Mootness of appeal against suspension of administrative act following final merits judgment on annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice rejected the appellant's appeal as lacking interest, thereby upholding the lower court’s 2013 judgment that had denied the request to suspend the enforcement of a unilateral administrative order. The dispute concerned a procedural request under Article 14 of Law No. 554/2004 to suspend an internal affairs ministerial order while a separate action for its annulment was pending. The Court held that the measure of suspension is legally limited in time and ceases to have legal effect once the court of first instance pronounces a judgment on the merits; since the underlying annulment action was finally decided by the Court of Appeal in June 2014 (where the action was dismissed), the prior suspension judgment became obsolete, rendering the appeal moot and without current interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Mootness of appeal against suspension of administrative act following final merits judgment on annulment: Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 116/2015
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanțe;
Prin sentința nr. 2302 din 22 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care solicita suspendarea executării Ordinului nr. I/267 din 15 aprilie 2013, emis de conducătorul autorității pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Cererea de recurs;
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate.
3. Hotărârea instanței de recurs;
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. I/267 din 15 aprilie 2013, emis de ministrul afacerilor interne.
Așa cum rezultă din susținerile reprezentantului recurentei, formulate în fața instanței de recurs în ședința de judecată de la data pronunțării și confirmate de informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1820 din 10 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.
În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.
Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de 10 iunie 2014, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efecte.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Curtea va respinge recursul, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2302 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.