Leasing rescission for late payment versus strict non-payment and interpretation of extended invoice due dates in annulment of arbitral award.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta, SC F.M. SA Brașov, a solicitat Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov, solicitând, în contradictoriu cu pârâta, SC F.A.I. SRL Sibiu, rezilierea contractului de leasing imobiliar, obligarea pârâtei la plata redevenției restante, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, întrucât două luni consecutive nu a plătit redevența stabilită prin contract.

Prin hotărârea arbitrală nr. 4 din 8 februarie 2002, a fost admisă în parte acțiunea, obligată pârâta la plata sumelor de 45.659.290 lei cu titlu de penalități de întârziere, și de 4.282.971 lei cheltuieli arbitrale, respingând celelalte capete de cerere.

Prin acțiunea în anulare, părțile au solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunțate, reclamanta susținând că pârâta a plătit cu întârziere redevențele pe lunile octombrie și noiembrie 2001, iar art. 8 din contract stabilea sancțiunea rezilierii contractului pentru aceste situații, iar instanța nu a argumentat în considerentele hotărârii soluția pronunțată.

Pârâta a susținut eroarea asupra calcului zilelor de întârziere în plată.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 285/R din 7 mai 2002, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă și a admis acțiunea pârâtei, modificând hotărârea arbitrală, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 7.496.923 lei penalități de întârziere și la 323.000 lei cheltuieli arbitrale.

Instanța a reținut, în esență, că plata cu întârziere a redevențelor nu întrunește condițiile contractuale pentru rezilierea contractului, art. 8 prevăzând numai situația neîndeplinirii obligației de plată a utilizatorului timp de 2 luni consecutiv, iar înscrierea pe factură a unei alte date scadente decât cea prevăzută în contract, în favoarea pârâtei, produce efecte, întrucât debitorul a acceptat-o.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că greșit, instanțele au considerat că plata peste termen nu atrage rezilierea contractului, câtă vreme art. 8 din convenția părților stabilea atât sancțiunea desființării contractului, pentru neplata a două redevențe consecutive, cât și data de la care curg penalitățile, așa încât acestea sunt de 63.812.172 lei.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Compromisul și clauza compromisorie reprezintă convenția părților de a deroga de la dreptul comun, privind competența materială a instanțelor judecătorești, acordând puterea de a soluționa litigiile ce se nasc din contractele în care sunt inserate, arbitrilor.

O asemenea manifestare de voință are incidență și asupra căilor de atac pe care părțile le au la dispoziția exercițiului drepturilor procesuale. Iar dispozițiile art. 364 C. proc. civ., exprimă limitativ motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desființată, așa încât, fondul litigiului nu mai poate forma obiectul unei analize decât în condițiile prevăzute de lit. a)-i) ale textului menționat.

În același timp, caracterul restrictiv al recursului conferă dreptul instanței de a exercita controlul hotărârii atacate numai asupra motivelor de casare invocate, în condițiile în care nu sunt încălcate normele de ordine publică sau acesta este prima cale de atac, respectiv pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.

De altfel, dispozițiile art. 8 din contractul părților nu pot conduce la concluzia dublei sancțiuni-penalități de întârziere și reziliere. Evidențierea strictă a penalităților de întârziere, majorate pe măsura trecerii timpului, nu se identifică cu situația în care utilizatorul nu execută obligația de plată, iar emiterea unei facturi cu o dată scadentă, în favoarea debitorului, nu poate fi interpretată decât profitând acestuia (art. 983 C. civ.).

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 285/R din 7 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC F.M. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 285 din 7 mai 2002, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.