Fictitious attorney fee receipts in execution proceedings: Reimposition of joint judicial costs on parties and debtor after settlement

Decizia penală nr. 396/A/2016

Deliberând asupra apelului, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 222 din data de 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen., s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpata A., pentru infracțiunea prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a aplicat inculpatei un avertisment.

În baza art. 396 alin. 4 C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a stabilit pentru inculpatul B. pedeapsa de câte 1 (unu) an închisoare pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni ( un an și opt luni) închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare față de inculpatul B. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere;

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune - Olt, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privitor la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g C. proc. pen., a încetat procesul penal, ca efect al împăcării părților, față de inculpații:

- A. pentru o infracțiune prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. corob. cu art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.;

- B., pentru 3 infracțiuni prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. corob cu art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) teza I C. proc. pen., s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal privind cheltuielile de executare din 15 decembrie 2011, emis în procedura executării silite a sentinței civile nr. 7422 din 20 aprilie 2011 a Judecătoriei Craiova, de către B.E.J., C., sub aspectul mențiunii „onorariu avocat în sumă de 5.000 lei”.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin rechizitoriul nr. x/P/2013 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- A. pentru o infracțiune de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 321 alin. (1) N.C.P. și infracțiunea de participație improprie la tentativă de înșelăciune prev. de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 32 N.C.P. coroborat cu art. 244 alin. (1), (2) N.C.P., fiecare cu aplic. art. 5 N.C.P. și, în final, cu aplic. art. 38 alin. (2) N.C.P.;

- B. pentru 3 infracțiuni de participație improprie la fals intelectual, prevăzute de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 321 alin. (1) N.C.P. și 3 infracțiuni de participație improprie la tentativă de înșelăciune prevăzută de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 32 alin. (1) N.C.P., coroborat cu art. 244 alin. (1) și (2) N.C.P., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.P. și, în final, cu aplicarea art. 38 alin. (2) N.C.P.

În fapt, s-a reținut că inculpații, în calitate de avocați în cadrul Baroului Olt, au încheiat în anul 2011 contracte de asistență juridică cu SC D. SRL și, la insistențele reprezentanților acestei societăți (E. și F.), au emis chitanțe care atestau, în mod fictiv, plata unor onorarii avocațiale de valori însemnate, care au fost utilizate de societate în procedura executării silite, în scopul majorării valorii creanțelor de executate, în contradictoriu cu debitoarele Primăria Daneți și Primăria Șimnicu de Sus; s-a reținut că debitoarele au uzat de contestație la executare și, astfel, a fost împiedicată prejudicierea acestora.

În cazul inculpatei A., s-a reținut că a încheiat cu societatea SC D. SRL contractul de asistență juridică din 2011, având ca obiect redactarea și susținerea a 30 acțiuni civile (obiect: pretenții comerciale), precum și executarea silită a sentințelor ce urmau a fi pronunțate; în contract s-a prevăzut un onorariu fix în cuantum de 2.000 lei, precum și un onorariu de succes constituit din procentul de 10% aplicat la valoarea creanței care va fi executată.

În aceste condiții, avocatul a eliberat chitanța din 04 mai 2011, care atesta plata onorariului în valoare de 5.200 lei, realizată efectiv de către E. pentru SC D. SRL.

La data de 07 octombrie 2011, avocat A. s-a întâlnit cu E., care i-a solicitat să inițieze procedura executării silite a sentinței civile nr. 7405 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, determinând-o să redacteze chitanța din 10 octombrie 2011, care atesta în mod fictiv plata sumei de 10.500 lei reprezentând onorariu de avocat; s-a reținut totodată că, în Dosarul nr. x/215/2011, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7405/2011, inculpata nu a avut calitate de apărător.

La data de 10 octombrie 2011, inculpata A. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc C. cererea de executare silită a sentinței civile nr. 7405 din 20 aprilie 2011 împotriva debitoarei Primăria Daneți, atât pentru creanța din titlul executor cât și pentru cheltuielile de judecată, în dovedirea cărora a depus chitanțele din 04 mai 2011 și nr. 66/08 octombrie 2011; la B.E.J. s-a înregistrat astfel Dosarul de executare silită nr. x/E/2011 având ca obiect executarea creanței de 70.210 lei.

Cererea de executare silită a fost încuviințată prin Încheierea nr. x din 18 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2011; la data de 24 octombrie 2011, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal privitor la cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 15.700 lei (prin însumarea valorii chitanțelor depuse de avocat A.) și a întocmit somația din 2011 prin care debitoarea era înștiințată și somată să execute suma de 92.885 lei, compusă din creanță (70.210 lei)și cheltuieli de executare (22.675,30 lei) compuse din onorariul de avocat (15.700 lei) și onorariul executorului (6.975,30 lei).

Debitoarea primăria Daneți a formulat contestație la executare, înregistrându-se Dosarul nr. x/215/2011 pe rolul Judecătoriei Craiova, contestând atât raportul juridic din care a rezultat creanța, cât și valoarea cheltuielilor de executare.

S-a reținut că, până la soluționarea contestației la executare, reprezentantul SC D. SRL - G. - a formulat, la data de 31 octombrie 2011, o cerere - adresată executorului judecătoresc - de suspendare temporară a executării silite, cu precizarea ca, în cursul procedurii inițiate de B.E.J., să nu se dispună poprire și pentru suma de 15.700 lei reprezentând onorariul de avocat; în același sens, numita G. a solicitat restituirea chitanțelor din 2011, înscrisuri care au fost predate de către executor avocatei A., aceasta anulând chitanța din 2011.

Prin sentința civilă nr. 1558 din 01 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2011, s-a admis în parte contestația la executare formulată de Primăria Daneți, anulându-se parțial procesul-verbal de calcul al cheltuielilor de executare, în sensul că au fost scăzute cheltuielile reprezentând onorariul de avocat.

S-a reținut prin rechizitoriu că fapta inculpatei A. a constat în completarea chitanțelor din 2011 și depunerea la B.E.J., C., în vederea producerii de consecințe juridice, constând în punerea în executare și a sumei reprezentând cheltuieli pe care creditoarea nu le-a suportat în realitate. Astfel, s-a reținut că inculpata a determinat, cu intenție, pe executorul judecătoresc să consemneze aspecte necorespunzătoare realității în conținutul procesului-verbal privind cheltuielile de executare din 24 octombrie 2011, în Dosarul nr. x/E/2011, ceea ce a condus la emiterea somației pentru o sumă majorată fictiv cu valoarea de 15.700 lei, care ar fi condus - în absența soluționării favorabile a contestației la executare - la prejudicierea debitoarei.

S-a arătat că această situație de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual și tentativă la înșelăciune, aflate în concurs și prev. de art. 52 alin. (3) N.C.P. rap la art. 321 alin. (1) N.C.P., respectiv de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 32 N.C.P. coroborat cu art. 244 alin. (1), (2) N.C.P., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.P. și, în final, a art. 38 N.C.P. și a fost probată cu următoarele mijloace de dovadă: proces-verbal din 24 octombrie 2011 emis în Dosarul nr. x/E/2011; chitanțele din 2011; declarațiile martorilor C., E., F., declarația martorului O. - viceprimar al com. Daneți - declarațiile inculpatei.

În cazul inculpatului B. s-a reținut că a acționat în aceeași modalitate, procedând după cum urmează:

La data de 29 noiembrie 2011, în urma unor discuții cu H., avocatul B. a încheiat contractele de asistență juridică din 2011 cu martorul, ca reprezentant al SC D. SRL, în vederea acordării de asistență juridică în dosarul de executare silită; în acest sens, avocatul a fost de acord să emită chitanțe care atestau, în mod fictiv, că a primit de la SC D. SRL sume de bani importante cu titlu de onorariu de avocat; chitanțele au fost depuse de avocat ca anexă la cererile de executare silită adresa Biroului Executor Judecătoresc C., în acest fel fiind pornită executarea silită pentru creanțe majorate cu sumele reprezentând cheltuieli de judecată, care au fost suportate în realitate de către creditoare.

La data de 30 noiembrie 2011, avocat B. a emis chitanța din 2011 pentru suma de 7.500 lei onorariu de avocat, după care a formulat cerere de executare silită a sentinței civile nr. 2577 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, atașând chitanța la B.E.J. C., care a înregistrat Dosarul de executare nr. x/E/2011; împotriva debitoarei Primăria Șimnicu de Sus s-a emis somația din 2011 din 22 decembrie 2011 pentru suma de 99.960 lei debit și 7.500 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat); urmare a admiterii contestației la executare formulată de debitoare, prin sentința civilă nr. 1517 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-au anulat formele de executare.

La data de 05 decembrie 2011, avocatul B. a emis chitanța nr. 69/2011 pentru suma de 5.000 lei, care atestă în fals plata onorariului de avocat de către SC D. SRL; avocatul a solicitat B.E.J. C. executarea silită a sentinței civile nr. 7422 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, înregistrându-se Dosarul de executare nr. x/E/2011; în acest dosar s-a emis somația din 15 decembrie 2011 pentru sumele de 74.970 lei reprezentând debit și 5.000 lei reprezentând onorariu de avocat, împotriva debitoarei Primăria Daneți.

La data de 30 noiembrie 2011, avocatul B. a emis chitanța din 2011 pentru suma de 7.000 lei, care atestă în fals plata onorariului de avocat în sumă de 7.000 lei de către SC D. SRL; avocatul a solicitat B.E.J., C. executarea silită a sentinței civile nr. 7731 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, înregistrându-se Dosarul nr. x/E/2012; în acest dosar s-a emis somația din 26 aprilie 2012 pentru sumele de 70.507,5 lei debit și 7.000 lei onorariu avocat, împotriva debitoarei Primăria Daneți.

Din verificările efectuate de Agenția Națională Administrație Fiscală Olt sub aspectul evidenței contabile întocmită la cabinetul avocațial, a rezultat că, în perioada 2008-2011, nu s-au depus declarații fiscale și nu există documente de evidență contabilă precum: registru de încasări și plăți; chitanțiere; contractele de asistență în baza cărora s-au emis împuternicirile avocațiale numerele: din 201. În aceste condiții, s-a reținut în rechizitoriu că nu au fost înregistrate chitanțele din 2011 în evidența contabilă, existând suspiciunea comiterii și a unei infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a disjuns cauza.

Procedurile de executare silită inițiată împotriva Primăriei Daneți nu s-au finalizat ca efect al trimiterii în judecată a numiților E., H. și G. pentru infracțiunile de înșelăciune, prin rechizitoriul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

S-a reținut că această situație de fapt întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de participație improprie la fals intelectual pre. de art. 52 alin. (3) N.C.P. rap la art. 321 alin. (1) N.C.P. și a trei infracțiuni de participație improprie la tentativă de înșelăciune prev. de art. 53 alin. (3) N.C.P. rap la art. 32 N.C.P. coroborat cu art. 244 alin. (1)și 2 N.C.P., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.P., în final cu aplicarea art. 38 N.C.P. referitor la concursul de infracțiuni, și a fost probată cu următoarele mijloace de dovadă: procese-verbale emise în Dosarele de executare nr. x/E/2011, nr. x/E/2011 și nr. x/E/2011; chitanțele cu numerele: din 2011, declarațiile martorilor C., E. și F., declarațiile inculpatului.

Sub aspect civil, s-a reținut că nu s-au înregistrat prejudicii asupra patrimoniului persoanelor vătămate Primăria Daneți și Primăria Șimnicu de Sus și că acestea nu s-au constituit părți civile în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 16 martie 2015, sub nr. x/54/2015, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 09 aprilie 2015, iar în procedura de cameră preliminară, a formulat excepție de nelegalitate a sesizării instanței inculpata A., invocând critici referitoare la omisiunea organului de urmărire penală de a analiza apărarea inculpatei sub aspectul: - desesizării inculpatei, întrucât aceasta a solicitat restituirea chitanțelor și a dat declarații în cauza penală în care au fost trimiși în judecată reprezentanții societății creditoare; - efectuării unei confruntări a inculpatei cu martorii din cauză, E., C. și F.; - audierii numai G.; - efectuării unei expertize grafice asupra semnăturii din cererea de restituire a chitanțelor de plată a onorariului de avocat; inculpatul I. a precizat că nu înțelege să conteste legalitatea efectuării urmăririi penale și a sesizării instanței.

Prin Încheierea nr. 72 din 23 aprilie 2015 a fost respinsă excepția nelegalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală formulată de inculpata A., reținându-se că aspectele criticate constituie apărări pentru fondul cauzei, precum și că inculpata nu a solicitat administrarea de probe în apărare în faza urmăririi penale; s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.; încheierea a rămas definitivă prin necontestare.

S-a reținut că, în faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatei (filele 79 – 81, dosar fond), a martorilor din rechizitoriu: C. (filele 94, 95), E. (fila 96), dar și a martorilor solicitați în dovedirea situației de fapt și în apărare: J. (filele 103, 104) și K. (fila 106).

Reținând că unitățile administrativ teritoriale - Primăria Daneți și Primăria Șimnicu de Sus - au comunicat instanței că a intervenit împăcarea cu inculpații din cauză (prin adresele din 25 mai 2015, aflate la filele 49, 50), s-a acordat termen în cauză pentru prezentarea reprezentanților acestor unități, în vederea precizării manifestării de voință în ședință publică, în prezența inculpaților, care au fost ascultați, privitor la aceste aspecte, întocmindu-se procese-verbale corespunzătoare la datele de 08 iulie 2015 (fila 72) - constatându-se manifestarea de voință reciprocă a reprezentantului Primăriei Daneți și a inculpaților, în sensul împăcării - și de 03 septembrie 2015 (fila 82) - constatându-se manifestarea de voință reciprocă a reprezentantului Primăriei Șimnicu de Sus și a inculpatului B..

Instanța de fond a reținut că în declarațiile date nemijlocit în fața instanței, inculpatul B. a recunoscut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitoriu, respectiv comiterea a trei infracțiuni de participație improprie la fals intelectual și a trei infracțiuni de participație improprie la tentativă de înșelăciune, după cum urmează:

- în calitate de avocat al creditoarei SC D. SRL, a emis chitanța DIN 2011 prin care atesta primirea sumei de 7.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, pe care, la data de 30 noiembrie 2011 a atașat-o la cererea de executare silită adresată B.E.J., C., privind valorificarea creanței constatată prin titlul executor reprezentat de sentința civilă nr. 2577 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Urmare a acestor demersuri, s-a întocmit Dosarul de executare nr. x/E/2011 împotriva debitoarei Primăria Șimnicu de Sus, încuviințarea executării silite dispunându-se prin Încheierea nr. x din 12 decembrie 2011 a Judecătoriei Craiova; s-a emis somația de plată și s-a solicitat validarea popririi asupra conturilor debitoarei; prin decizia civilă nr. 1517 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. x/215/2012 (filele 281 - 283 d.u.p.), a fost admisă contestația la executare formulată de debitoare în calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 8002/2012 a Judecătoriei Craiova și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/E/2011 al B.E.J., C.

- la data de 05 decembrie 2011, avocat B. a emis chitanța din 2011 prin care atesta în fals plata sumei de 5.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, de către SC D. SRL; chitanța a fost depusă de avocat în susținerea cererii de executare silită a creanței stabilite prin sentința civilă nr. 7422 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, înregistrându-se Dosarul de executare silită nr. x/E/2011 la B.E.J. C.

În procedura de executare silită s-a dispus încuviințarea executării prin încheierea nr. 7625 din 09 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova (fila 303 d.u.p.), întocmindu-se procesul-verbal privind cheltuielile de executare din 15 decembrie 2011 și somația din 2011 (filele 304, 305 d.u.p.) împotriva debitoarei Primăria comunei Daneți.

S-a formulat contestația la executare de către debitoare, care însă a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5048 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul cu nr. x/215/2011 (fila 319 d.u.p.); în consecință, s-a procedat la urmărirea silită a conturilor debitoarei, care a rămas fără finalitate, întrucât aceasta nu avea nici o sumă de bani în cont.

Totodată, s-a constatat că s-a formulat cerere de validare a popririi de către executorul judecătoresc, în Dosarul nr. x/E/2011 (cerere existentă în copie la filele 330, 331 d.u.p.), care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/215/2012, la data de 20 iulie 2012, soluția fiind însă de perimare a cererii, constatată prin hotărârea 15928 din 02 decembrie 2013, în condițiile în care s-a suspendat judecata cauzei ca efect al declanșării procedurii de urmărire penală în Dosarul nr. x/P/2012 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova față de inculpații E., H., G., L. și M. pentru infracțiunile de înșelăciune și fals, pentru care inculpații au și fost condamnați în Dosarul nr. x/215/2013, sentința penală nr. 3469/2013 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1020 din 17 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova.

- la data de 30 noiembrie 2011, avocat B. a emis chitanța din 2011 prin care atesta în fals plata onorariului de avocat în sumă de 7.000 lei de către SC D. SRL; același avocat a solicitat executarea silită a creanței stabilită prin sentința civilă nr. 7731 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova și a depus, spre dovedirea cheltuielilor, și chitanța în litigiu; s-a format Dosarul de executare silită nr. x/E/2012 împotriva debitoarei Primăria comunei Daneți, fiind încuviințată executarea prin Încheierea nr. 2191 din 24 aprilie 2012 (fila 345 d.u.p.); s-au emis: proces-verbal privind cheltuielile de executare din 26 aprilie 2012 și somația din 2012, în care au fost menționate cheltuielile de executare care includ și onorariul de avocat în sumă de 7.000 lei;

Procedura de executare silită a fost însă stinsă ca urmare a respingerii cererii de validare a popririi, prin sentința civilă nr. 18364 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova (filele 363 - 364 d.u.p.), precum și a admiterii contestației la executare formulată de debitarea Primăria comunei Daneți prin sentința civilă nr. 2140 din 18 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2012 (filele 365, 366 d.u.p.).

Față de acestea, s-a reținut că inculpatul B., în calitate de avocat al Baroului Olt, a determinat cu intenție, în mod repetat, întocmirea de către executorul judecătoresc C. - care s-a aflat în eroare de fapt cu privire la realitatea plății sumei reprezentând onorariu de avocat consemnată în chitanțele din 2011 - a unor înscrisuri oficiale constând în procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare și a somațiilor emise în Dosarele de executare silită nr. x/E/2011, nr. x/E/2011 și nr. x/E/2012, care au produs consecințe juridice, întrucât au stat la baza procedurii de urmărire silită a debitoarelor Primăria comunei Șimnicu de Sus și Primăria com. Daneți în procedura de instituire și validare a popririi pe conturile debitoarelor.

Or, în acord cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 „executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public”, fiind astfel funcționari publici, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. actual, iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr., 188/2000 „actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege”, constituind astfel un înscris oficial, în sensul art. 178 alin. (2) C. pen. actual.

De asemenea, s-a constatat că executorul judecătoresc C. a avut reprezentarea că înscrisurile prezentate de avocat, constând în chitanțele în discuție, reflectă realitatea privitor la plata efectivă a onorariului de avocat aferent fazei de executare silită, de vreme ce aceste chitanțe au fost alăturate cererii de solicitare a executării silite a creanței datorate de debitoare și titlului executor, care demonstra dreptul creditoarei de a obține plata creanței.

În aceste condiții, executorul judecătoresc a comis fapta de fals intelectual incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen., aflându-se în eroare asupra unei situații de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv plata efectivă a onorariului indicat în chitanță, existând astfel cauza de neimputabilitate prev. de art. 30 alin. (1) C. pen.

Pe cale de consecință, s-a reținut că fapta inculpatului B. de a determina cu intenție întocmirea înscrisului oficial conținând date care nu reflectau realitatea, constituie participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, astfel cum este incriminată de art. 52 alin. (3) C. pen. actual coroborat cu art. 321 alin. (1) C. pen. actual; or, cum inculpatul a comis trei asemenea acțiuni având același conținut, determinând întocmirea înscrisurilor oficiale falsificate în Dosarele de executare silită nr. x/E/2011, nr. x/E/2011 și nr. x/E/2012, se constată că acesta a comis trei infracțiuni de același tip, fapte penale pe care le-a recunoscut în totalitate.

De asemenea, s-a constatat că, prin aceste manopere, inculpatul B. a înlesnit acțiunea de inducere în eroare a debitoarelor, de către executorul judecătoresc - care acționa la cererea creditoarei SC D. SRL - privitor la cuantumul creanței pe care acestea o datorau, compusă din creanța constatată în titlul executor (hotărârile civile obținute în procedura comercială, secția civilă nr. 2577 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă nr. 7422 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova și secția civilă nr. 7731 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova) și cheltuielile ocazionate de executarea silită, în care au fost incluse cheltuielile cu onorariul de avocat declarat fictiv de inculpat și dovedit prin chitanța care atesta în fals plata onorariului; cum însă și de această dată faptei executorului judecătoresc îi este aplicabilă cauza de neimputabilitate prev. de art. 30 alin. (1) C. pen., se constată că inculpatul dedus judecății este participant în condițiile art. 52 alin. (3) C. pen.; în privința modalității infracțiunii de înșelăciune, se constată că aceasta a rămas în fază de tentativă, împiedicarea producerii rezultatului datorându-se unor cauze exterioare activității inculpatului - admiterea contestațiilor la executare formulate de debitoare, care au avut ca efect anularea formelor de executare în Dosarele nr. x/281/E/2011 și nr. x/E/2012, respectiv ca urmare a suspendării și, ulterior, a perimării cererii de validare a popririi în Dosarul nr. x/E/2011, ca urmare a declanșării procedurii penale față de administratorii societății creditoare pentru infracțiuni de înșelăciune și fals.

Reținând astfel că, pentru toate infracțiunile deduse judecății, inculpatul B. nu a solicitat probe în apărare, însușindu-și probele administrate la urmărirea penală și recunoscând în totalitate comiterea faptelor, instanța de fond a dat curs dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 396 alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. și să se stabilească pentru inculpat pedepse orientate către minim, respectiv de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen.; în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru care se va dispune amânarea aplicării pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 84 alin. (1) C. pen. și cu instituirea măsurilor de supraveghere prev. de art., 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., precum și cu atenționarea inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 88 C. pen.

În privința infracțiunilor de participație improprie la tentativă de înșelăciune în dauna Primăriei com. Daneți (materializate în activitățile întreprinse pentru înregistrarea Dosarelor de executare silită nr. x/E/2011 și nr. x/E/2012) și în dauna Primăriei com. Șimnicu de Sus (materializată în activitățile întreprinse pentru înregistrarea Dosarului de executare silită nr. x/E/2011) s-a constatat că, între inculpat și reprezentanții acestor primării a intervenit împăcarea, după cum aceștia și-au exprimat voința în ședințele publice din 08 iulie 2015 (fila 72 dosar fond) și 03 septembrie 2015 (fila 82 dosar fond).

În acest ultim sens, s-a reținut că manifestarea de voință a părților în sensul împăcării, a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești, dispusă la termenul din 03 septembrie 2015, când s-a procedat la citirea actului de sesizare și ascultarea inculpaților, conform dispozițiilor art. 374 C. proc. pen.

În ceea ce privește determinarea legii penale mai favorabile, de existența conflictului de legi în timp, infracțiunile din prezenta cauză fiind săvârșite sub imperiul C. pen. din 1969, însă fiind judecate sub imperiul C. pen. actual, prima instanță a reținut ca incidente dispozițiile N.C.P., pentru următoarele argumente: pe de o parte, s-a constatat că, prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a fost interpretat art. 5 C. pen. în sensul că „aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”, ceea ce impune incidența dispozițiilor dintr-un singur act normativ atât sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor, a regimului sancționator, sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare, cât și a soluțiilor de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal care pot fi dispuse; pe de altă parte, s-a reținut că ambii inculpați au solicitat să se ia act de manifestarea de voință personală și a reprezentanților unităților administrativ teritoriale în sensul împăcării pentru tentativa de înșelăciune, posibilitate care este prevăzută numai de dispozițiile C. pen. actual în art. 244 alin. (3); de asemenea, sub aspectul regimului sancționator al concursului de infracțiuni, se constată că numai în aparență prevederile C. pen. anterior sunt mai favorabile, cât timp N.C.P. a instituit posibilitatea stabilirii, chiar și în cazul pedepselor rezultante, a unor modalități de executare alternative, care exclud aplicarea pedepsei, precum și a oricărei decăderi, interdicție sau incapacitate ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, atât în cazul amânării aplicării pedepsei, cât și al renunțării la aplicarea pedepsei.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este reprezentată în speță de prevederile C. pen. actual, sens în care a fost stabilită încadrarea juridică a infracțiunilor și soluțiile de încetare a procesului penal, respectiv de sancționare a inculpatului B.

În privința modalității de executare constând în amânarea aplicării pedepsei, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) - d) și alin. (2) C. pen. actual, întrucât pedeapsa rezultantă aplicabilă în speță este închisoarea de 1 an și 8 luni, inculpatul nu are antecedente penale, este integrat social, vârstnic, cu o stare a sănătății precară și a avut o poziție procesuală sinceră și cooperantă pe întreg parcursul procesului penal; în privința pericolului social concret al activității infracționale se reține că este moderat, periculozitatea inculpatului rezultând din încălcarea obligațiilor de diligență și de bună credință cu care trebuie să acționeze orice persoană care are calitatea de avocat, astfel cum sunt stipulate în Legea nr. 51/1995, art. 1 alin. (1) „profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii și ale statutului de avocat”; art. 2 alin. (1) „în exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și Codului deontologic”), astfel că aplicarea efectivă a unei pedepse în condiții de suspendare sub supraveghere, conform art. 91 C. pen. actual, apare ca excesivă.

Similar, în privința pedepselor complementare și accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. actual, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (1) C. pen. actual privitor la caracterul facultativ al acestor sancțiuni, în cazul în care pedeapsa complementară nu este inclusă în regimul sancționator prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, iar față de datele speței, de intervalul de timp intervenit de la data comiterii faptelor (2011 - 2012), de datele personale pozitive ale inculpatului, se apreciază că pedepsele în discuție nu sunt necesare.

În privința inculpatei A. s-a reținut că aceasta a contestat caracterul penal al activității întreprinse în vederea obținerii executării silite a unei creanțe, în favoarea creditoarei SC D. SRL.

A relatat că a emis chitanța din 2011 pentru valoarea de 10.500 lei ca urmare a înțelegerii cu martorul E., întrucât acesta s-a angajat că-i va plăti onorariul în decurs de o săptămână și, în aceste condiții, avocatul a formulat cerere de executare silită, la care a atașat și chitanța, pentru creanța stabilită prin sentința civilă nr. 7405 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, înregistrându-se Dosarul de executare silită nr. x/E/2011 la B.E.J., C.

Inculpata a precizat și faptul că, urmare a neplății sumei reprezentând onorariul, a solicitat executorului judecătoresc restituirea originalului chitanței din 2011, eveniment care a avut loc la 17 octombrie 2011, anterior datei la care s-a dispus încuviințarea executării silite și, implicit, întocmirea procesului-verbal de calcul al cheltuielilor de executare și somației către debitoarea Primăria com. Daneți.

În consecință, a solicitat să se constate că faptele imputate nu există și să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Din probele cu înscrisuri și testimoniale administrate în prezenta cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Cabinetul avocațial al inculpatei a înregistrat în registrul de evidență contabilă un contract de asistență juridică încheiat cu SC D. SRL (din 04 mai 2011 - fila 167 d.u.p.), având ca obiect „redactarea și susținerea a 30 acțiuni pretenții comerciale”, la capitolul „alte clauze” fiind menționat „sentințele se vor executa la B.E.J, prin serviciile cabinetului de avocat”, precum și chitanțele: din 04 mai 2011 pentru valoarea de 5.200 lei, evidențiată la poziția 84 (fila 148 d.u.p.) și din 08 octombrie 2011 pentru valoarea de 10.500 lei, evidențiată la poziția 200 (fila 149 d.u.p.), cu justificarea „încasare onorariu”; se constată totodată, din examinarea acestor înscrisuri aflate în copie la dosarul cauzei, că rubrica de la poziția 200 a fost barată și s-a făcut mențiunea „anulat“, dar fără a se nota și data la care a avut loc această modificare.

De asemenea, din Dosarul de executare silită nr. x/E/2011 aflat la B.E.J., C., au fost ridicate copii asupra: - cerere pentru executarea silită a sentinței civile nr. 7405 din 02 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova, formulată de inculpată în calitate de avocat al creditoarei SC D. SRL, purtând data 07 octombrie 2011 (fila 178 d.u.p.); - sentința civilă nr. 7405/2011, investită cu formulă executorie (fila 182, 183 d.u.p.); - chitanțele din 2011 (fila 181 d.u.p.).

Totodată, s-a constatat că la data de 10 octombrie 2011, B.E.J., C. a redactat cererea de încuviințare a executării silite adresată Judecătoriei Craiova, care a fost expediată la dat de 14 octombrie 2011, după cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosar (filele 184, 185 d.u.p.), fiind înregistrată la instanță la data de 17 octombrie 2011; prin sentința civilă nr. 6486 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2011 (fila 186 d.u.p.), a fost încuviințată cererea de executare silită a creanței stabilită prin titlul executor sentința civilă nr. 7405/2011, iar în considerentele sentinței s-a menționat că data înregistrării cererii formulate de către executorul judecătoresc este 17 octombrie 2011.

Din examinarea datelor calendaristice aferente lunii octombrie 2011, s-a constatat că data de 14 octombrie 2011 corespunde unei zi de vineri, data de 17 octombrie 2011 unei zi de luni, iar data de 18 octombrie 2011 unei zile de marți, zile de luni fiind datele: 10 octombrie, 17 octombrie, 24 octombrie și 31 octombrie, aspecte care vor fi reținute în analizarea apărărilor formulate de inculpată, care a susținut că a eliberat chitanța din 2011 în cursul unei discuții purtate cu martorul E. într-o zi de vineri, anterior sărbătorii religioase Sf. Parascheva, adică ziua de 14 octombrie, după care, în ziua de luni s-a deplasat la biroul executorului și a depus chitanțele, că s-a deplasat la Iași pentru a participa la slujba religioasă în ziua de 14 octombrie, iar după ce a revenit, în ziua 17 octombrie a solicitat martorului C. restituirea chitanțelor, eveniment care a avut loc anterior încuviințării executării silite.

În sprijinul acestor afirmații, inculpata a solicitat audierea martorului K. care, în declarația dată la data de 05 noiembrie 2015 (fila 106 dosar fond) a arătat că, într-o zi de luni, în urmă cu 4 ani, a întâlnit-o pe inculpată în parcarea Judecătoriei Caracal, discutând despre participarea acesteia la sărbătoarea religioasă și aflând de la inculpată că aceasta s-a întâlnit în acea zi cu executorul C., care i-a dat „niște chitanțe sau o chitanță”, martorul nefiind prezent la remiterea înscrisurilor. Același martor a arătat că a aflat și alte amănunte despre cauză în cursul discuțiilor purtate cu inculpata din 2011 până în prezent, întrucât sunt colegi în cadrul aceluiași barou.

Instanța de fond a reținut că împrejurările relatate de martor nu sunt însă de natură a modifica situația de fapt din cauză, astfel cum rezultă din desfășurarea procedurii de executare silită la datele evocate în considerentele anterioare, precum și din depozițiile martorilor C. și J. (filele 94, 95, respectiv 103, 104 dosar fond). Martorul C. a arătat că discuția sa cu inculpata, despre restituirea chitanței, a avut loc după intervenția reprezentantului debitoarei, care l-a informat pe executor că va promova contestație la executare privitor la onorariul de avocat, martorul indicând și un reper temporal, respectiv că discuția cu inculpata „a avut loc la circa o săptămână după discuția cu reprezentanții debitoarei”. Similar, martora J. a declarat că a fost informată de către executor despre cererea avocatului A. de restituire a chitanțelor din Dosarul nr. x/E/2011 după ce reprezentantul primăriei a informat că va contesta procedura de executare silită și după ce acest eveniment a fost adus la cunoștința reprezentanților SC D. SRL Martora a precizat că a restituit personal chitanțele inculpatei la data când a redactat și cererea de restituire, care a fost rezoluționată de către executor cu data de 02 noiembrie 2011, despre care însă martora a specificat că își amintește că s-au restituit chitanțele anterior scrierii rezoluției pe cerere.

În privința martorului E. s-a constatat că acesta a declarat în faza de urmărire penală că nu a plătit suma de 10.500 lei, că pentru asistența juridică în dosarele de executare care priveau SC D. SRL au discutat cu avocata A. numiții H. și G., precum și că își amintește că G. a formulat o cerere către executorul judecătoresc, prin care a solicitat reducerea sumei de recuperat corespunzător scăderii onorariului avocatului în valoare de 15.700 lei (declarație din 07 iunie 2013, fila 68 d.u.p.).

În faza cercetării judecătorești (declarație din 01 octombrie 2015 - fila 96 dosar fond), același martor a menționat că personal a convenit cu inculpata încheierea contractului de asistență juridică în luna mai 2011, în numele SC D. SRL, iar în luna iulie 2011 a solicitat începerea formalităților pentru executarea silită și a fost prezent când inculpata a întocmit chitanța pentru onorariul de avocat în sumă de 5.000 lei, că împreună s-au deplasat la executor și că este posibil ca, în chitanța respectivă să fi fost menționată suma de 10.000 lei pe care urma să îi plătească; martorul a arătat că, după cca. 3 zile, a însoțit pe inculpată la B.E.J., iar cu această ocazie, aceasta a solicitat restituirea chitanțelor; în continuarea declarației, la întrebarea apărătorului inculpatei, a indicat altă dată a demersului de restituire, respectiv luna octombrie 2011.

Față de acestea, s-a reținut că apărările inculpatei sunt nefondate atât față de caracterul subiectiv evident al declarațiilor martorilor invocați în apărare - E. și K. - cât și față de cronologia desfășurării procedurii executării silite, rezultată din înscrisurile aflate la dosar.

Astfel, s-a constatat că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc la data de 10 octombrie 2011, a fost expediată către instanță la data de 14 octombrie 2011, fiind înregistrată la data de 17 octombrie 2011 și soluționată la data de 18 octombrie 2011; somația din 2011 a fost comunicată debitoarei Primăria Daneți la data de 25 octombrie 2011 (conform dovezii de comunicare aflată la fila 189 d.u.p.), iar contestația la executare a fost formulată de Primăria Daneți la data de 28 octombrie 2011 (filele 221, 222 d.u.p.).

În acest ultim sens, s-a constatat că, prin sentința civilă nr. 1558 din 01 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2011 (filele 231 - 233 d.u.p.), a fost admisă contestația la executare ce avea ca obiect numai reducerea creanței cu suma reprezentând onorariul de avocat, menționându-se în considerentele hotărârii că „instanța nu poate reține că onorariul de avocat a fost plătit în considerarea activității depusă de avocat în cursul executării, cât timp intimata creditoare nu a făcut dovada încheierii unui contract în acest sens cu avocatul, nefiind depusă o împuternicire avocațială emisă în baza contractului, iar pe chitanțele depuse nu este menționat contractul de asistență juridică”.

S-a mai reținut de către prima instanță că, ulterior datei înregistrării contestației la executare (28 octombrie 2011), numita G., în calitate de reprezentant a SC D. SRL, formulează, la data de 31 octombrie 2011 cerere de „suspendare temporară a executării silite și de anulare a onorariului avocatei”, astfel ca, la înființarea popririi, să nu mai fie urmărită și recuperată suma de 15.700 lei (fila 190 d.u.p.).

Față de acestea, s-a reținut că demersurile societății creditoare, în vederea reducerii cuantumului sumei de executat, au avut loc numai după declanșarea procedurii de contestație la executare promovată de către debitoarea Primăria Daneți, ceea ce îndreptățește concluzia că solicitarea inculpatei pentru restituirea chitanței din 2011 a avut loc la data reținută prin rechizitoriu (02 noiembrie 2011).

În caz contrar, instanța a apreciat că dacă varianta susținută în apărare ar fi adevărată, sub aspectul realității demersului de restituire în ziua de 17 noiembrie 2011, nu există nici o justificare pentru înregistrarea altei cereri formulată de reprezentantul societății creditoare, la data de 31 octombrie 2011, prin care să se solicite reducerea creanței executate silit corespunzător valorii onorariului de avocat.

Trebuie însă observat că, din perspectiva existenței infracțiunii de fals intelectual, astfel cum este incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. actual, al cărei conținut constitutiv nu diferă de acțiunile incriminate prin ar. 289 alin. (1) C. pen. anterior, infracțiunea se consumă în momentul încheierii acțiunii de falsificare a înscrisului oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, falsificare realizată în una din modalitățile prevăzute de norma de sancționare: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului; omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În prezenta speță, pentru considerentele anterior dezvoltate cu prilejul analizării situației de fapt în cazul inculpatului B., s-a reținut că executorul judecătoresc este funcționar public, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. actual (având corespondent în art. 145 și art. 147 C. pen. anterior), iar înscrisul oficial falsificat rezidă în procesul-verbal privind cheltuielile de executare din 24 octombrie 2011 (fila 187 d.u.p.), față de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 coroborate cu dispozițiile art. 388 C. proc. civ. anterior (în vigoare la data faptei), care statua că „pentru toate actele de executare pe care le efectuează executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care sentința penală conțină mențiunile prevăzute de art. 388 pct. 1 - 3 C. proc. civ.”; N.C.P.C. conține dispoziții similare în art. 656 alin. (1), în sensul că „în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor legate de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură, cu formele și în termenele prevăzute de lege”.

În aceste condiții, s-a reținut că falsul intelectual s-a consumat în momentul redactării înscrisului oficial în care s-au menționat cheltuielile reprezentând onorariul de avocat care nu aveau corespondent în realitate - proces-verbal privind cheltuielile de executare din 24 octombrie 2011 -, însă activitatea infracțională a inculpatei s-a materializat în acte de instigare, anterioare săvârșirii faptei penale executate de către autor.

Astfel, inculpata A. a formulat o cerere de executare silită a unui titlu executor, acționând în numele clientului său - SC D. SRL -, în baza contractului de asistență juridică încheiat la 04 mai 2011, și solicitând includerea și a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat, în suma care trebuie să fie urmărită de debitoare; astfel, prin atașarea chitanței din 08 octombrie 2011, inculpata a determinat pe executorul judecătoresc să procedeze la întocmirea formelor de executare silită atât pentru valoarea creanței stabilită prin sentința civilă nr. 7405/2011 a Judecătoriei Craiova, cât și a sumei justificată aparent cu titlu de onorariu de avocat, în aceste împrejurări fiind întocmit procesul-verbal din 24 octombrie 2011.

S-a reținut astfel că inculpata întreprins o activitate concretă de determinare a funcționarului public să procedeze la inițierea unei proceduri de executare silită a debitoarei pentru o sumă mai mare decât acea pe care o datora, activitate finalizată la 10 octombrie 2011, când cererea de executare și înscrisurile doveditoare au fost depuse la B.E.J.

În ceea ce privește cauza de nepedepsire prev. de art. 51 alin. (1) teza II-a C. pen. actual, constând în desistare, în accepțiunea participantului care împiedică el însuși consumarea infracțiunii înainte de descoperirea faptei, s-a reținut că nu este incidentă cauzei, din următoarele considerente:

Pe de o parte, infracțiunea de participație improprie la fals intelectual s-a consumat în momentul înregistrării la B.E.J. a cererii de executare silită a creanței, compusă din suma indicată în sentința civilă nr. 7405/2011 și onorariul de avocat atestat de chitanțele din 2011, cerere care a primit dată certă la 10 octombrie 2011 prin rezoluția executorului judecătoresc (fila 178 d.u.p.), din acest moment fiind inițiată procedura executării silite, astfel cum rezultă din prevederile art. 3731 C. proc. civ. anterior „cererea de executare silită, însoțită de titlul executor, se depune la executorul judecătoresc; acesta va solicita instanței, în maxim 5 zile de la înregistrarea cererii, încuviințarea executării silite”, dispoziții care au corespondent și în C. proc. civ. actual, în art. 664 alin. (1), art. 665, respectiv: „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului” și „de îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia”, încuviințarea executării silite fiind solicitată pentru întreaga sumă solicitată de creditoare.

Pe de altă parte, restituirea chitanței în litigiu s-a realizat în cursul judecării procedurii de contestație la executare, iar această împrejurare exclude incidența art. 51 alin. (1) teza II-a C. pen. actual, care presupune ca împiedicarea consumării infracțiunii să aparțină participantului la fapta penală, iar nu să se datoreze unor împrejurări exterioare conduitei acestuia.

Totodată, s-a reținut că, în situația în care demersurile inculpatei pentru restituirea chitanței din 2011 ar fi avut loc la data de 17 octombrie 2011, nu mai era necesară întocmirea a două procese-verbale privind cheltuielile de executare: un proces-verbal la data de 24 octombrie 2011 (fila 187 d.u.p.) care includea valoarea de 15.700 lei onorariu de avocat, și un proces-verbal la data de 23 noiembrie 2011 (fila 193), în care această sumă nu mai este menționată - consecutiv cererii numitei G. din 31 octombrie 2011, de „anulare a onorariului de avocat”; mai mult, se observă că, în ambele procese-verbale, onorariul perceput pentru executarea silită este în aceeași valoare 5.600 lei, ceea ce exclude apărarea inculpatei referitoare la atitudinea culpabilă a executorului judecătoresc în emiterea formelor de executare pentru întreaga sumă solicitată inițial.

Pe cale de consecință, s-a reținut că inculpata A. a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. actual raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. actual cu aplicarea art. 5 C. pen. actual pentru determinarea legii penale mai favorabile, fiind aplicabile considerentele expuse în cazul coinculpatului B.; în privința infracțiunii de participație improprie la tentativă de înșelăciune prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. actual raportat la art. 32 C. pen. actual coroborat cu art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. actual, se constată că a intervenit împăcarea părților, manifestare de voință consemnată în procesul-verbal de consemnare a declarației din 08 iulie 2015 (fila 72 dosar fond), astfel că, în temeiul art. 396 alin. (6) rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal.

În privința infracțiunii prev. de art. 52 alin. (3) rap la art. 321 alin. (1) C. pen. actual s-a reținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 80 C. pen. actual, iar în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei și s-a aplicat inculpatei un avertisment, în condițiile art. 81 din N.C.P., față de circumstanțele reale ale cauzei - unicitatea actului infracțional, urmările produse în condițiile anulării formelor de executare în procedura civilă a contestației la executare -, de intervalul de timp împlinit de la data comiterii infracțiunii până în prezent, dar și raportat la împrejurările personale pozitive - persoană integrată social, cunoscută cu o bună reputație, vârstnică, prezentând afecțiuni medicale conform înscrisurilor de la dosar -, putându-se concluziona că activitatea judecată în prezenta cauză are caracter accidental și există garanția reinserției sociale și fără stabilirea sau aplicarea unei pedepse.

Sub aspect civil, s-a reținut că unitățile administrativ teritoriale - Primăria com. Daneți și Primăria com. Șimnicu de Sus -, în calitate de subiecte pasive al infracțiunilor de participație improprie la tentativă de înșelăciune, nu au formulat acțiuni civile în procesul penal; în privința infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual, s-a reținut aplicarea art. 25 alin. (3) C. proc. pen. privitor la necesitatea anulării înscrisurilor falsificate.

Față de probele de la dosar, s-a constatat că formele de executare, inclusiv procesele-verbale privind cheltuielile de executare silită din Dosarele nr. x/E/2011, nr. x/E/2011 și nr. x/E/2012, au fost anulate prin sentințele civile nr. 1558 din 01 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, nr. 1517 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj și nr. 2140 din 18 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Craiova, astfel că s-a dispus numai anularea parțială a procesului-verbal verbal privind cheltuielile de executare din 15 decembrie 2011 emis în procedura executării silite a sentinței civile nr. 7422 din 20 aprilie 2011 a Judecătoriei Craiova, de către B.E.J., C., sub aspectul mențiunii „onorariu avocat în sumă de 5.000 lei” (aferent infracțiunii prev. de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. săvârșită de inculpatul B. la data de 05 decembrie 2011).

Împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpata A.

Prin motivele invocate în scris și susținute oral, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. care prevede că, în cazul împăcării părților, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat și de persoana vătămată.

Deși instanța de fond a luat act de împăcarea survenită între inculpați și persoanele vătămate, pentru infracțiuni prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., în această situație, pe lângă obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare, trebuia să oblige și persoanele vătămate Primăria com. Daneți și Primăria com. Șimnicu de Sus, la plata unor cheltuieli judiciare către stat ocazionate de derularea procesului penal.

Parchetul a arătat că sentința pronunțată este vădit netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților A. și B., întrucât, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.

Prin urmare, în cadrul operațiunii de individualizare judiciară, prioritar trebuie să fie criteriul obiectiv referitor la materialitatea și gravitatea infracțiunii comise, iar criteriul de ordin subiectiv privind datele personale ale infractorului trebuie să aibă caracter secundar.

S-a invocat faptul că în ceea ce o privește pe inculpata A., prima instanță nu a avut în vedere că a comis cele două infracțiuni reținute în sarcina sa în calitate de avocat și că a determinat cu intenție un executor judecătoresc să deruleze o procedură de executare silită prin care a urmărit să obțină un folos material injust.

La stabilirea sancțiunii penale pentru inculpata A., instanța de fond nu a avut în vedere nici urmarea care s-ar fi putut produce, acest criteriu de individualizare judiciară fiind prevăzut în mod expres în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., prejudiciul pentru persoana vătămată de 10.500 lei și implicit folosul material injust pe care l-a urmărit nerealizându-se din motive total independente de voința și activitatea sa.

Având în vedere aceste argumente, parchetul a susținut că soluția instanței de fond de renunțare la aplicarea pedepsei și de aplicare a unui avertisment față de inculpata A. este vădit netemeinică, fiindcă au fost apreciate în mod greșit criteriile enunțate de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen.

Din analiza și interpretarea prevederilor acestui text de lege rezultă că renunțarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusă dacă infracțiunea săvârșită are gravitate redusă. Prin prisma argumentelor expuse anterior, infracțiunea comisă de către inculpată are gravitate ridicată, astfel încât instanța de fond trebuia să îi aplice pedeapsa închisorii.

Măsura renunțării la aplicarea pedepsei a fost greșit aleasă de către instanța de fond și în raport de poziția procesuală a inculpatei care nu a recunoscut și nu a regretat faptele comise, ci, dimpotrivă, și-a formulat apărări total neverosimile care au fost combătute prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., parchetul a arătat că, de asemenea, este vădit netemeinică sentința prin care i-au fost stabilite pedepse de câte 1 an pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni prevăzute de art. 52 alin. (3) combinat cu art. 321 alin. (1) C. pen. și s-a dispus amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an închisoare și 8 luni.

La individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante instanța de fond nu a avut în vedere faptul că inculpatul a comis un număr de șase infracțiuni și că, în calitate de avocat, a determinat un executor judecătoresc să întocmească, parțial, cu acte false, trei dosare de executare silită, pentru a obține pentru sine foloase materiale injuste.

De asemenea, nu au fost avute în vedere gravitatea urmărilor care s-ar fi putut produce în detrimentul celor două persoane vătămate și implicit avantajul material urmărit de către inculpat în sumă totală de 19.500 lei.

Parchetul a mai invocat faptul că, deși este adevărat că inculpatul B. a recunoscut și regretat comiterea tuturor infracțiunilor și a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 396 alin. (1) C. proc. pen., această poziție procesuală trebuia avută în vedere la individualizarea pedepselor concrete aplicate și nu la alegerea modalității de executare a pedepsei rezultante.

Având în vedere toate argumentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, obligarea persoanelor vătămate Primăria com. Daneți și Primăria com. Șimnicu de Sus la plata cheltuielilor de judecată; aplicarea pedepsei închisorii în cazul inculpatei A.; suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor constând în închisoare aplicate inculpaților A. și B.; aplicarea pedepsei complementare față de cei doi inculpați prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. și a pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 29 februarie 2016, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 10.

La termenul din data de 30 septembrie 2016, apelanta intimată inculpată A. a înaintat la dosarul cauzei o cerere prin care solicită instanței să ia act de retragerea apelului declarat de aceasta, motivat de faptul că, la data de 29 august 2016 i-a decedat unicul fiu, lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind atașat certificatul de deces în copie.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat este fondat, în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită, în sensul că inculpații, în calitate de avocați în cadrul Baroului Olt, au încheiat în anul 2011 contracte de asistență juridică cu SC D. SRL și, la insistențele reprezentanților acestei societăți (E. și F.), au emis chitanțe care atestau, în mod fictiv, plata unor onorarii avocațiale de valori însemnate, care au fost utilizate de societate în procedura executării silite, în scopul majorării valorii creanțelor de executate, în contradictoriu cu debitoarele Primăria Daneți și Primăria Șimnicu de Sus care au uzat de contestație la executare și, astfel, a fost împiedicată prejudicierea acestora.

Astfel, fapta inculpatei A. constând în completarea chitanțelor din 2011 și depunerea la B.E.J., C., în vederea producerii de consecințe juridice, constând în punerea în executare și a sumei reprezentând cheltuieli pe care creditoarea nu le-a suportat în realitate. Astfel, s-a reținut că inculpata a determinat, cu intenție, pe executorul judecătoresc să consemneze aspecte necorespunzătoare realității în conținutul procesului-verbal privind cheltuielile de executare din 24 octombrie 2011, în Dosarul nr. x/E/2011, ceea ce a condus la emiterea somației pentru o sumă majorată fictiv cu valoarea de 15.700 lei, care ar fi condus - în absența soluționării favorabile a contestației la executare - la prejudicierea debitoarei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual și tentativă la înșelăciune, aflate în concurs și prev. de art. 52 alin. (3) N.C.P. rap la art. 321 alin. (1) N.C.P., respectiv de art. 52 alin. (3) N.C.P. raportat la art. 32 N.C.P. coroborat cu art. 244 alin. (1), (2) N.C.P., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.P. și, în final, a art. 38 N.C.P., astfel cum au fost reținute de către instanța de fond.

Deopotrivă, și în ceea ce-l privește pe inculpatul B., instanța de apel reține că faptele constând în aceea că:

- la data de 30 noiembrie 2011, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a emis chitanța din 30 noiembrie 2011, pentru suma de 7.500 lei, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa SC D. SRL, și a depus această chitanță la B.E.J., C., împreună cu cererea formulată la data de 30 noiembrie 2011, în numele creditoarei SC D. SRL, prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Ordonanța nr. 2577 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalului Dolj, secția comercială, determinându-l, în acest mod, cu intenție, pe executorul judecătoresc C. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 22 decembrie 2011, în Dosarul de executare nr. x/E/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menționat, s-au făcut, până la data de 22 decembrie 2011, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 7.500 lei, și să inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea com. Șimnicu de Sus, prin somația pe care a emis-o la data de 22 decembrie 2011, să achite, pe lângă debitul în sumă de 99.960 lei și alte cheltuieli de executare, și suma de 7.500 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuială pe care creditoarea SC D. SRL nu a făcut-o în realitate, în scopul de a obține un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate comuna Șimnicu de Sus deoarece formele de executare, efectuate în Dosarul nr. x/E/2011 al B.E.J., C., au fost anulate prin Decizia civilă nr. 1517 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/215/2012;

- la data de 05 decembrie 2011, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a emis chitanța din 05 decembrie 2011, pentru suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa SC D. SRL, și a depus această chitanță, la data de 05 decembrie 2011, la B.E.J., C., împreună cu cererea formulată în numele creditoarei SC D. SRL, prin care solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 7422 din 20 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția civilă, determinându-l, în acest mod, cu intenție, pe executorul judecătoresc C. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 15 decembrie 2011, în Dosarul de executare nr. x/E/2011, faptul că, pentru cererea în executare a titlului executoriu sus-menționat, s-au făcut, până la data de 15 decembrie 2011, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.000 lei, și să inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea comuna Daneți, prin somația pe care a emis-o la data de 15 decembrie 2011, să achite, pe lângă debitul în sumă de 74.970 lei și alte cheltuieli de executare, și suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuială pe care creditoarea SC D. SRL nu a făcut-o în realitate, în scopul de a obține un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate comuna Daneți, deoarece a fost începută urmărirea penală împotriva persoanelor care au administrat SC D. SRL pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la înșelăciune, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, complicitate la participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, folosirea instrumentelor oficiale false, complicitate la folosirea instrumentelor oficiale false, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și complicitate la uz de fals, cu privire la înscrisurile care au stat la baza pronunțării sentinței comerciale nr. 7422 din 20 aprilie 2011 a Judecătoriei Craiova, secția civilă.

- la data de 30 noiembrie 2011, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a emis chitanța din 30 noiembrie 2011, pentru suma de 7.000 lei, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa SC D. SRL, și a depus această chitanță, la data de 09 aprilie 2012, la B.E.J., C., împreună cu cererea formulată în numele creditoarei SC D. SRL, prin care solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 7731 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția civilă, determinându-l, în acest mod, cu intenție, pe executorul judecătoresc C. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 26 aprilie 2012 în Dosarul de executare nr. x/E/2012, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menționat, s-au făcut, până la data de 26 aprilie 2012, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 7.000 lei, și să inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea comuna Daneți, prin somația pe care a emis-o la data de 26 aprilie 2012, să achite, pe lângă debitul în sumă de 705.07,5 lei și alte cheltuieli de executare, și suma de 7.000 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuială pe care creditoarea SC D.

SRL nu a făcut-o în realitate, în scopul de a obține un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate com. Daneți, deoarece a fost începută urmărirea penală împotriva persoanelor care au administrat SC D. SRL pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la înșelăciune, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, complicitate la participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, folosirea instrumentelor oficiale false, complicitate la folosirea instrumentelor oficiale false, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și complicitate la uz de fals, cu privire la înscrisurile care au stat la baza pronunțării sentinței comerciale nr. 7731 din 27 aprilie 2011 a Judecătoriei Craiova, secția civilă, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) din N.C.P. rap. la 321 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 din N.C.P., și a trei infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 52 alin. (3) din N.C.P. rap. la art. 32 alin. (1) din N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) din N.C.P., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din N.C.P.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a reținut situația de fapt, cu privire la ambii inculpați cercetați în cauză, pe baza probelor administrate, respectiv proces-verbal din 24 octombrie 2011 emis în Dosarul nr. x/E/2011; chitanțele din 2011; declarațiile martorilor C., E., F., declarația martorului O. - viceprimar al com. Daneți -, declarațiile inculpatei A.; procese-verbale emise în Dosarele de executare nr. x/E/2011, nr. x/E/2011 și nr. x/E/2011; chitanțele cu numerele: din 2011, declarațiile martorilor C., E. și F., declarațiile inculpatului B.

De altfel, se constată că inculpatul B., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., împrejurare ce determină, de plano, soluționarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În acest sens, instanța de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanță, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

Însă, raportat la motivul de nelegalitate invocat de către Parchet în sensul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. care prevede că, în cazul împăcării părților, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat și de persoana vătămată, Înalta Curte constată că această critică este întemeiată, sentința urmând a fi desființată sub acest aspect.

Astfel, Înalta Curte reține că din actele cauzei rezultă că a intervenit împăcarea pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., între N., în calitate de reprezentant al Primăriei Daneți și inculpații A. (o infracțiune) și B. (2 infracțiuni) la data de 08 iulie 2015, iar între reprezentantul Primăriei Șimnicu de Sus și aceiași inculpați, A. și B. la data de 03 septembrie 2015.

Prin urmare, deși instanța de fond, în mod corect a constatat manifestarea de voință reciprocă a părților și a dispus încetarea procesului penal, în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor judiciare, Înalta Curte constată că în cauză au fost eludate dispozițiile art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. care prevăd, în mod expres că, în caz de împăcare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către inculpat și persoana vătămată.

În atare situație, Înalta Curte, constatând că, în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor precitate, privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare de către inculpați și persoanele vătămate, urmează a admite apelul declarat de Ministerul Public, sub acest aspect.

În continuare, cât privește critica formulată de către Parchet privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpaților sub aspectul modalității de executare a acesteia, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât prima instanță de fond, în mod corect, a avut în vedere în operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, având în vedere și circumstanțele personale, constând în lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun al acestora până la momentul descoperirii faptelor, atât în familie, dar și calitatea de avocat pe care inculpații o dețin.

Așadar, în ceea ce privește procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte, efectuând propriul demers analitic, în raport și de criticile invocate de Ministerul public, apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, conduita după săvârșirea faptelor, vârsta, situația familială și socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și celui ce a săvârșit-o.

Înalta Curte notează că analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare a fost dată de către instanța de fond care a statuat că se poate asigura îndeplinirea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei, prin renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpata A. și aplicarea unui avertisment, iar pentru inculpatul B., prin amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) C. pen. și impunerea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen.

Astfel, cu privire la inculpata A., Înalta Curte apreciază că, față de împrejurările concrete de comitere a faptei, de faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, de vârsta acesteia, dar mai ales de situația familială, nu se impune o modificare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei de către instanța de fond.

Deopotrivă, în considerarea acelorași criterii, Înalta Curte reține că nici față de inculpatul B., care a înțeles să beneficieze de procedura simplificată în prezenta cauză și care nu este cunoscut cu antecedente penale, având în vedere și vârsta, dar și afecțiunile medicale de care suferă, nu este necesară o reindividualizare a pedepsei aplicate.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și conduita inculpaților după săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv între inculpați și persoanele vătămate intervenit împăcarea pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Cu privire la cererea formulată de inculpata A. prin care înțelege să-și retragă calea de atac exercitată, Înalta Curte constatând că aceasta reprezintă manifestarea sa de voință valabil exprimată, dându-se eficiență dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:

- inculpata A. la plata sumei de 450 lei;

- inculpatul B. la plata sumei de 350 lei;

- intimata persoană vătămată comuna Daneți la plata sumei de 100 lei și com. Șimnicu de Sus la plata sumei de 100 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.

Va lua act de retragerea apelului declarat de inculpata A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În raport de art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată A. în cuantum de 360 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în cuantum de 360 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:

- inculpata A. la plata sumei de 450 lei;

- inculpatul B. la plata sumei de 350 lei;

- intimata persoană vătămată comuna Daneți la plata sumei de 100 lei și comuna Șimnicu de Sus la plata sumei de 100 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpata A. împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta inculpată A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată A. în cuantum de 360 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în cuantum de 360 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016.