitarea inculpatului, instanțele reținând corect că acesta este autorul infracțiunii de tâlhărie, comisă împotriva părții vătămate S.M.
În ce privește pedeapsa aplicată, se constată că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise ca și faptul că inculpatul este infractor recidivist, nu este cazul ca pedeapsa aplicată acestuia să fie micșorată.
Urmează, în consecință, ca recursul să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.M., împotriva deciziei penale nr. 609/ A din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2002 la 9 ianuarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.