Dismissal of appeal challenging refusal to refer unconstitutionality exception regarding disciplinary sanction of firefighter

Decizia nr. 2744/2015

Circumstanțele cauzei.

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie anularea Ordinului inspectorului șef nr. x/1 din 19 mai 2011 de trimitere în fața Consiliului de judecată, cât și a Ordinului inspectorului șef nr. x/1 din 6 iunie 2011, prin care subofițerul a fost sancționat disciplinar cu "amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 2 ani".

Totodată, s-a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună obligarea pârâtei I.S.U. al Municipiului București, să îl avanseze în gradul de plutonier începând cu data de 1 august 2011, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare noului grad începând cu 1 august 2011, dată la care trebuia să fie avansat la gradul următor (plutonier), la fel cum au fost avansați și ceilalți colegi ai acestuia din Detașamentul Chimiștilor.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâților să îi plătească daune morale precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea sa de recurs a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 191/2005, a prevederilor Legii nr. 80/1995, precum și a dispozițiilor art. 413, 414, 415, 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433, 434, 435, 436, 437 C. pen.

Hotărârea instanței de fond

Prin Încheierea din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit existența legăturii concrete a textelor de lege atacate cu excepție de neconstituționalitate, cu această cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările ulterioare.

Curtea de Apel a constatat că prin noțiunea de legătură cu fondul cauzei, legiuitorul a avut în vedere o legătură materială și/sau procedurală cu obiectul dedus judecății, iar nu o legătură generică, de ansamblu; astfel, aspectele legate de caracterul militarizat sau nemilitarizat al serviciilor pentru situații de urgență nu prezintă o relevanță imediată în soluționarea prezentei cauzei, în raport de obiectul dedus judecății (anularea unui ordin prin care recurentul sancționat disciplinar cu "amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 2 ani").

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a invocat încălcarea de către instanțele de judecată a art. 146 lit. d), art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 2 alin. (1), art. 3, art. 6, art. 13, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1, art. 7, art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional al Drepturilor Civile și Politice.

S-a susținut în esență că prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu i s-a permis accesul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată a invocat Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Constituția României, considerându-se astfel discriminat în raport de un alt cetățean român, autor al unei excepții de neconstituționalitate, a cărui cerere a fost soluționată de către Curtea Constituțională.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, obiectul prezentului demers îl constituie recursul formulat de către reclamantul A. împotriva unei încheieri pronunțată în calea de atac a recursului, prin care s-a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

Constată Înalta Curte, raportat la motivele de recurs, că recurentul-reclamant nu a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, ci a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil față de împrejurarea că nu i-a fost soluționată excepția de neconstituționalitate.

Verificând în temeiul art. 3041 C. proc. civ. soluția pronunțată de către prima instanță, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport de dispozițiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, în sensul că textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata nu au legătură în concret cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, după cum a subliniat și Curtea de Apel, pe de o parte, existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Astfel articolele a căror neconstituționalitate se solicită a se constata, respectiv, prevederile O.U.G. nr. 191/2005, prevederile Legii nr. 80/1995, precum și dispozițiile art. 413, 414, 415, 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433, 434, 435, 436, 437 C. pen., nu prezintă o relevanță imediată în soluționarea prezentei cauzei, în raport de obiectul dedus judecății (anularea ordinului de trimitere în fața Consiliului de judecată și a ordinului de sancționare cu "amânarea înaintării în grad pe timp de 2 ani").

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015.

Procesat de GGC - N