Unpaid rent and fuel service fees; timeliness of action based on dispatch date for statute of limitations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on merits filed by the defendant, thereby upholding the appellate court's rejection of the first-instance judgment challenge and leaving in force the obligation for the defendant to pay the plaintiff the disputed sum for rent and service fees. The case involved a commercial dispute over unpaid invoices related to a lease agreement for a storage tank and a separate service contract for fuel pumping, where the defendant argued that the claims were time-barred because the statute of limitations had expired before the action was registered by the lower court. Ruling that the action was timely, the court held that the start date for calculating the three-year prescription period was the date the lawsuit was dispatched by mail (three days prior to registration), which fell within the applicable limitation period under Article 3 of Decree No. 167/1958, thereby rejecting the prescription defense.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3 din decretul 167/1958; Unpaid rent and fuel service fees; timeliness of action based on dispatch date for statute of limitations: The case involved a commercial dispute over unpaid invoices related to a lease agreement for a storage tank and a separate service contract for fuel pumping, where the defendant argued that the claims were time-barred because the statute of limitations had expired before the action was registered by the lower court. Ruling that the action was timely, the court held that the start date for calculating the three-year prescription period was the date the lawsuit was dispatched by mail (three days prior to registration), which fell within the applicable limitation period under Article 3 of Decree No. 167/1958, thereby rejecting the prescription defense.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the main ground for dismissing the appeal because it establishes the three-year statute of limitations, which the court determined had not expired by the time the action was dispatched.
Full text
Deliberând asupra recursului de față,
Reclamanta, SC V.A. SA Ploiești, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 6371 din 8 septembrie 1999, obligarea pârâtei, SC S.T.I. SRL, la plata sumei de 10.457.623 lei chirie și prestări servicii cât și cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a închiriat pârâtei, prin contractul nr. 109 din 1 martie 1996, un rezervor A 23 și a pompat benzină în rezervor conform contractului nr. 108/1996. Pentru chiria și serviciile prestate reclamanta a emis facturi, însă pârâta nu le-a achitat.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4639 din 1 octombrie 1999, a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 10.457.623 lei chirie și prestări servicii, cât și 842.457 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, între părți au intervenit două contracte, unul de închiriere a rezervorului A 23, iar celălalt de prestări servicii, respectiv de pompare a benzinei în rezervor, pentru care pârâta datora chirie și contra-valoarea serviciilor prestate, dar pe care aceasta nu le-a plătit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că nu a fost legal citată la judecata în fond, neavând cunoștință de termenul de judecată la care a fost soluționată cauza, iar, pe fond, este criticată sentința pentru că în mod greșit ar fi fost obligată pârâta la plata unor facturi prescrise.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 155 A din 5 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât pentru termenul de 1 octombrie 1999, citația a fost afișată la sediul indicat, negăsindu-se nici o persoană.
Pe fond, s-a apreciat că nu se pot considera prescrise o parte dintre facturi, deoarece data facturilor este 9 septembrie 1996, iar acțiunea este formulată la 3 septembrie 1999, deci în interiorul termenului de prescripție de 3 ani. Nici chiar factura din 6 septembrie 1996 nu este prescrisă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că factura nr. 14175 din 16 septembrie 1996, privește debite începând cu data de 6 septembrie 1996, iar acțiunea a fost introdusă la 8 septembrie 1999, astfel că este prescrisă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că data înregistrării acțiunii la instanța de fond este 8 septembrie 1999, dar plicul cu care a fost expediată acțiunea poartă data poștei de 3 septembrie 1999.
Pentru calcularea termenului de prescripție, în mod corect, a fost luată în calcul data de 3 septembrie 1999, ca dată a introducerii acțiunii, aceasta fiind data expedierii acțiunii.
Așadar, în mod corect, instanțele au apreciat că nu este prescrisă acțiunea reclamantei conform art. 3 din decretul 167/1958, astfel că urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, SC S.T.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 155 A din 5 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.