Carrier’s appeal rejected; loss of gasoline during transport held covered by presumed liability including taxes and excise duties.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta, SNP P.M., sucursala Iași, a chemat în judecată pe pârâtele, SNTFM C.F.R. Marfă, SNP P.M., sucursala P.S. Ploiești și SNP P.M., sucursala Petrobrazi, solicitând obligarea pârâtei, aflate în culpă, la plata contravalorii a 11.910 kg benzină, sustrase în timpul transportului.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă 476 din 4 mai 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând SNTFM C.F.R. Marfă, sucursala Iași, la plata sumei de 143.853.722 lei daune și la 9.326.223 lei cheltuieli de judecată, și a respins acțiunea față de celelalte pârâte.

Instanța de fond a reținut, în esență, culpa cărăușului pentru lipsa cantității de benzină, întrucât preluarea mărfii de către cărăuș s-a făcut fără obiecțiuni.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 756 din 11 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul, constatând că vagonul a ajuns la destinație sigilat în mod necorespunzător.

Prin decizia 6592 din 15 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis apelul, a casat cu trimitere cauza spre rejudecare, întrucât nu s-au făcut dovezi în legătură cu taxa de drum, T.V.A., dar și taxele pentru marfa recepționată.

În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 12 din 21 februarie 2002, a respins ca nefondat apelul.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a primit în tranzit, achitat, un vagon încărcat cu cantitatea de 41.950 kg benzină, sigilat necorespunzător, culpa cărăușului fiind prezumată când mijlocul de transport a sosit la destinație violat.

În privința taxelor, accizelor și T.V.A., instanța a reținut că prețul curent include în afara prețului de producție și celelalte taxe și accize care se plătesc de producător la momentul livrării.

Prin recursul declarat, pârâta, SNTFM C.F.R. Marfă, sucursala Iași, a criticat decizia atacată, întrucât greșit a considerat culpa cărăușului, greșit a soluționat excepția de necompetență teritorială, reclamanta exercitând abuziv drepturile procesuale, pentru că singura parte care avea calitate procesuală era cărăușul.

Pe de altă parte, vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile predătorului pentru care nu răspunde cărăușul.

În privința valorii daunei, recurenta susține că furnizorul nu a încasat de la reclamantă taxele și accizele, așa încât valoarea mărfii în litigiu este de 36.642.747 lei.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Dispozițiile art. 7 C. proc. civ., reglementează competența teritorială generală, adică regula conform căreia cererea de chemare în judecată se face la instanța sediului principal al persoanei juridice de drept privat. De la aceasta, însă, derogă competența alternativă, potrivit căreia pricina poate fi judecată de două sau mai multe instanțe deopotrivă competente. Astfel, art. 10 al aceluiași ©, prevede că în afara domiciliului pârâtului mai sunt competente, în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanța locului de plecare sau de sosire (art. 10 pct. 5).

Așadar, nu poate fi vorba de o greșită rezolvare a chestiunii competenței teritoriale, dată de instanțele de fond, și nici de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, ci mai degrabă de o interpretare cu totul singulară și lipsită de susținere a recurentei.

În legătură cu responsabilitatea cărăușului, aceasta este prezumată iar dispozițiile art. 83.1 și 85.2 din regulamentul C.F.R., stabilesc atât condițiile de responsabilitate cât timp bunul se află în paza juridică a transportatorului, cât și obligațiile fiscale care grevează prețul produselor.

De altfel, decizia de casare a avut în vedere numai cuantumul prejudiciului, problema responsabilității fiind irevocabil rezolvată. Iar rezolvarea prejudiciului este dată de textul de lege susmenționat, furnizorul recuperând taxele de drum, accizele și T.V.A., pentru că în calculul prețului sunt incluse acestea.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 12 din 21 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SNTFM C.F.R. Marfă SA București, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 12 din 21 februarie 2002, a Curții de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2003.