Appeal against final criminal judgment inadmissible; convicted appellant barred from challenging merits and ordered to pay costs.

Decizia nr. 214/A/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 245/A din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/255/2011, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant A. împotriva încheierii penale din 14 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a menținut-o în întregime.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 273 din data de 27 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Marghita, în baza art. 259 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare. În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la 5.000 lei daune morale în favoarea părții civile B. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.

Prin decizia penală nr. 984/R din data de 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 273 din 27.09.2011 pronunțată de Judecătoria Marghita, care a fost menținută în întregime și a fost recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Prin încheierea de îndreptare a eroii materiale din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Marghita, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul condamnat A. de înlăturare a unor dispoziții potrivnice din cuprinsul sentinței penale nr. 273/2011 a Judecătoriei Marghita.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată la instanță la data de 01.02.2017, petentul A. a solicitat instanței înlăturarea din sentința penală nr. 273/2011 a dispozițiilor potrivnice prin care este condamnat penal la 8 luni închisoare cu suspendare și 75.000 lei daune morale pentru o faptă penală care nu există.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel C. solicitând admiterea apelului, desființarea încheierii pronunțate de instanța de fond și, pe fond, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. pen., respectiv anularea din sentința penală nr. 273/2011 a Judecătoriei Marghita a dispozițiilor potrivnice prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare, precum și acordarea de daune morale în cuantum de 150.000 lei de la vinovați.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alin. (8) C. proc. pen., pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit art. 417 C. proc. pen., a constatat apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că apelantul A. este nemulțumit, de fapt, de soluția pronunțată prin sentința penală nr. 273 din data de 27 septembrie 2011 a Judecătoriei Marghita, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 984/R din data de 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea. Ca atare, s-a apreciat că se invocă de către acesta o nemulțumire legată de modul de soluționare a fondului cauzei, neexistând vreo eroare materială, în sensul cerut de art. 278 C. proc. pen.

S-a mai constatat că A. a mai formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței penale nr. 273/2011, iar prin încheierea penală din 23 ianuarie 2013 a fost respinsă cererea formulată de către petent, reținându-se că cererea acestuia vizează în realitate modificarea hotărârii, atât a considerentelor, cât și a dispozitivului, modificarea considerentelor care motivează comiterea faptei pentru care a fost condamnat și modificarea dispozitivului în sensul înlăturării condamnării sale, lucru care nu este posibil pe calea îndreptării erorii potrivit procedurii prevăzute de art. 194 C. proc. pen. Această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 349/R din 14 mai 2013 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul penal nr. x/111/2013.

Prin urmare, raportat la prevederile art. 278 C. proc. pen. și luând în considerare conținutul cererii apelantului, precum și hotărârea la care se face referire, Curtea a constatat că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că în cuprinsul acesteia nu există nicio eroare materială.

În ceea ce privește solicitarea de despăgubiri, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă într-o asemenea procedură.

Împotriva deciziei nr. 245/A din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/255/2011 a formulat apel A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 08 mai 2017, fiind acordat termen aleatoriu la data de 13 mai 2017.

În motivele scrise, depuse la dosarul cauzei apelantul face vorbire despre aspecte ce privesc fondul cauzei în care a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 259 alin. (1) C. pen. anterior (denunțare calomnioasă) susținând că lipsește vinovăția, susținând că este vorba despre o eroare judiciară, fiind condamnat „pe nedrept”. Apelantul a mai solicitat ca să nu mai fie obligat la cheltuieli judiciare, întrucât statul se face vinovat de această eroare judiciară.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de A. este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Se constată că prin încheierea de îndreptare a eroii materiale din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Marghita, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul condamnat A. de înlăturare a unor dispoziții potrivnice din cuprinsul sentinței penale nr. 273/2011 a Judecătoriei Marghita.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel C., fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 245/A din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/255/2011.

Împotriva acestei decizii a formulat un nou apel A., cauză cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în privința hotărârii atacate (decizia penală nr. 245/A din 18 aprilie 2017) pronunțată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, apelantul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 245/A din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/255/2011.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 245/A din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/255/2011.

Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 iunie 2017.