Waiver of Appeal in Tax Suspension Proceedings as Acquiescence Under the Principle of Disposability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) accepted the appellant's request to waive the appeal of the cassation and ordered the restitution of the 219,763 lei deposit, thereby leaving in force the lower court's decision that had dismissed the taxpayer's action. The dispute arose from a request to suspend the execution of an administrative fiscal decision, including a tax audit report and a decision to impose additional tax obligations totaling 2,197,631 lei, which the Court of Appeal had previously rejected as unfounded. Relying on the principle of disposability in civil proceedings and Article 463 of the Code of Civil Procedure, which defines acquiescence as a waiver of the appeal, the court determined that the appellant's waiver rendered a substantive examination of the legal grounds unnecessary, and pursuant to Article 1064 paragraph (4) of the Code of Civil Procedure, it ordered the automatic return of the security deposit.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ, art. 1064 alin. (4) C. proc. civ; Waiver of Appeal in Tax Suspension Proceedings as Acquiescence Under the Principle of Disposability: Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata recursului, în raport și de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., care prevăd că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecarea căii de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3532/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/42/2014, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova), solicitând suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice din 20 decembrie 2013, a raportului de inspecție fiscală din 19 decembrie 2013, precum și a procesului-verbal din 20 decembrie 2013 pentru suma totală de 2.197.631 lei, astfel cum a fost formulată și motivată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 89 din 11 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale formulată de reclamantă SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova), ca neîntemeiată.
Recursul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2014 recurenta a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecata recursului și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea cauțiunii achitate în cauză.
Intimata nu a formulat concluzii cu privire la cererea de renunțare la recurs.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata cererii de recurs.
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, pe care instanța o califică ca fiind, in fapt, o cerere de achiesare la hotărârea atacată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Totodată, se constată că pârâtul nu a exprimat un punct de vedere cu privire la acordul cu privire la renunțarea la judecată.
Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata recursului, în raport și de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., care prevăd că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecarea căii de atac.
Văzând și dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea este respinsă, instanța va dispune din oficiu restituirea cauțiunii;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea de renunțare formulată de SC A. SRL la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 89 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Dispune restituirea cauțiunii in cuantum de 219.763 lei, potrivit recipisei de consemnare din data de 8.04.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.