Challenge to 1987 military reserve transfer order and damages claim declared inadmissible as time-barred

Decizia nr. 2563/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Apărării Naționale, anularea parțială a Ordinului Ministrului nr. MC 806 din 12 decembrie 1987 privind sancțiunea trecerii în rezervă a sa, emis de către pârât și obligarea acestuia la plata de despăgubiri în valoare de 2.000.000 lei, reprezentând daune morale și materiale.

2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 183 din 16 decembrie 2013, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca tardivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat situația de fapt prezentată în fața primei instanțe, arătând, în esență, că prin stabilirea unor astfel de termene - cum este termenul de decădere pentru introducerea acțiunii în anulare a unui act administrativ - se aduce atingere dreptului la un tribunal în substanța sa, fiind considerată o limitare a dreptului la un proces echitabil.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului.

3. Apărarea intimatelor-pârâte

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 25 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea parțială a Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. MC 806 din 12 decembrie 1987 privind sancțiunea trecerii sale în rezervă și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în valoare de 2.000.000 lei, reprezentând daune morale și materiale.

Analizând cu prioritate prima instanță excepția tardivității cererii de chemare în judecată, invocată de intimat, a ajuns la concluzia că aceasta este tardiv formulată.

Această soluție este corectă.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) - e).

Potrivit art. 11 alin. (2) din aceeași lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, ….”.

În speță, recurentul a formulat acțiune în anulare a ordinului contestat (MC 806 din 12 decembrie 1987) la data de 27 august 2013, deci la de 26 de ani de la data când a luat cunoștință de acest act și la 23 de ani de la data formulării plângerii administrative prealabile (25 ianuarie 1990), așadar cu mult după împlinirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, se constată că, în speță, prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamatului ca tardiv formulată, aceasta fiind introdusă cu depășirea evidentă a termenelor imperative prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 183 din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM