Inadmissible appeal against final criminal decision due to absence of statutory ordinary remedy

Decizia nr. 187/A/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 392 din 08.12.2016 pronunțată de Judecătoria Alexandria, în Dosarul nr. x/740/2016, în baza art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa amenzii de 180 de zile amendă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „nerespectare a hotărârilor judecătorești”.

În temeiul art. 61 alin. (3) teza a II-a C. pen. s-a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la 20 lei, în final inculpatul urmând a achita amenda penală în cuantum de 3.600 lei.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului că neexecutarea cu rea credință a pedepsei amenzii în tot sau în parte se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), alin. (5), art. 20, art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă B. a sumei de 4.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 340/A din 02.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 392 din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Alexandria.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale a formulat apel inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29.03.2017, sub nr. x/740/2016.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A., ca fiind inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, se reține că împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, respectiv sentința penală nr. 392 din 08.12.2016 pronunțată de Judecătoria Alexandria, inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac prevăzută de lege, respectiv apel, soluționată prin decizia penală nr. 340/A din 02.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/740/2016, hotărârea fiind definitivă, potrivit dispozițiilor legale în materie.

Împotriva deciziei penale nr. 340/A din 02.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul A. a declarat apel.

În privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, îndouă situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 02 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 02 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.