Inadmissibility of appeal against interlocutory order on judicial impartiality due to failure to meet statutory requirements for substantive challenge.

Decizia nr. 346/A/2016

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. x/CCP din data de 09 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. x/CCP din 16 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că, prin încheierea din data de 11 aprilie 2016 dată în camera de consiliu, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. x/CCP din 16 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/64/2016.

S-a avut în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de fond și de formă pentru cazul prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., iar la dosar au fost depuse înscrisuri în privința cărora contestatorul a apreciat că pot conduce la dovedirea cazului invocat de acesta.

Cu privire la motivele de fapt și de drept, judecătorul de cameră preliminară, pe fondul contestației în anulare, a reținut ca incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen. - când (...) a existat un caz de incompatibilitate, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.

Contestatorul a susținut că imparțialitatea doamnei judecător B. - ce a exercitat funcția de judecător de cameră preliminară în soluționarea plângerii, din Dosarul penal nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov, a rezultat din faptul că:

- a pronunțat și Încheierea penală nr. x/CCP din 18 septembrie 2014 în Dosarul penal nr. x/64/2014 al aceleiași instanțe, încheiere prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva soluției de clasare adoptată de procuror prin Ordonanța nr. 183/P/2014, din data de 30 mai 2014, dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov;

- soluția de clasare din Dosarul penal nr. x/P/2014 a vizat-o pe aceeași doamnă judecător C. față de care contestatorul formulase plângere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu.

În motivarea Încheierii penale nr. x/CCP din 16 februarie 2016 (împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare de față), doamna judecător B., în calitate de judecător de cameră preliminară, „reține ad litteram toate aberațiile-minciuni din Ordonanța din 17 noiembrie 2016, în baza cărora pronunță din oficiu soluția de respingere ca nefondată a plângerii (...)" (fila 3 motive contestație).

S-a precizat că, într-o societate democratică, instanțele trebuie să inspire încredere justițiabililor, normele interne, cât și cele convenționale prin art. 6 parag. 1 impunând ca fiecare instanță să fie imparțială, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume, și un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa.

Prin concluziile sale, contestatorul a susținut că, lipsa imparțialității judecătorului vizează demersul obiectiv sub aspectul esențial al existenței Dosarului penal nr. x/64/2014 în care s-a respins plângerea aceluiași petent (contestatorul din prezenta cauză) împotriva unei ordonanțe de clasare ce o viza pe doamna judecător C.

Judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea contestației în anulare a reținut că susținerile contestatorului sunt nefondate câtă vreme:

- conflictul de drept penal ce s-a soluționat prin Ordonanța de clasare nr. 183/P/2014 din data de 30 mai 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (ordonanță pentru care doamna judecător B. a constatat legalitatea și temeinicia prin Încheierea nr. x/CCP din 18 septembrie 2014 în Dosarul penal nr. x/64/2014), a vizat o presupusă activitate ilicit penală - circumscrisă de petent infracțiunilor de abuz în serviciu și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzute de art. 246 și art. 271 C. pen. anterior - a doamnei judecător C. cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 464/R din 07 martie 2012 în Dosarul civil nr. x/64/2011* prin care a fost respins recursul (în materie civilă) declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna, prin care au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei de interes, și a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata SC D. SA.

- conflictul de drept penal, ce s-a soluționat prin Ordonanța de clasare nr. 306/P/2015 din data de 17 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (ordonanță pentru care doamna judecător B. a constatat legalitatea și temeinicia prin Încheierea nr. x/CCP din 16 februarie 2016 în Dosarul penal nr. x/64/2016) a vizat o presupusă activitate ilicit penală - circumscrisă de petent în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. - a doamnei judecător C. cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 418/R din 22 iunie 2015 în Dosarul civil nr. x/119/2014 prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 464/R din 7 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

S-a arătat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mai multe rânduri că imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (Hauschildt c. Danemarcei, 24 mai 1989, parag. 47), iar simpla circumstanță ca un magistrat să se fi pronunțat deja în cadrul unui alt proces, privindu-l pe același reclamant, nu poate aduce, prin ea însăși, atingere imparțialității judecătorului. De asemenea, instanța europeană de contencios a drepturilor omului a subliniat că alta este situația, însă, în cazul în care hotărârile anterioare conțin referințe sau anticipări cu privire la litigii ce urmează a fi tranșate (Craxi III c. Italiei, Decizie din 14 iunie 2001, nr. 63226/00) sau dacă chestiunile abordate în cursul celei de-a doua proceduri sunt analoage celor cu privire la care judecătorul s-a pronunțat anterior (Mancei și Branquart c. Franței, 24 iunie 2010, nr. 22349/06, parag. 37).

Or, câtă vreme conflictele aparente de drept penal supuse cenzurii judecătorului de cameră preliminară B. nu au vizat aceeași activitate a doamnei judecător C., după cum s-a arătat anterior, s-a constatat că nu a existat cazul de incompatibilitate invocat de contestator, astfel că, în lumina celor de mai sus, contestația în anulare formulată de acesta împotriva Încheierii penale nr. x/CCP din 16 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. x/64/2016 al Curții de Apel Brașov, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, la data de 24 mai 2016, a formulat contestație în anulare condamnatul A., cererea fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 01 iulie 2016, formându-se Dosarul nr. x/64/2016.

Examinând cu prioritate admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în M. Of. al României nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în soluționarea unei întrebări prealabile privind calea de atac extraordinară prevăzută de art. 426 C. proc. pen., a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Conform textului indicat de contestator a fi aplicabil în cauză, respectiv art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Conform art. 370 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza se numește sentință. Instanța se pronunță prin sentință și în alte situații prevăzute de lege.

Art. 2 al aceluiași text de lege prevede că hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie. Instanța se pronunță prin decizie și în alte situații prevăzute de lege.

Potrivit textelor de lege enunțate mai sus, hotărârea pronunțată în contestație în anulare urmează căile de atac ale hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei, susceptibile a fi atacate cu apel fiind sentințele prin care cauza este soluționată de prima instanță.

În speță, Încheierea penală nr. x din 16 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/64/2016, pe lângă faptul că nu este o hotărâre de tip sentință, nu a fost pronunțată de prima instanță, în soluționarea fondului cauzei.

De asemenea, se notează că împotriva încheierii de respingere, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse la data de 17 noiembrie 2015 în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, față de magistratul C., petentul avea deschisă vreo cale de atac.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. x/CCP din data de 09 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. x/CCP din data de 09 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2016.