Withdrawal of appeal against refusal to suspend EU funding financial correction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the appellant's withdrawal of its appeal, thereby ending the appellate review without a substantive judgment on the merits and leaving the prior appellate decision in force. The case involved a public municipality's attempt to suspend a 5% financial correction imposed on a technical assistance contract, but the appellant paid the resulting debt during the filtering phase and requested to waive the trial of the appeal. Relying on the principle of party autonomy and the availability of civil disputes, the court deemed the withdrawal a valid act of disposition that is not subject to judicial censure, applying the procedural provisions that allow a party to renounce the trial at any time and requiring the judge to rule only on matters within the limits of the party's request.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of appeal against refusal to suspend EU funding financial correction: Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3051/2015
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 octombrie 2014, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2217 din 7 august 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, prin care i s-a respins cererea de suspendare a corecției financiare de 5% aplicate la contractul de servicii de asistență tehnică nr. 21095 din 20 mai 2011, încheiat cu SC B. SRL.
La data de 3 iulie 2015, în cursul procedurii de filtrare a recursului, recurentul a depus cerere prin care arată că înțelege să renunțe la judecata recursului formulat, motivând că a achitat debitul în sumă de 2.881 lei stabilit prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare nr. 4845 din 22 ianuarie 2014 a cărei suspendare a solicitat-o.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunțare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentului-reclamant Municipiul Brăila la judecata recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 2217 din 7 august 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.