Decizia nr. 47/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 47/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de față, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. x/32/2013, au fost dispuse următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B., C. și D.

1. Pentru inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 25, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

2. Pentru inculpatul B., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 25, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

3. Pentru inculpatul C., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 20, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

4. Pentru inculpatul D., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 20, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

Totodată, inculpații A., B., C. și D. au fost condamnați pentru infracțiunile anterior menționate, după cum urmează:

1. Inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

d) art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 1 lit. a) - d) și a pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 664 din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Onești, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665/2013, din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 12 (doisprezece) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) ani închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 12 februarie 2013, la zi.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 664 din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Onești, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665/2013, din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei hotărâri.

2. Inculpatul B., a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 18 din Legea nr. 508/2004, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 3 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

d) art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 2 lit. a)-d, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 8 (opt) ani închisoare, pe care o sporește cu 2 (doi) ani închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 11 ianuarie 2013, la zi.

3. Condamnă inculpatul C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 48 alin. (1) și art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

d) art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

e) deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

f) introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, la pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 3 lit. a)-f, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 10 (zece) ani închisoare, pe care o sporește cu 2 (doi) ani închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 11 ianuarie 2013, la zi.

4. Condamnă inculpatul D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiunii:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 6 (șase)ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004, nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 48 alin. (1) și art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

d) art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 4 lit. a)-d, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 8 (opt) ani închisoare, pe care o sporește cu 1 (un) an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 11 ianuarie 2013, la zi.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen., cu art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 1385 și art. 1391 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea vătămată G. și în consecință;

Au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., D., E. și F., să plătească părții vătămate G., suma totală de câte 25.000 lei, cu titlul de daune morale pentru minorii H. și I., fiii minori, fără capacitate de exercițiu, ai părții vătămate.

A fost respinsă cererea formulată de partea vătămată G. de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile, cu titlul de daune morale, pentru soția sa, J.

S-a luat act că partea vătămată G. nu s-a constituit, în nume propriu, parte civilă în cauză.

În baza art. 108 lit. d), cu art. 112 lit. a), b) și f) și art. 1121 alin. (1) lit. f) și i) din Legea nr. 286/2009, respectiv, art. 16 din Legea nr. 143/2000 republicată, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

a) dispozitivul explozibil improvizat, cu o masă rămasă în urma analizelor de laborator, de 480 grame net, compus din: încărcătură de bază constituit din amestec de substanțe organice și anorganice, respectiv, substanță explozivă pe bază de nitroglicerină și azotat de amoniu și rumeguș ca agent de afânare a amestecului, toate introduse într-un fragment de recipient tip PET, precum și ambalajele acesteia, capsă detonantă la care sunt atașați doi conductori electrici de culoare verde și alb, în lungime de 30, respectiv, 60 cm, carcasă comutator, fragment bandă adezivă, un bec, ancoră metalică cu trei brațe, de care este atașat un șnur textil de culoare albă, în lungime de aproximativ 30 cm, o pereche mănuși chirurgicale, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Combatere a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, așa cum rezultă din adresa nr. 1 D/P/2013 din data de 21 octombrie 2013.

b) cantitatea de 145,4 grame cannabis (144,9 grame rămase după efectuarea determinărilor fizico-chimice și 5,0 grame - contraprobă), bunuri predate de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Combatere a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Cazier Judiciar și Evidență Operativă - Camera de Corpuri Delicte, cu adresa nr. 1 D/P/2013 din data de 13 august 2013, respectiv Dovada Seria H nr. ... din data de 14 august 2013.

c) suma de 5.405 euro și suma de 21 dolari, de la A., sume depuse la Banca Comercială - Sucursala Neamț, cu ordinul de încasare numerar nr. X1 din data de 25 noiembrie 2013, copie ordin și, respectiv, cu ordinul de încasare numerar nr. X2 din data de 25 noiembrie 2013 - copie ordin.

A fost menținută măsura indisponibilizării, în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării a sumei de 21 dolari și 5.405 euro, sume ridicate de la inculpatul A. și consemnate la Banca Comercială - Sucursala Neamț, cu ordinul de încasare numerar nr. X2 din data de 25 noiembrie 2013, respectiv, ordinul de încasare numerar nr. X1 din data de 25 noiembrie 2013.

În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cu art. 255 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de inculpatul E. de restituire bunuri și dispune restituirea către acesta a unui telefon marca „__”, de culoare neagră, și acumulatorul detașat de aparat și a unui telefon mobil culoare negru cu alb, marca __, într-o husă de culoare neagră, cu acumulator detașat din aparat, sub condiția păstrării acestor bunuri până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal.

În temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații: A., B., C. și D., în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: A. suma de 10.000 RON, B. suma de 8.500 RON, C. suma de 6.500 RON și D. suma de 8.500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1 D/P/2013, din data de 27 martie 2013, al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unei grupări infracționale, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a organizat o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționa eliminarea părții vătămate G., a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acestuia;

c) instigare la distrugere, prevăzută art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. 1 și 4 C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a solicita inculpatului B. să arunce în aer autoturismul părții vătămate G.;

d) instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 -art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că i-a solicitat inculpatului B. să-i suprime viața părții vătămate G. și;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (2), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a procurat și pus la dispoziție coinculpaților un dispozitiv exploziv improvizat pentru a fi folosit la suprimarea vieții părții vătămate G., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

2. B., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unei grupări infracționale, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a organizat o asociere infracțională, la sugestia lui A., având ca scop suprimarea vieții lui G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) instigare la distrugere, prevăzută art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a solicitat coinculpaților să arunce în aer autoturismul părții vătămate G.;

d) instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că solicitat coinculpaților să-i suprime viața părții vătămate G., prin montarea unui dispozitiv exploziv sub autoturism;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut și a pus la dispoziție coinculpaților un dispozitiv exploziv improvizat pentru a fi folosit la suprimarea vieții părții vătămate G., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

3. E., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea lui G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acestuia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. 1 și 4 C. pen. de la 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că montat sub autoturismul părții vătămate un dispozitiv exploziv, care ar fi condus la distrugerea acestuia;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. a) și e) C. pen. de la 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a montat sub autoturismul persoanei vizate un dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G. și;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut și a montat sub mașina părții vătămate un dispozitiv exploziv improvizat, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

4. F., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acestuia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. 1 și 4 C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv ce ar fi condus la distrugerea acestuia;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G.;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut, în vederea instalării sub mașina părții vătămate, a unui dispozitiv exploziv improvizat și;

f) trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta constând în aceea că a deținut, fără drept, cantitatea de 47,5 grame Cannabis, în vederea consumului propriu, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

5. C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că de a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv ce ar fi condus la distrugerea acestuia;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G.;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut în vederea instalării sub mașina părții vătămate G. a unui dispozitiv exploziv improvizat;

f) deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta constând în aceea că a deținut, fără drept, cantitatea de 175 grame Canabis, în vederea consumului propriu și;

g) introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta constând în aceea că a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 175 grame Canabis, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

6. D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate întâmplător în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și 4 C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv care ar fi condus la distrugerea acestuia ;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G. și;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut, în vederea instalării sub mașina părții vătămate G. a unui dispozitiv exploziv improvizat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub numărul 257/32/2013.

Prin Sentința penală nr. 70 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus următoarele:

În baza art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise cererile formulate de inculpații E. și F. de judecare pe baza recunoașterii vinovăției.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- pentru inculpatul E., din infracțiunile de aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2, lit. b), pct. 1 din Legea nr. 39/2003, acte de terorism, prevăzută de art. 32, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 217, alin. (1) și (4) C. pen., tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175, alin. (1), lit. a) și e) C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280, alin. (1), (3) și (4) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33, lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a( C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, infracțiunea prevăzută de art. 32, alin. (1), lit. a), alin. (2), lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175, alin. (1), lit. a) și e) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1), lit. c), alin. (2), lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1), lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280, alin. (1), (3) și (4) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. și;

- pentru inculpatul F., din infracțiunile de aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1), lit. a) și e) C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. și deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la complicitate la tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1), lit. c) alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la complicitate la tentativă la distrugere, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. și deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

1. Inculpatul E. a fost condamnat:

a) în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare;

b) în baza art. 32 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201, alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 9 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c C. pen., pe o durată de 7 ani;

c) în baza art. 32 alin. (1) lit. c) alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 6 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani;

d) în baza de art. 32 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 15 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 7 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 81 zile, rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 431 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Onești, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 373/A din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 21 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, rest pe care l-a contopit cu fiecare pedeapsă aplicată în cauză, în pedepsele cele mai grele, aplicate în cauză.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale astfel rezultate, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare și pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

Prin urmare, s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 7 (șapte) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2. Inculpatul F. a fost condamnat:

a) în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201, alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare;

b) în baza art. 32 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la complicitate la tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1), lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 6 ani și 5 luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani;

c) în baza art. 32 alin. (1), lit. c) alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la complicitate la tentativă la distrugere, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani;

d) în baza art. 32 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală a închisorii de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani;

e) în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art. 34, lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 ani închisoare și pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Prin urmare, s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva sentinței de condamnare inculpații E. și F. au declarat recurs, dar prin Decizia penală nr. 3982 din data de 11 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursurile au fost respinse ca nefondate, hotărârea de condamnare a celor doi inculpați rămânând definitivă.

Curtea a dispus disjungerea judecării cauzei, în ceea ce privește acțiunea penală, cu privire la inculpații A., B., C. și D. precum și, în totalitate, acțiunea civilă față de inculpații menționați și inculpații E. și F.

Cauza a fost reînregistrară pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/32/2013.

Instanța de fond a procedat la audierea inculpaților: A. - Dosar nr. x/32/2013 și Dosar nr. x/32/2013, B. - Dosar nr. x/32/2013, C. - Dosar nr. x/32/2013, D. - Dosar nr. x/32/2013, E. - Dosar nr. x/32/2013 și Dosar nr. x/32/2013 și F. - Dosar nr. x/32/2013 și Dosar nr. x/32/2013.

De asemenea, a procedat la audierea nemijlocită a părții vătămate G. - Dosar nr. x/32/2013, precum și a martorilor: K. Dosar nr. x/32/2013, L. - Dosar nr. x/32/2013, M. - Dosar nr. x/32/2013, N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB.

Cu toate demersurile făcute nu a fost posibilă audierea de prima instanță a martorilor CC. și DD., martori audiați în cursul urmăririi penale, astfel încât, în temeiul art. 327 alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la citirea declarațiilor acestora din faza de urmărire penală, în ședință publică.

Prezenți în fața primei instanțe, martorii din lucrări: EE., FF. și GG., s-au prevalat de dispozițiile art. 80 din vechiul C. proc. pen.

Instanța de fond, la cererea inculpatului A., a solicitat de la HH. România, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 16 din Legea nr. 82/2012, listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat cele două terminale 0755xxxx și 0752xxxx în perioada octombrie 2012 - 12 februarie 2013, numele, prenumele și adresele abonaților sau ale utilizatorilor apelați de pe cele două numere de telefon, sau care au apelat aceste numere, relații care au fost transmise cu adresa nr. 13/SEC/48255/VPP din 5 iunie 2013, suporții tehnici informatici aflându-se la Camera de corpuri delicte și mijloace materiale de probă de la Curtea de Apel Bacău.

La cererea aceluiași inculpat s-a admis și s-a procedat la audierea martorului II. și s-a admis proba cu înscrisuri - Dosar nr. x/32/2013, i s-au eliberat copii după CD-urile transmise de HH. România, cuprinzând listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat cele două terminale 0755xxxx și 0752xxxx în perioada octombrie 2012 - 12 februarie 2013, numele, prenumele și adresele abonaților sau ale utilizatorilor apelați de pe cele două numere de telefon, sau care au apelat aceste numere de telefon.

De asemenea, instanța de fond a solicitat de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț să înainteze CD-urile cu înregistrările convorbirilor telefonice autorizate potrivit dispozițiilor legale să precizeze locul de păstrare a mijloacelor materiale de probă care au făcut obiectul lucrărilor de specialitate tehnico-științifice sau medico-legale, depunerea autorizației nr. 20/U/2012, emisă de Tribunalul Neamț, privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor efectuate de A. de la și către posturile telefonice cu numerele 0755/xxxx și 0748/xxxx, interceptarea convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea de imagini, localizarea și urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere a acestuia, precum și procesul-verbal de transcriere din data de 3 aprilie 2012 a convorbirilor și interceptate și înregistrate în baza acestei autorizații, să înainteze dovezile de consemnare a sumelor de bani ridicate de la inculpatul A. cu ocazia percheziției domiciliare și dovezile predării cantității de droguri ridicate de la inculpatul C.

Inculpatul B. a solicitat audierea, în apărare, a martorului din lucrări CC., iar în circumstanțiere proba cu înscrisuri.

Inculpații au solicitat audierea martorului JJ. - șeful Arestului din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Neamț, cerere care a fost admisă de instanța și s-a procedat la audierea acestuia.

La cererea inculpatului KK. s-a admis și s-a procedat la audierea martorilor LL. și W. și s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, în acord și cu cele arătate în rechizitoriu, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 2 ianuarie 2013 D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț a fost sesizat cu privire la faptul că inculpatul A., pe fondul unor conflicte mai vechi cu familia ..., s-a decis să se răzbune pe G., în sensul suprimării vieții acestuia.

Verificările efectuate după înregistrarea sesizării au relevat mai multe aspecte de natura a justifica o atare amenințare, elementul motivațional pentru realizarea unor aspecte de acest gen fiind real, credibil și iminent, motiv pentru care reacția organelor de urmărire penală a fost una fermă și neechivocă.

Istoricul relațiilor dintre inculpatul A. și familia ..., a cunoscut etape și modalități de exprimare total diferite, de la relații de prietenie, la ignorare reciprocă și, în final, la reacții și contrareacții de o violență exacerbată, toate acestea generate de dorința ambelor grupări infracționale de recunoaștere și impunere a autorității în plan infracțional pe raza municipiului Piatra-Neamț, în principal, în materia acordării și recuperării împrumuturilor unor mari sume de bani cu camăta.

Evoluția acestor relații prezentate detaliat în cele ce urmează, era bine cunoscută opiniei publice și autorităților publice locale, iar pasivitatea acestora din urmă a făcut ca altercațiile incipiente din urmă cu 7 - 8 ani de zile să cunoască o progresie incontrolabilă ca diversitate, mod de manifestare și gravitate, ajungând ca în ultimii 2 ani de zile aceste conflicte să capete forma unor adevărate lupte de stradă, care, pe de o parte, au depășit limitele teritoriale ale municipiului Piatra-Neamț (incidente similare au avut loc și în municipiul București), iar pe de altă parte, ca mod concret de execuție, au pus în pericol nu doar exponenții celor două grupări infracționale, ci și populația din jur, terți fără nicio apartenență la activitățile infracționale ale inculpaților.

Acumulările reciproce de ordin personal ale inculpaților, pot constitui, în viziunea acestora, tot atâtea motivații pentru faptele acestora, iar trecerea de la dispute fizice cu caracter izolat, incendieri ale unor autoturisme sau imobile, către suprimarea vieții rivalilor, inclusiv prin folosirea armelor de foc, sau la comiterea unor acte de terorism, sunt elemente de neacceptat și în contradicție flagrantă cu norma penală.

Din această perspectivă, s-a apreciat că activitățile infracționale din prezenta cauză, prin raportare la modalitatea concretă de comitere, perseverența infracțională a membrilor grupării, folosirea unor materiale explozive de mare putere, amplasarea acestora în perimetre publice (zona unor blocuri de locuințe), cu acceptarea suprimării vieții nu doar a victimei vizate, ci a oricăror persoane care s-ar fi putut afla în zona în timpul deflagrației, au constituit în mod categoric activități de natură teroristă, așa cum sunt ele definite de legea specială și au reprezentat, din nefericire, cvasipremiere judiciare, atât din punct de vedere al cazuisticii, dar și în plan investigativ-operativ.

Sub același aspect s-a subliniat, că autoturismul persoanei vizate era parcat în apropierea unor blocuri de locuințe, cât și la o distanță de maxim 5 metri de coloana de gaz metan, ceea ce făcea ca efectul unei eventuale explozii să fie amplificat de posibilitatea de a sări în aer conducta de gaz.

În conformitate cu dispozițiile care incriminează infracțiunile de terorism, latura obiectivă se realizează prin provocarea unor explozii, incendieri sau prin săvârșirea altor acțiuni care periclitează viața oamenilor, cauzează daune materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări grave, dacă aceste acțiuni sunt săvârșite în scopul de a submina securitatea publică, de a intimida populația sau de a impune autorităților publice sau persoanelor fizice luarea unor decizii, sau amenințarea săvârșirii unor astfel de acțiuni în aceleași scopuri. Prin urmare, s-a conchis că latura obiectivă se poate realiza prin două forme:

a) săvârșirea unor explozii, incendieri sau a altor acțiuni, care periclitează viața oamenilor sau cauzează daune materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări grave;

b) amenințarea săvârșirii unor asemenea acțiuni. Latura obiectivă a eventualei infracțiuni care urmează fi comisă în formă ideală se creează în conștiința persoanei, iar apoi, într-o formă sau alta, se realizează în realitate.

Alegerea obiectului de atentare, a timpului, a locului săvârșirii faptei și a mijloacelor de realizare a scopului de către infractor, determină în întregime latura obiectivă de comportament a acestuia. Latura obiectivă apare ca o realizare a intențiilor subiectului. Îndeosebi aceasta se observă în infracțiunile comise premeditat. O astfel de infracțiune este și terorismul. Practic, este imposibilă comiterea unui act de terorism fără o pregătire anterioară. Un element obligatoriu al laturii obiective a terorismului este crearea pericolului pentru viața oamenilor, cauzarea daunei în proporții mari sau provocării altor urmări grave.

Instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul A., zis „MM.” și frații .... (G., NN. și OO., cel din urmă fiind în prezent decedat ), se cunosc de mai mulți ani, având inițial o relație de prietenie. Despre A., zis „MM.” se cunoaște că a fost taximetrist pe raza municipiului Piatra-Neamț și a practicat sporturi de contact, având unele performanțe la diferite concursuri de profil. Frații .... se ocupau cu cămătăria, oferind cu împrumut diverse sume de bani persoanelor interesate. Datorită performanțelor sale sportive și a constituției impresionante, A., zis „MM.” a fost recrutat de frații .... și folosit ca și recuperator de bani și bodyguard personal.

Pe fondul unor dispute de ordin financiar, relațiile dintre aceștia s-au alterat, în final iremediabil, și au cunoscut diferite forme de manifestare:

Astfel:

1. În anul 2005, în anturajul lui A., zis „MM.” se afla numitul PP., zis „QQ.”, cu care acesta se cunoștea de peste 20 de ani. PP. zis „QQ.” era practicant de box și se antrena pentru a participa la concursuri. Totodată, acesta lucra ca bodyguard la o discotecă din localitatea Piatra-Neamț frecventată de frații ..... PP. luase o sumă de bani cu camătă de la frații ...., bani pe care acesta nu i-a mai restituit. În luna septembrie 2005, PP. a fost apelat pe telefonul mobil de un individ pe care nu îl cunoștea și care i-a cerut ajutorul, spunând că a avut probleme la clubul unde acesta era bodyguard. PP. a coborât din apartamentul său în fața blocului pentru a vedea despre ce este vorba, moment în care a fost atacat de cinci indivizi cu bâte și răngi. După această agresiune, PP. s-a recuperat cu greutate după mai multe săptămâni de spitalizare, iar în urma acestui incident a rămas cu o tija metalică în mână. Acesta a fost vizitat la spital de A., zis „MM.”, care i-a spus că știe sigur că a fost bătut din comanda lui OO. Tot în anturajul lui A. era și inculpatul B., practicant al sporturilor de contact. ( Dosar nr. 3615/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț ).

2. În noaptea de 22/23 noiembrie 2005 a fost incendiat pe raza municipiului Piatra-Neamț autoturismul marca „A1”, cu numărul de înmatriculare NT___, iar în noaptea de 07/08 februarie 2006 autoturismul marca „A2”, cu numărul de înmatriculare NT___, ambele aparținând lui OO., care îi considera vinovați de comiterea faptei pe PP. și A.. (Dosarele penale nr. __/P/2005 și __/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț).

3. La sfârșitul anului 2005, sau începutul anului 2006, OO. a fost agresat de către un individ necunoscut în scara blocului. Cu toate că acesta nu a formulat plângere pentru acest incident, dar i-a considerat responsabili tot pe A. și PP.

4. În luna februarie 2006, A., zis „MM.”, a fost urmărit prin orașul Piatra-Neamț de mai mulți indivizi, a fost prins și împușcat, de la mică distanță, în cap și în picior, cu un pistol cu glonț. Datorită hazardului și a constituției acestuia, glonțul a ricoșat din cutia craniană și nu i-a provocat răni grave, reușind să se recupereze. A., zis „MM.”, a declarat că nu știe cine l-a împușcat, însă portretul robot întocmit după relatările acestuia semăna foarte bine cu G. Dosarul penal privind acest incident se află în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în prezent fiind cu autor necunoscut. După comiterea acestui atentat, atât inculpatul A., cât și PP. au declarat că autorul moral este OO. și că pe raza municipiului Piatra-Neamț a început războiul : „Veți vedea în Piatra-Neamț bombe .. le dăm foc .. Osama Bin Laden o să fie în Piatra-Neamț”. (Dosar penal nr. __/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț).

5. La data de 24 mai 2006, autori necunoscuți, au incendiat un imobil aparținând fraților ..., situat în Piatra-Neamț. Dosarul de urmărire penală a fost finalizat prin trimiterea în judecată a numitului B., apropiat al învinuitului A., ulterior dispunându-se achitarea acestuia (Dosar nr. __/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamț).

6. În luna mai 2006, autori necunoscuți au incendiat un autoturism marca „A3”, aparținând lui G. Cu acea ocazie, OO. a oferit o recompensă de 20.000 euro pentru cel care îl va prinde pe autor și a declara în mass-media că: „E răzbunare clar! Își vor drepturile de șmecheri! Despre cine e vorba? Un taximetrist pe care-l știe poliția. A făcut karate și acum e mare șmecher. A fost împușcat de alții de la care voia banii.”, făcând referire, în mod direct, la A., în cauză fiind înregistrat Dosarul penal nr. __/P/2006. În acest dosar a fost arestat și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate PP. (Dosar nr. __/279/2007 al Judecătoriei Piatra-Neamț).

7. În data de 14 noiembrie 2010, la barul ”__” din municipiul Piatra-Neamț, numitul OO. a fost împușcat mortal, iar fratele acestuia, G., a fost rănit de către PP., zis ”QQ.”, care a fost reținut și arestat preventiv.

Prin Sentința penală nr. 74/P/2011 din data de 27 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț, așa cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1134 din data de 12 aprilie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului PP., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 297 alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 19 (nouăsprezece) ani închisoare.

Despre această faptă există suspiciunea că a fost comandată de către A., persoană care este cercetată pentru complicitate la omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. După asasinat, familia .... a oferit o recompensă de 1.000.000 de euro pentru informații care să conducă la prinderea lui PP., cât și date care să confirme că A. era cel care a comandat uciderea lui OO. (Dosar nr. __/103/2011 al Tribunalului Neamț).

8. La data de 14 februarie 2011, inculpatul A. a fost victima unei tentative de asasinat pe raza municipiului Bacău, agresiune comisă de mai multe persoane din anturajul lui RR. Pentru acest incident A. i-a considerat responsabil pe G. și SS. (Dosar nr. __/110/2011 al Tribunalului Bacău).

După incidentele din 2011, membrii familiei .... au căutat pe orice cale să-i suprime viața lui A.. În toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații NN. și G., prin intermediari, l-au angajat pe inculpatul TT. (cetățean al Republicii Moldova, asasin profesionist) pentru a-l ucide pe A.. În acest scop, inculpatului TT. i-a fost asigurată deplasarea în România, unde a intrat în data de 14 noiembrie 2012, prin Vama Sculeni din județul Iași. Totodată, inculpatul (instigator) G., în activitatea de premeditare a faptei, încă din septembrie 2012, a solicitat unui cunoscut să caute un autoturism, care urma a fi achiziționat la momentul oportun.

Persoana vizată de inculpații NN. și G. și, în consecință, de inculpatul TT., a fost A. și nu partea vătămată UU. Confuzia s-a bazat pe o serie de elemente, care i-au creat inculpatului TT. convingerea că persoana vizată este partea vătămată UU. Aceste elemente sunt următoarele: locuința părții vătămate UU. este situată foarte aproape de locuința lui A., practic simetric de o parte și de cealaltă a Căii Vitan, din municipiul București, în zone aglomerate. Blocurile sunt similare ca arhitectură (fiind construite în aceeași perioadă, de același constructor), colorit (galben cu unele tronsoane albe), garaje amplasate în același stil, cu uși identice, ferestre din PVC maro, cu aceleași compartimentări și dimensiuni. Este relativ simplu pentru o persoană care nu cunoaște Bucureștiul (inculpatul TT.) să facă o astfel de confuzie. Autoturismele celor doi prezintă de asemenea similarități în ceea ce privește marca, modelul, anul de fabricație și culoarea. Partea vătămată UU. folosea autoturismul „__”, model „__”, an de fabricație 2006, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare B__, iar A. deținea tot un „__”, similar ca model, an de fabricație și culoare. De asemenea, A. a avut anterior autoturisme înmatriculate cu numere cu terminația ... (care în mod evident este legată de numele său). Persoana vizată, A., și partea vătămată UU. prezintă asemănări fizice, cu atât mai apte de a crea confuzie, cu cât partea vătămată a fost urmărită de inculpatul TT. în perioade ale zilei, când afară era deja întuneric. Ambii au constituție atletică, cu musculatură dezvoltată, frecventând săli de forță. De asemenea, concubinele celor doi prezintă asemănări fizice.

Aspectele expuse, coroborate cu conflictul dintre frații .... și A., conduc la concluzia certă că partea vătămată UU. a fost confundată de către TT. cu A., adevărata „țintă” vizată de NN. și G. (Dosar penal nr. __/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București).

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. și NN., pentru instigare la tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 25, raportat la art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) C. pen. și instigare la infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 279 alin. (3) C. pen.

De altfel, inclusiv persoana vizată în realitate de atacul armat, A., s-a exprimat în acest sens într-o convorbire telefonică purtată în data de 24 ianuarie 2013, interceptată în baza autorizației nr. 43/AI/2013 a Tribunalului București, astfel:

(..) A.: Acu o trebuit să mă mut că .o făcut ăștia nu știu ce legături la televizor că o tras în ăla din Vitan aicea știi..

UU.: Da, știu.

A.: și în mașină..

UU.: Știu, știu că am văzut la știri, știu, știu.

A.: Avea și UU. la mașină nu cu Y.

UU.: Da UU., avea UU. la mașină și culoare albastră exact ca a ta, identică, identică și MIR.

A.: … și m-am mutat, am două săptămâni de când m-am mutat. (..)

Cu soluționarea cauzei menționate mai sus a fost sesizat Tribunalul București, secția I penală, fiind înregistrată sub nr. 26889/3/2013*.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174-art. 175 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen., a fost cercetat în stare de arest și TT., cu soluționarea cauzei fiind, de asemenea, sesizat Tribunalul București, unde a fost înregistrată sub nr. 2947/3/2014*.

Instanța de fond a reținut că urmare a acestei tentative de asasinat, inculpatul A. realizând că viața sa este într-un real pericol, că rivalitatea dintre el și familia .... a ajuns în punctul în care își va salva viața doar acela care reușește să-i ia primul viața celuilalt rival, a luat hotărârea să-i suprime viața numitului G. într-un mod similar, care să creeze o stare de panică și să aibă un impact deosebit în rândul opiniei publice, dar printr-un mod de operare de timp mafiot, respectiv, „crimă la comandă”.

Totodată, a apreciat că elementele esențiale ale modului de operare folosit în general la comiterea unei astfel de fapte (omor la comandă) se regăsesc în cauza de față, iar mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că instigatorul, cel care a dat comanda sau beneficiarul, este inculpatul A..

Prin urmare, pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a reținut următorul mod de operare, de la comandă, la execuția propriu-zisă și la fuga autorului.

I. Modul de operare - caracteristici:

A) Spre deosebire de alte tipuri de omor, acest omor este un omor comis de executanți (autorii propriu-ziși) angajați de instigator (beneficiarul), prin intermediari. Dat fiind acest mecanism, probatoriul comportă un anumit specific, inclusiv tehnic, așa cum se va arăta în continuare.

a) În acest scop persoana care dă comanda (instigatorul) procedează în așa fel încât să nu poată fi legată de executant (autorul) și de execuția propriu-zisă a faptei. De aceea procedează astfel, pentru a se delimita cât mai mult de victimă și de locul faptei, instigatorul, pe de o parte, angajează un ucigaș din altă localitate (astfel încât, odată fugit de la locul faptei, identificarea și depistarea acestuia să fie extrem de dificile) și, pe de altă parte, stabilește un loc pentru comiterea faptei la distanță de el însuși. Se încearcă, astfel, imposibilitatea stabilirii vreunei legături între instigator și faptă, pe de o parte, între executant și victimă, pe de altă parte. În cauză, inculpatul (instigator) A. a discutat cu intermediarul B., cu care era în relații de prietenie și care o cunoștea foarte bine pe partea vătămată, să-i găsească executanți din altă localitate, care să nu aibă nici o legătură cu victima. Contactele dintre instigator și intermediar sunt minime, iar cele dintre instigator și executant sunt inexistente. Inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. să nu spună executanților că el este cel care finanțează activitățile, pentru a nu se putea face legătura dintre el și atentat. Este de precizat că inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. ca atentatul să aibă loc în perioada în care el este în București, astfel încât să nu să se facă legătura directă dintre evenimentul de ucidere a părții vătămate și/sau a celorlalți membri ai familiei acesteia (soție și copii) și persoana sa.

Instigatorul, A., prin intermediul inculpatului B., pune la dispoziția executantului date despre locația unde era parcat autoturismul victimei, dispozitivul exploziv și un autoturism pentru deplasare.

În cauză, inculpatul (instigator) A. i-a remis inculpatului B., tot printr-un intermediar, acel dispozitiv exploziv improvizat. Inculpatul B. se preocupă de căutarea unui autoturism înmatriculat pe raza județului Neamț, pe care executanții să-l folosească în momentul acțiunii, dar se renunță la această idee, întrucât era necesar prezentarea unui act de identitate la închirierea mașinii. Ulterior, acesta a decis că este mult mai sigur să se folosească un autoturism înmatriculat provizoriu pe teritoriul României, deoarece era mai greu de reținut numărul acestuia.

Palierul de execuție este format din persoane necunoscute în aria geografică unde urmau să acționeze violent, cu nevoi materiale majore, dispuse la riscuri și expunere publică totală.

Totodată, modalitatea de comitere a faptei în cauză prezintă similarități cu cele folosite în alte situații în contextul aceluiași conflict dintre familia inculpatului (instigator) A. și NN. și G., așa cum a fost prezentat mai sus.

În scopul aducerii la îndeplinire a acestei rezoluții, inculpatul A., în cursul lunii noiembrie 2012, s-a deplasat în municipiul Piatra-Neamț, unde s-a întâlnit cu B. și i-a propus să-i suprime viața părții vătămate G., contra sumei de 30.000 euro. Inițial inculpatul B. a refuzat, însă, având o datorie de 5.000 euro la A., a fost constrâns de acesta să caute persoane care să-l execute pe G.

Conform înțelegerii dintre cei doi inculpați, la începutul lunii decembrie 2012, la domiciliul lui B. s-a deplasat o persoană necunoscută care i-a pus la dispoziție un dispozitiv exploziv improvizat trimis de inculpatul A., care urma să fie montat sub mașina părții vătămate, în vederea distrugerii autoturismului, cât și suprimării vieții pasagerilor (partea vătămată G., soția acestuia J. și cei doi fii minori, H. și I.

Inculpatul B. l-a contactat pe inculpatul C. și i-a solicitat să se deplaseze în municipiul Piatra-Neamț pentru a-i propune o afacere. În momentul în care inculpații C. și D. au venit în Piatra-Neamț, inculpatul B. le-a propus să monteze dispozitivul exploziv sub autoturismul părții vătămate în schimbul sumei de 30.000 euro.

Auzind care este suma pusă în joc pentru suprimarea vieții părții vătămate, cei doi au fost de acord să monteze dispozitivul exploziv, motiv pentru care inculpatul B. le-a prezentat bomba, le-a explicat cum trebuie activată, cât și cine este persoana vizată de atentat.

După această discuție cei doi au revenit în comuna Pârgărești, satul Bahna, județul Bacău și au ascuns dispozitivul în podul locuinței lui C. Deoarece, la data de 18 decembrie 2012, C. a plecat în Italia, cei doi inculpați nu au mai dus la îndeplinire planul convenit cu inculpatul B..

Întrucât planul de asasinare nu a fost executat de coinculpatul B., la data de 23 decembrie 2012 inculpatul A. a venit în municipiul Piatra-Neamț pentru a pregăti în detaliu asasinarea lui NN., sau alt membru al familiei sale și pentru a face presiuni față de coinculpat să grăbească suprimarea vieții lui G.. Până în luna decembrie 2012 inculpatul A. a folosit postul telefonic cu numărul telefonic 0748/xxxx, iar concubina acestuia, L., folosea postul telefonic cu nr. 0755/xxxx. Înainte de a face această deplasare inculpatul A. și-a activat o altă cartelă telefonică cu nr. 0752/xxxx, al cărui număr nu l-a comunicat decât prietenilor foarte apropiați. Pentru alte convorbiri inculpatul folosea telefonul concubinei sale. Mai mult, în momentul în care pleca de acasă, inculpatul A. nu avea asupra sa telefonul mobil pentru a nu fi localizat de organele de cercetare penală.

La data de 24 decembrie 2012 inculpatul A., folosind postul telefonic, aparținând lui L., l-a contactat pe K. și i-a solicitat să-l ducă prin oraș, pentru a se întâlni cu cineva, fără să-i spună cu cine anume. În jurul orelor 15:50, ei l-au observat pe EE., fiul inculpatului B. Întrucât A. nu avea asupra sa telefonul mobil, i-a cerut lui K. să-l apeleze pe acesta, întrucât intenționează să discute ceva cu el, lucru pe care martorul l-a făcut. Inculpatul A. l-a întrebat pe EE. unde este coinculpatul B. și, aflând că acesta era la domiciliu în comuna Alexandru cel Bun, i-a cerut lui K. să-l ducă până acolo. Ajungând în fața locuinței lui B., inculpatul A. a coborât din autoturism și a mers în curtea casei, timp în care K. a așteptat, circa 20 de minute, în autoturism. Inculpatul A. i-a comunicat inculpatului B. că-i va trimite, printr-o persoană de încredere, un dispozitiv exploziv, care să fie montat sub autoturismul părții vătămate. Tot atunci, inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. să incendieze și două spații comerciale de pe raza municipiului Piatra-Neamț, spații care aparțin unor persoane cu care acesta era în conflict de mai mulți ani. Pentru a nu fi asociat cu uciderea lui G., inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. să nu spună nimănui că el este cel care a comandat și finanțat uciderea părții vătămate, să nu-l contacteze prin telefon sau alt sistem de comunicare.

În perioada cât îl aștepta pe inculpatul A., martorul K. a utilizat telefonul mobil, având numărul 0743/xxxx. Din actele întocmite de către Compartimentul de Analiză a Informațiilor, rezultă că, în momentul inițierii acelor apeluri, martorul K. era pe raza comunei Alexandru cel Bun, județul Neamț și, în una din convorbiri a afirmat că: „îl aștept pe MM.”.

Inculpatul B., fiind de acord cu solicitarea lui A., l-a contactat pe inculpatul C., persoană de încredere, solicitându-i să vină până în Piatra-Neamț, întrucât vrea să-i propună o afacere foarte profitabilă. În urma acestei discuții, la începutul lunii decembrie 2012 inculpatul C., însoțit de coinculpatul D., s-au deplasat în municipiului Piatra-Neamț, unde s-au întâlnit cu B. Cu această ocazie, inculpatul B. le-a propus coinculpaților să monteze un dispozitiv exploziv sub autoturismul părții vătămate, urmând să fie retribuiți cu suma de 30.000 euro. Auzind care este suma vehiculată, cei doi inculpați au fost de acord să monteze acel dispozitiv. Inculpatul B. i-a dus pe cei doi în recunoaștere, arătându-le locația în care poate fi găsită mașina pe timpul nopții, după care le-a pus la dispoziție dispozitivul și le-a arătat cum trebuie asamblat și montat sub autoturism.

Cei doi inculpați nu au mai dus la îndeplinire activitățile menționate, iar la data de 18 decembrie 2012 C. a plecat în Italia, de unde a revenit la data de 7 ianuarie 2013.

După plecarea în Italia, deoarece inculpatul B. insista să fie realizată înțelegerea infracțională de suprimare a vieții membrilor familiei ...., inculpatul C. l-a pus în legătură pe inculpatul B. cu inculpații E. și F., alte persoane dispuse să comită, contra unei suma de bani, un omor la comandă.

Din actele de urmărire penală rezultă că la data de 27 decembrie 2013, la solicitarea inculpatului C., inculpatul F., împreună cu inculpatul E., s-au deplasat în municipiul Piatra-Neamț. Cei doi s-au întâlnit cu inculpatul B. și au discutat cu privire la modalitatea concretă de ucidere a părții vătămate G. și anume prin amplasarea unui dispozitiv exploziv artizanal, sub autoturismul acesteia.

Inculpații E. și F. au fost de acord să pună în practică propunerea de suprimare a vieții părții vătămate în maniera propusă de inculpatul B., în schimbul primirii sumei de 7.000 euro, sumă care era majorată la 15.000 euro dacă se producea decesul lui G. Suma în cauză urma a fi plătită celor doi de inculpatul B. după ce avea loc explozia și în funcție de rezultatul obținut. Cu aceeași ocazie inculpatul B. le-a cerut inculpaților să procedeze și la incendierea a două spații comerciale din municipiul Piatra-Neamț, care aparțineau unor cunoscuți ai părții vătămate G. Pentru aceste activități infracționale inculpații E. și F. urmau să fie remunerați separat cu suma de 1.000 euro, plătită tot de inculpatul B..

Întrucât inculpații E. și F. au fost de acord să amplaseze dispozitivul exploziv și să incendieze spațiile comerciale, acceptând să comită aceste infracțiuni de o gravitate sporită, în realizarea acestor rezoluții infracționale, inculpatul B. i-a condus pe cei doi coinculpați prin municipiul Piatra-Neamț și le-a arătat locația unde staționează de obicei autoturismul părții vătămate, locul unde putea fi găsit parcat pe timp de noapte, cât și modul în care urma să fie asamblat și armat dispozitivul exploziv, spunându-le că este foarte puternic și, pe lângă distrugerea mașinii părții vătămate, va avea ca rezultat uciderea pasagerilor.

Privitor la incendierea celor două spații comerciale, inculpatul B. le-a arătat inculpaților V.V. și F. unde sunt amplasate aceste spații și că vor avea nevoie de un ciocan cu care să spargă geamul de la vitrină, cât și de cantitatea de 5 litri benzină, pe care să o arunce în interior, pentru a avea garanția că spațiile vor fi distruse de flăcări. De asemenea, el le-a cerut inculpaților ca în noaptea în care vor monta dispozitivul să-și închidă telefoanele mobile și să evite zona centrală a orașului pentru a nu fi filmați de camerele de supraveghere. După ce le-a făcut acest instructaj și le-a dat acel dispozitiv exploziv improvizat, inculpatul B. i-a dus pe cei doi inculpați, care erau însoțiți de prietenele lor U. și Y. și de o altă persoană, la Pensiunea __, din municipiul Piatra-Neamț și le-a plătit camera.

În perioada 28.12 - 30 decembrie 2012 inculpații E. și F. s-au deplasat în mai multe rânduri în municipiul Piatra-Neamț pentru a identifica mașina părții vătămate, pentru a supraveghea zona, în vederea punerii în practică a celor solicitate de inculpatul B..

La data de 30 decembrie 2012 cei doi inculpați, având asupra lor dispozitivul exploziv, s-au deplasat în municipiul Piatra-Neamț cu intenția de a-l monta sub mașina părții vătămate. Inculpații au mers în zona unde locuiește partea vătămată, însă au fost nevoiți să amâne punerea în practică a amplasării dispozitivului, întrucât autoturismul vizat nu era în parcare, hotărând în aceste condiții să revină după Anul Nou.

În intervalul de timp 30 decembrie 2012 - 09 ianuarie 2013, inculpații E. și F., s-au deplasat de mai multe ori în municipiul Piatra-Neamț din orașul Târgu Ocna, județul Bacău, pentru a se întâlni cu inculpatul B., ocazie cu care au discutat în detaliu modul de punere în aplicare a rezoluției infracționale privitor la amplasarea dispozitivului exploziv sub autoturismul părții vătămate, în scopul suprimării vieții acesteia. În intervalul 8 ianuarie 2013 - 10 ianuarie 2013, la aceste întâlniri au participat și inculpații C. și D. Este de precizat faptul că inculpatul F. nu a mai participat la aceste întâlniri, întrucât avea probleme cu soția sa, care văzuse dispozitivul și l-a amenințat că va anunța organele de poliție.

Din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, în perioada 02 ianuarie 2013 - 09 ianuarie 2013, rezultă că persoana care urma să amplaseze dispozitivul, având cunoștințele necesare, era inculpatul E. Mai mult, acesta fusese instruit de inculpatul B. cu privire la modul în care trebuiau interconectate elementele dispozitivului exploziv improvizat, modalitatea în care trebuia amplasat sub autoturism pentru a se activa și a produce rezultatul scontat.

În continuare, respectiv în zilele de 9 și 10 ianuarie 2013, inculpații C., E. și D. s-au deplasat în Piatra-Neamț, unde s-au întâlnit cu inculpatul B., convenind ca în cursul nopții de 10/11 ianuarie 2013, să instaleze dispozitivul exploziv, întrucât între timp identificase autoturismul părții vătămate parcat în locația indicată de inculpatul B. Tot cu această ocazie ei au discutat și privitor la închirierea unui autoturism pe care să-l folosească în noaptea comiterii atentatului pentru a nu fi identificați de organele de urmărire penală. Inculpatul B. a contactat mai multe persoane, cu scopul de a închiria o mașină, însă acest lucru nu s-a realizat, deoarece prețul era foarte mare și trebuiau să lase garanție un act de identitate.

Conform înțelegerii dintre inculpați, la data de 10 ianuarie 2013, în jurul orelor 16:00, inculpații: E., D. și C. s-au deplasat în municipiul Piatra-Neamț, având asupra lor dispozitivul exploziv, pentru a duce la îndeplinire activitățile infracționale. Cei trei s-au întâlnit cu inculpatul B., care le-a comunicat că nu a putut face rost de un autoturism, conform promisiunii făcute și au stabilit ca deplasarea la comiterea atentatului să se realizeze cu mașina aparținând inculpatului C. În aceleași împrejurări, inculpatul B. le-a cerut coinculpaților să nu staționeze anterior comiterii faptei în apropierea locuinței părții vătămate, întrucât ar fi putut crea suspiciuni acesteia, iar G. și-ar fi luat măsuri de precauție. Cei trei inculpați s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul C. în apropierea Gării din municipiul Piatra-Neamț, o zonă intens circulată și unde prezența lor nu ar fi putut crea suspiciuni.

În noaptea de 10/11 ianuarie 2013, în jurul orelor 23:30 inculpații: E., C. și D. s-au deplasat cu autoturismul marca „__”, cu numărul de înmatriculare provizoriu BC__, pe str. ..., unde locuiește partea vătămată, parcându-l la circa 500 metri de autoturismul vizat, cu numărul de înmatriculare NT-__.

Pentru a nu fi observați și identificați inculpații, au oprit motorul autoturismului și nu s-au mișcat din mașină până în jurul orei 01:30. La această oră inculpatul E. a coborât din mașină și a mers pe strada menționată pentru a supraveghea zona și a vedea dacă amplasarea dispozitivului se poate face fără a fi văzuți de locatari. După supravegherea mașinii, inculpatul E. a revenit la autoturism și le-a comunicat celorlalți doi inculpați cele constatate în teren. În jurul orelor 02:00, inculpatul E. a mai verificat încă odată zona, pentru a se asigura că nu va fi observat de nimeni.

Astfel, asigurându-se că nu se află nimeni care l-ar fi putut identifica și împiedica să pună în practică activitatea infracțională pentru care se afla în zonă, în jurul orei 02:20 inculpatul E., având asupra sa dispozitivul exploziv pus la dispoziție de inculpatul B., s-a deplasat la mașina părții vătămate cu intenția de a-l monta. Inculpatul E. a mers la autoturismul părții vătămate și a montat acel dispozitiv, legând un fir textil la roata față dreapta a mașinii. După montarea dispozitivului, inculpatul E. s-a deplasat spre mașina în care îl așteptau ceilalți doi inculpați, care-i asigurau paza și părăsirea în grabă a locului faptei după comiterea infracțiunii. Imediat aceștia au fost imobilizați de organele de urmărire penală .

Din raportul de expertiză tehnică rezultă că sistemul exploziv, fig.1 era format dintr-o încărcătura explozivă (fig. 1, reper poziția 1), sub forma unui pachet de formă cilindrică, fixat de caroseria mașinii. Din aceasta ieșeau mai mulți conductori, (fig. 1, reper poziția 2) unii ajungeau la un clește de rufe (fig. 1, reper poziția 3), fixat și el de caroseria autovehiculului, care avea două lamele metalice dispuse pe partea interioară a cleștelui; lamelele erau despărțite de o placă subțire nemetalică, legată prin intermediul unui fir textil la o ancoră înfiptă în cauciucul din față a autoturismului. Celelalte fire făceau legătura între capsa detonantă electrică - aflată în încărcătura explozivă - și sursa de alimentare cu energie electrică dispusă pe exteriorul încărcăturii. Ansamblul încărcătură, capsă detonantă electrică, sursă electrică de curent era înfășurat în hârtie și asigurat cu bandă adezivă din material plastic.

La punerea în mișcare a mijlocului auto, indiferent de sensul de mișcare, firul textil smulgea placa nemetalică dintre lamelele metalice de pe fața interioară a cleștelui de rufe și permitea astfel realizarea contactului între aceste lamele, deci a continuității circuitului prin care energia electrică debitată de baterie se descărca pe filamentul capsei detonante care, la rândul ei, iniția încărcătura explozivă. Detonația încărcăturii explozive produce unde de șoc de mare intensitate care, la interferența cu organismele vii, produc răniri grave sau letalitate. De asemenea, aceste unde pot produce și accidente indirecte ca urmare a spargerii geamurilor și punerii în mișcare a cioburilor sau a antrenării unor corpuri dure ce pot impacta oamenii aflați ocazional în zonă.

Deoarece dispozitivul explozibil improvizat prezenta un nivel de risc deosebit de ridicat, datorat cantității de exploziv estimat inițial pe baza dimensiunilor sale de gabarit (4 kg), precum și a poziționării mașinii față de locuințele din zonă, s-a hotărât disruperea lui (lovirea cu un jet de apă concentrat în vederea spargerii, ruperii, fărâmițării lui, fără inițierea capsei detonante electrice sau încărcăturii de exploziv). În urma acestei activități s-a desprins dispozitivul explozibil improviza din locul unde a fost fixat, a fost neutralizat și au rezultat:

• capsa detonantă electrică (mijlocul de inițiere), fig. 2;

• încărcătura explozivă propriu-zisă (încărcătura de bază), apreciată la circa 1000 g funcție de dimensiunile de gabarit, fig. 3;

• lamelele metalice de pe cleștele de rufe, fig. 4;

• fragmente de exploziv din încărcătura de bază;

• alte fragmente nemetalice și metalice (bandă adezivă, hârtia care ambala explozivul, bucăți din reofori etc.).

În scopul verificării dacă substanța de culoare roșiatică era sau nu exploziv s-a prelevat pe o bucată de hârtie specială o mostră care a fost analizată cu trusa colorimetrică din dotarea Serviciului Român de Informații și reacția de culoare a transformat supoziția de posibilă materie explozivă în certitudine, fig. 5, întrucât ea indică prezența nitroglicerinei și a azotatului de amoniu (cele două substanțe chimice constituie componenții bază a unor amestecuri explozive cu destinație civilă și militară).

După analizarea dispozitivului s-a constatat că era un dispozitiv exploziv improvizat, (Dei), perfect funcțional și apt de a detona. Dei-ul conținea ca încărcătură de bază un amestec de produse chimice organice și anorganice, care intră în categoria materiilor explozive și amestecurilor explozive. Cele aproximativ 1.000 grame de exploziv, dacă ar fi detonat, ar fi putut vătăma grav sau omorî, ca urmare a efectelor directe sau indirecte a undelor de șoc, personalul aflat în mașină sau în zona adiacentă acestuia.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică din data 12 martie 2013 al Institutului Național de Criminalistică, Serviciu Expertize Fizico-Chimice, rezultă că dispozitivul exploziv improvizat era sub forma unui obiect cilindric cu înveliș exterior din bandă adezivă tip scotch de culoare maro și transparent, precum și un fragment de bandă adezivă de culoare neagră. Obiectul era decupat longitudinal, astfel încât se observa în interior un recipient de tip PET, de 0,5 litri, care conține o substanță de culoare cărămizie. În urma analizelor de laborator s-a constat că substanța de culoare cărămizie aflată în interiorul obiectului cilindric, este constituită din nitroglicerină, azotat de amoniu, rumeguș și un alt compus - posibil nitrat.

Amestecul de nitroglicerină și azotat de amoniu se regăsește în mod uzual, singur sau alături de alți compuși, în compoziția explozivilor de tipul dinamitelor și atralitelor. Rumegușul este considerat ca agent de afânare a amestecului.

Din Rapoartele de expertiză din data de 14 ianuarie 2013 și din 22 ianuarie 2013, ambele ale Institutului Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, rezultă că pe probele înaintate spre analiză, au fost puse în evidență profilele ADN ale inculpaților: E., C. și B., după cum urmează:

- Pe materialul exploziv s-a pus în evidență o urmă biologică ce este identică cu profilul genetic al inculpatului B.;

- Pe mănușile chirurgicale și becul au fost puse în evidență urme biologice ce sunt identice cu profilurile genetice ale inculpaților C. și E.

Cu ocazia depistării în flagrant și verificării autoturismului cu care inculpații s-au deplasat pe raza municipiului Piatra-Neamț, au fost găsite două pungi conținând o substanță vegetală, de culoare verde oliv.

Din Raportul de constatare nr. 2.107.509/2013, întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Iași - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, rezultă că proba ridicată de la inculpatul C. era constituită din 175,3 grame, iar proba ridicată de la F. era constituită din 47,5 grame. În urma analizelor de laborator, în probele menționate s-a pus în evidență THC, substanță biosintetizată din planta Cannabis, care fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Privitor la drogurile de risc inculpatul C. a declarat că au fost aduse de el din Italia pentru consum propriu.

Din notele de redare a convorbirilor și comunicațiilor efectuate prin telefon de către inculpați, anterior comiterii faptei, rezultă că aceștia au organizat cu minuțiozitate modul de comitere al faptei, astfel încât să producă rezultatul scontat, respectiv, suprimarea vieții părții vătămate G. și să nu fie identificați pentru a fi trași la răspundere penală. De asemenea, aceștia au acceptat și faptul că prin detonarea dispozitivului cu încărcătură explozivă, prin punerea în mișcare a autoturismului părții vătămate, s-ar fi putut produce victime colaterale, fie din membrii familiei persoanei vizate, cât și alte persoane aflate întâmplător prin zonă, dar și bunuri materiale aflate în apropierea autoturismului țintă. Important de subliniat este faptul că prin natura materialului exploziv folosit s-a pus în pericol viața și integritatea corporală a mai multor persoane, respectiv a celor aflate pe o rază de circa 300 metri pătrați, cât și toate bunurile materiale aflate în acest perimetru.

Sub acest aspect, relevantă este declarația inculpatului E., care a arătat declarat că: „Cu ocazia livrării dispozitivului (de B.) acesta mi-a comunicat că este foarte puternic și poate arunca în aer și un vagon de cale ferată. A fost foarte clar pentru mine că nu îl interesau eventualele pierderi colaterale de vieți omenești, dat fiind amplasamentul într-o zonă locuită.”

Mai mult, din convorbirile telefonice interceptate autorizat și aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpații nu foloseau nume reale, sau date care să permită localizarea, identificarea sau stabilirea cu certitudine a legăturilor dintre ei și inculpatul B., cel care a comandat acest atentat, sens în care discutau codificat.

Din notele de supraveghere a activității infracționale a inculpaților rezultă că aceștia s-au întâlnit în mod repetat în locații publice, în perioada 2 ianuarie - 10 ianuarie 2013, după ce și-au luat toate măsurile de precauție, făcând verificări repetate, atât a traseului parcurs, cât și a zonelor de întâlnire, încercând să creeze aparența că sunt prieteni care s-au întâlnit la o cafea.

În ziua de 2 ianuarie 2013, la ora 13:24:49, E., aflat la postul telefonic 0757xxxx, ia legătura cu F., aflat la postul telefonic 0741xxxx și poartă următoarea discuție:

E.: M-o sunat __ acuma, dimineață.

EMIL:Ă..

E.: Acuma, pe la 1 m-o sunat..Și o zis ce facem..I-am zis că poate ajungem diseară acolo, știi?

EMIL: Da, da.

E.: I-am zis că noi plecăm mai târziu, pe la 8-9..10, știi?

EMIL: Da..

E.: Așa am zis.pe la 9 jumate -10, plecăm încolo..facem o oră jumate pe drum, m-ai înțeles?

F.: Da..

E.: Și rezolvăm treaba, și ne întoarcem..nu mai stăm a proști ore întregi..

F.: Corect, corect.

E.: Da, hai că-l sun și pe VALI, să nu-și facă planuri pe diseară..Nu mai lua pe CRENGUȚA..

F.: Nu, băi p...

E.: Merg eu..tu și VARZĂ, atât.

F.: Da.

E.: 3 inși.

F.: Da, bă.

E.: Bine băi, hai.

În ziua de 3 ianuarie 2013, la ora 14:34:43, E., aflat la postul telefonic 0757xxxx, ia legătura cu F., aflat la postul telefonic 0741xxxx și poartă următoarea discuție:

F.: Da.

E.: Ce faci, băietu?

F.: Uite-s la BACĂU.

E.: Ce dracu faci la BACĂU ?

F.: Îs la un unchi de-al meu, tai niște lemne.

E.: Ce facem.facem vreun drum diseară încolo?

F.: Păi nu știu, na, vedem.

E.: M-o sunat ăsta iar.

F.: Ă..

E.: Da.i-am zis că n-ai putut tu să mergi, c-ai avut niște treabă acasă, cu femeia..

F.: Da?Păi stai oleacă.nu știu dacă merge mașina.eu-s aicea.nici nu știu cum plec.

E.: Na, i-am zis că n-avem mașină.

F.: Mi s-o f..t radiatorul de tot, știi?

E.: A..I-am zis și lu ăsta de mașină, și o zis că-l sună pe C. să ne dea mașina lui din service.

F.: Da, da.

E.: I-am zis că are C. o mașină în service..

F.: Da..

E.: Ar fi bun a dracu aia.

F.: Da.Trebuie 6 milioane jumate s-o scoată..

E.: Corect.

F.: Hai.ne auzim.să văd cum dracu.că am dat să urc aici, sus, și mi-o bubuit radiatorul.

E.: Bine, băietu, hai.

F.: Hai.

În ziua de 3 ianuarie 2013, la ora 14:38:04, F., aflat la postul telefonic 0741xxxx, este contactat de un DOMN (din probatoriul administrat în cauză a rezultat că postul telefonic este folosit de către inculpatul C.), aflat la postul telefonic 3932xxxx (număr de ITALIA) și poartă următoarea discuție:

F.: Da, mă.

DOMNUL: Ce faci, mă?

F.: Uite, tai niște lemne.

DOMNUL: Băi.da acolo.la BRAȘOV..ce-o făcut.m-o sunat DAN, băi.

F.: N-am făcut nic, ăi.

DOMNUL: Băi..

F.: E vorba să mergem diseară.acuma să vedem, că mie mi s-o f..t motorul..ăsta, radiatorul la mașină..

DOMNUL: Băga-mi-aș p..a să-mi bag eu..

F.: Na.să vedem dacă găsesc deschis azi, să-mi schimb radiatorul,să-mi facă dracu ceva.

DOMNUL: Băi.să-mi bag p..a, ..măcar dacă-ți dădea banii ăla, scoteai pe-a mea, mergeai cu a mea .. până veneam eu acasă.că duminică plec și eu..Chestia că rămân de c..t, .. unde-i de mâncat.noi rămânem de c..t, .. fii atent..acuma am vorbit ceva cu el..unde-i de mâncat, unde avem de muncă..rămânem de c.t. S-a plâns mie..că așa..că nu știu ce..că au venit pe aici.s-au dus pe dincolo..p.a mea..

F.: M-o sunat și pe mine acuma, E., și.

DOMNUL:Ă?

F.: Acuma m-o sunat și pe mine E., și o zis că să mergem diseară încolo..acuma să vedem cu ce dracu mergem.

DOMNUL: Bă..da bă F. ..mă duc eu acasă.am să-ți explic..acolo-i de mâncat..nu o pâine..50 de pâini.

F.: Știu bă, știu și eu.

DOMNUL:Băga-mi-aș p.a să-mi bag.., îmi stric relațiile și eu, unde este de mâncat. De ce ți-am zis ție..eu ție ți-am zis să mâncăm o pâine, nu? Vezi cum faceți.măcar sună-l.nu știu.

F.: Da, vorbim..acuma l-o sunat pe ăsta.pe E...

DOMNUL:Da?

F.: Că m-o sunat acuma E...și mi-o zis că m-o sunat ăsta..așa..așa..și mi-o zis să mergem diseară încolo..păi mergem.da cu ce să mergem..

DOMNUL:Aha, no, bun..Mă duc și eu..duminică plec și eu acasă.Bine.

F.: Bine bă.

DOMNUL: Păi după aia.mă duc duminică acasă..duminic plec..marți când ajung..să duc mașina astalaltă..și s-o scot pe aialaltă..

F.: Da, da.

DOMNUL: Bine, ne mai auzim, că mi s-au terminat banii, da?

F.: Bun, ăi, hai, pa.

În ziua de 03 ianuarie 2013, la ora 14:28:56, E., aflat la postul telefonic 0757xxxx, este contactat de B., aflat la postul telefonic 0751xxx (cartelă prepaid) și poartă următoarea discuție:

E.: Da, B.

B.: Alo.

E.: Ce faci, barosane?

B.: Mai mergi la TÂRGU MUREȘ ?

E.: Da băietu, da.

B.: Da pe când?

E.: Și aseară. Frate..am mers până la COMĂNEȘTI..EMIL ăsta s-o sucit.că o zis că nu știu ce.treabă are..că până acolo am mers normal..să mergem doar noi doi..după aia o zis să o lăsăm pe mine, că nu știu ce treabă are dimineață, și nu ajunge înapoi..s-o sucit..

B.: Atunci, pe când o rămas?

E.: Păi și azi am vrut să vin încolo.da.na..eu vin oricând.Dacă nu, cu să fac, B.? Eu iau un tren..vin cu-n tren până la PIATRA-NEAMȚ.

B.: Bun vezi oleacă..

E.: Da, da.

B.: Poți mâine?

E.: Și azi aș vrea.cum pot să plec încolo, te anunț pe tine..cum vine maimuțoiul ăsta.că și ieri, m-am rugat de el toată ziua..l-am prins 10 minute prin oraș, și atunci era cu fimei-sa.hai frate că mergem.nu știu ce.o venit fără fimei-sa pe la 8 jumate.

B.: Cu altcineva, n-ai cu cine?

E.: Nu știu nimic, B. că trebuie să fie un om..

B.: Cu C...să vorbesc cu el?

E.: C.?..Na..

B.: Hai că-i dau un telefon lui C...

E.: El are..are C. o mașină?

B.: Are C. o mașină..are mașina lui, da-i în service, ai înțeles?

E.: A.

B.: Ar fi bun a dracu.e cu numere roșii. Hai că-l sun acum pe C.

În baza Autorizației nr. 8/UI2013 din 05 ianuarie 2013, emisă de Tribunalul Neamț, privind interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor telefonice, efectuate de B., utilizator al postului telefonic 0751xxxx, au rezultat următoarele aspecte care interesează dosarul cauzei:

În ziua de 7 ianuarie 2013, la ora 10:18:03, B., la postul telefonic cu nr. 0751xxxx, este contactat de C., aflat la postul telefonic 0756xxxx și poarta următoarea discuție:

B.: - Alo?

C.: - Ei, ciao!

B.: - Mâi ..(..?) ce faci? Cum e vremea pe-acolo? E ninsoare?

C.: - Băi, bine. Bine, bine! Uite, sunt în ORADEA, să fiu al dracului dacă nu bate un soare de.. Băi ..., dă puțin mai încet, mă!

B.: - La noi e ninsoare..

C.: - Ei! Da' uite..

B.: - ..(.?)

C.: - ..., dă mai încet bă! Așa, un pic de respect!

B.: - Pe unde vii acuma?

C.: - Da, e cald aici, e soare! Ninge la noi, ăă?

B.: - Da, da. Ninge.

C.: - Ce dracu' să faci, asta este!

B.: - Asta e, na'!

C.: - În rest, totul bine?

B.: - Da' tot cu.. sau mergi altă rută?

C.: - Cum?

B.: - Treci prin PIATRA acasă sau mergi altă rută? Pe unde mergi tu?

C.: - Nu, păi vin pe-aici, pe la BRAȘOV. B.: - Aaa, pe la BRAȘOV vii!

C.: - Da! Da, da, da, da, da, da, da.. oricum ajung târziu În seara asta.

B.: - Îmm..

C.: - Da..

B.: - Că mai Încolo e nins și..

C.: - Păi asta e! Tocmai că l-am sunat pe șoferul lu' nevastă-sa și cică e.. ninge, că-s cu microbuzul, știi?

B.: - Aha!

C.: - Da. Oricum mâine, mâine mă duc și eu Încolo,spre tine. Bem o cafea, aa?

B.: - Da, da, da, da! Eu îs acasă.

C.: - Da, da, Îți dai seama. Da.

B.: - Bun atunci, frate!

C.: - ..(..?) și eu. Da?

B.: - ÎhÎ!

C.: - Bun maestre, te-am salutat! Ai grijă! B.: - Drum bun și ..(..?)

C.: - Pa, pa! Pa, pa! Pa, pa, pa, pa!

Astfel, în ziua de 9 ianuarie 2013, au fost interceptate convorbirile telefonice efectuate de B. de la postul telefonic 0751xxxx, rezultatul fiind după cum urmează:

În ziua de 9 ianuarie 2013, la ora 11:35:03, B., la postul telefonic 0751xxxx, este contactat de C., aflat la postul telefonic 0756xxxx și poarta următoarea discuție:

B. - Alo.

C. - Da domnul DAN.

B. - Salut! Uite te-am sunat mai devreme un pic.

C. - Am văzut, am văzut și eram.. telefonul în mașină .am băut și eu o cafea.

B. - Ăă . am vorbit acolo și .. când vii tu încoace? C.- (..?) Știi când.

B. - Adică na. îi și pozitiv și negativ într-un fel.

C. - Da (?)

B. - Adică să vedem dacă.

C. - Vorbim mâine.

B. - Da, da. În rest, tu ce faci?

C. - Cum?

B. - În rest, tu ce faci?

C. - Bă, bine, bine, chiar foarte bine, chiar foarte bine,începe să fie și la mine mai bine.

B. - Îi bun. Bun, vorbim când vii tu încoace.

C. - Ne vedem mâine, da?

B. - Da, da.

C. - Baftă!

B. - Hai! Numai bine! Noroc! Pa, pa.

În ziua de 8 ianuarie 2013, la ora 11:05:15, B., de la postul telefonic 0751xxxx, ia legătura cu C., aflat la postul telefonic 0756xxxx și poarta următoarea discuție:

C. - Da, maestru'!

B. - Ce faci, dom' director?

C. - Uite acuma am plecat, mă duc Încolo. B. - Aha. Foarte bine.

C. - Da?

B. - Ai luat și pe văru' de la..

C. - Da, da, da.

B. - Aha. Bun, tată.

C. - Da?

B. - Bun. Hai. Ne auzim când ajungi.

C. - (..?) Când ajung, Înainte s-ajung, cu 10 minute te sun. Da?

B. - OK. Bine.

C. - Te-am salutat! Pa, pa!

B. - Pa, pa! Pa, pa!

În ziua de 08 ianuarie 2013, la ora 14:05:16, B. de la postul telefonic 0751766659, ia legătura cu C., aflat la postul telefonic 0756xxxx și poartă următoarea discuție:

C. - Da.

B. - Da' unde ești? Că nu te văd în bar acolo jos.

C. - Păi io-s aicea, acuma-s la. În fața barului. Ești înăuntru?

B. - Da' eu m-am dus la mașină din nou. Că am lăsat telefonu-n mașină, știi?

C. - A. (..?) Hai.

B. - (l-am uitat?) în mașină. Hai că vin acuma încolo.

C. - Bun.

În ziua de 08 ianuarie 2013, la ora 14:29:57, B., la postul telefonic 0751xxxx, este contactat de DD. (fiul său), aflat la postul telefonic: 0756xxxx și poarta următoarea discuție:

B.: - DD. ..

DD.: - Ăăă!

B.: - Ia zi-mi oleacă, cum îi cu închirierile la ȘTEFAN, aicea, cu mașinile?

DD.: - Habar n-am, nu știu.

B.: - Tre' să ai cont la ei, tre' să ai ceva sau nu știu cum.

DD.: - La ȘTEFAN?

B.: - Da, măi, la ȘTEFAN, unde se închiriază mașini.

DD.: - Nu'ș, parcă cu buletinul.

B.: - Știu, buletinul, buletinul, normal că cu buletinul, dar..tre' să lași vreo garanție sau plătești pe zilele care ai tu nevoie?

DD.: - Nu știu dacă tre' să lași garanție.

B.: - Am înțeles.

DD.: - S-ar putea să trebuiască garanție. Am impresia că-ți cere garanție.

B.: - Da, ăăă?

DD.: - Da.

B.: - Bun, hai, lasă că mă duc eu și întreb eu.

DD.: - Știi cu cine? B. avea un prieten de-al lui care închiriază mașini și tot așa, dar fără garanție.

B.: - Da?

DD.: - Da. Un milion pe zi.

B.: - Care B.?

DD.: - B. taximetristul.

B.: - Aha, lasă că, dacă e, îți spun eu să-l suni oleacă și mă găsesc eu cu el.

DD.: - Bun, bun, bun, hai.

B.: - Bine, hai, pa, pa.

DD.: - Hai.

După tentativa eșuată de asasinat, inculpatul A. voia să afle ce s-a întâmplat și care sunt reacțiile în municipiul Piatra-Neamț, omul de legătură fiind prietenul său, martorul K.. K., în cuprinsul acestor convorbiri telefonice, a lăsat de înțeles că cel din spatele atentatului este A., astfel:

În ziua de 11 ianuarie 2013, la ora 12:06:42, K., aflat la postul telefonic 0743xxxx (cartelă prepaid), ia legătura cu o DOAMNĂ (posibil L.), aflată la postul telefonic 0755xxxx (cartelă prepaid) și poartă următoarea discuție:

L.: Alo?

K.: Sărut mâna!

L.: Bună, T.! Îi spun eu să te sune, că sunt la sală

și n-o ieșit din duș.

K.: Aaa, da?

L.: Da, da.

K.: Păi nu-i nici o urgență. Nu. Voiam să văd ce faceți. Nu-i nici

o urgență.

L.: Nimica. La sală și.. îl aștept să iese de la duș că eu

am terminat.

K.: Da, da, da.

L.: Da, îi spun eu să te sune. GG. cum e? Mai

bine?

K.: GG.-i mai bine, da.

L.: Bun, mă bucur atunci.

K.: V-ați uitat la televizor?

L.: Mda! (n.i. - oftează)

K.: Ei, scriau acolo că..

L.: (n.i. - neinteligibil)

K.: .. posibil un partener. N-ai văzut?

L.: Nu. Nu, că pe la 9..

K.: Un asociat, un partener. Da. Eu am tot urmărit.

L.: Da? Păi bine că i-o prins pe ăia, măcar să..

K.: O prins trei de la TÂRGU OCNA și unu din PIATRA.

L.: (n.l. - neinteligibil)

K.: Patru. Da. M-a sunat o ziaristă și mi-a zis.

L.: Mda.

K.: Unu' B. de aicea și trei de la TÂRGU OCNA. L.: Mda, da, da. Păi bine că i-o prins..

K.: Da. M-a sunat __..

L.: Aaa!

K.: .. de la CEAHLĂUL și ea mi-a zis.

L.: Da, da, da. Păi, îți dai seama c-o să scrie ea.

K.: Da, că deocamdată nu-s oficiale.

L.: Mda, mda. Ei, asta e!

K.: Da.

L.: Ce să-i faci? (n.I. - oftează) Îi bun.

K.: Mda, bine, atunci.

L.: Îi spun eu să te sune.

K.: Aaa, nu neapărat! Voiam să văd ce faceți. Atâta tot. Nuuuu.. L.: Da, da.

K.: Te pup!

L.: Te pup! Te pup!

K.: Pa,pa!

În ziua de 11 ianuarie 2013, la ora 11:42:57, K., aflat la postul telefonic 0743xxxx (cartelă prepaid), ia legătura cu o DOAMNĂ (posibil o anume GG., concubina lui), aflată postul telefonic 0742xxxx (cartelă prepaid) și poartă următoarea discuție:

GG.: Da?

K.: Da. Am aflat! Pe B., pe B. l-au prins în flagrant și încă trei de la TÂRGU OCNA. I-au și filmat.

GG.: Belea!

K.: M-o sunat __ și mi-o zis.

GG.: O supt-o ăsta!

K.: Și cică nu știu cine, că zice că încă.. deci.. celuilalt sau altuia, zice că, din câte am înțeles, de data asta chiar îi pun brățări.

GG.: Mmm.. Adică lui MM. cred că..

K.: Ei nu știu dacă la MM., nu știu la cine s-o referit și nu vreau să speculez că nici nu.. Da. (n.l. - oftează)

GG.: Bine.”

Este de precizat faptul că, încă din anul 2012 inculpatul A. afirma că la nivelul municipiului Piatra-Neamț vor fi evenimente deosebite, inclusiv bombe.

La data de 3 aprilie 2012, cu ocazia unui control efectuat de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, în baza autorizației nr. 20/U/2012, emisă de Tribunalul Neamț, a fost înregistrată o convorbire în mediul ambiental, între inculpat și lucrătorii de poliție, cu următorul conținut:

„VG - Bună seara, de la Serviciul Arme, niște documente dacă îmi permiteți.

MID - Pentru ce anume?

VG - Prezentați documentele domnului de la Circulație.

MID - Dar de ce tocmai pe mine?

VG - De la IPJ Neamț, Serviciul Arme. S-a eliberat o rezoluție prin care se va face o percheziție la autoturismul dumneavoastră.

MID - Așa, da..

VG - Se pare că în autoturism s-ar afla un pistol. Este înregistrată lucrare, trebuie să facem o verificare la autoturism.

MID - Da, dar al cui e autoturismul ăsta?

VG - Deci noi avem. .pe autoturismul respectiv.

MID - Dar de cine e făcută?

VG - Mai multe detalii o sa aflați. Înțelegeți?

MID - Da, stai să îmi sun avocatul.

VG - Sunați, nu e nici o problemă.

MID - Și.. altceva ce trebuie?

VG - Să facem o verificare la mașină. Dacă dețineți acest.. dumneavoastră, ce declarați. Aveți sau nu aveți?

MID - Eu? Da, am două bătăi. Am două bătăi.

VG - De mișto, de..

MID - Păi da' nu, da' nu vă e rușine? Chiar așa?

VG - Dar cine sunteți dumneavoastră de..

MID - Cine? Sunt exact cine sunt eu!

VG - Ne-am legitimat..

MID - Ia să văd legitimația, că mi-ai spus, nu..

VG - Păi v-am arătat-o o data, domnule, dar dacă dumneavoastră vă uitați.. eu vă arăt legitimația și vă uitați în altă parte, îmi pare rău. WW. am spus.

MID - WW., da?

VG - Deci.

MID - Da și acuma ce trebuie, să .. (neinteligibil) mașina?

VG - Da

MID - Da? Hai, ia treceți la treabă!

VG - Dar trageți-o un pic mai.. că încurcăm aici.

MID - Cine pune mâna pe mașină, dumneavoastră, atâta, da?

VG - Pai da..

MID - Atâta, hai, dați jos bagajele noastre.. Deci unul singur pune mâna pe mașină, da?

VG - Da, nu facem noi..

MID - Deci pistol cu glonț, nu?

VG - .. vă dați seama..

MID - Deci e lucrare. .E lucrare asta, da?

VG - Deci eu v-am spus.. Prima data ne uitam în torpedo.

MID - Hai.

VG - Haideți pe partea asta. Deci dumneavoastră deschideți, eu nu..

MID - Dar, nu chiar.. Eu asta am vrut să vad, dacă aveți dumneavoastră curaj.. ..neinteligibil..

VG - Numai ăsta, cum îi zice.. torpedoul

MID - A, torpedoul

VG - Dracu' știe și cum se deschide..

MID - Da, poftiți.

VG - Ușor, nu trebuie să..

MID - Chiar dacă înregistrezi, cum v-am spus, am bombe, am.. (neinteligibil)

VG - Dar eu n-am zis că aveți bombe..

MID - Am bombe…certificatul nu e aici..

VG - Nu, nu, vi-l dă, vi-l dă, vi-l dă, nu facem noi.. Actele, va dați seama. Da, vi-l dă. Vi-l dă înapoi. Așa..

MID - Uitați-vă unde vreți.

VG - în portbagaj.

MID - ..neinteligibil.. Dar când v-a dat exact lucrarea, unde?

VG - Haideți, că..

MID - Haideți că am făcut planul și ..(neinteligibil).. pe toate jos.

VG - Mama mia, ce e aicea..

MID - Dați-le dumneavoastră jos.. și eu n-am chef să..(neinteligibil) Unde credeți..

VG - Păi doar nu vi le las aici.

MID - Păi asta zic. Deci uitați-vă bine la pistol, la glonț..

VG - Îmi pare rău că..

MID - Dumneavoastră faceți-vă datoria, înțeleg, nu aveți nimic cu mine, știu.. Dar căutați și în bagaje, vă rog foarte mult. Ia uitați .. (neinteligibil)

VG - Ați făcut pană cam urâtă.

MID - ..(neinteligibil)..lasă, lasă, că n-ai voie să pui mâna…Mă așteptați de mult? Mă așteptați demult, că am făcut pană.

VG - Dar acum ați făcut pana?

MID - Acum am făcut-o, da. Ia, vezi poate e în cauciuc, poate e pistolul în cauciuc.. Faceți-vă datoria. Cine v-a pus?

VG - Dar de ce vorbiți așa?

MID - Dă-l în.. îmi bag p.a în gura lui.

VG - Eu nu am vorbit urât de nimeni.

MID - Eu nu..(neinteligibil)..Eu îl înjur pe fraierul ăla care lua șpagă. Se punea în genunchi pentru 50 de euro..(neinteligibil)

VG - Aici e..

MID - Acolo e pe stângul, acolo e pe stângul.

VG - Nu.. a fost roata, aici, nu?

MID - (neinteligibil).dați, căutați, dați jos, le puneți sus, fără nici o problemă.. (neinteligibil ).. Da mă deranjează altceva..(neinteligibil)..în fiecare seară.. (voci pe fundal)

MID - Dacă nu dai valiza, nu ai sa poți să ridici aia. Dacă nu dai valiza jos..

VG - Da'. .cum? O trag așa..?

MID - O scoți așa..

VG - Ca să nu fac ceva…E bine, acolo, nu?

MID - Aproape bine. Caută bine, vezi acolo,ridică tot.

VG - Asta se ridică în sus, nu?

MID - Da, da, dacă tragi.

VG - Să mă uit un piculeț așa. .E bine așa?

MID - E bine așa.. Lasă la mine, faceți voi ce aveți de făcut..

VG - Ne mai uitam un pic în mașină după asta și gata.

MID - Dacă tot ai pus mâna, pune tu mâna pe cauciuc și pune-l înapoi, că..

MID - Da' ce căutați, pistol sau mitralieră ? Pistol, nu mitralieră, da? A, m-am liniștit!

VG - Dacă era de aia nu..

MID - Da, zi unde vrei, față, spate? Uită-te, fără nici o problemă, uită-te. Îmi dai și mie un proces-verbal, pentru verificarea asta?

VG - Îl întocmesc dar nu pot să ți-l dau, că.. Gata, să urce domnii în mașină.

MID - Gata, urcați în mașină.

VG - Și aici un pic?

MID - Da, deschide, deschide!

VG - Hai, urcați, urcați!

MID - Ee? L-ai găsit? La motor ? E la motor?

VG - Nu, n-am căutat să deschidem.

MID - Hai că-ți dau eu drumul.

VG - Fiecare cu scula lui, știe ce are…Da, puteți să închideți.

MID - Da' numai mie sau mai faceți așa? .. (neinteligibil)..Buna seara, domnul avocat, ce faceți?

MID - E lucrare? și cine se ocupă, cum ați spus, WW., nu?

VG - Eu numai am venit aicea, nu mă ocup eu.

MID - și cine a dat dispoziție?

VG - Nu, dom' le.

MID - Să-i transmit și eu ceva..

VG - Nu nu nu..

MID - Aaaa, șefii..maaamă, ce..

VG - Nu, asta a venit la Serviciu Arme.

MID - (către altă persoană) dar cum dacă mă deranjează.. vii și..(neinteligibil) și nici măcar nu e mașina mea. Asta e vrăjeală. Dar nu, uite vin, că am stat două ore în aeroport că a întârziat avionul acum mai stau și aici, am stat jumătate de oră până acum..

VG - Parcă mie îmi face plăcere să..

MID - Dar nu, dar sincer îți spun, chiar așa de prost și de idiot nu sunt încât să.. Alea-s ascunse, stai cuminte, pistoale, grenăzi, îs ascunse, când o să apară, o să apară la știri, crede-mă. Poți să îi spui lui __, când i-o fi lumea mai dragă o să aibă o surpriză. Când cred cu că e șmecher. Dar de ce nu îl căutați pe "__”? Ăia nu au arme? Ăia numai cu răngi și cu bâte? Ăia nu au pistoale? Domnul WW... Nu vă încunoștințează la ședințe, nu vă spun șefii ierarhici superiori?

.............”

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, s-a apreciat că rezultă următoarele:

Inculpatul A., după atentatul eșuat din Vitan, s-a deplasat la domiciliul inculpatului B. și i-a solicitat să găsească executanți care să monteze dispozitivul exploziv.

La data de 20 decembrie 2012 inculpatul A. și-a activat cartela telefonică cu nr. 0752/xxxx, al cărui număr nu l-a comunicat decât prietenilor foarte apropiați.

Până la data menționată inculpatul A. a folosit postul telefonic cu numărul telefonic 0748/xxxx.

Pentru convorbiri cu persoane din anturaj și pentru a nu fi localizat, inculpatul folosea telefonul concubinei sale, L., cu numărul 0755/xxxx. Mai mult, în momentul în care pleca de acasă, inculpatul A. nu avea asupra sa telefonul mobil.

Deplasarea la locuința lui B. s-a făcut cu autoturismul aparținând martorului K..

În perioada anterioară atentatului inculpatul A. nu l-a contactat telefonic pe inculpatul B., în ideea de a nu se face legătura dintre el și atentat.

Conform solicitării inculpatului A., executanții nu cunoșteau identitatea instigatorului. Persoana de legătură dintre executanți și inculpatul (instigator) A. era coinculpatul B..

În mod cert inculpatul A. i-a pus la dispoziție inculpatului B. (printr-un intermediar) dispozitivul exploziv improvizat și l-a asigurat de finanțarea integrală a atentatului.

După ce inculpatul B. le-a predat coinculpaților C., E. și F. dispozitivul exploziv, le-a arătat locația unde este parcată pe timp de noapte mașina persoanei vizate.

Inculpații: C., D., E. și F. s-au deplasat în mai multe rânduri pe raza municipiului Piatra-Neamț pentru a executa „contractul”, conform celor stabilite cu B..

Inculpatul (intermediar) B. s-a întâlnit cu inculpații (executanți): C. și D. și, după care i-a condus în teren să le arate locul unde era parcată mașina, le-a predat dispozitivul exploziv pentru a fi montat sub autoturismul persoanei vizate.

În continuare, inculpații C. și D. se deplasează la Piatra-Neamț pentru a monta dispozitivul exploziv dar renunță întrucât nu au găsit mașina persoanei vizate.

După plecarea în Italia inculpatul C. l-a contactat pe F. și i-a solicitat să ducă el l-a îndeplinire „contractul”, comunicându-i faptul că dispozitivul era ascuns la el acasă.

În perioada 27 decembrie - 30 decembrie 2012 inculpații F. și E., având la ei dispozitivul exploziv, au intenționat să-l monteze sub autoturismul persoanei vizate dar nu au reușit întrucât mașina nu era în parcare.

În perioada 2 ianuarie 2013 - 10 ianuarie 2013 B. a făcut presiuni asupra coinculpaților ca să respecte „contractul” și să ducă la îndeplinire obligațiile asumate.

În noaptea de 10/11 ianuarie 2013 inculpații: C., E. și D. s-au deplasat în municipiul Piatra-Neamț și execută tentativa de omor propriu-zisă, prin montarea acelui dispozitiv exploziv improvizat.

Dată fiind sinteza mijloacelor de probă expusă mai sus, s-a reținut că se impun, fără dubiu, următoarele concluzii:

Inculpatul (instigator) A., pe fondul unui conflict anterior, cât și urmare a atentatului eșuat din Vitan, a luat hotărârea să îl ucidă pe G..

Pentru a nu se face legătura între el și agresiunea propriu-zisă asupra persoanei vizate, inculpatul A. a luat decizia de a angaja în acest scop persoane necunoscute, domiciliate în alt județ față de Neamț.

În consecință, îl mandatează pe intermediarul B. să caute executanți, să le comunice faptul că pentru această activitate vor fi remunerați cu o sumă de maxim 30.000 euro, în funcție de rezultatul produs - decesul lui G. sau decesul unei persoane din familia acestuia.

Totodată, pentru a pregăti și sub aspect „logistic” comiterea faptei, inculpatul A. a procurat, de la o persoană necunoscută, dispozitivul exploziv improvizat pe care i l-a trimis lui B., în cursul lunii noiembrie 2012. În momentul primirii acelui DEI, B. a fost instruit cu privire la modalitatea de interconectare a elementelor ce compunea dispozitivul exploziv pentru ca acesta să fie funcțional, modalitatea în care trebuia amplasat sub autoturism pentru a produce rezultatul scontat, respectiv suprimarea vieții persoanei vizate și a pasagerilor din autoturism.

Inculpatul (intermediar) B., l-a solicitarea lui A. a căutat persoane dispuse să suprime viața lui G., contra unei sume de 30.000 euro. Este de precizat că inculpatul nu dispunea de această sumă de bani în momentul inițierii demersurilor pentru racolarea executanților, banii urmând să-i fie remiși de către A. după producerea atentatului.

Inculpatul (intermediar) B. s-a întâlnit cu inculpații (executanți): C., D., E. și F. stabilind modalitatea concretă de punere în aplicare a atentatului.

În noaptea de 10/11 ianuarie 2013 inculpații: C., E. și D. s-au deplasat în municipiul Piatra-Neamț și execută tentativa de omor propriu-zisă, prin montarea acelui dispozitiv exploziv improvizat.

Audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată G. a declarat următoarele: ”Locuiesc în mun. Piatra, Neamț, și sunt proprietarul mai multor autoturisme, printre care și un __ cu nr. NT __.

Eu l-am cunoscut pe B. în anul 2004 sau 2005, nu mai rețin exact, an în care el mi-a dat foc la un imobil, hotel, amplasat pe raza mun. Piatra-Neamț. Ulterior, făcând mai multe verificări privind persoana acestuia, eu am aflat că este din anturajul lui A., cu care eram în conflict de mai mulți ani. Tot cu acea ocazie eu am aflat că cei doi au comis o tâlhărie în zona Lacu Roșu.

Între familia mea și A. este o stare conflictuală mai veche, de circa 10 ani de zile.

Fratele meu OO. a fost prieten foarte bun cu A., care, de altfel, era și bodyguardul fratelui meu. În cursul anului 2003 sau 2004 cei doi, însoțiți de alte persoane au mers în excursie în Egipt, A. în calitate de bodyguard. Acolo era și AA., tot ca bodyguard. Acolo A. l-a trădat pe fratele meu, motiv pentru care între ei au apărut divergențe ce au condus la certuri între ei și o stare conflictuală. Ulterior au fost mai multe acte criminale (incendierea unor mașini, incendierea hotelului, bătăi sau alte acte de agresiune). Eu personal nu am fost implicat efectiv în acest conflict ci doar fratele meu, deși și eu am fost victimă, în sensul că mi-a fost incendiată o mașină.

În luna noiembrie 2010 atât eu cât și fratele meu am fost țintele unui atentat comis de către unul din oamenii lui A., respectiv PP., în urma căruia eu am fost rănit iar fratele meu ucis.

La câteva luni A. a fost victima unei tentative de asasinat însă eu nu am avut nici o implicare.

După această tentativă de asasinat eu nu am fost amenințat în mod direct sau prin intermediul unor cunoștințe. Eu am primit semnale că există posibilitatea să fiu victima unei tentative de asasinat pusă la cale de către A.

Eu auzeam tot felul de zvonuri că este posibil să fiu împușcat, să fie montată o grenadă sub mașina mea, să fiu aruncat în aer cu ajutorul unui dispozitiv exploziv detonat pe baza unei telecomenzi. Mi se spunea că este posibil ca acele dispozitive să fie procurate de A. prin relațiile pe care le avea în Iași.

O perioadă eu am fost atent la tot ce era în jurul meu și am avut senzația că sunt supravegheat de către oameni din anturajul lui A. Dacă rețin, este posibil ca acum circa 6 luni de zile eu l-am văzut în fața blocului pe B., însoțit de altă persoană, care au dispărut când eu am ieșit din scara blocului.

După decesul fratelui meu, eu nu m-am întâlnit niciodată cu A. și nici nu am avut vreun schimb de cuvinte direct sau prin intermediari.

Până la data de 11 ianuarie 2013 eu nu m-am întâlnit cu B., nu am fost amenințat de acesta sau altcineva din anturajul său.

La data de 11 ianuarie 2013, în jurul orelor 2:45 am fost sunat la interfon de un lucrător de poliție care mi-a cerut să merg până la mașină întrucât era o problemă, respectiv că sub mașina mea este amplasat un dispozitiv exploziv. Inițial eu am crezut că este o glumă de prost gust însă am ieșit afară, ocazie cu care am constatat că erau foarte mulți lucrători de poliție și mi-am dat seama că este real.

Pe timpul cercetărilor mi s-a adus la cunoștință faptul că sub autoturism a fost montat un dispozitiv exploziv care era artizanal și care se declanșa la punerea în mișcare a mașinii. Prin construcția sa acesta era apt să distrugă mașina și să omoare pe toți pasagerii din mașină.

Eu am fost de acord ca organele de poliție și pirotehniștii să dezamorseze bomba chiar cu riscul avarierii mașinii.

Bănuiesc că în spatele acestei tentative de asasinat este A. întrucât B. nu avea un motiv să facă acest lucru.

Precizez faptul că zona unde este parcată mașina este iluminată, sunt mai multe mașini parcate în zonă, existând un real pericol dacă dispozitivul exploda.

Mă constitui parte civilă cu o sumă pe care o voi comunica pe timpul cercetărilor.”

Audiată de instanță, partea vătămată a susținut că de fapt nu se afla într-o relație conflictuală de inculpatul A.

Această schimbarea de atitudine a părții vătămate a fost determinată de situația în care a ajuns între timp.

Astfel, după audierea în această cauză în cursul urmăririi penale, partea vătămată împreună cu fratele său NN. au fost arestați, faptele acestora constând în aceea că i-a instigat pe cetățenii din spațiu ex-sovietic TT. și XX. să-l ucidă pe inculpatul A., cauza aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului București, secția I penală, fiind înregistrată sub nr. 26889/3/2013*.

Acțiunea de ucidere a numitului A. nu a reușit, deoarece acesta a fost confundat, datorită constituției fizice asemănătoare, a aceleași preocupări sportive, a faptului că locuia în aceeași zonă și aveau autoturisme asemănătoare, inclusiv de aceeași culoare, cu partea vătămată UU.

Pentru această faptă sunt judecați și cetățenii din spațiul ex-sovietic TT. și XX., primul în stare de arest preventiv, cauza acestor fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 2947/3/2014, cu termen de soluționare la data de 15 mai 2014.

Având în vedere situația în care a ajuns partea vătămată, în scopul de a-și pregăti o apărare în dosarul în care este judecat în stare de arest preventiv pentru comandarea uciderii numitului A. și a încerca să scape el și fratele său NN. de răspundere penale, prin a susține că de fapt nu avea nici un interes să comande uciderea lui A., chiar cu riscul de a-i ajuta pe inculpații din prezența cauză, a căror victimă putea să fie dacă nu interveneau organele de cercetare penale, împotriva probelor administrate, a încercat să susțină că nu se afla în conflict cu A.

Deoarece această referire din declarația dată în instanță nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate, ce urmau a fi prezentate și analizate în continuare, instanța de fond a înlăturat-o.

Din declarația martorului K., contrar celor declarate de inculpatul A., rezultă că martorul l-a însoțit pe inculpatul A. la domiciliul inculpatului B., astfel acesta a declarat: „La data de 24 decembrie 2012 am mers la pub-ul Dingo unde m-am întâlnit cu A., care era împreună cu administratorul de acolo. În jurul orelor 15:50 am mers cu autoturismul meu, însoțit de A., să ne plimbăm prin oraș. În zona barului __, eu l-am văzut pe trotuarul de vis-a-vis pe EE., fiul lui B. L-am sunat pe acesta pe telefonul mobil și i-am cerut să vină în zona trecerii de pietoni de la __. Acesta a venit la autoturism, la geamul din dreapta față, unde stătea A. După ce l-am salutat, A. l-a întrebat ce face tatăl său și dacă este acasă. EE. i-a spus lui A. că tatăl său este bine și este acasă, după care a plecat. A. mi-a cerut să-l duc până la B. acasă, în comuna Alexandru cel Bun, lucru pe care l-am făcut. Am mers cu mașina mea la B. acasă, A. a intrat în curte discutând cu acesta iar eu am rămas în autoturism, motiv pentru care nu știu ce anume au discutat. A. a revenit la autoturism după circa 20 de minute. A., când a intrat în curte la B. nu avea nimic asupra sa. Eu nu am văzut ca A. să fi avut asupra sa telefonul mobil atunci. Cât timp l-am așteptat în mașină pe A. eu am avut o convorbire telefonică cu o cunoștință ...., la care i-am și trimis un mesaj. Atât în mesaj cât și în convorbirea telefonică eu i-am spus lui ...., că sunt cu MM. și nu pot vorbi prea mult. ...”

Audiat de instanța de fond, martorul a declarat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale.

Din declarația martorului cu identitate protejată P., dată în cursul urmăririi penale instanță rezultă că inculpatul B. a fost un intermediar între cel care a dat comanda asasinării părții vătămate G. și executanți, astfel, acesta a declarat: „Îi cunosc de mai mult timp pe C. și B., mai exact de când aceștia s-au întâlnit în Italia. În cursul lunii decembrie 2012 am aflat de la C. că a fost solicitat de către B., din Piatra-Neamț, să monteze un dispozitiv exploziv sub o mașină dar nu mi-a spus care era motivul pentru care vroia să omoare acea persoană. Eu știam doar că pentru acest serviciu el urma să primească suma de 7.000 euro. Dispozitivul exploziv urma să fie pus la dispoziție de către B., însă nu cunosc de unde era procurat. Înainte de Crăciunul din 2012 C. a venit la Piatra-Neamț ocazie cu care s-a întâlnit cu B. și a primit un dispozitiv exploziv pe care trebuia să-l monteze sub un autoturism de teren. La discuția respectivă a participat și D., verișor cu C., cei doi convenind să monteze dispozitivul și să încaseze banii. Întrucât C. a plecat în Italia, ei nu au mai dus la îndeplinire acest plan.

În perioada 26 - 27 decembrie 2012 C., fiind în Italia, l-a contactat pe B. și i-a spus că va găsi pe cineva care să monteze dispozitivul exploziv. În acest sens el l-a contactat pe F., despre care am înțeles că era un prieten foarte bun și i-a cerut să găsească persoane dispuse să facă asta. F. a contactat mai multe persoane care ar fi fost predispuse la comiterea acelui atentat, sens în care a vorbit cu E. și un alt băiat. Aceștia au mers la Piatra-Neamț, unde s-au întâlnit cu B. la o cafenea ocazie cu care el le-a dat un dispozitiv exploziv foarte puternic. Ei au vrut să monteze acel dispozitiv dar nu au găsit mașina respectivă. Ulterior cele trei persoane au mai mers la Piatra-Neamț, unde s-au întâlnit cu B. care le-a arătat unde este parcată mașina respectivă, cum trebuie montat dispozitivul cât și alte amănunte pe care eu nu le cunosc însă. De la cei trei am aflat că B. le-a cerut să incendieze și două magazine din Piatra-Neamț dar nu știu care sunt acestea și nici cine erau proprietarii.

Din discuțiile cu E. am înțeles că totul era organizat foarte bine de către B. care urma să-i și plătească după două săptămâni de la eveniment, când ar fi primit și el banii, însă nu a spus niciodată de la cine trebuia să primească acea sumă de bani.

După data de 5 ianuarie 2013 C. a venit în țară și el ținea legătura cu B., stabilind când și cum să fie asasinat proprietarul acelei mașini.

La data de 11 ianuarie 2013 am auzit la televizor despre evenimentele din Piatra-Neamț și mi-am dat seama că persoanele menționate au dat curs solicitării formulată de către B. și au montat dispozitivul exploziv.”

Audiată în fața instanței de fond, martora cu identitate protejată P. a declarat următoarele: „Îmi mențin declarația pe care am dat-o în cursul urmăririi penale. Îi cunosc pe inculpații C. și B. din vedere, dar nu am fost în relații mai apropiate sau de prietenie cu aceștia. În jurul revelionului din anul 2012 am auzit de la inculpatul C. și F. că ar urma să monteze un dispozitiv exploziv sub o mașină. Nu cunosc a cui era inițiativa, dacă aceasta aparținea celor doi inculpați, sau unei alte persoane. Nu cunosc de la cine era acel dispozitiv.

Nu cunosc alte amănunte cu privire la presupusele fapte pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, informațiile pe care le știu sunt cele care au fost furnizate de mass-media. În momentul în care cei doi au purtat discuții cu privire la montarea acelui dispozitiv, nu mai erau prezenți alți inculpați sau alte persoane. Știu că acel dispozitiv urma să fie montat la mașina unui interlop din Piatra-Neamț. Nu cunosc dacă acest serviciu era făcut gratuit sau contra unei sume de bani. C. și F. au mai vorbit cu privire la montarea acelui dispozitiv cu alte două persoane al căror nume nu-l cunosc, dar am reținut prenumele acestora: ..., respectiv E. Nu știu dacă inculpații aveau abilitățile necesare pentru a monta acel dispozitiv sau dacă au fost instruiți de o altă persoană sub acest aspect.

Nu cunosc dacă inculpații au reușit montarea acelui dispozitiv, informațiile pe care le dețin, așa cum arătam, sunt cele date publicității de mass-media. Discuția dintre inculpați referitor la montarea acelui dispozitiv am auzit-o doar o singură dată. Nu știu cât au durat discuțiile de care făceam vorbire. Din discuțiile purtate dintre persoanele menționate anterior am înțeles că cel care ar fi solicitat montarea dispozitivului era B.. În aceleași discuții am înțeles că C., în preajma Crăciunului, a venit la Piatra-Neamț și a primit de la B. acel dispozitiv.

Nu mai țin minte exact, dar din câte îmi amintesc, la acea discuție era prezentă și o altă persoană al cărei nume nu-l știu, îmi amintesc doar prenumele. După ce a primit dispozitivul, știu că inculpatul C. a fost plecat din țară. Nu știu dacă, atât timp cât a fost plecat în Italia, inculpatul C. a luat legătura cu o altă persoană. Pe cei doi inculpați i-am văzut împreună cu celelalte două persoane despre care fac vorbire, după care am auzit referitor la faptele pentru care sunt judecați, am aflat informații din mass-media.

Nu cunosc alte împrejurări cu privire la faptele deduse judecății. Privindu-i pe inculpații din boxă, îi recunosc pe primii trei, aceștia fiind: C., D. și F.”

Din declarația martorului cu identitate protejată R., dată în cursul urmăririi penale, rezultă că între inculpatul A. și familia .... era o relație tensionată și fiecare vroia să-și elimine rivalul. Mai mult, în cursul lunii decembrie 2012 A., ca răspuns la tentativa de asasinat din Vitan, căuta persoane dispuse să-l elimine fizic pe G. sau alt membru al familiei sale.

Astfel, acesta a declarat: „Locuiesc în municipiului Piatra-Neamț și prin intermediul unor prieteni l-am cunoscut pe A., cunoscut ca și fost bodyguard al fraților ..., până în anul 2005. Aceștia s-au certat datorită unor orgolii întrucât amândoi se ocupau de camătă și își disputau supremația în oraș. După discuțiile dintre ei s-a ajuns la incidente violente, împușcături, incendierea unor mașini, bătăi cât și alte acțiuni violente. În oraș se discuta că toate acțiunile violente îl aveau în spate pe A., care își manifesta public intenția de a se răzbuna pe familia ..... Acesta nu mai avea nici o reținere în a spune că vrea să omoare tot ce ”începe cu litera M”, făcând referire în mod direct la membrii familiei ..... Mai mult, acesta spunea că vrea să-i execute și pe copii familiei .... întrucât și aceștia pot reprezenta un potențial pericol.

În luna noiembrie 2012, după atentatul din Vitan, am auzit că A. afirma că el era ținta vizată și că acțiunea a fost planificată de către frații ..... După acest incident el a luat decizia de a-l lichida pe G. întrucât era conștient că cine va acționa primul, va trăi.

De fiecare dată când venea în oraș, A. nu vorbea la telefon și, dacă vroia să caute pe cineva, discuta de pe telefonul prietenei sale sau prin intermediul prietenului său K. Dacă ieșea în oraș, A. nu lua la el telefonul mobil pentru a nu fi localizat de către anchetatori, și legat de ceea ce se întâmpla în Piatra-Neamț.

A. era prieten cu B., față de care avea o influență foarte mare și pe care și l-a apropiat prin oferirea sub formă de împrumut a unor sume de bani, fără să ceară vreo camătă, lucru pe care în mod normal nu-l făcea.

În cursul lunii decembrie 2012, la nivelul orașului se auzise că A. vrea să-l execute pe G., însă nimeni nu a știut în ce mod anume. Cert era faptul că A. căuta pe cineva care să-i suprime viața lui G., în schimbul unei sume de bani. De asemenea el vroia să se răzbune și pe alte persoane cu care era în conflict, fie prin incendierea unor spații comerciale, fie prin aplicarea unor corecții fizice. Când se întâlnea cu o persoană cunoscută despre care știa că este în dușmănie cu familia ...., îl întreba dacă nu vrea să îl execute pe G., contra unei sume de bani.

Acesta vroia, în același timp, să se răzbune și pe cei din anturajul lui RR., zis „__”.

În perioada 23 - 27 decembrie 2012 A. a fost pe raza municipiului Piatra-Neamț și s-a afișat în locuri publice cu prietenul său K., de fiecare dată deplasarea fiind făcută cu mașina lui K. Deși era sunat pe telefonul mobil, A. nu răspundea și nici nu cred că avea aparatul la el.

Cunosc faptul că la data de 24 decembrie 2012 A. a fost acasă la B., însoțit de K., dar nu pot oferi alte date întrucât aceștia se fereau să discute în public despre ceea ce vroiau să facă.

În perioada cât A. era în Piatra-Neamț, respectiv 23 decembrie - 27 decembrie 2012, acesta spunea că se va întâmpla ceva ”urât” în oraș, fără însă să ofere amănunte. Din modul în care vorbea A. și cunoscând dușmănia pe care o purta față de familia ...., mi-am imaginat că va face ceva împotriva acestora. El era foarte rezervat și nu vroia să discute foarte multe amănunte ci doar arunca anumite vorbe, ca să înțelegem ceea ce vrea el să facă.

După incidentul din ianuarie 2013 la nivelul orașului se știa cu siguranță faptul că cel care a sponsorizat și inițiat acțiunea de suprimare a vieții lui G. era A.

Nici o persoană din anturajul lui A. nu a crezut că este în stare să ajungă la acel nivel de răzbunare, să accepte posibila moarte a unor copii din familia ..... Prin acest gest el a dus la o formă extremă dorința de răzbunare, dând dovadă de un cinism fantastic.”

Audiat în fața instanței, martorul R. a declarat următoarele: „L-am cunoscut pe inculpatul A. și pe cei din fam. ..., prin intermediul unor cunoștințe comune. Dușmănia dintre inculpatul A. față de cei din fam. ... și copiii acestora era veche. Dușmănia a pornit, după aprecierea mea, din faptul că atât A., cât și cei din fam. ..., este vorba de frații ...., ofereau bani cu camătă. Dușmănia a fost cauzată de orgolii și de supremație, în sensul care este mai important, mai șmecher. Dușmănia dintre ei s-a accentuat în timp, inculpatul A. a fost împușcat, acesta l-a rândul lui, prin persoane interpuse, a incendiat spații ale fam. ..., și mașini aparținând aceleiași familii.

Se zvonea că aceste incendieri ar fi fost puse la cale de inculpatul A. După atacul din Vitan, a cărui victimă ar fi trebuit să fie inculpatul A., se zvonea că acesta ar fi fost pus la cale de G. După atacul din Vitan București, inculpatul A. afirma că se va întâmpla ceva urât, fără a detalia în ce constă, dar dădea de înțeles că vroia să îl omoare pe G. Inculpatul A. avea în cap doar ideea răzbunării. Inculpatul A. era în relații apropiate cu B., se întâlnea cu acesta, dar nu pe față, în sensul că nu se întâlneau în public.

Se mai întâlneau și în public, dar foarte rar. Toate faptele murdare, respectiv incendieri, inculpatul A. le făcea prin intermediul inculpatului B. Inculpatul B. primea bani de la A., cu împrumut, dar fără a-i cere dobândă. Nu știu concret, dar cu privire la faptele pentru care sunt judecați, bănuiesc că inculpatul A. i-a comandat lui B. să săvârșească această faptă. Bănuială mea se bazează pe ceea ce se spune și știa toată lumea. Apreciez că era de notorietate acest lucru în mun. Piatra-Neamț. Știu că în luna decembrie 2012, inculpatul A. s-a întâlnit cu inculpatul B.

Cu privire la această întâlnire discutau apropiați ai celor doi și fiul inculpatului B., cu prenumele de DD. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc acasă la B. Nu știu dacă au fost prezente la întâlnirea celor doi și alte persoane. Mențin declarația dată în cursul urmăririi penale. Se spune că inculpatul A. a mers în luna decembrie la inculpatul B. acasă cu mașina condusă de K.. K., în mod obișnuit era șoferul inculpatului A., era „săgeata lui”. Prin noțiunea de săgeată, eu înțeleg persoana care este folosită, în sensul de a-l duce și a-l aduce.

Am fost doar simpli cunoscuți cu inculpatul A. Inculpatul A. spunea uneori deschis, alteori dădea de înțeles, în sensul că tot ce începe cu litera M trebuie să omoară. Nu am fost prezent nici la o întâlnire, nici secretă și nici în public, a inculpaților A. și B., dar se știa că aceștia se întâlnesc, lucru afirmativ de fiul inculpatului B., numitul DD.; acesta mi-a fost spus chiar și mie de B. Odată am fost prezent personal și am auzit când inculpatul A. a făcut afirmația, în sensul că, spunea ceva de genul „tot ce începe cu litera M trebuie să moară”.

Întâlnirea a avut loc într-un bar. Această întâlnire la care am fost prezent, la această afirmație de care am vorbit anterior, a avut loc după anul 2011, Cu B. eram cunoștințe, ne întâlneam ocazional. Afirmația lui DD. de care făceam vorbire anterior, la care am fost și eu prezent, a fost făcută în prezența mai multor tineri. Acesta de fapt se lăuda. Știa tot orașul că cei doi obișnuiau să dea bani cu camătă. Nu am fost prezent la efectuarea unor asemenea operațiuni. Nu am fost prezent la vreo acțiune violentă de care vorbeam în declarație, dintre inculpatul A.

și fam. ..., acestea le știu din ce vorbește lumea. Toată lumea știe că inculpatul A. nu avea telefon mobil. Revin și arat că inculpatul probabil nu folosea telefonul mobil. Inculpatul A. nu folosea telefonul mobil pentru a nu fi înregistrat sau localizat de organele statului, cu privire la faptele pe care le plănuia împotriva lui .... Afirmațiile cu privire la uciderea celor din fam. ... nu le făcea față de organele statului, ci față de alți băieți. Este o bănuială a mea faptul că inculpatul nu folosea telefonul mobil pentru a nu fi înregistrat sau localizat de organele statului.

Inculpatul A. a avut probleme de sănătate în urmă cu mai mulți ani, în sensul că a fost împușcat, este vorba de un alt episod decât de cel din Vitan, de care vorbeam anterior, când a fost bătut la bariera de la intrarea din mun. Bacău. Inculpatul a fost bătut la bariera de necunoscuți de mine. Se vorbea în oraș cu privire la faptul că victima atacului armat din Vitan trebuia să fie A. Nu am văzut personal momentul în care inculpatul A. s-a dus în decembrie la locuința lui B. cu mașina condusă de K., eu am presupus că așa s-a întâmplat față de faptul că în mod obișnuit era transportat de K.

Întâlnirea dintre A. și B. la locuința celui din urma a avut loc în ziua de 24 decembrie 2011, personal i-am văzut în ziua respectivă, în oraș pe numiții A. și K. Inculpatul A. obișnuia să frecventeze barurile și personal l-am văzut în bar în mun. Iași. În momentul în care l-am văzut acesta era într-o stare bună, își revenise, și acest lucru se întâmpla cu un an în urmă din prezenta dată.”

Din declarația martorului cu identitate protejată, Q. în cursul urmăririi penale, rezultă că A. era dispus să facă tot ceea ce era posibil pentru a-l elimina pe G., astfel acesta a declarat: „Locuiesc în municipiului Iași și de mai mulți ani sunt prietenă cu AA. și am avut o relație de amiciție cu SS., din municipiul Piatra-Neamț.

În timp eu l-am cunoscut pe A., din municipiul Piatra-Neamț, bun prieten cu AA. Acest A. când venea la Iași spunea că este în conflict deschis cu familia .... întrucât avea de primit o sumă de bani de la OO.. În mod repetat A. afirma că autorul moral al tentativei de asasinat din 2006 este OO. și din acest motiv vroia să se răzbune. L-am auzit pe A. când a afirmat că: ”vrea să omoare tot ceea ce începe cu litera M”, făcând referire în mod direct la membrii familiei ..... El spunea că în municipiul Piatra-Neamț nu este loc pentru amândoi (el și OO.) motiv pentru care unul dintre ei trebuie să moară și „decât să plângă mama, mai bine plânge măsa”. În discuții am auzit când făcea referire la rachete din Republica Moldova, arme de foc, explozibil, ceva care să ducă în mod cert la decesul lui OO.

Din discuțiile la care am asistat eu, l-am perceput pe A. ca fiind o persoană psihopată, dacă a luat decizia de a se răzbuna pe cineva își ducea planul la capăt indiferent de consecințele faptelor sale sau de cine ar fi avut de suferit de pe urma activităților sale. Mai mult, acesta nu ar fi acționat în mod direct ci ar fi pus pe cineva să comită fapta.

Acesta are o minte diabolică și este în măsură să sacrifice orice pentru răzbunarea sa. El are o influență foarte mare asupra celor din cercul de prieteni și, prin ceea ce le spunea, îi făcea să creadă că activitățile lor ilicite sunt justificate de suferința sa, de comportamentul familiei ..... De asemenea eu am văzut că celor din anturajul său le era teamă de A. întrucât acesta era cunoscut ca o persoană foarte violentă. Din comportamentul acestuia se putea deduce, chiar și de către o persoană care nu-l cunoștea, că a făcut o obsesie din dorința de răzbunare față de familia ..... În cadrul unei convorbiri cu cei apropiați, la câteva cuvinte aducea vorba și de răzbunarea față de ... .

Am auzit că în momentul incendierii unui hotel al fraților ..., A. era plecat undeva într-o stațiune și se uita la știri să audă că a ars acel imobil.

A. venea foarte des la Iași și se întâlnea cu AA. la MALL, unde mai erau și alte persoane de față. L-au auzit pe A. când îi cerea lui AA. să-i caute un om care să-l omoare pe OO., însă acesta a refuzat să fie implicat și îl sfătuia să plece din Piatra-Neamț pentru a pune capăt acelui conflict însă A. nu vroia acest lucru ci doar să se răzbune.

De asemenea A. dădea bani cu camătă și apela la datornici pentru a-i găsi un om care să-i ducă la îndeplinire planul de răzbunare, respectiv să-i execute pe frații ..... În cazul în care acel debitor ar fi găsit pe cineva care să execute asasinatul, datoria era ștearsă.

A. trăia doar din camătă și nu avea altă sursă de venit.

După un timp am vorbit pe mess cu SS. și aceasta mi-a spus că i-au fost incendiate cafeneaua și un magazin însă nu se cunosc autorii, dar în oraș se discuta că în spate ar fi A. Tot ea mi-a spus că a fost împușcat rivalul lui A. de către un apropiat al acestuia, care a și fost arestat. Privitor la acest incident se discuta că instigator ar fi A. întrucât PP. era omul său de încredere și făcea orice îi cerea A.

După incidentul din ianuarie 2013 eu am auzit de la SS. că urma să-i fie și ei incendiat un spațiu comercial însă nu cunosc din ce motiv.

Când am auzit despre montarea acelui dispozitiv exploziv sub mașina lui G. m-am gândit că în spatele acestei tentative poate fi A., lucru care s-a și confirmat.

Așa cum am precizat, A. este o persoană răzbunătoare, care poate aștepta și plănui răzbunarea chiar și câțiva ani pentru a avea garanția că și-a dus planul la bun sfârșit și a atins scopul urmărit. Dacă a luat decizia de a suprima viața cuiva, acel lucru va fi țelul său în viață și nu va precupeți nici un efort pentru a-l atinge. În mediul frecventat de el se cunoștea faptul că țelul său în viață era să-i omoare pe cei din familia ...., indiferent dacă urma să stea sau nu la pușcărie, și tot ceea ce-l motiva era doar dorința de răzbunare.

El vroia să-i lichideze pe toți cei din familia ...., pe cei trei frați, soțiile lor și copii acestora. Fiind întrebat ce vină au acei copii el spunea, râzând, că: ”ce se naște din pisică șoareci mănâncă” motiv pentru care trebuie să moară și aceștia.

Nu știu dacă A. stabilise un preț pentru uciderea familiei .... însă, era atât de înverșunat încât era în stare să facă orice pentru a-i vedea pe aceștia morți, motiv pentru care în cercul său de prieteni se spunea că ”nu are mamă sau tată când vine vorba de familia .....”

Audiată în fața instanței, martora Q. a declarat următoarele: „L-am cunoscut pe inculpatul A. în condițiile în care aveam un prieten comun, respectiv pe AA. În anturajul inculpatului A. era de notorietate ura pe care o purta, prima dată față de OO., ulterior aceasta s-a extins față de toți cei din familia .... - soție, copii, precum și a fratelui, a soției acestuia și a copiilor săi. Am înțeles că acest sentiment de ură a fost determinat de o neînțelegere a inculpatului A. cu OO., acesta considerând că OO. îi datorează o sumă de bani.

Pentru că OO. nu a vrut să-i restituie banii, inculpatul A. a început să-i incendieze, printre altele, un hotel, mai multe mașini ale familiei ..... Cu privire la acest aspect, îmi amintească că după incendierea unui hotel al lui ..., inculpatul A. se afla într-o pensiune și acesta afirma: „că vrea să vadă cum s-a prăjit hotelul lui ...”. A. avea o expresie celebră: „vrea să stârpească tot ce începe cu litera M”. Întrebat fiind inculpatul A. ce vină au copiii, acesta afirma: „ce naște din pisică șoareci mănâncă”.

Eu și cei din grupul meu care-l cunoaștem pe inculpatul A., pentru noi este o certitudine că acesta se află în spatele atentatului cu bombă. Nu numai eu, ci și alte persoane am auzit discuțiile purtate de inculpatul A. cu AA., primul cerându-i celuilalt să caute un om din Republica Moldova și material explozibil pentru a-l lichida pe .... O cunosc pe SS. Aceasta a fost un timp prietena numitului AA. și am auzit că și acesteia i-a fost incendiat un magazin și o cafenea. Am vorbit curând cu SS. și am înțeles că în evenimentele din ianuarie 2013 urma să-i fie și ei incendiat un spațiu.

Inculpatul A. obișnuia să dea bani cu camătă, din câte am auzit acesta teroriza multă lume din Piatra-Neamț. Am înțeles că acesta obișnuia să racoleze fete și să practice prostituția în folosul său în străinătate, respectiv în Italia, Austria. Înțeleg să-mi mențin declarația pe care am dat-o în cursul urmăririi penale. Eu am cerut organelor de urmărire penală să-mi fie atribuită o altă identitate, întrucât inculpatul A. este foarte periculos. Nu am fost și nu sunt în relații de dușmănie cu inculpatul A. Comportamentul violent văzut și cel despre care am auzit mă face să-mi fie teamă de inculpatul A.

Asupra mea nu au fost exercitate amenințări sau violențe de către acesta. Am dat această declarație din spirit civic, considerând că acolo îi este locul. Nu am avut nici un dosar penal în care inculpatul A. să aibă calitatea de parte vătămată. Am tras concluzia așa cum am făcut afirmația și în declarația de la urmărirea penală, că inculpatul A. este o persoană psihopată, datorită celor afirmate de acesta, că vrea să distrugă o familie, inclusiv cu copii. Personal l-am auzit pe inculpatul A. afirmând că: „vrea să distrugă tot ce începe cu litera M”, dar nu pot să precizez împrejurările, pentru că altfel mi-ași divulga identitatea.

Nu pot să fac referiri la împrejurările în care inculpatul A. a făcut referiri la incendierea hotelului, pentru că mi-ași divulga identitatea. Refuz să dau relații cu privire la împrejurările în care inculpatul A. l-a rugat pe AA. să caute oameni și explozibil, întrucât apreciez că-mi deconspir identitatea. Consider că nu pot să răspund la întrebarea cu privire la succesiunea evenimentelor relatate privind incendierea unor bunuri și celelalte episoade pe care le-am relatat. Am auzit de mai multe ori aspectele pe care le-am prezentat.

Nu am fost trimis de cineva să asist la discuțiile pe care le-am prezentat, ci pur și simplu am fost de față. Nu pot să fac referiri cu privire la starea de sănătate a inculpatului, în momentul discuțiilor la care am asistat, întrucât dacă aș face referire cu privire la aceste aspecte, consider că mi-ar fi deconspirată identitatea. Nu știu unde locuia inculpatul A. în ultimul timp.”

Din declarația martorului cu identitate protejată M. rezultă, cu certitudine, faptul că inculpatul A. este cel care a dat comanda pentru atentat, a procurat materialul exploziv și asigura finanțarea necesară, astfel, acesta a declarat următoarele: „Locuiesc în municipiul Piatra-Neamț și, printr-un prieten comun, l-am cunoscut pe A. Din discuțiile avute cu acesta am aflat că între el și familia .... era o stare conflictuală mai veche legată de anumite sume de bani. În timp, între A. și ... au fost mai multe incidente violente soldate cu omorârea lui OO. La nivelul orașului se discuta că uciderea lui OO. a fost pusă la cale de A. însă eu nu cunosc amănunte.

Între prietenii foarte buni ai lui A. știu că era B., persoană față de care acesta avea un ascendent și care era dispus să facă compromisuri datorită prieteniei cât și pentru bani.

La începutul lunii noiembrie 2012 A. căuta persoane care să fie dispuse să comită fapte penale, respectiv să incendieze mai multe spații comerciale cât și să execute pe cineva. El nu spunea pe cine vrea să omoare însă, datorită stărilor conflictuale dintre el și G., pentru toată lumea era clar că pe acesta intenționa să-l lichideze. Din ceea ce am auzit eu A. căuta pe cineva care să împuște o persoană, fără a pronunța vreun nume.

Întrucât A. credea că este vizat de G. și, că acesta îl vroia mort, intenționa să-l asasineze el pe rivalul său. Între cei doi era un război deschis, ambii fiind conștienți că unul dintre ei trebuie să moară.

Negăsind pe cineva care să ducă la îndeplinire planul de asasinare a lui G., A. a plecat la București, urmând să caute un pușcăriaș în vederea suprimării vieții lui ... .

Deoarece am fost plecat din Piatra-Neamț, eu nu l-am mai văzut pe A. și nici nu am mai auzit discuții privitor la acesta sau la omorârea lui G.

În cursul lunii ianuarie 2013, după ce a fost montat acel dispozitiv exploziv sub mașina lui ..., în oraș se discuta că B. și ceilalți ar fi acționat la comanda lui A.. Cert este faptul că B. nu avea relațiile necesare și nici bani pentru a achiziționa exploziv. Dispozitivul cred că i-a fost pus la dispoziție de A. care, este posibil, să-l fi achiziționat fie prin intermediul lui AA. fie de la clanul Sportivilor, din capitală.

A. este cunoscut ca o persoană răzbunătoare, foarte violentă, care „își plătește" datoriile fie în mod direct fie prin folosirea unor persoane din anturajul său. Mai mult, acesta intenționa să-i suprime viața lui ... într-un mod care ar fi creat panică în oraș dar și care ar fi transmis un mesaj pentru alte persoane din lumea interlopă că nu este bine să-i conteste supremația.

După evenimentele din ianuarie 2013 la nivelul comunității se discuta că B., cunoscut ca fiind locotenent a lui A., a fost convins de acesta să caute persoane care să-l omoare pe ....”

Audiat în fața instanței, martorul M. a declarat următoarele: „Îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale. Îl cunosc pe inculpatul A. de aproximativ 2 ani. Știam de starea conflictuală dintre inculpatul A. și familia ...., întrucât era bine cunoscută în lumea din care aceștia făceau parte, atât la Iași și la Piatra-Neamț. Mă refer la așa zisă lume interlopă. Știam că inculpatul A. dorește să-l omoare pe G., care G. dorea să-l omoare pe A., drept răsplată că l-ar fi ucis pe fratele său. Acest lucru se vehicula la ordinea zilei. Am văzut pe inculpatul B. de multe ori cu inculpatul A. Nu auzisem de bombă în discuțiile purtate de inculpat, sau atunci când se discuta de starea conflictuală dintre ei, dar știam că era vorba de o incendiere. Știu că inculpatul A. căuta persoane în lumea interlopă care să incendieze casa și mașina lui ... și care să execute omorul. Am auzit personal de la inculpatul A. de dorința sa de răzbunare pe familia ..... Precizez că i-am văzut pe cei doi inculpați B. și A., inclusiv în toamna și iarna lui 2012 - 2013, unde socializau aceștia, inclusiv __. Nu m-am gândit să sesizez organele de urmărire penală, când am luat cunoștință de asemenea intenție. Am crezut că este mai bine pentru mine să-mi țin gura, cunoscând cât de violente puteau deveni cele două părți.”

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul cu identitate protejată DD., rezultă că în luna decembrie 2012 a aflat de intenția lui A. de a-i suprima viața lui G., astfel acesta a declarat: „..Locuiesc în municipiului Iași și, printr-un prieten comun, l-am cunoscut pe B. Din discuțiile avute cu B. am înțeles că acesta practica sportul la o sală din Piatra-Neamț, fiind foarte bun prieten cu A. Între B., A. și frații .... era o stare conflictuală mai veche dar eu nu cunosc din ce motive și nici nu l-am întrebat pe B. de asta. Acesta mi-a povestit că A. a fost bodyguardul lui OO. și s-au certat de la bani după care între ei a apărut o stare conflictuală care a culminat cu omorârea lui OO. și tentativa de asasinat asupra lui A. pe raza municipiului Bacău.

Întrucât eu nu-i cunosc pe cei implicați în conflict, nu am dat importanță celor spuse de B.

În luna decembrie 2012 B. mi-a spus că A. este nebun și vrea să-l facă pe G. să zboare, fără să-mi ofere alte amănunte. Eu, știind că între cei doi, respectiv A. și ... era acea stare conflictuală, care de altfel era cunoscută la nivelul orașului Piatra-Neamț, mi-am dat seama că se va întâmpla ceva rău dar nu am vrut să solicit amănunte și nici nu m-a interesat.”

Așa cum se arăta mai sus, dat fiind faptul că deși s-au luat toate măsurile procedurale nu a fost posibilă audierea acestui martor de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (3) din vechiul C. proc. pen., s-a dat citire declarației date de acest martor în cursul urmăririi penale.

Din declarația martorului Z. în cursul urmăririi penale, rezultă faptul că încă din anul 2010 A. își manifesta ura și dorința de răzbunare față de familia ..... Martorul a fost prezent când inculpatul a afirmat, față de RR. că îi este frică că G. va încerca să-l omoare, fapt pentru care intenționează să-l elimine el pe acesta. De asemenea, inculpatul afirma că intenționează să-i răpească copiii lui G. și să-i bage în smoală sau ulei încins pentru a le suprima viața. Martorul l-a mai auzit pe inculpat afirmând că nu se va lăsa până nu va rezolva definitiv conflictul cu G.

Audiat în instanță, martorul Z. a declarat următoarele: „Am dat o declarație la procuror, dar nu îmi mențin cele declarate. Ceea ce știu că prin anul 2010 mă aflam la Clubul S din Piatra-Neamț și serveam la o masă împreună cu: YY., T. și ZZ. În același local, la o masă aflată în spatele nostru era inculpatul A. și RR. și presupun, față de faptul că se salutau și discutau, că la acea dată erau prieteni. În timp ce serveam la acel local, personal am auzit când inculpatul A. se plângea numitului RR. cu privire la faptul că se discută că ar vrea să-i răpească copii lui G.

și să-i bage în smoală sau ulei încins. Precizez că și eu eram în relații de prietenie cu RR. După evenimentele din acea seară, RR. chiar ne-a sfătuit să nu ne mai întâlnim cu A. pentru că să ne bârfească și pe noi, în sensul celor afirmate de A.. Nu am fost în relații de prietenie cu inculpatul A., îl cunoșteam pe acesta doar din vedere. Nu am mai fost prezent niciodată la alte întâlniri și discuții între inculpatul A. și persoanele menționate mai sus referitoare la relațiile sale cu familia ..... Inculpatul A. mai spunea cu ocazia acelei întâlniri că se spune că ar încerca să-l elimine el pe G., însă țin să arăt că se refera la ce se discută.

Mi s-a citit pasajul din declarație, în sensul că: „ne-am întâlnit cu A. și a început să discute cu RR., spunându-i acestuia că îi este frică de G. că o să-l omoare și o să încerce să-l elimine el înainte” și arăt că acest lucru este adevărat. Am auzit când inculpatul A. a afirmat că el intenționează să-i răpească pe copii lui ... și că o să-i bage în ulei încins. Am auzit de asemenea, cum A. a afirmat că nu se lasă până nu va finaliza conflictul cu frații .... și că nu-l înjosește pe el un pigmeu, făcând probabil referire la G.

Am fost de față și cu alte ocazii, când A. discuta cu RR. despre ura sa împotriva familiei ..... Precizez că RR. îmi este rudă, respectiv văr. Nu am avut la acea dată și nici nu am nicio relație cu partea vătămată. Inculpatul A. era deranjat de ceea ce discută lumea, respectiv de ce intenții are acesta cu privire la partea vătămată. Declarația pe care am scris-o de mână am scris-o după ce relatam …aspectele pe care le știu, fără a-mi fi sugerat de polițiști. Este adevărat că nu știam exact cum să formulez. Nici un moment lucrătorul de poliție nu mi-a spus să spun lucruri care nu sunt adevărate, ci am consemnat doar ceea ce știu eu.

Mi s-a prezentat declarația din dosar urmărirea penală și îmi recunosc semnătura pe această declarație și mi-am amintit că declarația am dat-o în fața procurorului. Nu sunt, așa cum am arătat și înainte de a depune jurământul, în dușmănie cu inculpatul A.”

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul T., rezultă că partea vătămată îi relata că este tot timpul prevăzător deoarece îi este frică că A. încearcă prin orice mijloace să-i suprime viața, că inculpatul A. cu care era într-o relație apropiată i se confesa cu privire la conflictul pe care-l are cu G. și că inculpatul A. afirma că nu se va lăsa până nu-l vede mort.

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul, rezultă că este prieten cu martorul K. și acesta i-a spus este prieten cu inculpatul B., care venea în mod repetat în vizită la el, că după evenimentele din ianuarie 2013, K. i-a spus că dezaprobă activitățile inculpatului B.

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul X., rezultă că după ce a fost împușcat mortal OO. de PP., relațiile dintre cei din familia .... și inculpatul A. s-au agravat în mod deosebit și fiecare voia să suprime viața celuilalt.

În mod concret martorul a declarat următoarele: „Am fost prieten cu OO., ocazie cu care am aflat că avea o relație apropiată cu A. După o vacanță făcută împreună în Egipt, între aceștia au apărut discuții contradictorii, care au condus la stare tensionată.

În perioada în care aceștia se înțelegeau, A. era folosit de ... ca recuperator pentru sumele de bani date cu camătă.

Acest conflict a condus la evenimente violente pe raza municipiului Piatra-Neamț, împușcarea lui A., incendierea unor mașini sau spații ale familiei ... .

În cursul lunii noiembrie 2010, la cafeneaua administrată de mine, OO. a fost împușcat de către PP., om din anturajul lui A.

După acest eveniment, relațiile dintre familia .... și A. au luat o altă turnură, fiecare vroia să scape de celălalt. La nivelul orașului se cunoștea faptul că ei vor intenționa să se elimine reciproc, însă eu nu am auzit amănunte privind o eventuală ucidere a lui A.

G. era conștient că A. vroia să-l ucidă, motiv pentru care într-o perioadă purta vestă antiglonț.”

Audiat în instanță martorul X. a declarat următoarele: „Îmi mențin declarația pe care am dat-o în cursul urmăririi penale. Aspectele pe care le cunosc referitoare la relațiile dintre inculpatul A. și familia .... le știu doar din presă, în general din mass-media și determinat de faptul că am o cafenea care este frecventată de multe persoane și aceștia discutau, ca de altfel, pot să spun că în general în oraș. Tot din auzite am aflat că inculpatul A. a fost prieten cu fratele părții vătămate, respectiv OO. și aceștia s-au certat după o excursie pe care au făcut-o în Egipt.

Știu că în acea perioadă OO. și A. erau prieteni. Nu cunosc cum s-au manifestat neînțelegerile dintre inculpatul A. și familia ..... În oraș se discuta că aceste conflicte au condus la incendierea unor mașini sau spații ale familiei .... și împușcarea lui A.. În cursul lunii noiembrie 2010 la cafeneaua pe care o administrez, PP., zis QQ., l-a împușcat mortal pe OO. Nu cunosc relațiile dintre PP. și A. De altfel, pe PP. l-am văzut de două ori, o dată în ziua în care s-a comis acea infracțiune de omor, iar o altă dată, cu aproximativ două săptămâni înainte de acest eveniment, când în timp ce OO. era în cafenea a venit PP.

și au avut discuții contradictorii între acestuia, o "tensiune" cum o numesc eu. Mi s-a citit pasajul din declarație în care se consemnează că numitul PP. era un din anturajul lui A., dar acest lucru nu este adevărat. Realitatea fiind cea prezentată mai sus, în sensul că nu cunosc relațiile în care se aflau cei doi. Mențiunea în sensul că PP. era omul din anturajul lui A. am făcut-o în declarație ca urmare a celor aflate din presă. După evenimentele din noiembrie 2010, din câte știu eu, cei doi nu s-au împăcat, dar nu cunosc modul în care s-au desfășurat relațiile dintre aceștia, ulterior.

Așa cum arătam, este adevărat că neînțelegerile au continuat între aceștia, dar nu cunosc nici din ceea ce discutau oamenii din oraș faptul că aceștia ar fi dorit să se elimine reciproc. Mi s-a citit pasajul din declarație, respectiv alin. (5) din declarație și cele afirmate este posibil să le fi făcut, întrucât este posibil să fi înțeles greșit. Nu mi-a fost sugerat de nimeni să declar în sensul celor declarate la procuror. L-am cunoscut pe inculpatul A. încă din momentul în care relațiile dintre acesta și OO. erau bune.

Inculpatul A. venea uneori în magazinul de aur pe care îl am și în cafeneaua despre care am făcut anterior vorbire. Am fost prieten de familie, atât cu OO., dar cu deosebire cu partea vătămată G. Știu că G. comandase o vestă antiglonț și chiar o dată am văzut că purta această vestă. Eu am dedus că G. purta această vestă antiglonț, pentru a-și proteja viața față de ceea ce i se întâmplase fratelui său OO. Deși aflasem chiar și de la clienți, așa cum am arătat și din ceea ce discutase în oraș, și deși eram prieten cu G., nu l-am întrebat pe acesta nimic despre acest conflict.

Niciodată G. nu mi-a spus că se teme că i-ar fi pusă în primejdie viața. Nu-l cunosc pe inculpatul B. După evenimentele din noiembrie 2010, sau este posibil cu puțin timp înainte, inculpatul A. a venit la magazinul de bijuterii pe care îl dețineam și a cumpărat un inel pentru prietena sa. Acesta, după aceleași evenimente din noiembrie 2010 nu a mai venit în cafeneaua pe care o dețineam. Din ziare am înțeles că referitor la împușcarea lui OO. de PP. ar fi fost o legătură și privindu-l pe inculpatul A.. Nu cunosc de ce s-a făcut această legătură între autorul omorului și inculpatul A., dar așa scriau ziarele.

Privind în boxă pot să afirm că nici unul dintre inculpați nu i-am văzut în cafeneaua pe care o administrez. Mi se pare că îl recunosc din vedere pe B. Am mai depus mărturie într-un dosar aflat pe rolul organelor judiciar din București, dosar care privește tot un conflict între părțile menționate mai sus. Acest lucru se întâmpla la începutul anului 2013. După ce am dat declarația la D.I.I.C.O.T. Neamț nu am mai fost chemat și nu am mai purtat discuții cu reprezentanții acestei structuri.”

Martorele U. și, atât în declarațiile date în cursul urmării penale, cât și la instanță, au relatat cu detalii împrejurările în care i-au însoțit pe inculpații E. și F. la Piatra-Neamț, cum aceștia s-au întâlnit cu inculpatul B., care i-a condus la Pensiunea „__”, unde acesta le rezervase o cameră, împrejurările în care inculpatul B. i-a predat inculpatului E. dispozitivul explozibil improvizat etc.

Astfel, audiată în instanță, martora U. a declarat următoarele: „Îmi mențin declarația pe care am dat-o în cursul urmăririi penale.

M-am împrietenit în data de 15 decembrie 2012 cu inc. E. Pe data de 28 decembrie 2012 am fost sunată de inc. E. și mi-a spus că vom merge într-o excursie la Piatra-Neamț. Acest lucru nu a fost posibil în ziua indicată întrucât s-a stricat mașina, condiții în care am plecat a 2-a zi. La Piatra-Neamț am mers împreună cu F. și prietena sa Y., precum și o altă persoană. Nu știu numele acestuia. Deplasarea am făcut-o cu mașina inc. F.. La intrarea în Piatra-Neamț, ne-am oprit la un mall și am mers să servim o cafea. Din câte am înțeles F.

și E. așteptau o persoană. După un timp a venit o persoană și după câteva secunde de la sosirea acesteia, am plecat eu cu F. și Y. și acea persoană cu mașina condusă de F., iar E. a mers cu mașina cu care venise acea persoana. Ni s-a cerut să venim din spate, să urmărim mașina în care au plecat cei 2, astfel că ne-am deplasata la ieșirea din Piatra-Neamț, la o Pensiune __. Din discuțiile pe care le purtau F., E. și UU., am înțeles că persoana care a venit și ne-a condus la acea pensiune are prenumele B. Cheia de la pensiune se afla la B.

Am mers cu toții în cameră, iar după un timp a plecat E. și acea persoana cu prenumele B.. Simțind că ceva este în neregulă, m-am uitat pe geam și am observat că în timp ce E. se afla cu B., în mașina acestuia din urma, B. i-a dat numitului E. un săculeț de culoare verde. E. a venit cu acel săculeț în cameră. Precizez că era vorba de un rucsac micuț. E. venind în cameră, a băgat acel rucsac în sertarul unui birou. Am părăsit camera și ne-am mers în oraș cu toții pentru a face cumpărături. În cele din urmă, F. și Y. au plecat și s-au întors spre domiciliile lor, iar eu, cu E. și acea persoană, după ce am făcut cumpărăturile, ne-am întors la pensiune.

Revin și arăt că după ce am făcut cumpărăturile la mall a venit acea persoană - B. cu mașina acestuia, ne-am dus din nou la pensiune. În drum spre pensiune, știu că mașina a fost oprită într-o parcare, nu cunosc motivul opririi și arăt că nu s-a purtat nicio discuție în timpul staționării în acea parcare. După ce am ajuns la pensiune, eu și UU. am rămas la pensiune, iar E. a plecat cu B., spunând că se întoarce repede. Lipsa lui E. din pensiune a durat aprox. 15 minute. Am constatat ca cei 2 au părăsit curtea pensiunii cu autoturismul.

După un timp s-a reîntors E., a constatat că eram supărată, m-a întrebat ce este cu mine și mi-a spus să stau liniștită întrucât nu se va întâmpla nimic cu mine. Mi-a spus să nu mă sperii și că el este asasin plătit. La afirmațiile acestuia, eu am început să plâng, dar E. mi-a spus să stau liniștită pentru că în seara respectivă nu se va întâmpla nimic. La un moment dat, în timp ce ne aflam în camera, E. a luat acel rucsac și a mers într-o anexă a camerei, un fel de debara. În momentul în care a ieșit din debara, am constatat că E. avea niște mănuși chirurgicale.

După aceea, E. s-a întors și a pus acel rucsac în sertar. M-a întrebat dacă sunt curioasă să văd ce este în acel săculeț, iar eu am spus că nu vreau să văd. Nu voiam să vad deoarece bănuiam că ceva nu este în regulă. După ce ne-am pregătit să ne culcăm, UU. îl întreba pe E.: „Ce facem mâine?”. Am bănuit că întrebarea lui UU. avea legătură cu acel pachet. E. i-a cerut lui UU. să închidă subiectul. Din momentul în care E. mi-a spus că este asasin plătit, eu i-am spus că vreau să plec acasă. A 2-a zi am plecat cu un taxi cu E. și UU.

și i-am așteptat pe F. și Y. la mall. La solicitarea lui E., justificând că nu are unde să pună acel săculeț, l-am pus în geanta mea. Am așteptat la mall aprox. 2 ore, după care a venit F. și Y. Din momentul în care au venit F. și Y., am mai rămas aprox. o jumătate de ora, după care E. și F. au spus că merg să caute un ciocan. Am rămas cu Y. și UU., dar după un timp a plecat și UU. După un timp au venit E. și F., după care a venit și UU., după care, cu mașina lui F. am plecat spre ieșirea din oraș, spre municipiul Bacău.

La un moment dat am oprit într-o parcare, nu am înțeles motivul. Am rămas cu toții în mașină, cu excepția lui UU. care a lipsit aprox. 20 minute și după revenirea acestuia am plecat, în sensul că ne-am întors în oraș. Am parcat mașina, după care cu toții am plecat pe jos prin oraș și la un moment dat am văzut că E. îi arata ceva lui UU. Nu indica vreo anume clădire, dar din câte am dedus, era vorba de un anume traseu. După un timp ne-am întors la mașină și în drum, UU. îi spunea lui E. că erau camere de luat vederi.

Am mers din nou cu mașina spre municipiul Bacău și în drum i-am auzit pe E. și F. discutând ceva despre un bidon de benzină. Am înțeles că ar fi dorit să cumpere un bidon cu benzină, lucru care nu s-a întâmplat. După un timp am mers la o gogoșerie și în timp ce ne aflam în mașină, E. mi-a cerut să-i dau pachetul din geantă. E. a lua pachetul și l-a pus în portbagajul autoturismului lui F. După un timp E. a luat acel pachet din portbagaj și a lipsit un sfert de oră. S-a întors la mașină având acel pachet pe care l-a pus tot în portbagaj.

După aprox. 30 minute la solicitarea lui F., am plecat cu acesta spre domiciliu. În drum spre domiciliu, se făceau glume de F., în sensul că spunea: „Poate sărim în aer!” și din această afirmație am dedus că acel pachet de fapt ar fi o bombă. Am ajuns la domiciliu, prima coborând eu. La două zile m-am certat cu E. În ultima zi a relației mele cu E. acesta mi-a explicat că acel pachet era o bombă și că trebuia să fie pusă sau să o pună sub mașina unei persoane din Piatra-Neamț. Ne-am despărțit, după care m-am reîmpăcat cu E., apoi, în luna ianuarie mi-a spus că merge la Piatra-Neamț.

Nu știu dacă această deplasare a lui E. avea vreo legătură cu acel pachet. Ulterior am aflat despre evenimentul cu bomba de la Piatra-Neamț de la știri și am dedus că ar fi o legătură între acea știre și deplasarea lui E. la Piatra-Neamț.

Personal am auzit când E. i-a spus lui F. că „a fost instruit cum să monteze pachetul, mașina sub care trebuie montată și magazinul care trebuie incendiat”.

Uitându-mă astăzi în sală, o recunosc pe persoana cu prenumele de B. despre care am făcut vorbire în declarația mea, ca fiind B.

Am fost cazați la pensiune într-o camera la etajul 1. Mașina lui F. are culoarea vișinie, iar mașina lui B., culoarea neagră.

Distanța dintre fereastra pensiunii de unde am privit eu și mașina unde se afla B. și E. este de aprox. 10 metri. Am putut să disting acel săculeț, rucsac, de la fereastra unde mă aflam datorită faptului că în mașină lumina era aprinsă.

Mașina lui B. avea geamurile fumurii, desigur, mai puțin parbrizul. Eu am observat aspectele relatate în declarație privind prin parbrizul mașinii. Mașina era parcata cu fața spre fereastra pensiunii.

Geanta de care facem vorbire și în care am pus acel sac-rucsac era de fapt poșeta mea. Pachetul nu era greu, apreciindu-l la o greutate de aprox. 2 kg.

Nu am văzut niciodată cum arată o bombă. Eu am stat la întoarcere spre domiciliu pe bancheta din spate. Pachetul mi-a fost cerut de E. în timp ce ne aflam în mașină, pe bancheta din spate. Nu am văzut decât că era un rucsac.

Poșeta despre care făceam vorbire era o poșetă normală, nu un plic.”

Martora Y. a declarat în instanță următoarele: „Am fost prietenă cu inculpatul F. Din câte îmi mai amintesc pe data de 28 sau 29 decembrie 2012, dar cu siguranță după Crăciun, prietenul meu F. mi-a propus să facem o plimbare cu mașina. Am plecat în acea plimbare împreună cu: prietenul meu F., U., E. și un alt băiat cu prenumele UU. Îmi amintesc că am mers în Piatra-Neamț la un Mall, unde E. aștepta pe cineva. Am servit la un bar un suc. La un moment dat a venit o persoană care a vorbit cu E. și F., dar nu am auzit ce discutau, întrucât nu eram atentă.

Nu am făcut cunoștință cu persoana respectivă și nu-mi mai amintesc dacă acesta s-a recomandat. Am plecat de la acel bar, eu împreună cu U. și acel băiat, cu mașina condusă de F., iar E. a mers cu mașina acelei persoane care a venit la masa noastră, deplasându-ne la o pensiune. În momentul în care am ajuns la pensiune, acea persoană pe care am așteptat-o la Mall a prezentat celor trei băieți o cameră, de la acea pensiune, ușa camerei fiind deschisă chiar de persoana despre care făceam vorbire anterior. Ulterior E. a fost luat de acea persoană și au coborât din pensiune, în cameră rămânând noi.

E. a lipsit aprox.10 minute, după care a revenit în cameră. În momentul în care E. s-a întors în cameră am constatat că acesta avea un pachet, ca un sac de culoare verde, pe care l-a pus într-un sertar de la mobilă de la televizor. În acel moment E. nu a spus nimic cu privire la acel pachet. După aceea am plecat de la pensiune, până la același Mall despre care făceam vorbire la începutul declarației, unde ne-am despărțit, în sensul că eu cu F. am plecat spre domiciliu, iar ceilalți trei au rămas în Piatra-Neamț. Pe drum spre Târgu Ocna, F. nu a spus nimic referitor la discuția cu persoana care ne-a așteptat sau la pachetul primit de E. Ceea ce am înțeles era că trebuie să ne întoarcem a doua zi pentru a-i lua pe ceilalți trei.

După ce am ajuns la Mall, locul unde ne-am întâlnit cu cei trei, ne-am deplasat cu mașina în oraș, apoi am parcat-o și ne-am plimbat. Ne-am plimbat prin centru și prin alte locuri pe care nu le pot preciza, după care am revenit la locul unde am parcat mașina, am urcat cu toții în mașină. Nu am înțeles de ce am așteptat, ceea ce știu că E. ar fi trebuit să facă ceva. La un moment dat E. a plecat singur, lipsind aprox. 5 - 10 minute. După revenirea lui E. am plecat cu toții la Târgu Ocna. Prin apropierea pieței unde ne plimbam am văzut la un moment dat cum inculpatul E. îi arăta acelei persoane, un spațiu comercial care avea o firmă luminoasă și „777”.

E. i-a spus că diseară trebuie să facă ceva pe acolo. Din momentul în care am revenit a doua zi la acea pensiune, nu am revăzut acel pachet pe care îl adusese cu o zi înainte inculpatul E. La întoarcere am auzit în mașină că cei trei băieți discutau că dacă reușeau aveau bani, dar nu au prezentat aspecte concrete cu privire la ce ar fi trebuit să facă pentru a avea bani. În drum spre întoarcere E. a început să glumească cu F., spunându-i în legătură cu acel pachet că dacă ar sări în aer o să murim cu toții. E. nu a mai dat alte detalii.

Mi s-a prezentat pasajul din declarație de la ds. urmărire penală și este adevărat că în acel moment am aflat de la E. că acel pachet este o bombă, care trebuia montată sub o mașină a unui interlop din Piatra-Neamț și această susținere este reală. De asemenea, E. a mai spus că acea persoană trebuia să facă ceva. Mi s-a prezentat și partea din declarație în care am arătat că E. a spus că trebuie să incendieze și două magazine care aparțin aceluiași interlop și arăt că și acest lucru este adevărat. Am înțeles de asemenea din discuție că nu au reușit la acea deplasare să monteze bomba, dar că vor face acest lucru după revelion.

Din discuțiile purtate de cei trei băieți, am înțeles că dacă ar fi explodat acea bombă ar fi murit mulți oameni. Înainte de a coborât U., care îmi este vară, în momentul în care a ajuns la domiciliu în satul Bogata, i-a spus râzând lui E. să i-a din geanta ei o sticlă de wiscky. E. a coborât cu U. din mașină, dar nu am observat ce s-a întâmplat deoarece eu eram pe scaunul din față și era ridicat portbagajul mașinii. Ulterior am ajuns și eu acasă și am coborât, despărțindu-mă de cei trei băieți. Pe la începutul lunii ianuarie, am mers cu prietenul meu, cu mașina acestuia în Onești și în momentul în care ne întorceam mi-a spus că are ceva în portbagaj și că putem să sărim în aer, dar nu a făcut referire expresă la faptul că ar fi o bombă.

Îmi amintesc că F. mi-a spus că are în mașină bombă, că îi este frică să nu facă explozie, precizând că i-a fost dată de E. în seara în care ne-am întors de la Piatra-Neamț. A doua zi când ne-am întors de la Onești nu ne-am mai întâlnit, F. spunându-mi că are anumite probleme în familie. Privind în boxa inculpații care sunt judecați în aceasta cauză recunosc persoana care ne-a așteptat la Mall și ne-a condus la pensiune ca fiind persoana care se numește A.”

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A., deși fiind pus în fața unor probe indubitabile de vinovăție, a declarat că nu are nici o implicație în organizarea și finanțarea atentatului împotriva părții vătămate G., că nu este în relații de dușmănie cu acesta, nu a fost la locuința lui B. și nu înțelege de ce este asociat cu astfel de fapte:

Astfel acesta a declarat că: „Nu îmi amintesc dacă în perioada 23 decembrie - 27 decembrie 2012 eu am fost în municipiul Piatra-Neamț. Eu am fost în Piatra-Neamț în perioada sărbătorilor de Crăciun și am stat circa 2 - 3 zile. Nu pot preciza perioada exactă însă am stat în oraș circa 2 zile.

Sunt utilizatorul postului telefonic cu cartela prepay cu numărul 0752xxxx, cartelă ce a fost activată în luna decembrie 2012.

La data de 24 decembrie 2012, în jurul orelor 16:00, este posibil să fi fost împreună cu K., însă nu rețin exact orele la care m-am văzut cu acesta.

Eu nu-mi amintesc să fi mers cu mașina condusă de către K.

Nu pot să precizez dacă am fost pe raza satului Pângărați, mai mult nici nu știu cu siguranță unde este satul Pângărați.

La data de 25 decembrie 2012, nu-mi amintesc să fi fost pe raza comunei Pângărați, așa cum am mai precizat eu nu știu unde este anume.

Precizez că nu cunosc unde este Pângărați, nu mai rețin dacă am fost acolo și, mai mult, fiind o țară liberă pot să merg unde vreau și cu cine vreau eu, fără să am vreo interdicție, cu excepția celei de a părăsi țara.

De asemenea nu știu unde este comuna Alexandru cel Bun și, în perioada 23 decembrie - 27 decembrie 2012, nu-mi amintesc să fi fost acolo întrucât, așa cum am precizat, nu știu unde este situată, unde începe și unde se termină această comună.

Față de aceste acuzații declar că nu am fost implicat în nici un mod în organizarea atentatului care-l viza pe G., nu am organizat sau sponsorizat constituirea unui grup infracțional, nu am avut în posesie vreun dispozitiv exploziv și nici nu am legături cu persoanele implicate.”

Instanța de fond a procedat la audierea inculpatului A. - Dosar nr. x/32/2013 și Dosar nr. x/32/2013.

În declarația din data de 23 mai 2013 inculpatul a arătat că: ”Îmi mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, am spus adevărul în cele declarate.

Nu am nimic de împărțit cu partea vătămată ... Nici măcar cu privire la tentativa mea de omor nu știu dacă să cred ce se spune, că în spate ar fi ..., aștept hotărârea judecătorească.

Nu știu nimic legat de bomba care trebuia montată, iar cu inculpatul B. am discutat cred că 10 minute, aspecte legate de sănătatea mea, chiar am scos ultima tija din mâna în acea perioadă.

Am rămas șocat să aud ce a declarat B. legat de implicarea mea în acest atentat. Inculpatul B. nu avea nici o datorie la mine, de asemenea arăt ca nu l-am amenințat cu nimic.

Nu mai locuiesc în Piatra din februarie 2010. Întrucât B. nu era prietenul meu, nu aveam numărul de telefon al lui. Precizez că aveam telefon și îl purtam tot timpul la mine.

Întrucât am fost într-o stare de sănătate precară nu am putut folosi personal telefonul și am vorbit mai mult de pe telefonul prietenei, motiv pentru care, în continuare am fost sunat pe acel număr, iar de pe telefonul meu discutam cu avocatul, mama și 2 - 3 prieteni, dintre care unul de la Iași - AA.

Precizez că nu am amenințat niciodată fam. ... și nici nu îi cunosc copiii iar pe partea vătămată G. nu l-am văzut de 6 ani. Am fost la B. acasă în decembrie, împreună cu K., cu mașina lui, după ce discutasem în oraș cu băiatul lui B., după ce mi-a spus ca tata este acasă și că vrea să mă salute.

Eu nu știam unde locuiește, doar K. Am venit la Piatra-Neamț câteva zile cu ocazia sărbătorilor, la părinți și bunici. K. a rămas la mașina întrucât vorbea la telefon, îl cunoștea și se saluta cu B..

Precizez la întrebarea d-nei procuror, că mi se mai spune MM.…”

În declarația din data de 4 martie 2014, inculpatul A. a arătat că: „Doresc să fac câteva precizări față de cele declarate anterior, în sensul că, în cursul urmăririi penale, reprezentantul parchetului m-a întrebat dacă cunosc unde se află localitatea Alexandru cel Bun, din județul Neamț și dacă am fost în această localitate. În aceste condiții am declarat că nu cunosc unde se află această localitate și nu cunosc această comună - Alexandru cel Bun. Menționez că după anul 2000 eu am fost plecat mult timp în străinătate, în ultimii 3 - 4 ani dinaintea datei audierii am locuit în municipiul București și determinat de aceste aspecte, nu cunoșteam date cu privire la această localitate.

Menționez că în mod obișnuit în rândul cetățenilor este mai cunoscută localitatea Viișoara, care este un sat component al comunei Alexandru cel Bun. Eu nu am auzit dealtfel de Alexandru cel Bun. Am realizat acest lucru când, în 22 decembrie 2013, a fost audiat martorul V. și acesta în declarația sa, făcând referire la martorul K. și de faptul că a fost în vizită la mama sa, care este vecina cu inculpatul B., în satul Viișoara, am făcut legătura că satul Viișoara este din comuna Alexandru cel Bun. Din câte cunosc a fost vorba de o schimbare de denumire care s-ar fi făcut prin Hotărâre de Guvern.

Pe inculpatul B. l-am cunoscut în împrejurările în care frecventam aceeași sală de sport, dar venea rar la sală, din câte cunoșteam acesta muncea în Italia. Nu am știut unde locuiește acesta, nu am cunoscut telefonul acestuia, nu am vorbit cu el la telefon și nici cu fiul acestuia. Nu înțeleg de ce inculpatul B. în declarația dată susține că i-as fi amenințat copilul. Este adevărat că în data de 24 decembrie 2012, mă aflam în municipiul Piatra-Neamț și circulam într-o mașină a martorului K., condusă de acesta. Pe stradă l-am văzut pe fiul inculpatului B., numitul DD., și fiind sărbătorile de Crăciun, am dorit să-l salut pe tatăl sau.

Atunci K. a întors mașina și a discutat cu EE. și mi-a spus că tatăl sau a venit din Italia și i-ar face mare plăcere să trec pe la el să-l salut Nu știam unde locuiește inculpatul B., dar am fost condus la locuința acestuia de K., care locuiește în satul Viișoara și care obișnuia să-l viziteze și pe martorul V., din aceeași localitate. Consider că declarația inculpatului B. este mincinoasă. Așa cum arătam în declarația anterioară, nu este adevărat că i-aș fi împrumutat acestuia suma de 5.000 euro. De altfel, nici eu nu am avut și nici el, datorii bănești.

Cât timp am locuit în municipiul Piatra-Neamț, locuința mea era apropiată de cea a părții vătămate, erau blocurile vecine. Nu am avut niciodată vreo altercație sau vreun conflict cu partea vătămată. S-a menționat că în anul 2006, când am fost împușcat, aș fi făcut un portret robot și că acel portret seamănă izbitor cu mine, dar nu este adevărat, deoarece nu s-a făcut un asemenea portret indicat de mine și determinat de starea sănătății pe care o aveam la acea dată. Eu sunt o persoană simplă, fac sport și nu am fost implicat în altercații.

Consider că așa-zisa stare conflictuală, de amenințare, de răzbunare dintre mine și familia .... a fost o fantezie a mass-mediei.

Am fost victima unei tentative de omor din 14 februarie 2011 și atunci mass-media a reflectat în același fel conflictul dintre mine și RR., dar nici atunci eu nu am acuzat pe nimeni, nici chiar pe cei care erau acuzați oficial de fapta presupusă a fi comisă în dauna mea. Referitor la tentativa de omor din Vitan - București, eu nu m-am simțit amenințat, iar în ce privește convorbirea telefonică de care se face vorbire în rechizitoriu, din 24 ianuarie 2013, aceasta este la 4 luni de la acel atentat.

Am căutat să pun capăt acestor zvonuri ale mass-mediei și determinat de acest lucru am plecat din municipiul Piatra-Neamț în municipiul București.”

Inculpatul A., în pofida unor probe evidente, din dorința de scăpa de răspundere penală, a susținut că relațiile dintre el și cei din familia .... era una normală, că era chiar vecini, deși din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă cu certitudine faptul că între inculpatul A. și cei din familia .... era stare conflictuală, care s-a accentuat de la un moment la altul și că aceștia, în ultimul timp, urmăreau, prin orice mijloace, să suprime viața celuilalt, situația care, de altfel, era de notorietate în municipiul Piatra-Neamț și nu numai, concetățenii fiind îngroziți de faptul că ar putea avea loc un alt atentat, noi incendieri de mașini de lux, spații comerciale etc. ale căror victime nevinovate ar putea fi.

Existența unei stări conflictuale reiese din declarațiile următorilor martori: M., DD., R., Q., P., K., T., Z., X. și N. și a inculpatului B.

Faptul că era o stare conflictuală deosebită între inculpatul A. și cei din familia ...., în ultimul timp cu partea vătămată G., rezultă cu claritate și din declarația martorului AA. Acesta a declarat: ”Îl cunosc pe numitul A., zis MM., de aproximativ 8 ani, prin intermediul numitului OO., cu care am fost într-un concediu în Egipt. Cunosc că în perioada respectivă, A., se afla într-o relație de prietenie și de afaceri cu frații ..... În perioada concediului din Egipt, A. a avut o neînțelegere cu OO., datorită faptului că un prieten comun de-al lor ar fi făcut niște aprecieri la adresa soției lui OO., iar A. nu s-ar fi băgat.

A. avea împreună, o afacere în Târgu Neamț și cu…Urmare a celor întâmplate în Egipt, a solicitat să-i restituie suma cu care a contribuit la afacere. OO. a refuzat acest lucru, motivând că nu poate să-i dea banii, decât după ce încheie afaceri, lucru care l-a deranjat pe A. După aceasta, a intervenit un conflict între OO. și PP., conflict în urma căruia, acesta din urmă, a fost bătut de către un grup de persoane necunoscute, care ar fi fost plătite de OO.

Ca urmare a acestui eveniment, PP. zis QQ., a început să amenințe și să afirme peste tot că nu se lasă până nu îl vede pe OO. mort. În cursul anului 2006, A. a fost victima unei tentative de omor prin împușcare, principalii suspecți pentru A., fiind frații .....

După acest eveniment a fost transferat la Spitalul de Maxilo-Faciale Iași. Acesta a fost internat o perioadă mai lungă de timp la Iași și datorită faptului că nu avea cunoștințe la Iași, m-a contactat telefonic discutând. În aceiași perioadă, eu am fost cercetat într-un dosar la D.N.A. Iași, fiindu-mi blocate conturile bancare și nu dispunean de mulți bani lichizi.

A. a profitat de acest aspect și s-a oferit să mă împrumute cu o sumă de bani, până îmi rezolv problemele. În perioada următoare, A. a plecat în Italia, de unde a revenit în cursul anului 2008, perioadă în care m-am cunoscut cu SS.

Cunoscând că SS. desfășura afaceri cu terenuri, MM. i-a propus o asociere la cumpărarea unui teren, afacere în urma căreia a pierdut o sumă de bani. După aproximativ doi ani, am încheiat relația cu SS., pe cale amiabilă și în perioada următoare, după cunoștința mea, aceasta a devenit apropiată de RR.

După relația mea cu SS., A. îmi spunea că nu și-a recuperat toți banii de la SS. și încerca să recupereze cumva banii prin mine. În aceiași perioadă, A. a intrat în conflict cu RR., tot din cauza relației cu SS.. În această perioadă A. devenise obositor cu obsesiile lui referitor la frații ...., că vor să-l omoare cu orice preț, acesta nu mi-a povestit niciodată că vrea să se răzbune pe frații ...., însă îmi cerea sfatul cu privire la acest conflict.

Cunoscându-l și pe OO., am încercat de mai multe ori să le explic acestora că cea mai bună soluție ar fi împăcarea, prin orice soluție, dar niciunul nu a acceptat acest lucru. Din discuțiile purtate cu cei doi, am ajuns la concluzia că, atât OO., cât și A., nu încercau decât să obțină informații unul despre altul, pentru a-și face rău unul altuia.

După ce în anul 2010, OO., a fost ucis de către QQ., am avut mai multe discuții cu A., însă acesta mi-a spus de fiecare dată că nu are nici un amestec și nici nu îmi povestea nimic legat de acest lucru. După acest eveniment, am răcit relațiile cu A., deoarece numele meu a fost asociat cu el, fiind audiat și eu ca martor în acea cauză, dându-mi seama că o continuare a relației cu acesta nu duce decât la pierderi și de imagine și materiale. La data de 14 februarie 2011, A. a fost agresat de către oamenii lui __ și ca urmare, a ajuns la Iași în stare gravă, fiind operat acolo, iar după operație, a locuit două luni de zile în locuința mea, fiind în imposibilitate de a se deplasa.

În momentul în care a fost agresat, vorbeam cu el la telefon și am auzit cum a fost atacat, telefonul rămânând deschis, până ce L., prietena lui, a ridicat telefonul și a început să țipe, spunându-mi, MM. a fost atacat cu bâte. După această discuție, L., m-a rugat să o ajut să-l transfere la Iași, deoarece îi este frică să-l lase la Bacău, pentru a nu fi omorât de agresori.

Am reușit să-l transfer la Iași, unde a fost operat și găzduit de mine până la însănătoșire. După aceasta A., a hotărât să se mute la București, să-și vândă proprietățile din Piatra-Neamț, fiindu-i frică de frații ...., care în concepția lui, nu vor înceta cu răzbunările. Frații ...., vorbeau în diferite cercuri că nu se lasă până nu îl lichidează pe A. și încercau diferite soluții.

După ce s-a mutat, am discutat de puține ori, însă l-am sfătuit de fiecare dată să nu stea liniștit, căci frații .... vor încerca să se răzbune. În noiembrie 2012, după ce am aflat din presă, un tânăr din București, a fost ținta unui atac armat, l-am sunat pe A. și i-am spus că el era ținta și l-a pus pe gânduri.

Am fost sunat în cursul lunii decembrie 2012, în preajma crăciunului, când transmis că va veni în Piatra-Neamț, iar la plecare, va trece pe la Iași, dar nu a venit. În perioada 1 ianuarie 2013 - 13 ianuarie 2013, am fost în concediu în Republica Dominicană, iar la întoarcere, în timp ce eram în tranzit, am fost sunat de către un ziarist, care m-a întrebat dacă am aflat evenimentul de la Piatra-Neamț și dacă am vreo legătură. Am fost deranjat de aceste asocieri cu A., am intrat pe net și am aflat despre eveniment, iar la sosirea în țară l-am sunat pe A. și am stabilit într-un mall la ieșirea din București.

M-am întâlnit cu acesta, l-am întrebat dacă are vreo legătură pentru că și sunt asociat de către presă cu acest eveniment și nu îmi convine deloc această situație. Mi-a răspuns că nu are nici o legătură cu acest eveniment și chiar era deranjat că el este asociat cu acest eveniment. L-am sfătuit pe MM. să evite locurile publice, să se mute și să își schimbe autoturismul, pentru că bănuiam că frații ...., vor continua să se răzbune. Menționez faptul că, nu am avut nici o legătură. de Piatra-Neamț și nici nu l-am ajutat în nici un fel și nu cunosc de unde putea proveni materialul exploziv. În ultimul an, respectiv 2012, A. a evitat întâlnirile cu mine, deoarece eu nu l-am ajutat cu prea multe lucruri, fapt care l-a făcut pe acesta să se îndepărteze de mine. Alte date și informații cu privire la conflictul dintre A. și frații .... nu cunosc…. În continuare arată că: După evenimentul din Piatra-Neamț, l-am sunat pe A. și i-am transmis că am aflat de la un cunoscut că s-a pus de către familia ...., un premiu de 300.000 mii euro pe capul lui și al meu. De asemeni, arăt faptul că, A. afirma de fiecare dată că nu există loc și pentru și pentru OO. și are de gând să-i omoare pe cei cu litera M din Piatra-Neamț și decât să plângă mama, mai bine să plângă măsa. În cursul anului 2012, m-am întâlnit cu A. în București, însă am discutat doar despre afaceri”.

De asemenea, inculpatul A. a mai susținut că în perioada reținută în actul de sesizare a instanței nu s-a întâlnit și nu a vorbit la telefon cu inculpatul B. și că cele susținute de acesta din urmă în cursul urmăririi penale sunt minciuni.

Însă, această apărare a inculpatului A. este contrazisă de: procesele verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 913 din vechiul C. proc. pen., prin care au fost redate integral convorbirile și comunicațiile interceptate și înregistrate, suporții tehnici conținând aceste convorbiri și comunicații, suporții tehnici transmiși de HH România SA cu Adresa nr. 13/SEC/48255/VPP din data de 5 iunie 2013, conținând listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat terminalele 0755xxxx și 0752xxxx în perioada octombrie 2012 - 12 februarie 2013, numele, prenumele și adresele abonaților sau ale utilizatorilor apelați de pe cele două numere de telefon sau care au apelat aceste numere de telefon, listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat terminalele 0743xxx (K.), 0751xxxx (B.), harta relațională privind localizarea în celulă a numărului de telefon 0752xxxx - A., în intervalul 23 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0752xxxx - A. în perioada 19 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând contacte și deplasări A. - telefon 0752xxxx, în intervalul 23 - 27 decembrie 2012, în care s-a aflat pe raza județului Neamț, harta relațională cuprinzând frecvența localizării în celule a numărului de telefon 0755xxxx (L., concubina inculpatului A.), în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0755xxxx (L., concubina inculpatului A.), în intervalul 19 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0743xxxx (K.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența localizării în celule a numărului de telefon 0743xxxx (K.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând localizarea în celule a numărului de telefon 0751xxxx (B.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând supunerile de localizări A. - telefon 0752xxxx, L. - telefon 0755xxxx și K., telefon 0743xxxx în intervalul 23 - 27 decembrie 2012 și harta relațională cuprinzând supunerile de localizări K., telefon 0743xxxx și B. - telefon 0751xxxx, în intervalul 21 - 27 decembrie 2012.

Inculpatul A. a mai susținut că așa - zisă situație conflictuală a fost o creație a mass-mediei, deși, mass-media nu făcea decât să prezinte situația reală privind conflictele dintre protagoniști. Mass-media nu avea nici un motiv să inventeze evenimente imaginare și, de altfel, nici inculpatul nu a invocat vreun motiv care să fi determinat mijloacele de comunicare în masă să procedeze în acest sens.

În fine, inculpatul A. a mai invocat în apărarea sa starea de sănătate, însă din depozițiile inculpatului B. și ale martorilor și chiar ale concubinei sale L., rezultă că, în nici caz acest motiv al stării de sănătate nu l-a împiedicat să săvârșească infracțiunile pentru care este judecat.

Inculpatul A. a solicitat audierea și a martorului II., instanța procedând la audierea acestuia.

Din examinarea declarației date de acest martor nu rezultă aspecte care să combată probele din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, probe care au fost enumerate mai sus.

Din declarațiile inculpatului B. rezultă, cu certitudine, faptul că cel care a dat comanda, a procurat dispozitivul exploziv și asigura finanțarea atentatului, este inculpatul A.:

Astfel, inculpatul B. în declarația dată în cursul urmăririi penale, în prezența avocatului ales, a declarat: „Am împrumutat în urmă cu aproximativ o jumătate de an o sumă de bani de la A., respectiv 5.000 euro, pe care nu am mai reușit să îi restitui. Eu nu am mai avut posibilități financiare să restitui acest împrumut, fapt pentru care în luna noiembrie 2012 îmi amintesc că A. a venit la Piatra-Neamț și m-a căutat la domiciliu. Precizez că A. nu vorbea cu mine la telefon absolut de loc, nu știu dacă are telefon mobil, nu l-am văzut să vorbească la telefon și arăt că vine în Piatra-Neamț însoțit de un prieten, K., cu un ... de culoare vișinie, nu știu numărul de înmatriculare, dar cred că era de Neamț și aparține lui K.

Acesta m-a vizitat cred că la mijlocul lunii noiembrie 2012, ocazie cu care i-am spus că nu am posibilități să îi restitui împrumutul, iar atunci A. mi-a spus între patru ochi, în fața casei, că pentru acești bani va trebui să îi fac un serviciu, respectiv să îl omor pe G.

Am spus inițial că nu pot să fac acest lucru, că am familie și copil, iar A. a început să mă amenințe, spunând că am un copil care merge cu mașina prin țară și s-ar putea să aibă un accident. Eu văzând că sunt amenințat la rândul meu i-am spus lui A. că voi căuta pe cineva care să facă acest lucru, pentru că eu nu pot să omor pe cineva, nu sunt un criminal.

Eu am fost plecat la sfârșitul lunii noiembrie 2012, în Italia, la fratele meu în vizită, împreună cu soția. M-am întâlnit în Verona cu un prieten C. despre care știam că este din Onești și care îmi fusese recomandat de către altcineva ca o persoană dispusă să comită orice fel de infracțiune.

I-am spus lui C. că cineva din România, fără a nominaliza persoana, deoarece așa îmi ceruse în mod expres A., dorește să îl omoare pe G., prin montarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acestuia, iar pentru acest serviciu va fi recompensat cu suma de 30.000 euro. C. a acceptat propunerea și a spus că vom vorbi când va veni în România.

Eu am revenit în România, la începutul lui decembrie 2012 și cred că la mijlocul lunii decembrie am fost vizitat din nou de A., care a venit cu aceeași persoană K., tot la locuința mea, și m-a întrebat dacă am găsit persoanele care să monteze bomba sub autoturismul lui G., eu i-am spus că am căutat dar încă nu am găsit toate persoanele de care aveam nevoie, însă să stea liniștit că voi rezolva.

A. a început să facă presiuni, în sensul că mi-a spus că vrea până de sărbători să rezolve problema, și în acele împrejurări mi-a spus că va trimite pe cineva, respectiv pe un bărbat care să îmi aducă un dispozitiv exploziv pe care să îl montăm sub mașina lui G.

Din câte îmi amintesc, cred la începutul lunii decembrie 2012, un bărbat pe care nu îl cunosc, a venit la mine acasă, avea un dispozitiv exploziv într-o sacoșă de culoare albastră, mi-a spus că este trimis de A. și că acela este dispozitivul pe care trebuie să îl amplasez sub mașina lui G.

Persoana care mi-a adus dispozitivul exploziv era de sex masculin, are în jur de 35 de ani, slab, brunet, cu păr tuns scurt, fără mustață, fără barbă, fără semne particulare, nu cred că era din zona municipiului Piatra-Neamț, deoarece vorbea literar ca în sudul țării.

Precizez că acest bărbat a adus în sacoșă, dispozitivul exploziv învelit într-un naylon, gri, acoperit cu bandă scotch, eu am examinat acest pachet cu încărcătură explozivă, într-un colț punga era ruptă, eu m-am uitat să văd ce este înăuntru, am constatat că este o substanță solidă de culoare roșie. Bărbatul care mi-a adus acest pachet mi-a spus că este exploziv și separat a adus o capsă cu 2 fire, așezate într-un nailon și un întrerupător cu un fir.

Persoana aceasta pe care nu o cunosc dar pe care o pot recunoaște după planșă foto sau după un grup format mi-a arătat și mi-a explicat cum se montează capsa, firele și întrerupătorul pe dispozitivul exploziv pentru a declanșa explozia.

Această persoană a folosit mănuși când a ținut dispozitivul în mână și când mi-a arătat cum funcționează, însă nu mi-a spus de unde o are și nici cât costă, dar mi-a precizat că prin declanșarea exploziei, efectul e puternic.

Rețin faptul că a doua zi după ce am primit dispozitivul exploziv, l-am sunat pe C. și l-am chemat în municipiul Piatra-Neamț pentru a-i da dispozitivul exploziv.

C. a venit în Piatra-Neamț însoțit de doi bărbați, nu îmi amintesc momentan cum îi cheamă, m-am întâlnit cu aceștia în Galeria Mall.

Am plecat cu C. pe o străduță retrasă, i-am arătat dispozitivul exploziv precum și modalitatea cum se folosește pentru a deveni funcțional la amplasarea lui sub mașina lui G., acesta a înțeles, și a luat cu el dispozitivul.

C. mi-a spus că rezolvă el treaba, a plecat la Târgu Ocna, eu i-am spus că îi voi da banii dar nu am pronunțat numele lui A. deoarece acesta îmi interzisese să spun cuiva că el a comandat atentatul. Cu această ocazie i-am spus lui C. că vreau să rezolve problema cât de repede, respectiv până la Revelion să fie rezolvată treaba.

Eu am plecat la fratele meu în Italia iar C. m-a sunat întrucât nu a putut să rezolve treaba întrucât a fost legitimat de poliție și s-a speriat.

M-am întâlnit în Italia cu C., acesta mi-a spus că nu mai poate face el treaba, că trebuie să rămână cu familia în Italia și mi-a dat numărul de telefon al unui băiat F.

Eu l-am sunat pe F. după ce m-am întors din Italia și l-am chemat în municipiul Piatra-Neamț.

F. a venit în Piatra-Neamț la cererea mea telefonică împreună cu E. și un alt băiat blond, care nu prea vorbea și care se află în prezent arestat.

Aceștia nu aveau asupra lor dispozitivul exploziv că era în Târgu Ocna și au venit doar să discutăm și să stabilim data când se va monta dispozitivul, precum și persoana care va încasa banii.

L-am sunat pe C. care se afla în Italia și l-am întrebat dacă dispozitivul este montat de E. și F. cine încasează banii, iar C. a spus ca banii să fie încasați de E.

Cred că această discuție s-a întâmplat între Crăciun și Revelion.

A doua zi, conform înțelegerii E., F. și D. au venit la Piatra-Neamț cu mașina lui F., împreună cu două fete, una dintre ele fiind prietena lui E. Eu le-am luat acestora cameră la o pensiune, pentru o noapte.

Timp de 3 zile F. și E. au rămas în Piatra-Neamț și au căutat mașina lui G. pentru a monta dispozitivul, nu au găsit autoturismul fapt pentru care s-au întors în Târgu Ocna.

Văzând că nu se întâmplă nimic eu l-am sunat pe C., el mi-a spus că băieții s-au întors în Târgu Ocna deoarece au fost controlați de poliție.

Pe 10 ianuarie 2013 C. a venit în țară, a spus că va rezolva personal problema și au montat dispozitivul sub autoturismul lui G.

Precizez că m-am întâlnit ultima dată cu A. înainte de Crăciun, când a venit la mine acasă pentru a-mi spune să urgentez uciderea lui G., iar eu i-am spus că se va rezolva, să mai aștepte puțin.

Urma ca A. după ce deceda G. să vină el sau o altă persoană în municipiul Piatra-Neamț la domiciliul meu și să aducă banii promiși, respectiv 30.000 euro.

Din câte cunosc cred că agresiunile ce au avut loc asupra lui A., respectiv atacul de la barieră și cel din București ar fi putut fi comandate de G. ca urmare a dușmăniei existente între G. și A.

L-am perceput pe A. ca fiind foarte hotărât să îl ucidă cu orice preț pe G. și cred că G. este la fel de determinat să îl omoare pe A. mai ales după ce a aflat de atentatul cu bombă .”

În declarația din data de 4 martie 2013, dată de inculpatul B. în cursul urmăririi penale, în prezența avocatului ales acesta a declarat următoarele: „…A. a început să manifeste un interes deosebit pentru mine, încercând să lege efectiv o prietenie mult mai strânsă, lucru pe care nu l-am acceptat.

În mod repetat acesta a venit la mine acasă să discutăm, însă de fiecare dată vroia ca întâlnirile să fie cât mai discrete și să nu-l vadă cei din familia mea…

În luna noiembrie 2012, nu mai rețin data, însă era după incidentul armat din București, noaptea, A. a venit la locuința mea împreună cu K. și mi-a cerut să găsesc pe cineva care să monteze o bombă sub mașina lui G.

La data de 24 decembrie 2012, nu mai rețin ora, însă afară se întunecase, la mine acasă a venit A. împreună cu K., cu mașina celui din urmă și mă presa să urgentez montarea acelui dispozitiv exploziv.

Nu mai rețin exact datele, însă, în luna decembrie 2012, A. a mai fost o dată la mine această, tot cu K. și am discutat despre bombă.

Toate discuțiile dintre noi aveau loc în foișorul din curte, locație care nu era ușor vizibilă din stradă. El îmi cerea să discutăm separat de membrii familiei, pentru a nu auzi ce se discută. De regulă, el avea o șapcă pe cap sau gluga unui hanorac, astfel încât să-și ascundă fața.

Așa cum am precizat, dispozitivul exploziv mi-a fost adus la domiciliu de către o persoană care a fost trimisă de A., pe care eu nu o cunosc. Acesta mi-a dat un cilindru îmbrăcat în folie de bandă scoth de culoare maro ce avea atașat pe exterior o baterie de 9 W, din care plecau două fire. Un fir ducea la un întrerupător de culoare albă, iar al doilea fir de la capătul bateriei trebuia legal de firul capsei detonante. Pentru a fi siguri că dispozitivul s-a activat, pe traseul dintre întrerupător și capsă era atașat un led care se aprindea la activarea acelui dispozitiv.

Din punct de vedere al modului de armare a acelui dispozitiv, lucrurile era relativ simple, întrucât trebuia introdusă capsa în batonul cu exploziv, după care să fie conectate firele.

În discuțiile cu cei din Bacău (C., E., F. și D. sublinierea noastră) eu nu le-am dat numele celui care îmi solicitase să montez dispozitivul, însă le-am spus că este cineva din București”.

Audiat în fața instanței - Dosar nr. x/32/2013, inculpatul B. a revenit asupra declarației date în cursul urmării penale și în pofida unor probe certe de vinovăție, față de presiunile și amenințările exercitate asupra sa, a celorlalți inculpați (a se vedea în acest sens și scrisorile transmise de inculpații: B., C. și D. președintelui completului de judecată) și membrilor familiei sale, din dorința de a scăpa de răspundere penală atât el, cât și prietenul său inculpatul A., a susținut că declarațiile date ulterior la procuror nu corespund adevărului și că a dat aceste declarații fie datorită amenințărilor domnului procuror, în sensul că va primi 25 de ani de închisoare, că i se va întocmi dosar penal și fiului său EE., iar dacă va colabora va primi o pedeapsă mai mică. Inculpatul B. în instanță a negat săvârșirea infracțiunilor și a arătat că s-a întâlnit cu C. în Italia și a purtat diferite discuții inclusiv telefonice cu acesta dar referitor la achiziționarea unor leptopuri, care urmau să fie aduse din Italia. Inculpatul a mai arătat că a discutat cu inculpatul A., dar despre starea sănătății acestuia, după tentativa de omor comisă împotriva lui.

Însă, aceste apărări ale inculpatului B. sunt contrazise de: procesele-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 913 din vechiul C. proc. pen., prin care au fost redate integral convorbirile și comunicațiile interceptate și înregistrate, suporții tehnici conținând aceste convorbiri și comunicații, suporții tehnici transmiși de HH. România SA cu Adresa nr. 13/SEC/48255/VPP din data de 5 iunie 2013, conținând listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat terminalele 0755xxxx și 0752xxxx în perioada octombrie 2012 - 12 februarie 2013, numele, prenumele și adresele abonaților sau ale utilizatorilor apelați de pe cele două numere de telefon sau care au apelat aceste numere de telefon, listele convorbirilor telefonice și localizarea celulelor în care s-au deplasat terminalele 0743xxxx (K.), 0751xxxx (B.), harta relațională privind localizarea în celulă a numărului de telefon 0752xxxx - A., în intervalul 23 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0752xxxx - A.

în perioada 19 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând contacte și deplasări A. - telefon 0752xxxx, în intervalul 23 - 27 decembrie 2012, în care s-a aflat pe raza județului Neamț, harta relațională cuprinzând frecvența localizării în celule a numărului de telefon 0755xxxx (L., concubina inculpatului A.), în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0755xxxx (L., concubina inculpatului A.), în intervalul 19 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența apelurilor/SMS efectuate/primite de numărul de telefon 0743xxxx (K.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând frecvența localizării în celule a numărului de telefon 0743xxxx (K.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând localizarea în celule a numărului de telefon 0751xxxx (B.) în intervalul 21 - 27 decembrie 2012, harta relațională cuprinzând supunerile de localizări A. - telefon 0752xxxx, L. - telefon 0755xxxx și K., telefon 0743xxxx în intervalul 23 - 27 decembrie 2012 și harta relațională cuprinzând supunerile de localizări K., telefon 0743xxxx și B. - telefon 0751xxxx, în intervalul 21 - 27 decembrie 2012 și declarațiile martorilor:

U., Y., K. și S., coroborate cu declarațiile inculpaților: C., D., F. și E. și procesul-verbal de confruntare dintre E. și F., probe care se coroborează perfect cu declarațiile date de inculpatul B. în cursul urmăririi penale.

Din declarațiile date de inculpatul C. în cursul urmăririi penale, rezultă că a fost contactat de către inculpatul B. și solicitat să monteze dispozitivul exploziv contra unei sume de bani. De asemenea, inculpatul a menționat că el este persoana care l-a pus în legătură pe inculpatul B. cu inculpații: E., F. și D., astfel acesta a declarat:

„În cursul lunii decembrie 2012, pe la jumătatea lunii, eu am fost contactat de către B. care m-a chemat în Piatra-Neamț, motivând că vrea să discute ceva cu mine. Acesta mi-a cerut să montez o bombă sub o mașină, marca jeep, care aparținea unei persoane, care are mai multe baruri, era mic de statură, îndesat și purta cioc. Pentru această activitate eu și D. urma să primim suma de 30.000 Euro. La acea discuție era și D. însă el nu a auzit ce se discuta întrucât era în altă mașină. Inițial am fost de acord să montez acel dispozitiv și am primit de la B. un cilindru învelit în bandă scotch de culoare maro, o capsă detonantă cu două fire și o sfoară cu un cârlig la capăt. El mi-a arătat cum trebuie asamblat dispozitivul pentru a fi funcțional. Eu am luat acel dispozitiv la mine acasă și l-am ținut în podul casei. Pe traseul spre casă eu i-am spus lui D. ce am vorbit cu B. și faptul că trebuia să punem acea bombă sub mașină contra unei sume de bani. Auzind ce sumă de bani este în joc el mi-a spus că este ceva ”fain” și vrea să o facem.

Întrucât la data de 18 decembrie 2012 am plecat în Italia, l-am pus în legătură cu B. pe E. Mai mult, eu m-am speriat când am auzit că acea bombă trebuia să se activeze la plecarea mașinii și am decis să mă retrag.

În perioada cât am fost în Italia am ținut legătura cu B. și F., prieten cu E. În discuții eu le-am spus că am vorbit ceva cu B. și l-am rugat să rezolve treaba într-un mod sau altul, ori pun bomba ori o duc înapoi omului.

Pe data de 7 ianuarie 2013 eu am revenit în țară și am fost chemat la Piatra-Neamț de către B. Am venit însoțit de către D. și F. și ne-am întâlnit cu B. la un Mall, la intrarea în oraș. B. mi-a reproșat că omul este neserios și nu a rezolvat treaba, motiv pentru care mi-a cerut să vorbesc cu el și să vedem ce facem, ori o pune ori o duc înapoi.

Când am venit la Piatra-Neamț, pe 10 ianuarie 2013, însoțit de către E. și D., aveam stabilit să rezolvăm treaba în acea noapte, într-un mod sau altul. Întrucât tentația banului era prea mare, noi am decis să punem bomba fără să ne gândim la consecințe.

Mențin declarațiile anterioare privind modul în care a fost montat dispozitivul exploziv.

În mașina mea s-au găsit droguri de risc, eu fiind consumator din 2009. Drogurile găsite la F. nu proveneau de la mine și nu înțeleg de ce acesta afirmă că i le-am dat să le țină.

Cele 150 grame cannabis găsite în mașina mea au fost aduse din Italia, când am revenit în luna ianuarie 2013.”

Audiat în instanță, inculpatul C. a recunoscut că a fost la data săvârșirii faptelor împreună cu inculpatul E. și D., dar că el nu a văzut până în acea seară dispozitivul explozibil, că a discutat cu B. dar despre mașini și telefoane și nu despre bombă și că a fost constrâns de procurorul de caz și influențat de inculpatul B. să dea declarațiile din cursul urmăririi penale.

În primul rând se constată că dacă inculpatul B. susține că discuțiile cu C. se refereau la achiziționarea de la acesta a unor leptopuri, care urmau să fie aduse din Italia, inculpatul C. nu confirmă acest aspect, ci susține că discuțiile se refereau la mașini și telefoane și nu vizau achiziționarea de la el a acestor bunuri.

Referitor la pretinsele presiuni efectuate de procurorul de caz, din examinarea declarațiilor date de inculpatul C. prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care era cercetat penale și participarea celorlalți inculpați, inclusiv a inculpatului B., rezultă că aceste declarații nu au fost date domnului procuror, ci a unui alt procuror, respectiv a șefului Biroului Teritorial Neamț a D.I.I.C.O.T., domnul procuror.

Apărările inculpatului din fața instanței sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă pe deplin vinovăția sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele fotografice efectuate cu această ocazie, planșele fotografice realizate cu ocazia monitorizării activităților desfășurate de inculpații: B., E., C. și D., procesele-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 913 din vechiul C. proc. pen., prin care au fost redate integral convorbirile și comunicațiile interceptate și înregistrate, declarațiile martorilor: U., Y., JJ., coroborate cu declarațiile inculpaților: B., D., F. și E. și procesul/verbal de confruntare dintre E. și F., probe care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul C. în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și participarea celorlalți inculpați.

Poziția de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunilor din fața instanței a fost determinată de presiunile și amenințările exercitate asupra sa și chiar a celorlalți inculpați (a se vedea în acest sens și scrisorile transmise de inculpații: B., C. și D. președintelui completului de judecată) și membrilor familiei sale și din dorința de a scăpa de răspundere penală atât el, cât și inculpații A. și B.

Așa cum se arăta mai sus, inculpații au propus în apărare, pentru a dovedi faptul că declarațiile de la urmărirea penală au fost date sub amenințare, audierea martorului JJ., șeful Arestului Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, însă susținerile inculpaților nu au fost confirmate.

Inculpatul D., în declarațiile date în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a detaliat împrejurările în care au fost comise și participarea celorlalți inculpați.

În declarația dată de inculpatul D. în instanță, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale și contrar celorlalte probe administrate în cauză, acesta a susținut că el doar a condus mașina de două ori spre Piatra-Neamț, unde inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpatul B., că la una dintre deplasări a fost și inculpatul F., că el nu a văzut dispozitivul explozibil (bomba), dar că declarațiile de la urmărire penală au fost scrise unele de el și au fost toate semnat de el, însă la dictarea procurorului.

Procedând la examinarea probelor administrate în cauză, Curtea constată că aceste susțineri ale inculpatului D. sunt contrazise de următoarele mijloace de probă, din care rezultă pe deplin vinovăția sa și participarea celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele fotografice efectuate cu această ocazie, planșele fotografice realizate cu ocazia monitorizării activităților desfășurate de inculpații: B., E., C. și D., procesele-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 913 din vechiul C. proc. pen., prin care au fost redate integral convorbirile și comunicațiile interceptate și înregistrate, suporții tehnici conținând aceste convorbiri și comunicații, declarațiile martorilor: U., Y. și S., coroborate cu declarațiile inculpaților: B., F., E. și procesul-verbal de confruntare dintre E. și F., probe care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul D. în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și participarea celorlalți inculpați.

În ceea ce privește susținerile că declarațiile de la urmărirea penală au fost scrise la dictarea procurorului, din examinarea acestor declarații rezultă că declarațiile au fost date în fața mai multor procurori și este greu de crezut că toți i-au dictat declarațiile și aceștia au făcut-o în prezența avocaților, care au semnat și ei declarațiile.

Inculpatul a propus audierea martorilor O. și W., dar aceștia au arătat că nu cunosc nimic în legătură cu faptele pentru care este judecat inculpatul și au dat doar informații referitoare la comportarea sa în familie și societate.

Din declarațiile date de inculpatul E. în cursul urmăririi penale, rezultă cu certitudine că B. i-a comunicat că persoana vizată a „deranjat” foarte tare pe cineva din București, însă, pentru protecția respectivului, nu-i poate oferi mai multe amănunte. Tot în cadrul discuțiilor dintre ei, inculpatul B. i-a spus că plata va fi făcută de persoana din București, la circa o săptămână de la eveniment, întrucât nu poate risca să se afișeze pe raza municipiului Piatra-Neamț.

Astfel acesta a declarat: „În apropierea datei de 25 decembrie 2012, nu mai rețin cu exactitate data, un prieten de-al meu pe nume F., mi-a spus că s-a deplasat la Arad, de unde l-a adus pe un prieten de-al său C. și o bombă pe care C. o deținea ascunsă în podul casei. Mi-a spus că bomba a fost transportată într-un recipient tip instinctor de incendiu, pentru a nu fi depistat la graniță. Nu l-am crezut pe F. Am considerat că e o glumă și am solicitat să mi-o arate. Am mers împreună cu F. până în fața porții cu mașina până la casa lui C., pe care îl cunoșteam din vedere.

Eu am rămas în mașină și F. a intrat în curtea prietenului său C. Am văzut că în curte erau două imobile. Unul în construcție și unul deja locuibil iar F. mi-a spus că urma să o ia din podul uneia dintre case, unde era ascunsă în fundul coșului de fum.

A venit F. după aproximativ 5 minute cu un rucsac de culoare verde și mi-a arătat bomba. De fapt mi-a arătat un material solid de culoare roșiatică (gen plastic) și o capsă din aluminiu de mărimea aproximativă a unei țigări de care erau legate două fire. Materialul solid era parțial învelit în bandă scotch de două nuanțe (transparentă și incoloră). Atât substanța solidă roșiatică și capsa erau învelite într-o altă pungă plastică de culoare verde. F. m-a întrebat dacă sunt de acord să-l însoțesc până la Piatra-Neamț pentru a preda acel colet unei persoane în județul Neamț. Am fost de acord să-l însoțesc și în aceeași zi, spre seară m-am deplasat spre Piatra-Neamț cu mașina lui F. și cu încă o altă persoană.

Emil deține un ..., de culoare vișinie cu nr. de înmatriculare BC-.....

Odată ajunși în municipiul Piatra-Neamț, ne-am întâlnit la barul Galeria Mall cu un bărbat care ulterior am aflat că se numește B. În bar, ne-am comandat câte o cafea și B. l-a întrebat pe F. dacă a adus „aia” spunându-i că trebuie să o ia să mai monteze ceva la ea. B. probabil considera că noi fusesem instruiți pentru scopul cu care venisem. Am dedus asta, deoarece a început să ne transmită o serie de date de care eu nu aveam cunoștință până atunci.

Acesta ne-a transmis că se va deplasa cu noi pentru a ne arăta locația și mașina unde urmează să fie montat dispozitivul exploziv.

Ne-am deplasat cu un autoturism de culoare verde, înmatriculat în Neamț, condus de B. iar F. și UU. se deplasau separat cu mașina lui F. Ne-a arătat blocul în fața căruia trebuia să fie parcată mașina sub care B. ne-a precizat anterior în barul Galeria Mall, unde ar fi urmat să fie montat dispozitivul exploziv. Mașina nu era în parcare, însă B. mi-a spus că e un autoturism marca ..., de culoare verde.

Cu aceeași ocazie, B. ne-a sugerat să incendiem alte două locații, pe care ni le-a arătat, respectiv un bar cu jocuri electronice, denumit 777 și un magazin de haine.

B. ne-a spus că trebuie să incendiem barul de jocuri electronice, întrucât e o problemă de-a lui personală, mai veche.

Din discuțiile purtate cu B. am înțeles că dispozitivul trebuia amplasat sub ... cu nr. ... și magazinul de haine incendiat deoarece proprietarii supăraseră pe cineva de la București. Am decis atunci când am discutat despre plată că cel care va plăti pentru amplasarea dispozitivului și incendierea magazinului este o persoană din București. B. mi-a transmis cu ocazia recunoașterii zonei unde ar fi trebuit să fie mașina condițiile de plată, respectiv faptul că plata pentru atingerea oricărei din ținte respectiv amplasarea dispozitivului sau incendierea magazinului de haine se va face după o săptămână deoarece cel de la București evită să vină spre Piatra-Neamț.

În concret plata urma să se facă de B. într-un imobil din Moinești. I-am lăsat coletul adus de F. de la casa lui C. lui B., după care ne-am întors spre Târgu Ocna. Ne înțeleseserăm cu B. ca în seara aceleiași zile să ne întoarcem la Piatra-Neamț. Întrucât F. a avut probleme cu mașina ne-am întors la Piatra-Neamț însoțiți de două tinere, pe nume U. și BB. Ne-am întâlnit cu B. în Piatra-Neamț și împreună am continuat drumul spre o pensiune denumită „__”. De la barul Galeriei Mall m-am urcat în mașina lui B. care mi-a spus că dispozitivul exploziv ce se afla în mașină va rămâne la noi.

Mi l-a dat în același rucsac verde în care îl adusesem inițial, însă când am ajuns la pensiune și-a adus aminte că nu a fost montat declanșatorul dispozitivului și mi l-a luat înapoi. B. a revenit la pensiune după aproximativ 2 ore jumătate și mi-a dat dispozitivul gata asamblat. Cu aceeași ocazie B. mi-a prezentat dispozitivul exploziv în detaliu și modul în care urma să fie amplasat. Am observat că de această dată materialul exploziv era învelit în totalitate în scoch netransparent. Dispozitivul în cauză era compus din următoarele elemente: batonul de exploziv învelit în scoch de care era atașată o cutie de plastic alb gen întrerupător (declanșator).

Separat de dispozitiv - capse detonatoare. Legat de cutia de plastic alb, o ață de culoare albă de circa 2 metri lungime. De asemenea, de declanșator erau conectate 2 fire legate la celelalte capete de un bec stins care se aprindea în momentul când se trăgea de ață. B. mi-a lăsat mie dispozitivul și a plecat spre casă, spunându-mi să întrerupem legătura deoarece el își organizează acasă o petrecere pentru a avea un alibi în cazul în care noi am fi montat dispozitivul în acea seară. A doua zi am refăcut pe jos traseul cu locațiile indicate de B.

și întrucât nu am identificat mașina în locația indicată ne-am deplasat la Târgu Ocna. În preajma revelionului B. m-a sunat și mi-a spus că vom reveni după sărbători.

După revelion am fost sunat de B. pentru a veni la Piatra-Neamț și i-am spus că s-a stricat mașina lui F., însă dacă insistă încerc varianta de a veni cu trenul.

F. mi-a transmis că acel C. pe care ulterior am aflat că-l cheamă C., urma să vină în țară în data de 5 ianuarie 2013. Dispozitivul înmânat de B. a rămas vreo câteva ore în mașina lui F. însă după un telefon a lui F. m-am dus și l-am luat. Pe 5 sau 6 ianuarie 2013 C. a venit în țară din Italia. C. m-a contactat telefonic după intrarea în țară, spunându-mi că a ajuns în România. Am stabilit cu F. să ne deplasăm spre Piatra-Neamț folosind o mașină a lui C., un ... de culoare albastră, cu numărul provizoriu. C. a stabilit cu B. ca acesta din urmă să închirieze un autoturism cu numere de Neamț, însă C. a renunțat la această variantă spunând că se va merge cu mașina lui. Împreună cu C. și un alt tânăr care trebuia să fie șofer, ne-am deplasat spre Piatra-Neamț, prin Moinești, cu autoturismul lui C. Ne-am găsit cu B. la barul Galeriei Mall unde am discutat detalii de final. Ne-a sugerat B. să stăm cât mai departe de țintă și să închidem telefoanele, decuplând și sursele de alimentare. C. a discutat separat cu B. aproximativ 10 minute. Când au revenit i-am transmis lui B. că nu sunt de acord să incendiez magazinul pentru că este riscant și am fi putut fi prinși. C. urma să-i transmită lui B. un mesaj pe un număr cunoscut doar de cei doi prin care i-ar fi confirmat acestuia rezultatul acțiunii noastre. În timp ce așteptam în mașină cu C. acesta mi-a solicitat telefonul mobil pentru a intra pe adresa lui de Facebook și pentru a-mi prezenta un prieten de-al lui C. Mi-a spus că acest prieten al său e de profesie militar și ar fi activat în legiunea Franceză. Am observat în fotografie un bărbat de circa 40 de ani ce se afla lângă un Hummer de culoare galbenă și un câine rasa bulterier. Mi-a spus că acel prieten al lui îi este foarte apropiat și că e o persoană care îi poate și îi face rost de orice ar avea nevoie.

În jurul orei 21:00 ne-am întâlnit cu B. și fiul acestuia al cărui nume nu mi-l aduc aminte care i-a înmânat lui C. o pungă cu droguri ce a fost identificată ulterior de organele de poliție în mașină.

Din câte îmi aduc aminte din discuțiile dintre C. și B. a rezultat că primul i-ar fi dat celui de-al doilea 1 kg. de droguri de tipul celor identificate în mașină luând la schimb alte droguri gen hașiș.

Cu ocazia livrării dispozitivului acesta mi-a comunicat că este foarte puternic și poate arunca în aer și un vagon de cale ferată. A fost clar pentru mine că nu îl interesau eventualele pierderi colaterale sau materiale, vieți omenești, dat fiind amplasamentul într-o zonă locuită. L-am întrebat dacă mașina în cauză era condusă și de alte persoane, altele decât proprietarul. B. mi-a răspuns că rareori este condus și de soție, însă nu îl interesează decât strict ca eu să montez dispozitivul, restul raportat la efectele deflagrației în ceea ce privește pierderile de vieți omenești îl privea. Fac această precizare întrucât B. mi-a spus că voi primi suma de 15.000 de euro dacă în urma exploziei ar fi rezultat decesul persoanei vizate de către el iar dacă ar fi decedat o altă persoană (soție, rudă, vecin, etc.) urma să primesc suma de 7.000 de euro.

Privitor la plată, B. mi-a spus că aceasta nu se poate face imediat, întrucât după eveniment va fi agitație în municipiul Piatra-Neamț iar persoana din București va ezita să se întâlnească cu el.

Tot din discuțiile cu B. am înțeles că persoana vizată de atentat l-ar fi supărat foarte tare pe cel din București, însă, eu nu cunosc alte detalii cu privire la identitatea acelei persoane.

Cunosc faptul că respectivul făcea presiuni asupra lui B. să amplaseze dispozitivul cât mai repede, întrucât trecuse ceva timp de la data convenită de către ei.

Din frânturile de discuții purtate între B. și C. am dedus că întârzierea amplasării dispozitivului i-ar fi supărat și pe unii de la Iași, însă nu cunosc detalii cu privire la identitatea acestora.

Am dedus din discuțiile purtate de B. și C. că cei care au comandat amplasarea dispozitivului făceau presiuni asupra finalizării amplasării acestuia. În urma presiunilor făcute de cei care au comandat amplasarea dispozitivului, C. a venit în România și a insistat pentru a ne deplasa la Neamț să amplasăm dispozitivul. Sunt convins că B. a luat în calcul și pierderea altor vieți omenești, decât cea a persoanei vizate, dat fiind natura încărcăturii explozive.

Din discuțiile purtate cu B. a rezultat că dacă amplasarea dispozitivului ar fi avut efectul scontat respectiv, moartea proprietarului sau al altui utilizator al mașinii urma să fie cooptat într-o echipă condusă de B. care ar fi săvârșit acte de violență pe teritoriul Italiei.

De asemenea, din discuțiile cu B. mi s-a spus că acesta are un prieten în Italia cu care au mai făcut alte infracțiuni. Prieten în care are încredere și cu care ar fi urmat ca să fie comise și alte infracțiuni. Precizez faptul că am acceptat sugestia lui B. de a amplasa dispozitivul exploziv din rațiuni financiare, fiind extrem de sărac.

Menționez faptul că B. mi-a propus mai multe variante de executare a țintei, respectiv decapitarea acestuia prin utilizarea unui cuțit în stradă sau amplasarea unui dispozitiv sub mașină. Prima variantă ar fi fost plătită dublu, respectiv 30.000 de euro. Nu am acceptat această variantă propusă de B. de a omorî cu cruzime ținta.”

În declarația dată de inculpatul E. în instanță, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale și împotriva tuturor probelor administrate în cauză, acesta a susținut că ceilalți inculpați nu au nici o implicare în săvârșirea faptelor pentru care sunt judecați, că în cursul urmăririi penale a fost constrâns să facă declarații neadevărate și că de fapt, ceea ce a făcut a fost o răzbunare a sa pe partea vătămată pentru ce i se întâmplase cu mult timp în urmă, la barul acesteia, la o vizită a sa la Piatra-Neamț.

Din verificarea probelor administrate rezultă că aceste susțineri ale sale sunt contrazise de următoarele mijloace de probă din care rezultă pe deplin vinovăția sa și participarea celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele fotografice efectuate cu această ocazie, planșele fotografice realizate cu ocazia monitorizării activităților desfășurate de inculpații: B., E., C. și D., procesele-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 913 din vechiul C. proc. pen., prin care au fost redate integral convorbirile și comunicațiile interceptate și înregistrate, suporții tehnici conținând aceste convorbiri și comunicații, declarațiile martorilor: U., S., O., coroborate cu declarațiile inculpaților: B., D., F. și procesul-verbal de confruntare dintre E. și F., probe care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul E. în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și participarea celorlalți inculpați.

Referitor la pretinsele presiuni efectuate de procurorul de caz, din examinarea declarațiilor date de inculpatul E. prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care era cercetat penale și participarea celorlalți inculpați, rezultă că aceste declarații nu au fost date domnului procuror, ci a unor alți procurori.

Se impune a se arăta că, inculpații E. și F., prezenți în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, au declarat că recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și au cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În aceste condiții, prin Sentința penală nr. 70 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2013, a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa principală rezultată de 15 (cincisprezece) ani închisoare, iar a inculpatului F. la pedeapsa principală rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare.

Împotriva sentinței de condamnare inculpații E. și F. au declarat recurs, dar prin Decizia penală nr. 3982 din data de 11 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursurile au fost respinse ca nefondate, hotărârea de condamnare a celor doi inculpați rămânând definitivă.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul F. a declarat următoarele: „Locuiesc în comuna Pârgărești, județul Bacău și sunt consătean cu D. Din comună îi cunosc și pe E. și pe C. însă nu eram în relații foarte apropiate cu aceștia.

În luna decembrie 2012, înaintea Sărbătorilor de Crăciun, C. m-a rugat să-1 duc până în Piatra-Neamț, întrucât lui îi expirase numerele de înmatriculare la autoturism. Am venit împreună cu acesta În Piatra-Neamț, unde el s-a întâlnit cu un bărbat al cărui nume nu îl rețin, însă avea o statură atletică, circa 1,80 m, brunet, tuns scurt. Cei doi au discutat, însă eu nu am participat la convorbirea dintre ei și nu cunosc ce au vorbit.

După Sărbătorile de Crăciun eu am fost rugat de către E. și un alt băiat, să-i duc până la Piatra-Neamț pentru a se întâlni cu cineva, transport pentru care urma să fiu plătit. Am fost de acord și am venit cu aceștia la Piatra-Neamț, ocazie cu care, am văzut că i s-au întâlnit cu același bărbat, care anterior vorbise cu C.

Întâlnirea a avut loc la Galeriile Arena, însă eu nu am participat la discuții, rămânând în mașină cu două fete, respectiv prietena lui E. și o cunoștința de a mea. După un timp, E. și ... s-au urcat în mașina acelui tip, plecând spre o pensiune, unde au și rămas peste noapte, iar eu am re venit în localitatea de domiciliu.

A doua zi, am fost sunat de către E. care mi-a cerut să vin în Piatra-Neamț și să îi duc până în Târgu Ocna, lucru pe care l-am acceptat.

În momentul în care am ajuns în Târgu Ocna, E. mi-a dat să țin un pachet despre care mi-a spus că este o bombă.

Precizez faptul că nu mai rețin în ce împrejurări exacte, C. mi-a spus că a primit de la acel bărbat din Piatra-Neamț o bombă pe care ulterior, C. a restituit-o acelui bărbat. La scurt timp, rețin că acea bombă a ajuns în posesia lui E. și a fost cea pe care mi-a dat-o la Târgu Ocna să o țin la mine acasă. Inițial am acceptat și pentru o jumătate de zi bomba a fost în posesia mea. Întrucât m-am speriat, eu l-am contactat pe E. și i-am restituit bomba. Ulterior am aflat de la E. că bomba respectivă, trebuia să fie folosită de el pentru a arunca în aer o mașină pe raza municipiului Piatra-Neamț.

Am aflat că și C. știa de existența acelui dispozitiv exploziv, scopul în care trebuia folosit, urmând să primească suma de 7.000 euro dacă monta bomba sub mașină. Știu că bărbatul din Piatra-Neamț i-a promis acelui băiat, că-i dă suma de 1.000 euro dacă va incendia un magazin, amplasat în centrul orașului și unde am văzut că se comercializau haine.

Precizez faptul că, în noaptea în care E. și ... au rămas la pensiunea din Piatra-Neamț ei aveau programat, cu acea persoană din oraș, să monteze dispozitivul pe mașina indicată, însă acest lucru nu s-a realizat deoarece mașina nu era parcată în locul cunoscut de ei.

Întrucât eu m-am speriat, am refuzat să mai fiu implicat în activitățile infracționale ale lui D. și C., motiv pentru care, nici nu am mai participat la montarea dispozitivului pe mașina părții vătămate.

Cu ocazia percheziției la domiciliul meu a fost găsită o cantitate de aprox. 50 - 70 grame cannabis, droguri ce mi-au fost lăsate spre păstrare de către C. la data de 10 ianuarie 2013, însă eu nu știam că sunt droguri.

Nu știu la ce se referea soția mea în convorbirea telefonică în care amenință că dacă se va duce la poliție, atât eu cât și mama mea, riscăm să fim arestați pentru ceea ce dețineam în casă.” ”Îl cunosc pe numitul C. de foarte mulți ani, fiind din aceiași comună. În luna decembrie 2012, acesta m-a sunat din Italia, propunându-mi să merg la el acasă să iau un pachet din podul casei și să îl transport la Piatra-Neamț, să-l predau unui bărbat. Cu această ocazie, C. mi-a dat și numărul lui.

Tot în luna decembrie, m-am întâlnit cu ... la Piatra-Neamț, la Galeria Piatra-Neamț. Când m-am întâlnit cu numitul ..., eram însoțit și de E. și ... și am predat pachetul pe care îl aveam asupra noastră. E. i-a cerut bani lui ... pentru transport, iar acesta mi-a înmânat suma de 100 RON contravaloarea combustibilului până la Piatra-Neamț. Cu câteva zile înainte de crăciun am fost sunat de către E. și mi-a spus că urma să plecăm la Piatra-Neamț în câteva zile.

În ajunul crăciunului, am plecat împreună cu E., ... și cu U., prietena lui E., la Piatra-Neamț și ne-am întâlnit cu ... la Galeria Piatra-Neamț. Deși stăteam la aceiași masă, nu am auzit cu exactitate discuția purtată de ... și E..

Ulterior, E. a plecat cu ..., cu autoturismul acestuia la o pensiune, care nu știu cum se numește, dar este situată la ieșirea din oraș. În urma lor, am sosit eu cu U. și .... În aceiași seară la pensiunea respectivă au rămas U., ... și E., eu m-am întors acasă, urmând ca aceștia să mă sune în momentul în care își termină treburile. A doua zi, în jurul prânzului, am fost sunat de către E. să mă duc să îi aduc de la Piatra-Neamț. Pe drumul de întoarcere, E. mi-a comunicat că are asupra sa o bombă, pe care ar fi trebuit să o amplaseze sub o mașină.

Fac precizarea că E. mi-a înmânat suma de 150 RON, reprezentând prețul benzinei până la Piatra-Neamț și înapoi, spunând că a primit 100 euro de la .... Pentru că nu are un domiciliu stabil, E. m-a rugat să țin bomba, lucru pe care l-am și făcut, păstrând-o sub pat. Peste 2 - 3 zile, soția a descoperit-o și m-a sunat, cerându-mi socoteală pentru acest lucru. În dimineața zilei de 10 ianuarie 2013, l-am sunat pe C., care între timp venise din Italia, a venit și a luat-o. Nu aveam nici o cunoștință despre planul care trebuia urmat și nici nu știam persoana vizată.

Precizez că nu am avut nici un beneficiu material de pe urma săvârșirii acestei fapte. Petru cele trei drumuri pe care le-am făcut până la Piatra-Neamț și înapoi, am primit suma de 250 RON, reprezentând banii de benzină.

În dimineața zilei de 10 ianuarie, când a venit să ia bomba, C., mi-a lăsat spre păstrare un pachet de aproximativ 50 gr iarbă, urmând să îl returnez a doua zi. …După ce mi s-a citit declarația dată de E., arăt faptul că nu este adevărat că aș fi fost plecat la Oradea după C. De asemenea, arăt faptul că în momentul când ne-am întâlnit cu ... în Piatra-Neamț, din discuțiile purtate în interiorul barului de la Galeria Mall, am înțeles că pentru prestația efectuată de către noi, ar fi trebuit să fim plătiți cu suma de 15 mii euro, în cazul în care ținta ar urma să fie ucisă în stradă, 7 mii montarea dispozitivului la mașină și 1000 euro incendierea fiecărui magazin în parte. De asemenea arăt faptul că, în momentul când am plecat cu mașina de la Galeria Mall spre pensiune, urmând autoturismul condus de B. și în care se găsea și E., știu că am mers pe o stradă cu sens unic, foarte lungă, stradă care era paralelă cu strada principală și care se afla în direcția Bacău. A doua zi, după ce am revenit la Piatra-Neamț pentru a-l lua pe E., ... și U. de la pensiune, am parcat mașina pe o stradă din Piatra-Neamț, nu mai rețin exact și împreună, am fost conduși de E. într-o piață unde am cumpărat ceva de mâncare, după care, la aproximativ 200 - 300 m de piață, ne-a arătat un spațiu comercial care are scris ca și firmă ”777”.

Ulterior, am fost conduși de către E. pe aceiași stradă cu sens unic pe care am precizat-o mai sus, unde E. mi-a indicat o parcare unde ar fi trebuit să fie autoturismul la care ar fi trebuit să monteze dispozitivul exploziv.

Imediat ne-am deplasat spre autoturismul meu și în drum spre Tg. Ocna, am aflat că dispozitivul se afla în geantă la U. După ce le-am lăsat la domiciliu pe BB. și U., E. mi-a lăsat dispozitivul exploziv, rugându-mă să-l țin la mine, întrucât el nu avea unde să îl depoziteze. Dispozitivul exploziv care era pus în rucsac de culoare verde, l-am pus sub patul din camera unde mama primește preotul și a rămas acolo până pe data de 3 ianuarie 2013, când i-am dat-o lui C. De asemeni, precizez faptul că, în momentul când am luat dispozitivul de la C. din podul casei, eram împreună cu ..., iar ulterior ne-am deplasat la Tisești, unde m-am întâlnit cu E. și împreună am plecat la Piatra-Neamț. Dispozitivul pe care l-am luat din podul casei, era învelit într-un prosop de culoare albastru, pe care ulterior l-am pus într-o sacoșă de material plastic de culoare maro.

De asemenea, declar că am fost sunat în prealabil de a lua pachetul, de către C. rugându-mă să-i fac un serviciu pentru a duce pachetul la Piatra-Neamț, pe nume ..., dându-mi totodată și numărul de telefon al acestuia.”

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpații: B. în prezența avocatul ales au declarat că recunosc și regretă săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

La cererea inculpaților A., B. și C., instanța de fond, având în vedere înscrisul depus de E. la termenul din data de 21 ianuarie 2014, dispozițiile art. 118 din noul C. proc. pen., potrivit cărora: „Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut, sau ulterior, a dobândit calitatea de suspect sau inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară”, precum și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, printre care: Hotărârea Vidal împotriva Belgiei din data de 22 aprilie 1992, Luca împotriva Italiei și Hotărârea Ferrantelli și Sanatangelo, contra Italiei, din 7 august 1996 și Spânu împotriva României, potrivit cărora depoziția, indiferent dacă a fost făcută de un martor stricto senso, de un coinculpat, sau de o parte vătămată, dacă este susceptibilă să se întemeieze, într-un mod substanțial condamnarea inculpatului, poate constitui mărturie acuzatoare, iar garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sunt aplicabile, a dispus audierea acestuia și a numitului F. în calitate de martori.

În declarația dată de inculpatul F. în fața instanței, acesta și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale și a declarat următoarele: „Înțeleg să îmi mențin declarațiile pe care le-am dat în cursul urmăririi penale. Așa cum am arătat și în fața instanței care a soluționat cauza penală, privindu-mă pe mine, m-am prevalat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției și am precizat că recunosc faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței. În cursul urmăririi penale am fost asistat și de apărător ales, declarații pe care le-am dat în prezenta acestuia. Îl cunosc de mai mult timp pe inculpatul C., știu că acesta a fost plecat un timp în Italia. M-am întâlnit cu acesta la o cafea, la un bar, înainte de sărbătorile Crăciunului din anul 2012.

La solicitarea acestuia, am mers cu mașina proprietatea mea la Piatra-Neamț. Acest lucru se întâmpla înainte de Crăciunul anului 2012. Am oprit în Piatra-Neamț, la Galeriile Mall, de la intrarea în oraș, unde inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpatul B. Am stat la masa cu cei doi, dar nu am fost atent la discuțiile pe care ei le purtau. Am revenit cu inculpatul C. la Târgu Ocna și după un timp, acesta mi-a cerut să mai fac o cursă în același oraș. De data aceasta ne-a însoțit și D. Ne-am întâlnit cu inculpatul B., tot la Galeriile Mall, eu cu KK. am rămas în acest complex comercial, iar inculpatul C. a plecat însoțit de inculpatul B.

Nu am asistat la discuția dintre cei doi. În aceiași zi ne-am întors în Tg. Ocna, cu C. și KK. Pe drum, la cele 2 curse, nu am purtat nicio discuție în legătură cu scopul deplasării lui C. la Piatra-Neamț. Ulterior, C. a plecat în Italia. După plecarea lui C. în Italia, m-a sunat și mi-a cerut să merg la locuința sa și să iau un pachet și să-l duc la Piatra-Neamț. Cu același prilej, C. mi-a dat și un număr de telefon al persoanei căreia urma să-i predau acel pachet. Am mers la locuința lui C. și am luat din pod, de la horn, un pachet, care era pus într-un rucsac și am plecat la Piatra-Neamț, însoțit fiind de AAA.

și E. Potrivit înțelegerii cu inculpatul C., în momentul în care am ajuns în apropiere de Piatra-Neamț, l-am contactat telefonic pe inculpatul B. și ne-am dat întâlnire la aceleași Galerii Mall și i-am predat inculpatului B. acel pachet. În drum spre Piatra-Neamț, toți trei, adică eu, E. și AAA., ne-am uitat în acel rucsac și când am ajuns în apropiere de Piatra-Neamț, am realizat ce este, că este vorba de material exploziv. Am servit la mall, câte o cafea și la un moment dat inculpatul E. a plecat cu inculpatul B., dar după aprox. 10 minute s-au întors.

Până la acea dată AAA. și E. nu l-au cunoscut pe B. După discuțiile purtate la Galeriile Mall, E. a plecat cu B. La întoarcerea spre Târgu Ocna, inculpatul E. a spus ca acel material explozibil, urmează a fi montat sub o mașină. Nu s-au dat alte detalii. La câteva zile am mers din nou la Piatra-Neamț, însoțit de E. și de prietenele noastre Y. și U. (prietena lui E.). Ne-am întâlnit și de această data cu inculpatul B., tot la Galeriile Mall. E. a urcat în mașina lui B., iar eu am venit în mașina mea cu cele doua fete. Am mers cu toții în compunerea arătată, la pensiunea al cărui nume nu îl rețin.

Din câte mi-am dat seama fusese făcută o rezervare de B.. Am mers cu toții în camera din pensiune; după un timp E. s-a întors împreuna cu B. la mașina acestuia din urma. Inculpatul E. s-a întors cu un pachet, care nu părea cel care îl dusesem eu. Acesta a pus acel pachet într-un sertar. Eu m-am întors cu prietena mea la Târgu Ocna. A doua zi inculpatul E. m-a sunat să mă duc să-l iau de la Piatra-Neamț, spunând că nu are bani. Și de această dată am mers însoțit de prietena mea Y. La revenirea în Piatra-Neamț, m-am întâlnit la Galeriile Mall, cu E. și U.

La deplasarea la Pensiunea ..., am fost însoțit de AAA., care a rămas peste noapte cu E. și prietena lui U. La Galeriile Mall, ne-am întâlnit cu E., U. și AAA. Ne-am plimbat prin oraș, am mers la o piață și am făcut cumpărături. În timp ce ne plimbam prin oraș, la un moment dat, E. a lipsit. Tot în timpul acestei vizite și AAA. a fost plecat, dar cei doi nu au fost plecați împreună. De la AAA. am înțeles că ar trebui să fie incendiate și niște spații comerciale. În timp ce treceam cu mașina, ne-a și arătat spațiile comerciale care trebuiau incendiate.

În timp ce ne aflam la Galeriile Mall, la revenirea pentru a-i lua pe ei trei, am aflat că acel pachet pe care îl primise E. era pus în poșeta lui U.

În drumul spre Târgu Ocna, pachetul a rămas în poșeta prietenei lui E. Nu mai știu dacă s-a discutat în mașină, în drum spre întoarcere, sau înainte, dar știu că s-au purtat discuții că acea bombă trebuie amplasată sub o mașină. La întoarcere le-am lăsat pe prietenele noastre, după care am mers la un bar. De la bar am plecat cu E., l-am dus pe acesta cu mașina mea acasă, iar eu am plecat la locuința mea. La despărțire inculpatul E. a uitat pachetul la mine, pe bancheta din spatele mașinii. Acel pachet cu explozibil a stat la mine 2 - 3 zile. Văzând acel pachet, mi-am dat seama că era același pe care îl luasem eu din podul casei inculpatului C. La mine acasă am pus pachetul sub pat, a fost găsit de soția mea, am avut discuții cu aceasta și după aceea l-am sunat pe E. să ia pachetul. Ulterior pachetul i l-am dat eu inculpatului C. Nu mai cunosc alte amănunte. Nu am văzut ca inculpatul C. să primească ceva de la inculpatul B. cu ocazia întâlnirilor la care am asistat și eu. Așa cum am arătat, C. a discutat cu ocazia deplasărilor cu B., dar nu cunosc dacă E. urma să monteze materialul explozibil sub mașina părții vătămate din proprie inițiativă, sau la solicitarea unei alte persoane. Acel pachet de care vorbeam avea atașate două fire și determinat de acest lucru, am dedus că ar fi material explozibil. Cu privire la materialul explozibil, era pus într-un pet de 0,5 litri, din plastic, avea atașate două fire, sticla era ambalată cu niște scotch de culoare maro, atât prima dată, când am dus-o la Piatra-Neamț, cât și în momentul în care ne-am întors cu E. de la pensiune. Nu l-am cunoscut pe inculpatul A. și nu am auzit nici o discuție care să aibă legătură cu cauza dedusă judecății.”

Date fiind contradicțiile dintre declarațiile celor doi, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. proc. pen., Curtea a procedat la efectuarea confruntării acestora.

Așa cum este cunoscut, aprecierea probelor se înfățișează ca rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective, un rol deosebit în această operă de evaluare și estimare a realității (realitate exprimată prin probe) revenind convingerii organelor judiciare și conștiinței lor juridice. Convingerea organelor judiciare apare ca rezultat al unui proces psihic prin care elementele de ordin obiectiv (probele) dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, existența sau inexistența vinovăției făptuitorului etc.

În elaborarea noțiunii de convingere, în dreptul nostru se pornește de la concepția filosofică potrivit căreia lumea poate fi cunoscută, în opoziție cu alte opinii, care, în elaborarea conceptului de convingere, pornesc de la concepții filosofice agnostice, potrivit cărora lumea este incognoscibilă, această teză transferată în procesul judiciar predând pentru justificarea imposibilității cunoașterii adevărului.

În dreptul nostru funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare dinainte stabilită (art. 63 alin. (2) din vechiul C. proc. pen. și art. 103 alin. (2) din noul C. proc. pen.). Potrivit acestor dispoziții, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală și de către instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducându-se după conștiința lor.

În conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.

Probele nu au o valoare prestabilită, valoarea lor probantă nu depinde după cum au fost administrate în fața instanței sau în faza de urmărire penală.

Toate probele au o valoare probantă egală, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate.

Instanța de fond, având în vedere aspectele prezentate cu privire la valoarea probelor, precum și faptul că declarațiile inculpaților: B., E. și D. și cele ale martorilor: T., V., AA., X. și S., date în instanță nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care au fost analizate de instanță și care vor fi enumerate mai jos, va lua în considerare declarațiile date de aceștia în cursul urmării penale, când amintirea celor întâmplate era mai exactă în memoria acestora și nu erau influențați de inculpații A. și B. și de celelalte persoane din familiile sau anturajul acestora și, pe cale consecință, le va înlătura pe cele date în instanță.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații: A., B., C. și D., instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații A., B., C. și D. au fost trimiși în judecată după cum urmează:

1. A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unei grupări infracționale, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a organizat o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționa eliminarea părții vătămate G., a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acestuia;

c) instigare la distrugere, prevăzută art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a solicita inculpatului B. să arunce în aer autoturismul părții vătămate G.;

d) instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că i-a solicitat inculpatului B. să-i suprime viața părții vătămate G. și;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a procurat și pus la dispoziție coinculpaților un dispozitiv exploziv improvizat pentru a fi folosit la suprimarea vieții părții vătămate G., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

2. B., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unei grupări infracționale, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a organizat o asociere infracțională, la sugestia lui A., având ca scop suprimarea vieții lui G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) instigare la distrugere, prevăzută art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a solicitat coinculpaților să arunce în aer autoturismul părții vătămate G.;

d) instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că solicitat coinculpaților să-i suprime viața părții vătămate G., prin montarea unui dispozitiv exploziv sub autoturism; e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut și a pus la dispoziție coinculpaților un dispozitiv exploziv improvizat pentru a fi folosit la suprimarea vieții părții vătămate G., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

3. C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că de a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv ce ar fi condus la distrugerea acestuia;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 -art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G.;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut în vederea instalării sub mașina părții vătămate G. a unui dispozitiv exploziv improvizat;

f) deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta constând în aceea că a deținut, fără drept, cantitatea de 175 grame Cannabis, în vederea consumului propriu și;

g) introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta constând în aceea că a introdus în țară, fără drept, cantitatea de 175 grame Canabis, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 și;

4. D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) aderare la o asociere infracțională, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, fapta constând în aceea că a aderat la o asociere infracțională, având ca scop suprimarea vieții părții vătămate G.;

b) acte de terorism, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, fapta constând în aceea că a intenționat eliminarea părții vătămate G. și a altor persoane aflate întâmplător în zonă, prin instalarea unui dispozitiv exploziv sub autoturismul acesteia;

c) tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv care ar fi condus la distrugerea acestuia ;

d) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G. și;

e) nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că a deținut, în vederea instalării sub mașina părții vătămate G. a unui dispozitiv exploziv improvizat.

În primul rând, în raport de situația de fapt prezentată mai sus, așa cum rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței este în parte greșită, după cum urmează:

Față de faptul că infracțiunile de distrugere prin explozie și omor calificat au rămas în faza de tentativă, în mod greșit s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B. pentru instigare la distrugere, prevăzută art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, impunându-se reținerea pentru cele două infracțiuni și a dispozițiilor din Legea nr. 535/2004, respectiv, art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 32 alin. (1) lit. a).

Totodată, s-a apreciat că fapta celor doi inculpați de a constitui, de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism, fapta de a se asocia, de a adera sau a sprijini, sub orice formă, a unei astfel de asocieri întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar nu ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În fine, pentru infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, instanța de fond a apreciat că se impunea reținerea și a dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 535/2004.

Aspectele menționate mai sus sunt valabile și pentru inculpații C. și D.

Suplimentar, s-a reținut inculpații C. și D. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la distrugere, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că de a acceptat să monteze sub autoturismul părții vătămate G. un dispozitiv exploziv ce ar fi condus la distrugerea acestuia și tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969, raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, fapta constând în aceea că au acceptat să monteze sub autoturismul persoanei vizate a unui dispozitiv exploziv cu intenția de a-i suprima viața părții vătămate G.

Însă din situația de fapt, așa cum este relevată de probele administrate, instanța de fond a apreciat că rezultă cu evidență că participația acestora a îmbrăcat forma complicității.

De asemenea, instanța de fond a notat că din momentul trimiterii în judecată a celor patru inculpați și până la judecarea cauzei, au intrat în vigoare, la data de 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României, precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, lege prin care au fost modificate și completate mai multe legi penale speciale, printre care și Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2000.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, instanța de fond a verificat care dintre cele două legi, Codul penal de la 1969, Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2000, sub imperiul cărui inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății și noul C. pen. și cele două legi penale speciale menționate mai sus, intrate ulterior în vigoare, sunt mai favorabile, dând, astfel, eficiență dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principului „aplicării legii penale mai favorabile”.

Din compararea dispozițiilor legale menționate mai sus, s-a constatat că legile penale mai favorabile sunt noul C. pen., respectiv Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, intrate în vigoare la 1 februarie 2014, mai puțin în ceea ce privește infracțiunea de instigare la tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat, condiții în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., text potrivit căruia: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat,instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche, iar nu legea nouă, pentru următoarele considerente:

Pedeapsa prevăzută de legea veche pentru aceste infracțiuni, dar în formă consumată era închisoarea de la 15 - 25 de ani și interzicerea drepturilor, al cărui maxim se majora în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu 5 ani, deci pedeapsa era de la 15 - 30 de ani și interzicerea unor drepturi. Această infracțiune rămânând în forma tentativei, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen. de la 1969, pedeapsa era de la 7 ani și 6 luni, la 15 ani închisoare.

Pentru instigare, respectiv, tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 188 alin. (2) - art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cu art. 77 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen., pedeapsa era detenție pe viață, sau închisoare de la 15 - 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Deoarece această infracțiune a rămas în forma tentativei, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Noul C. pen., pedepsele care se pot aplica sunt următoarele:

a) dacă instanța s-ar orienta spre detențiunea pe viață, potrivit art. 33 alin. (2) din noul C. pen., pedeapsa principală este închisoarea de la 10 la 20 de ani, dar aceste limite speciale se majorează, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu 1/3, deci pedeapsa principală ar fi de la 13 ani și 4 luni închisoare, la 26 și 8 luni închisoare;

b) dacă instanța s-ar orienta la pedeapsa închisorii, pedeapsa principală este de la 15 - 25 ani și interzicerea unor drepturi, fiind tentativă, potrivit art. 33 alin. (2) din Noul C. pen., pedeapsa principală este de 7 ani și 6 luni închisoare, la 12 ani și 6 luni închisoare, dar aceste limite speciale se majorează, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu 1/3, deci pedeapsa ar fi de la 10 ani închisoare, la 16 ani și 8 luni închisoare.

Din compararea limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală veche și legea penală nouă, s-a constatat, așa cum s-a arătat mai sus, că legea penal mai favorabilă pentru infracțiunile de instigare tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat, este legea penală veche.

În consecință, pentru aspectele prezentate mai sus, prima instanță, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei patru inculpați, respectiv, a procedat la recalificarea acestora, după cum urmează:

1. Pentru inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 25, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

2. Pentru inculpatul B., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 25, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

3. Pentru inculpatul C., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 20, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969, art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

4. Pentru inculpatul D., din infracțiunile prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și e) C. pen. de la 1969, art. 20, raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. de la 1969 și de art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, în infracțiunile prevăzute de: art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, totul cu art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

Inculpații au susținut, prin avocați, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 535/2004.

Din examinarea situației de fapt, dar și a conținutului noțiunii de terorism, astfel cum rezultă din Legea nr. 535/2004, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 35 alin. (1), 32 alin. (1) lit. a), 32 alin. (1) lit. c) și art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, desigur pentru ultimele trei și cu incriminarea referitoare la instigare la tentativă la omor calificat, tentativă la omor calificat, sau complicitate la tentativă la omor calificat, după caz, la fel și pentru infracțiunea de distrugere prin explozie și la cele referitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive.

Pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații: A., B., C. și D., cu forma de vinovăție prevăzută de lege, așa încât a dispus condamnarea acestora.

În ceea ce privește stabilirea duratei, ori a cuantumului pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv, gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorilor, aspecte care au fost evaluate după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și contribuția și gradul de participare al fiecărui inculpat la conceperea și punerea în practică a comiterii infracțiunilor pentru care sunt judecați;

În ceea ce privește gravitatea infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a evidențiat că inculpații sunt judecați pentru infracțiuni deosebit de grave, urmările acestora, respectiv uciderea părții vătămate și a membrilor familiei acesteia, precum și locatarilor din blocurile în care locuiau aceștia și chiar din blocurile vecine, precum și trecători ocazionali care s-ar fi aflat în zonă în momentul deflagrației, nu s-au produs doar datorită intervenției prompte și calificate a serviciilor speciale și a organelor de cercetare penale.

Terorismul înseamnă violență premeditată, îndreptată împotriva unor ținte necombatante, făptuită de grupuri sau agenți clandestini, menită să influențeze un public. Principala caracteristică a terorismului este intimidarea prin violență, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzând răpirea de persoane, asasinatul, producerea de explozii etc., așa cum este cazul speței de față, în care inculpații au ales să suprime viața unei persoane, ori a mai multora, victime colaterale, într-o manieră în care să intimideze să producă distrugerea unor bunuri materiale importante și să producă în rândul opiniei publice un puternic ecou.

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru obținerea unor obiective individuale sau de grup. El se bazează pe acte de violență spectaculară, care au ca obiectiv acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale ori imaginare. În accepțiunea inculpaților actul de violență avea ca scop și transmiterea unui mesaj ferm către persoanele din anturajul părții vătămate, cât și către populația civilă, neimplicată în acest conflict, din care să rezulte că ei controlează orașul și vor acționa în mod similar față de orice persoană cu care sunt în conflict sau care nu le recunosc supremația. Finalizarea activităților infracționale, respectiv suprimarea vieții părții vătămate, ar fi creat un puternic impact psihologic asupra populației și ar fi creat o stare de insecuritate în rândul acesteia.

Față de aceste considerente teoretice, instanța de fond a constatat că activitățile desfășurate de către A. și ceilalți inculpați se circumscriu terorismului simbolic, în care victima ce trebuie eliminată reprezintă un simbol pentru partea adversă și, prin a cărei eliminare, se obține un avantaj la nivelul comunității locale.

Totodată, instanța de fond a apreciat că din probele administrate, față și de acțiunile anterioare deosebit de violente, în care fusese ucis prin împușcare OO., fratele părții vătămate, tentativele de omor prezentate în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri, locuitorii municipiului Piatra-Neamț trăiau un sentiment de frică, considerând că oricând pot fi victimele nevinovate ale unor acte de răzbunare dintre clanurile rivale, dispuse la orice pentru a-și asigura supremația în oraș.

Așa cum rezultă din însăși declarația inculpatului E. dosar urmărire penală, inculpații cunoșteau în mod concret consecințele faptelor lor, în sensul că prin declanșarea dispozitivului explozibil s-ar fi produs un adevărat carnagiu, în care și-ar fi pierdut viața nu numai partea vătămată și ceilalți membri ai familia sale, ci și numeroase persoane absolut nevinovate și s-ar fi distrus multe bunuri, atât imobile, cât și mobile.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpatul B. instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a constatat că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ prevăzute de Codul penal, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea textului, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere este obligatoriu ca instanța să țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.

De asemenea, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și probele în circumstanțiere administrate la cererea inculpaților, după cum urmează: actele medicale și declarația martorilor AA. și II., pentru inculpatul A., înscrisurile de la dosar instanță pentru inculpatul B., declarațiile martorilor W., O. pentru inculpatul D. și înscrisurile pentru inculpatul C.

Având în vedere gradul deosebit de pericol al infracțiunilor săvârșite, numărul mare al infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a constatat că faptele comise de cei patru inculpați au o asemenea gravitate, încât devine inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei și persoanele inculpatului, pedeapsă care nu-și mai atinge scopul preventiv-educativ.

În raport cu situația de fapt descrisă și cu aspectele prezentate referitoare la criteriile de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a dispus următoarele:

1. Condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni, după cum urmează:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

d) art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 1 lit. a) - d) și a pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 664 din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Onești, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 665/2013, din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 12 (doisprezece) ani închisoare, care, dat fiind numărul mare a infracțiunilor săvârșite și perseverența infracțională, pentru ca pedeapsa principală rezultantă să-și atingă scopul preventiv-educativ, a fost sporită cu 3 (trei) ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

2. Condamnarea inculpatului B. pentru săvârșirea următoarele infracțiuni, după cum urmează:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1)din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 18 din Legea nr. 508/2004, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 3 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. de la 1969, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

d) art. 32 alin. (1) lit. o din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului de la pct. 2 lit. a) - d), în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 8 (opt) ani închisoare, care, dat fiind numărul mare a infracțiunilor săvârșite, pentru ca pedeapsa principală rezultantă să-și atingă scopul preventiv-educativ, a fost sporită cu 2 (doi) ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

3. Condamnarea inculpatului C. pentru săvârșirea următoarele infracțiuni, după cum urmează:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 48 alin. (1) și art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

d) art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

e) deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

f) introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, la pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 3 lit. a) - f), în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 10 (zece) ani închisoare, care, dat fiind numărul mare a infracțiunilor săvârșite, pentru ca pedeapsa principală rezultantă să-și atingă scopul preventiv-educativ, a fost sporită cu 2 (doi) ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o durată de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

4. Condamnarea inculpatului D. pentru săvârșirea următoarele infracțiuni, după cum urmează:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la pedeapsa principală de 6 (șase)ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004, nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 26, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 48 alin. (1) și art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

d) art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 4 lit. a) - d), în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 8 (opt) ani închisoare, pe care, pentru ca pedeapsa principală rezultantă să-și atingă scopul preventiv-educativ, a fost sporită cu 1 (un) an închisoare, rezultând o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Au fost aplicate pentru fiecare inculpat dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, iar nu cele ale art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., deoarece, instanța de fond a apreciat că, în mod evident, legea mai favorabilă este Codul penal de la 1969.

Referitor la individualizarea pedepselor principale rezultante, sub aspectul modalității de executare, instanța de fond a constatat că scopul pedepselor principale rezultante care au fost aplicate celor patru inculpați poate fi realizat doar prin executarea acestora în regim privativ de libertate având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe care s-ar fi produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii, având în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea legii mai favorabile, respectiv noul C. pen.

Având în vedere și situația de fapt reținută starea conflictuală, predispoziția continuării planului infracțional de suprimare a vieții părții vătămate și a celorlalți membri ai familiei acesteia, instanța de fond a aplicat inculpaților A. și B., atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A., B., C. și D.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a dedus din pedepsele principale rezultante aplicate celor patru inculpați perioadele executate prin reținere și arest preventiv.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vătămată G. a precizat că deși a suferit un prejudiciu material prin avarii la autovehicul în momentul dezamorsării dispozitivului explozibil, nu se constituie parte civilă.

În schimb partea vătămată a declarat că înțelege să se constituie parte civilă pentru soția sa J. și fiii săi minori H. și I. cu suma de 50.000 euro, cu titlul de daune morale.

Așadar, G. s-a constituit parte civilă în numele celor doi copii minori ai săi, H. și I.

Având în vedere că cei doi copii sunt lipsiți de capacitate de exercițiu, instanța de fond a apreciat că în mod corect a fost exercitată acțiunea civilă pentru daunele morale de tatăl acestora.

Referitor la fondul cererii de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile cu titlul de daune morale pentru cele doi minori, instanța de fond a reținut următoarele:

Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:

a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).

În cauza dedusă judecății nu se poate pune în discuție decât pierderea efectiv suferită (damnum emergens).

În ceea ce privește răspunderea inculpatului pentru prejudiciul moral și material produs aceasta, nu poate fi decât delictuală, izvorul acesteia fiind în speță infracțiunea comisă de acesta.

Prin urmare răspunderea civilă a inculpatului este guvernată de principiul înscris în art. 1385 alin. (1) C. civ., conform căruia: „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.”

Astfel, așa cum se arăta și mai sus, legea civilă, condiționează tragerea la răspundere civilă delictuală de îndeplinirea următoarelor condiții: existența faptei cauzatoare de prejudicii care în cauzele penale este infracțiunea dedusă judecății, vinovăția inculpatului sau a inculpaților, producerea unui prejudiciu cert, real, efectiv, existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Așa cum este cunoscut, în ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.

De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.

Însă, în cauză, pentru dovedirea acțiunii civile partea vătămată G., reprezentatul legal al celor doi minori, a solicitat audiere martorei BB. și a depus înscrisuri.

Din depoziția martorei BB. rezultă după atacul cu bombă care face obiectul prezentei cauze familia părții vătămate a fost foarte afectată, dar cu deosebire cei doi copii, care au conștientizat cele întâmplate și erau foarte sperați, le era frică să mai iasă din casă, nu mai mergeau la pregătirea școlară, fiind necesară consilierea de către un psiholog

Prin Fișa de evaluare psihologică se concluzionează că minorul suferă de stare depresivă reactivă, pavor nocturn și coșmaruri în contextul psihotraumei familiale și s-a recomandat psihoterapie individuală și de familie.

Din coroborarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, instanța de fond a concluzionat că în mod cert cei doi minori au suferit un prejudiciu moral, a cărui reparare cade în sarcina celor șase inculpați vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Pentru aceste considerente, în baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen., cu art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 1385 și art. 1391 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată G. și în consecință, au fost obligați inculpați A., B., C., D., E. și F., în solidar, să plătească părții vătămate G., suma de câte 25.000 RON, cu titlul de daune morale pentru minorii H. și I., fii minori, fără capacitate de exercițiu, ai părții vătămate.

G. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata unor despăgubiri civile cu titlul de daune morale și pentru soția sa J.

Printre condițiile cerute de lege pentru a fi parte într-o acțiune civilă, este și aceea a calității procesuale.

Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) este a doua condiție care trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces.

În conformitate cu dispozițiile art. 36 teza I C. proc. civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”

Deci calitatea procesuală se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului (părții civile în procesul penal) și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, tot astfel, între persoana pârâtului (inculpatului în procesul penal) și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

Desigur că în cauza dedusă judecății s-a pus în discuție doar calitatea procesuală activă a numitului G., cu privire, la cererea de obligare a inculpaților la despăgubiri civile cu titlul de daune morale pentru soția sa J.

Deosebirea dintre capacitatea procesuală și calitatea procesuală constă în aceea că, pe când capacitatea procesuală se determină în general sau pentru anumită categorie de persoane, potrivit normelor de drept comun, calitatea procesuală privește posibilitatea unei persoane de a lua parte, ca reclamant (parte vătămată, respectiv parte civilă în procesul penal) la un anumit proces, la speță și ea se determină în raport cu litigiul concret care se judecă prin îndeplinirea unor condiții particulare și de aceea părțile trebuie să-și legitimeze dreptul lor de a sta în instanță.

Ori, în cauza dedusă judecății, în lipsa unui mandat din partea soției, G. nu putea exercita acțiunea civilă în numele soției sale, condiții în care, constatându-se că cel care a exercitat acțiunea civilă nu este titularul dreptului litigios, situație analogă cu cea a lipsei de drept, acțiunea fiind făcută de o persoană fără calitate, Curtea a respins cererea formulată de partea vătămată G. de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile, cu titlul de daune morale, pentru soția sa.

S-a luat act că partea vătămată G. nu s-a constituit, în nume propriu, parte civilă în cauză.

În baza art. 108 lit. d), cu art. 112 lit. a), b) și f) și art. 1121 alin. (1) lit. f) și i) din Legea nr. 286/2009, respectiv, art. 16 din Legea 143/2000 republicată, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

a) dispozitivul explozibil improvizat, cu o masă rămasă în urma analizelor de laborator, de 480 grame net, compus din: încărcătură de bază constituit din amestec de substanțe organice și anorganice, respectiv, substanță explozivă pe bază de nitroglicerină și azotat de amoniu și rumeguș ca agent de afânare a amestecului, toate introduse într-un fragment de recipient tip PET, precum și ambalajele acesteia, capsă detonantă la care sunt atașați doi conductori electrici de culoare verde și alb, în lungime de 30, respectiv, 60 cm, carcasă comutator, fragment bandă adezivă, un bec, ancoră metalică cu trei brațe, de care este atașat un șnur textil de culoare albă, în lungime de aproximativ 30 cm, o pereche mănuși chirurgicale, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Combatere a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, așa cum rezultă din adresa nr. 1 D/P/2013 din data de 21 octombrie 2013.

b) cantitatea de 145,4 grame cannabis (144,9 grame rămase după efectuarea determinărilor fizico-chimice și 5,0 grame - contraprobă), bunuri predate de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Combatere a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Cazier Judiciar și Evidență Operativă - Camera de Corpuri Delicte, cu adresa nr. 1 D/P/2013 din data de 13 august 2013, respectiv Dovada Seria H nr. ... din data de 14 august 2013.

c) a sumei de 5.405 euro și a sumei de 21 dolari, de la A., sume depuse la Banca Comercială - Sucursala Neamț, cu ordinul de încasare numerar nr. X1 din data de 25 noiembrie 2013, copie ordin și, respectiv, cu ordinul de încasare numerar nr. X2 din data de 25 noiembrie 2013 copie ordin.

A fost menținută măsura indisponibilizării, în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării a sumei de 21 dolari și 5.405 euro, sume ridicate de la inculpatul A. și consemnate de la Banca Comercială-Sucursala Neamț, cu ordinul de încasare numerar nr. X2 din data de 25 noiembrie 2013, respectiv, ordinul de încasare numerar nr. X1 din data de 25 noiembrie 2013.

În cursul urmăririi penale, organele de cercetare penală au ridicat de la inculpatul E. două telefoane mobile.

În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cu art. 255 C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea formulată de inculpatul E. de restituire bunuri și a dispus restituirea către acesta a unui telefon marca „__”, de culoare neagră, și acumulatorul detașat de aparat și a unui telefon mobil culoare negru cu alb, marca __, într-o husă de culoare neagră, cu acumulator detașat din aparat, sub condiția păstrării acestor bunuri până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal.

În temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A., B., C. și D., în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. x/32/2013, au declarat apel, în termen legal, inculpații A., B., C. și D., precum și partea civilă G.

Prin motivele scrise de apel, inculpatul A., prin apărător ales, a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că sentința nu este motivată fiind o redare a rechizitoriului „ într-o compilație ideatică cu transcrieri ale depozițiilor persoanelor audiate în instanță”, lipsind interpretarea probatoriului și modul cum instanța de fond a justificat cuantumul pedepsei aplicate. Totodată, a fost învederată „lipsa de interes în aflarea adevărului prin înlăturarea nejustificată a cererilor în probațiune și utilizarea opiniilor personale ale organelor de anchetă și aprecierile proprii ale magistratului judecător, ce au substituit în mod nelegal lucrări tehnico- științifice ce trebuiau a fi avute în vedere ca probatoriu în soluționarea cauzei”.

Prin concluziile scrise, dar și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul A., prin apărători aleși, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, a fost criticată motivarea sentinței apelate arătându-se că instanța de fond nu a cenzurat actul de sesizare a instanței, preluând în motivare, în totalitate, conținutul rechizitoriului și fără a administra probe, i-a aplicat o pedeapsă.

În concret, a susținut că prin apelul efectuat la 112 nu s-a reținut implicarea lui A. în amplasarea unei bombe sub mașina părții vătămate.

Totodată, a arătat că acuzațiile ce i-au fost aduse se fundamentează pe declarația coinculpatului B., care la o lună de la momentul reținerii sale a precizat că inculpatul A. i-a impus modalitatea săvârșirii faptelor, iar depozițiile acestuia, în ceea ce privește implicarea inculpatului A., au fost oscilante de-a lungul cercetării penale.

Sub aspect probator a menționat că nu există certitudinea că acel recipient cu substanțe explozive, care este descris în depozițiile succesive ale lui B. ca o butelie tub ori ca un pachet, a provenit de la A.

Cu privire la întâlnirile cu B., a învederat că acesta a fost oscilant în declarații avansând inițial ideea că discuțiile s-au purtat în spatele sălii de sport între dealuri, pentru ca ulterior, să susțină că discuția s-a purtat la dânsul în curte, unde gardurile sunt înalte de peste 2 m, iar casa este izolată și nimeni nu poate să vadă sau să audă o discuție purtată în interior.

Totodată, B. a relatat că s-au întâlnit în repetate rânduri într-o perioadă în care, urmare unui incident, a fost imobilizat în aparat ghipsat, fiind în imposibilitate de a se mișca, aspect susținut de actele medicale, dar și de procesele-verbale de supraveghere efectuate de către organele de poliție în perioada respectivă. Or, dacă a luat decizia de a-i suprima viața lui ... după atentatul armat din Vitan din 26 noiembrie 2012, înseamnă că tot atunci a decis să se deplaseze în Piatra-Neamț să ia legătura cu B., reținându-se că pretinsele întâlniri dintre cei doi, ar fi avut loc în perioada 26 - 27 noiembrie 2012 (după incidentul armat din Vitan), și în 30 noiembrie 2012, însă B. a afirmat că la sfârșitul lunii noiembrie a plecat cu familia la muncă în Italia.

Or, referitor la prima pretinsă întâlnire din perioada 27 noiembrie 2012 - 30 noiembrie 2012 dintre A. și B., după cum rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice, în această perioadă, A., de la postul de telefonie mobilă cu nr. 0748/xxxx a avut următoarele convorbiri:

27 noiembrie 2012 - A. este contactat de K. A. este localizat în Mun. București.

28 noiembrie 2012 - A. este contactat de L. A. este localizat în sat Călimănești, nr. 132A, Mărășești Vrancea (A. s-a deplasat la Onești, jud. Bacău unde la data de 29 noiembrie 2012 a fost prezent în fata Judecătoriei Onești, Dosar nr. .../279/2012).

28 noiembrie 2012 - A. o contactează pe L. A. este localizat în Onești, jud. Bacău.

29 noiembrie 2012 (ora 09.58.49) - A. este contactat de L. A. este localizat în Onești, jud. Bacău.

(ora 11.28.52) - A. este contactat de L. A. este localizat în Adjud (A. s-a deplasat de la Judecătoria Onești către domiciliul acestuia, respectiv către București).

Relațiile oferite de operatorul de telefonie mobilă demontează afirmațiile martorilor în sensul că nu folosea telefonul mobil pentru a nu fi localizat.

În consecință, concluzia care se desprinde din probele aflate la dosar, este aceea că declarația inculpatului B. și susținerea organelor judiciare referitoare la faptul că în luna noiembrie 2012, inculpatul A. s-a deplasat în Mun. Piatra-Neamț sunt lipsite de suport probator, nefiind reale.

Pe de altă parte, inculpatul A. nu ar fi avut niciun motiv să se întâlnească cu inc. B. la începutul sau la mijlocul lunii noiembrie 2012 și nici „să caute persoane care să-l omoare pe G." (așa cum susține martorul cu identitate protejată M.), aceasta deoarece ar contrazice întreaga argumentație a Parchetului conform căreia A. a luat hotărârea de a-l omorî pe G. în urma atentatului eșuat din Vitan (deci după data de 26 noiembrie 2012).

Referitor la cea de-a doua pretinsă întâlnire, ce ar fi avut loc în prima jumătate a lunii decembrie 2012 dintre B. și A., apărarea a susținut că aceasta nu a avut loc în perioada menționată, întrucât după cum se poate observa din relațiile trimise de operatorul de telefonie mobilă Orange, în luna decembrie 2012, mai exact până la data de 23 decembrie 2012, rezultă fără dubiu faptul că A. este localizat în Mun. București și nu s-a deplasat în nici una din zile în Piatra-Neamț.

De asemenea, inexistența celei de-a doua întâlniri din luna decembrie se coroborează și cu declarația martorului K. care a afirmat că, „cu excepția acestui drum la B. acasă (cel din data de 24 decembrie 2012 - subl. ns. AH), eu nu l-am mai dus pe A. pe raza com. Alexandru cel Bun".

Această situație de fapt se coroborează și cu declarația dată de B. în fața înaltei Curți în care acesta precizează că „de altfel, A. venea mereu însoțit de o persoană care îl aștepta în mașină".

Declarația acestui martor se coroborează cu localizarea celulei postului telefonic utilizat de A. și infirmă declarația din 4 martie 2013 a lui B. în care acesta afirma că „în luna decembrie 2012 A. a mai fost odată la mine acasă, tot cu K., și am discutat despre bombă".

Cu privire la întâlnirea din 24 decembrie 2012 s-a susținut că, în contradicție cu probele administrate, Parchetul a încercat să inducă ideea că A. ar fi intenționat încă de la bun început să se întâlnească cu B. însă, conform declarației martorului K., inculpatul A. a luat hotărârea de a se întâlni cu B. doar în momentul în care l-a văzut pe fiul acestuia și care îi spusese că și tatăl lui dorește să-l vadă. Cu privire la conținutul discuțiilor purtate la acea întâlnire între inculpații A. și B. s-a susținut că au vizat, exclusiv, problemele de sănătate ale lui A.

Din datele trimise de operatorul de telefonie mobilă privind convorbirile telefonice ale inc. A. rezultă că inculpatul vorbea zilnic la telefon și, în niciun caz se ferea pentru a nu fi localizat, aspect care nu rezultă dintr-o altă probă. De asemenea, nu rezultă din nicio probă că pentru convorbiri cu persoane din anturaj și pentru a nu fi localizat, inculpatul folosea telefonul concubinei sale, L. sau că în momentul în care pleca de acasă, inculpatul A. nu avea asupra sa telefonul mobil.

Totodată, este eronată susținerea că în perioada anterioară atentatului inculpatul A. nu l-a contactat telefonic pe B. în ideea de a nu se face legătura dintre el și atentat întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că inc. A. și inc. B. au vorbit vreodată la telefon, iar întâlnirile dintre aceștia erau extrem de rare.

Din nicio probă aflată la dosar, atât cele strânse în cursul urmăririi penale, cât și cele administrate în faza cercetării judecătorești nu demonstrează nici măcar presupunerea rezonabilă că inculpatul A. i-a pus la dispoziție inculpatul B. dispozitivul exploziv.

Astfel nicio declarație de martor, interceptare telefonică sau alt mijloc de probă nu confirmă în absența oricărui dubiu că A. i-ar fi pus la dispoziție acel dispozitiv, în condițiile în care așa zisul intermediar nu a fost descoperit și în condițiile în care profile genetice ADN aparțin altor persoane, iar susținerile inițiale ale inculpatul B. sunt lipsite de suport probator.

De asemenea, B. a relatat că primise cu împrumut o sumă de bani în aceeași perioadă în care a fost imobilizat în aparat ghipsat și pentru că a fost în imposibilitate de a-i restitui, în schimbul datoriei i-ar fi impus să săvârșească fapte antisociale, or, această afirmație nu are suport probator, întrucât nu s-a dovedit întâlnirea dintre ei, solicitarea de restituire a sumei și nici remiterea acesteia, care, astfel, sunt simple afirmații pro causa.

Inculpatul A. a susținut că s-a încercat să se inducă instanței, ideea existenței unei stări de temere, de constrângere, de agresivitate constantă, fizică și morală față de B., în contextul în care niciuna din aceste afirmații nu este susținută de probe. De altfel, nici pretinsele amenințări exercitate în mediul penitenciar nu sunt probate, în condițiile în care nu a avut contact cu restul deținuților fiind încarcerat în penitenciar într-un sistem de semi-izolare, iar întâlnirile sporadice cu ceilalți deținuți în perimetrul de plimbare a penitenciarului se făceau doar în prezența lucrătorilor penitenciarului.

Totodată, a învederat că martorii audiați au susținut că el este autorul moral al tentativei de omor prin explozie față de familia .... și cunosc acest lucru din auzite, însă nimeni nu susține cu certitudine că A. este autorul unei astfel de conspirații.

Martora cu identitate protejată P. nu a făcut nicio referire la inculpatul A., aceasta a susținut că îi cunoaște doar pe inculpații C. și F., iar pe B. din vedere și că în jurul revelionului din anul 2012 ar fi auzit de la cei dintâi că ar urma ca aceștia să monteze un dispozitiv exploziv sub o mașină. Nu cunoaște însă a cui era inițiativa și nici de la cine provenea dispozitivul.

Martorul cu identitate protejată R. a relatat că dușmănia dintre frații .... și A. s-a accentuat în timp, inculpatul A. a fost împușcat, iar acesta la rândul lui, prin persoane interpuse, a incendiat spații și mașini ale familiei ...., pentru ca în continuare să precizeze că de fapt această pretinsă implicare a lui A. în astfel de fapte sunt doar zvonuri. Ca atare, declarațiile acestuia apar nesincere, nefiind concludente pentru probarea infracțiunilor presupus a fi săvârșite de A.

Martora cu identitate protejată Q., nu a depus jurământul în calitate de martor, în temeiul art. 102 alin. (2) C. proc. pen., prin urmare s-a solicitat excluderea acestui mijloc de probă. În condițiile în care solicitarea de excludere va fi respinsă, s-a învederat că unele afirmații ale martorei nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

Astfel, în ceea ce privește afirmația martorei „Pentru că OO. nu a vrut să-i restituie banii, inculpatul A. a început să-i incendieze, printre altele, un hotel, mai multe mașini ale familiei ....", aceasta are un caracter mincinos, având în vedere că inculpatul nu a fost niciodată urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere a vreunui hotel sau autoturism aparținând lui OO.

Referitor la declarația martorei conform căreia: „după incendierea unui hotel al lui ..., inculpatul A. se afla într-o pensiune și acesta afirma că vrea să vadă cum s-a prăjit hotelul lui ...." și această afirmație are un caracter mincinos deoarece martora nu a fost niciodată în prezența inculpatului la vreo pensiune și, pe cale de consecință nu putea să îl audă făcând o asemenea declarație.

Cu privire la afirmația martorei conform căreia: „Nu numai eu ci și alte persoane am auzit discuțiile purtate de inculpatul A. cu AA., primul cerându-i celuilalt să caute un om din Rep. Moldova și material explozibil pentru a-l lichida pe ..." și această afirmație are un caracter mincinos, având în vedere că persoana la care făptuitoarea se referea, respectiv AA., a fost audiat în calitate de martor în faza de cercetare judecătorească, atestând faptul că inculpatul nu a purtat niciodată vreo discuție de genul celei la care martora a făcut referire.

Martora a susținut că nu se află în relații de dușmănie cu inculpatul, nefiind niciodată anchetată în vreun dosar în care acesta a avut calitatea de parte vătămată. Cu privire la acest aspect, cu ocazia formulării unei plângeri penale împotriva acestui martor, am solicitat organelor de urmărire penală să verifice dacă împotriva acesteia s-a pus în mișcare acțiunea penală în vreunul dintre dosarele: 714/P/2011, 150/P/2011 și 603/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. Totodată, astfel cum rezultă din Adresa nr. 8359/P/2013, în prezent, martora Q. este „cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă".

Martorul cu identitate protejată M. a declarat că știe „că inculpatul A. caută persoane în lumea interlopa care sa dea foc la casa și mașina lui ... și care sa execute omorul" și că i-a „văzut pe cei doi inculpați, A. și B., inclusiv în toamna și iarna lui 2012. "în __". În ceea ce privește prima afirmație, aceasta are caracter nereal deoarece martorul nu putea ști, astfel cum acesta a declarat, faptul ca inculpatul căuta persoane care să comită fapte penale, în condițiile în care chiar rechizitoriul reține că A. era o persoană foarte „atentă". Or, în atare condiții este greu de crezut, în absența unor alte probe, că A. își exprima public presupusele intenții cu caracter penal. Referitor la cea de-a doua afirmație martorului, menționez faptul ca inculpatul nu a fost în ultimii 7 ani, în nicio împrejurare în barul __ din Mun. Piatra-Neamț. Acest fapt a fost confirmat și de martorul X. - administrator al acestui local care, cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată a declarat că inculpatul A. nu a fost în barul __ din Piatra-Neamț. Totodată, a precizat că și împotriva acestui martor am formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

De asemenea, apărătorul inculpatului A. a mai învederat că în faza de urmărire penală, a solicitat să fie încunoștințat despre efectuarea tuturor actelor de urmărire penală și cu toate acestea, în pofida acestei solicitări, audierea martorilor Z., T. s-a făcut fără a se face dovada încunoștințării cu privire la aceste acte de urmărire penală.

Totodată, s-a solicitat a se constatat faptul că declarația martorului T. data în fața instanței de fond a fost înlăturată în mod netemeinic.

În concluzie, inculpatul A. a solicitat să se dea eficiență tuturor argumentelor prezentate și să se valorifice probatoriul administrat și, pe cale de consecință, să se pronunțe o soluție de achitare, întrucât nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa. De asemenea, a susținut că nu există nicio probă care să înlăture prezumția de nevinovăție în ceea ce privește instigarea la omor, iar în ceea ce privește sumele de bani ridicate cu ocazia percheziției, acestea nu i-au aparținut niciodată, ele fiind în proprietatea unei rude, respectiv logodnica sa, fiind prohibită de lege confiscarea sumelor aparținând unor terți.

Cu privire la caracterizarea faptelor reținute în sarcina inculpatului A. ca fiind acte de terorism s-a susținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 535/2004, terorismul este alcătuit dintr-un ansamblu de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională. Din redactarea textului de lege reiese clar că ceea ce definește terorismul sunt condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru ca un asemenea ansamblu de acțiuni și/sau amenințări să fie încadrate din punct de vedere juridic în sfera acestei noțiuni. Astfel, aceste acțiuni și/sau amenințări trebuie: să fie săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive; să aibă ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; să vizeze factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora; să producă stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite. Normele de incriminare din Legea nr. 535/2004 definesc terorismul ca tip de exprimare socială, delimitându-l categorial de alte manifestări umane violente și, implicit, circumscrie generic subiectul ansamblului preocupărilor și activităților obligatorii ale instituțiilor din compunerea sistemului de prevenire și combatere a terorismului.

Analiza condițiilor impuse de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 va demonstra că acestea nu întrunesc cadrul preexistent necesar a fi realizat pentru ca fapta presupus săvârșită de inculpatul A., dedusă judecății, să poată fi considerată infracțiune de terorism.

În mod expres, legiuitorul român a ținut cont că asemenea acte de violență supradimensionată împotriva persoanei, săvârșite în anumite condiții, întrunesc elementele constitutive ale actelor de terorism.

Fenomenul terorist poate afecta siguranța națională a unui stat atunci când el devine ținta unor atacuri sistematice a unei campanii ce are ca scop, tocmai destabilizarea acelui stat sau a formei sale de conducere.

Ceea ce distinge atât de mult consecințele diferitelor acte teroriste, derivă din țintele vizate.

Amplasarea unei bombe într-o cafenea, sau orice alt loc public, precum în cauza de față, ce are ca rezultat decesul unor civili, clienții întâmplători ai localului din momentul detonării dispozitivului exploziv, aduce atingere doar ordinii publice, în timp ce plasarea unui dispozitiv exploziv la o centrală nucleară, descoperit chiar și înainte de a exploda, este de natură să pună în pericol nu doar siguranța națională, prin consecințele pe care această faptă le-ar fi avut asupra sănătății populației unui teritoriu pe termen lung, dar și consecințe negative asupra economiei unei țări.

Pentru aceasta, apreciem că, în conformitate cu prevederile din legea română, infracțiunile de terorism au un obiect juridic alternativ, în funcție de scopul avut în vedere de făptuitor, scop ce rezultă din ținta vizată prin atentat.

Această dualitate a obiectului juridic al infracțiunilor de terorism a fost observată de legiuitor, care a definit actele de terorism ca fiind fapte care în funcție de natură sau context, pot provoca daune grave țării sau unei organizații internaționale când sunt comise în scopul: de a intimida serios populația, ori de a constrânge un guvern sau o organizație internațională să facă sau să nu facă un act, ori de a destabiliza grav sau de a distruge structurile politice, constituționale, economice sau sociale ale unei țări sau organizații internaționale.

Pentru a crea un impact major asupra subiectului pasiv principal, statul, subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană aparținătoare "mecanismelor politogene ale entității țintă", respectiv, ce îndeplinește anumite obligații statale prin poziționarea sa pe fundalul politico-diplomatic sau al activităților publice, prezența sa, a anturajului sau familiei sale fiind uneori intens mediatizată.

Prin săvârșirea premeditată a acestor acte de violență trebuie să se afecteze grav securitatea națională. Or, chiar și dacă presupusa tentativă de omor ar fi fost săvârșită de către inculpat în calitate de instigator, este fără putință ca aceasta, ca și orice alta asemenea faptă, să fie aptă să afecteze grav securitatea națională. Altfel, orice infracțiune de omor, fie ea consumată ori rămasă în fază de tentativă ar trebui pedepsită ca o infracțiune de terorism.

Timpul, locul și calitatea victimei au conotații importante pentru interpretarea actului violent drept act de terorism având în vedere perioada în care s-a produs evenimentul (aniversări, comemorări, sărbători laice sau religioase, etc).

Important de stabilit este calitatea subiectului pasiv secundar, plecând de la cetățenia acesteia, naționalitatea, apartenența religioasă, funcția ocupată, inclusiv de formator de opinie, situația materială, poziția sa adoptată și mediatizată față de unele evenimente de impact, chiar pacificatoare, sau publicitatea din jurul persoanei sale.

Observăm că, niciuna din aceste împrejurări în care ar trebui să se afle cel vizat cu săvârșirea unei infracțiuni nu se regăsesc în cauza de față. Persoana vătămată nu este nici într-un caz vreun reprezentant al unei autorități de stat, un formator de opinie, neavând alte asemenea atribute în statul de care aparține.

Urmarea imediată a acestei infracțiuni este complexă, cea principală fiind atingerea gravă adusă unei țări ori unei organizații internaționale. Or, prin săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, bineînțeles că se aduce atingere statului în principal, dar nu în contextul vizat de dispozițiile Legii nr. 535/2004.

Deci, nici condițiile cu privire la calitatea subiectului pasiv nu sunt îndeplinite pentru a putea reține în cauza de față o infracțiune de terorism, în ipoteza în care am fi putut vorbi de o infracțiune săvârșită de inculpatul A.

Cel mai important element în delimitarea infracțiunii de terorism de orice altă infracțiune comisă cu violență, este analiza laturii subiective a acestei infracțiuni, mai exact a mobilului și scopului.

Mobilul sau cauza internă a actului de conduită este fundamentat pe apartenența făptuitorului la entități teroriste, organizații paramilitare ilegale, iredentiste sau grupări ce-și clamează modalitățile violente de rezolvare a conflictelor interetnice, religioase, au concepții și atitudini extremiste și reflectă indicele de normalitate psihică al acestora.

Scopul urmărit de făptuitor, descris explicit de legiuitor, de a intimida populația sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizație internațională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale, presupune reprezentarea clară a rezultatului faptei sale, iar consecințele determină stări de teroare în contextul acestor obiective politice urmărite prin săvârșirea acestei infracțiuni.

Or, în cauza de față nu se regăsește nici măcar unul din scopurile explicit descrise de legiuitor pe care să îl urmărească cel care săvârșește o infracțiune de terorism.

Pe cale de consecință, condițiile cerute de lege pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune de terorism nu sunt îndeplinite ținând cont de împrejurările ce caracterizează situația de fapt din prezenta cauză.

Prin motivele scrise de apel, dar și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul B., prin apărător din oficiu, a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunii de terorism, precum și în ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate.

Cu privire la infracțiunea de terorism a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor din Legea nr. 535/2004, pentru că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate în art. 1 din legea menționată.

Cu referire la tentativa la infracțiunea de distrugere a solicitat să se țină seama de acordul de mediere încheiat cu partea civilă din care rezultă că nu mai are pretenții materiale ori cu privire la tragerea sa la răspundere penală.

În ceea ce privește critica privind greșita individualizare a pedepselor, apelantul inculpat a invocat constrângerea morală exercitată asupra sa de inculpatul A., pentru a amplasa bomba sub mașina părții civile, în condițiile în care era în imposibilitatea de a-i rambursa acestuia suma de 5.000 de euro primită cu titlu de împrumut. De asemenea, a învederat că nu era în relații de dușmănie cu partea civilă ori cu familia acesteia, nu a urmărit vreun interes material sau de altă natură, în realitate, fiind o dorință de răzbunare a inculpatului A. prin folosirea dispozitivului cu bombă la adresa familiei ..... Totodată, a arătat că își asumă faptul că a acceptat să facă ceea ce i-a cerut A., însă solicită să se țină seama de faptul că acesta i-a amenințat familia.

În final, a solicitat instanței să aibă în vedere că și-a recunoscut fapta, nu este perceput de comunitate ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană pașnică, ce desfășura activități sportive și a încheiat un acord de mediere cu partea civilă G., împrejurări care permit reținerea de circumstanțe atenuante. În ceea ce privește art. 18 din Legea nr. 508/2004, a arătat că instanța de fond nu a dat relevanță acestor dispoziții, deși le-a reținut. De asemenea a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002,având în vedere că a formulat două denunțuri.

Prin motivele de apel formulate și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul C., prin apărător din oficiu, a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup organizat, greșita încadrare juridică a faptelor în infracțiuni de terorism, precum și în ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup organizat a arătat că l-a cunoscut doar pe inculpatul B., neavând cunoștințe despre persoana care se răzbuna sau persoana împotriva căreia era îndreptat actul de răzbunare, așa încât solicită achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa a cerut să se constate că au reprezentat un simplu act de răzbunare, nicidecum un act de terorism, motiv pentru care susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 din Legea nr. 535/2004 astfel că solicită schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor din legea specială privind terorismul.

Totodată, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, având în vedere acordul de mediere încheiat între inculpat și partea vătămată și, de asemenea, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc în țară, întrucât apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, la dosar neexistând probe în acest sens, inculpatul recunoscând procurarea drogurilor din Piatra-Neamț.

Sub aspectul individualizării pedepselor, a solicitat a fi avute în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. anterior, reținându-se contribuția sa la aflarea adevărului, cu toate că pe parcursul cercetării a avut o poziție oscilantă, faptul că se află la primul contact cu legea penală, nu este o persoană agresivă, a ajutat la aflarea adevărului și a încheiat un acord de mediere cu partea vătămată fiind de acord să achite prejudiciul cauzat. Totodată, a învederat că legea penală veche îi este mai favorabilă, cu excepția infracțiunilor privind nerespectarea regimului materialelor explozive și distrugerea, față de care este mai favorabilă legea penală nouă.

Prin motivele scrise de apel, inculpatul D., prin apărător din oficiu, a criticat hotărârea atacată exclusiv în ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate arătând că sunt prea aspre în raport cu contribuția sa concretă la comiterea faptelor și cu datele personale favorabile.

Cu prilejul dezbaterilor a formulat critici suplimentare vizând greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 535/2004, în loc de a fi achitat în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen., precum și greșita încadrare juridică a faptelor prin reținerea dispozițiilor Legii nr. 535/2004.

Cu privire la ultima critică, a arătat că pentru a se încadra în definiția terorismului este necesar ca faptele să îndeplinească și cerințele de a fi comise de entități teroriste, motivate de atitudini și concepții extremiste precum și aceea de a avea un scop specific de natură politică, or, în cauză nu poate fi vorba de astfel de acte, existând doar o stare conflictuală între două grupuri rivale, A. și B., pe de-o parte, și partea vătămată ..., pe de altă parte, scopul urmărit de către inculpatul A. fiind acela de a suprima viața părții vătămate. Totodată, a mai susținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 535/2004 Ca atare, a solicitat înlăturarea dispozițiilor din Legea nr. 535/2004.

Referitor la infracțiunea de distrugere, a solicitat a se avea în vedere că inculpatul a încheiat cu partea vătămată ... un acord de mediere, prin care arată că s-au împăcat și că acesta din urmă nu înțelege să solicite despăgubiri civile sau daune morale.

În legătură cu solicitarea de reducere a cuantumului pedepselor a învederat că pe tot parcursul procesului penal a recunoscut faptele săvârșite, și anume, asigura paza în perioada în care ceilalți coinculpați acționau asupra autoturismului părții vătămate, având așadar o contribuție extrem de redusă la săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește infracțiunea de omor rămasă în forma tentativei pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 8 ani închisoare, solicită reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, față de atitudinea sa cooperantă, poziția procesuală de recunoaștere, comportamentul său anterior, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a formulat și un denunț, care impune aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii cuantumului acesteia.

Partea civilă G., deși a precizat că apelul vizează atât modul de soluționare a laturii penale cât și a celei civile nu a depus motive scrise de apel și nu a formulat critici concrete cu privire la hotărârea atacată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 mai 2014, primul termen fiind stabilit la 26 septembrie 2014.

La termenul din 21 noiembrie 2014, inculpații A., B. și C. au arătat că sunt de acord să dea declarații, iar inculpatul D. a precizat că își menține numai declarația dată în faza de urmărire penală, înțelegând să uzeze de dreptul la tăcere. La același termen s-a procedat la audierea inculpatului C.

La termenul din 9 ianuarie 2015, inculpatul B. a solicitat să fie audiat separat, fără ca inculpatul A. să fie de față, având în vedere contextul faptic al cauzei și starea de temere pe care i-o induce acesta din urmă. După ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 379 Cod procedură penal, inculpatul a insistat în cererea sa de audiere separată. În interesul aflării adevărului, Înalta Curte a încuviințat cererea acestuia.

După audierea separată a inculpaților B. și A. în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. pen., s-a dispus citirea, în prezența tuturor inculpaților a declarațiilor date și li s-a adus la cunoștință că au posibilitatea de a da suplimente de declarații sau de a adresa întrebări coinculpaților.

Prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2015, instanța de apel a încuviințat cererea formulată de inculpatul B. privind administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului BBB. și proba cu înscrisuri în circumstanțiere, precum și cererea formulată de inculpatul C. privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Totodată, a admis cererea formulată de inculpatul A. privind administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorilor ZZ., CC., CCC., DDD. și ..., precum și a martorilor cu identitate protejată DD. și M.

De asemenea, a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv acte medicale, acte în circumstanțiere prezentate de inculpatul A. și a luat act de renunțarea la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului.

În ceea ce privește cererea formulată de apelantul inculpat A. privind încuviințarea probei testimoniale constând în reaudierea martorilor II., AA., T., Z., K., E., SS. și AAA. și F., a părții civile G., precum și a martorilor cu identitate protejată P. și R., având în vedere că, pe de-o parte, martorii menționați, precum și partea civilă au fost audiați în fața instanței de fond în prezența apelantului inculpat și a apărătorului acestuia, astfel că au avut posibilitatea de a formula întrebări pentru clarificarea tuturor aspectelor, iar pe de altă parte tezele probatorii invocate nu au relevat aspecte noi care să impună reaudierea, Înalta Curte a apreciat că proba nu este utilă.

Totodată, prin raportare la tezele probatorii invocate, Înalta Curte a constatat că nu sunt relevante în raport cu obiectul probațiunii din cauză, următoarele probe solicitate de inculpatul A.:

- cererea privind comunicarea de către Secția 11 Poliție București a unei copii a dosarului în care față de inculpatul A. s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, începând cu data 20 aprilie 2011;

- cererea de efectuare a unei adrese către Penitenciarul Bacău pentru a se comunica dacă în dosarele persoanelor private de liberate, E. și F., au fost înregistrate evenimente care au dus la modificare executării prevenției, precum și numele persoanelor care au stat cu cei doi inculpați.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpatul A., de audiere în ședință publică a înregistrării ambientale din data de 3 aprilie 2012, existentă în transcript în rechizitoriu, la pagina 45, respectiv discuția pe care a avut-o cu polițiștii care au efectuat percheziția autoturismului în care se deplasa, pentru a se constata care a fost tonul discuției și nuanțarea vocală a afirmațiilor sale, în condițiile în care convorbirea este interpretată în defavoarea sa, Înalta Curte a apreciat că aspectele ce se urmăresc a fi dovedite nu au legătură cu acuzația ce face obiectul acestei cauze, nefiind așadar concludente, motiv pentru care a respins proba.

Totodată, cererea de efectuare a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind depunerea la dosar a localizării convorbirilor telefonice ale inculpatului A., în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, nu este utilă în raport cu împrejurarea că, pentru perioada de referință, la dosar există suficiente probe în sensul menționat.

În legătură cu solicitarea de efectuare a unei adrese pentru a se cere Parchetului să depună la dosar transcrierea integrală a convorbirii în care s-a făcut afirmația „Veți vedea în Piatra-Neamț bombe … le dăm foc … Osama Bin Laden o să fie în Piatra-Neamț.”, instanța de apel a constatat că la termenul din 21 ianuarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a depus la dosar un DVD cuprinzând un reportaj efectuat de postul de televiziune Antena 3, cu ocazia tentativei de omor a cărei victimă a fost inculpatul A. Prin urmare, s-a apreciat că transcrierea integrală a reportajului nu este necesară.

Cu privire la cererea privind audierea interceptărilor efectuate în baza autorizației nr. 43/AI/2013 emisă de Tribunalul București, care vizează discuția dintre inculpatul A. și K., din data de 24 ianuarie 2013, deși s-a susținut că transcrierea este trunchiată, s-a constatat, pe de-o parte, că nu au fost arătate ce aspecte au fost omise în nota de redare, depusă la dosar de procuror în ședința din 21 ianuarie 2014, iar pe de altă parte, s-a apreciat că proba nu este utilă în raport cu ansamblul probator administrat în cauză.

Referitor la cererea formulată de inculpatul A. privind efectuarea unei expertize tehnico-științifice balistice, instanța de apel a constatat că în cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică și o expertiză preliminară, prin urmare a apreciat că au fost administrate suficiente mijloace de probă, ceea ce a condus la concluzia că proba nu este utilă.

Solicitarea de a se dispune testarea poligraf a inculpatului a fost respinsă întrucât constatările rezultate ca urmare a folosirii „detectorului de minciuni” oferă indicii asupra unei emotivități crescute sau reduse a persoanei supuse testului, care în prezent, prin trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data comiterii presupuselor fapte ce constituie obiectul acuzației, nu mai sunt relevante. Suplimentar, instanța de apel a apreciat că în raport cu probatoriul administrat până în prezent efectuarea testării poligraf nu este utilă.

La termenul din 8 iunie 2015, Înalta Curte a luat act de renunțarea la proba testimonială privind audierea martorului, încuviințată la cererea apelantului inculpat B. și, totodată, a admis proba cu înscrisuri solicitată de același inculpat.

La termenul din 2 octombrie 2015 au fost audiați partea civilă G. și martorul EEE. Totodată, a fost încuviințată proba testimonială solicitată de către inculpatul B., privind audierea numitei FFF., exclusiv pe teza probatorie privind locul întâlnirii dintre inculpații A. și B., iar în legătură cu proba testimonială încuviințată anterior, privind audierea martorilor CC. și ..., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 383 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere rezultatul verificărilor efectuate și conținutul proceselor verbale încheiate de către organele de poliție cu ocazia punerii în executare mandatelor de aducere, prin care s-a constatat imposibilitatea de audiere a acestora, precum și concluziile procurorului și părților asupra acestei chestiuni.

La termenul din 10 noiembrie 2015 au fost audiați martorii DDD. și FFF. La același termen au fost încuviințate solicitările formulate de inculpații D. și B. în vederea efectuării unor adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism privind Dosarul nr. __/D/P/2014 și către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind plângerea nr. __/VIII/1/2014, precum și proba testimonială solicitată de inculpatul A. privind audierea martorului RR. Totodată, a fost respinsă solicitarea de a se efectua o adresă către ISU, întrucât, în raport cu actele existente la dosar, s-a apreciat că proba nu este utilă.

La termenul din 15 decembrie 2015 au fost audiați martorul RR. și martorul cu identitate protejată M. La același termen, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 383 alin. (3) C. proc. pen., și constatând imposibilitatea de audiere a martorului cu identitate protejată DD. a dispus ca proba să nu mai fie administrată. De asemenea, a fost încuviințată solicitarea inculpatului A. de a se depune la dosar soluția pronunțată în Dosarul nr. __/P/2010 privind plângerea formulată de martora FFF., sens în care s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț. Totodată, a fost încuviințată solicitarea formulată de inculpatul B. de a se reveni cu adresă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu precizarea mențiunilor suplimentare necesare identificării lucrării nr. __/VIII/1/2014.

La termenul din 5 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț a transmis la dosarul cauzei rezoluția dispusă în Dosarul nr. __/P/2010 privind plângerea formulată de martora FFF. împotriva inculpatului A. De asemenea, au fost transmise informațiile solicitate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind plângerea nr. __/VIII/1/2014 formulată de către inculpatul B.

Sintetizând, în apel au fost audiați inculpații A., B. și C., partea civilă G., martorii ZZ., CCC., DDD., FFF., EEE., RR. și martorul cu identitate protejată M.

După audierea separată a inculpaților și subsecvent citirii declarațiilor, la termenul din 3 aprilie 2015, inculpații A., B. și C. au fost audiați în condițiile art. 379 alin. (4) C. proc. pen.

La termenul din 20 februarie 2015, apelanții inculpați B. și C. au depus la dosar procesele-verbale de închidere a medierii încheiate la 20 ianuarie 2015 cu apelanta parte civilă G., precum și acordurile de mediere din conținutul cărora reiese că s-au împăcat și că partea civilă nu va mai avea nicio pretenție de natură civilă sau penală de la inculpații menționați, renunțând la orice pretenție în prezenta cauză.

La termenul din 17 septembrie 2015, apelantul inculpat D. a depus la dosar procesul-verbal de închidere a medierii încheiat la 31 iulie 2015 cu apelanta parte civilă G., precum și acordul de mediere din conținutul căruia reiese că s-au împăcat și că partea civilă nu va mai avea nicio pretenție de natură civilă sau penală de la inculpat, renunțând la orice pretenție în prezenta cauză.

Cu adresa nr. i/44962/PBRB/30 martie 2015, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat instanței de apel că inculpatul B. și-a schimbat numele și a atașat o copie a cărții de identitate provizorie a acestuia.

Înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpatul B. declarații ale martorilor BBB., GGG., HHH., de inculpatul C. a depus o caracterizare de la Primăria de domiciliu și Episcopia Romano-Catolică, Parohia Bahna.

La termenul din 17 septembrie 2015, apelantul inculpat A. a depus, în copie, ordonanța de clasare din 6 iunie 2014 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și referatul cu propunere de clasare privind plângerea sa formulată împotriva martorilor cu identitate protejată M. și R. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în prezenta cauză, adresa nr. 75379 din 25 februarie 2015 emisă de Serviciul Public Comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din Județul Neamț din care rezultă că două autoturisme ... cu numere de înmatriculare NT xxx și NT xxx au fost radiate de pe numele inculpatului A. la datele de 13 septembrie 2011 și 05 iulie 2011,adresa din 31 martie 2015 emisă de SC ... Piatra-Neamț din care rezultă că inculpatul B. a frecventat în perioada 2008 - 2012 Clubul Sportiv VIP SANGYM cu o frecvență de trei patru ori pe săptămână, planșe foto precum și o declarație notarială autentificată la notar la data de 15 septembrie 2014 din care reiese că numita III. a lăsat în noiembrie 2010, suma de 5.400 euro nepoatei sale de soră, L.

De asemenea, inculpatul A. a depus, în copie, ordonanța de clasare privind cercetarea sa pentru complicitate la omor calificat asupra victimei OO., adresă de comunicare a scoaterii de sub urmărire cu privire la acuzațiile de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, programul de prezentare la Secția 11 Poliție cu tabelul anexă vizând supravegherea sa, urmare a obligării de a nu părăsi țara pe perioada 21 aprilie 2011 - 30 ianuarie 2013, acte medicale vizând starea sănătății sale privind perioada supusa cercetărilor, Sentința penală nr. 1604 a Judecătoriei Iași și încheierea judecătorului de supraveghere de la Penitenciarul Rahova care evidențiază regimul de detenție, extrase din comunicate de presă de pe internet vizând persoana coinculpatului B. și cum este perceput de societate.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de inculpații A., B., C., D. și partea civilă G. cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele impuse de art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de fond a efectuat o analiză exhaustivă a mijloacelor de probă, realizând o descriere a situației de fapt în deplină concordanță cu probele, așa încât instanța de control achiesează întru totul la argumentele și raționamentele expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

Probele readministrate în apel nu au relevat aspecte care să modifice concluziile la care a ajuns instanța de fond, pe baza interpretării probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în primă instanță.

Cu toate acestea, se impune a fi menționat că inculpații B., C. au revenit asupra declarațiilor date în apel, pe care instanța de fond le-a înlăturat, adoptând o poziție de recunoaștere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Prin urmare, instanța de apel va analiza, în concret, criticile formulate de apelanții inculpați prin raportare la ansamblul probatoriului administrat în cauză.

O primă critică formulată de apelantul inculpat A. vizează nemotivarea sentinței prin redarea, în totalitate, a conținutului rechizitoriului și omisiunea instanței de fond de a interpreta probatoriul, dar și „lipsa de interes în aflarea adevărului prin înlăturarea nejustificată a cererilor în probațiune și utilizarea opiniilor personale ale organelor de anchetă și aprecierile proprii ale magistratului judecător, ce au substituit în mod nelegal lucrări tehnico-științifice ce trebuiau a fi avute în vedere ca probatoriu în soluționarea cauzei”.

Contrar celor susținute de apelantul inculpat, instanța de control judiciar constată că, deși conținutul rechizitoriului a fost redat în considerentele hotărârii, instanța de fond a avut propria sa contribuție în motivarea sentinței constând în stabilirea unei situații de fapt, chiar dacă aceasta coincide, în mare parte, cu cea reținută prin rechizitoriu, a realizat o analiză a probatoriului administrat, a expus propriile raționamente și concluzii vizând interpretarea probatoriului având în vedere și pe cel administrat în cursul cercetării judecătorești (inclusiv prin înlăturarea unor probe), a stabilit existența infracțiunilor și participația concretă a inculpaților precum și, vinovăția acestora, ceea ce satisface exigențele art. 396 C. proc. pen.

Cât privește critica vizând lipsa de interes a instanței de fond în aflarea adevărului prin înlăturarea nejustificată a cererilor în probațiune, Înalta Curte constată că în apel, au fost examinate solicitările formulate de apelanții inculpați privind administrarea unor probe prin raportare la concludența, pertinența și utilitatea acestora și a fost administrat un amplu probatoriu la care s-a făcut referire, anterior, în prezentele considerente.

În legătură cu modul în care a fost administrat probatoriul în cursul urmăririi penale, apărătorul inculpatului A. a mai învederat că, deși a solicitat expres, nu a fost încunoștințat despre audierea martorilor Z., T. și ZZ. Critica apare ca fiind neîntemeiată câtă vreme martorii au fost ascultați, ulterior, în cursul cercetării judecătorești desfășurate în primă instanță și în apel, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității.

Cu privire la martorul T., apărătorul inculpatului a solicitat să se constatat că, în mod neîntemeiat, a fost înlăturată declarația acestuia dată la instanța de fond.

Sub acest aspect, instanța de apel constată că atât declarația martorului T., dar și ale martorilor V., AA., X. și S. și ale inculpaților B., E. și D., date în primă instanță, au fost înlăturate întrucât nu se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză, fiind apreciate ca reflectând adevărul cele date de aceștia în cursul urmării penale, când amintirea celor întâmplate era mai exactă în memoria lor și nu erau influențați de inculpații A. și B. și de celelalte persoane din familiile sau anturajul acestora.

Critica este neîntemeiată având în vedere că motivele de înlăturarea a declarației martorului T. menționate de instanța de fond se fundamentează pe aprecieri juste, prin raportare la contextul în care au fost administrate probele în prezenta cauză, în care martorii au relevat starea de temere pe care le-a insuflat-o inculpatul A., dar și împrejurarea că atât inculpatul A. cât și partea civilă G. erau implicați în diverse cauze penale ce au ca obiect conflicte anterioare prezentate detaliat în considerentele hotărârii atacate.

O a doua critică formulată de apelantul inculpat A. vizează netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greșitei sale condamnări, în loc de a fi achitat, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru că nu există nicio probă de vinovăție în ceea ce-l privește.

În motivarea criticii formulate, inculpatul A. a arătat că acuzațiile ce i-au fost aduse se fundamentează exclusiv pe declarațiile coinculpatului B., iar depozițiile acestuia, în ceea ce privește implicarea sa, au fost oscilante. De asemenea, a arătat că prin apelul efectuat la 112 nu s-a reținut implicarea sa în amplasarea unei bombe sub mașina părții civile, iar inculpatul B. abia după o lună de la momentul reținerii a susținut pentru prima dată contribuția sa la comiterea faptelor.

Este adevărat că în cursul judecării cauzei în primă instanță inculpații B., D. și C. au revenit asupra declarațiilor inițiale, însă în cursul judecării cauzei în apel, prin memoriile din 23 iunie 2014, dar și prin declarațiile date, inculpații B. și C. au dat lămuriri cu privire la poziția lor procesuală oscilantă din cuprinsul declarațiilor date organelor judiciare în cursul procesului penal, arătând că a fost determinată de amenințările pe care le-au primit de la apelantul inculpat A. În apel, inculpatul D. a uzat de dreptul la tăcere.

Instanța de control judiciar notează că din declarațiile date în apel de inculpații C. și B. rezultă că și-au modificat declarațiile la îndrumarea inculpatului A., care le-a cerut să nu recunoască comiterea faptelor pentru că vor avea de suferit atât ei cât și familiile lor pentru că, prin depozițiile lor, furnizează organelor judiciare date privind implicarea sa în comiterea faptelor.

Sub același aspect al temerii pe care au manifestat-o martorii audiați, instanța de apel constată că probațiunea în prezenta cauză a fost realizată preponderent, dar nu exclusiv, cu martori cu identitate protejată.

Relevantă sub același aspect este declarația martorei cu identitate protejată Q. care a relatat la urmărire penală că „din discuțiile la care am asistat eu, l-am perceput pe A. ca fiind o persoană psihopată, dacă a luat decizia de a se răzbuna pe cineva își ducea planul la capăt indiferent de consecințele faptelor sale sau de cine ar fi avut de suferit de pe urma activităților sale. Mai mult, acesta nu ar fi acționat în mod direct ci ar fi pus pe cineva să comită fapta. Acesta are o minte diabolică și este în măsură să sacrifice orice pentru răzbunarea sa. El are o influență foarte mare asupra celor din cercul de prieteni și, prin ceea ce le spunea, îi făcea să creadă că activitățile lor ilicite sunt justificate de suferința sa, de comportamentul familiei ..... De asemenea, eu am văzut că celor din anturajul său le era teamă de A. întrucât acesta era cunoscut ca o persoană foarte violentă.”

Prin urmare, Înalta Curte reține că starea de temere a inculpaților C. și B. era reală și justificată de modul în care inculpatul A. era perceput de către persoanele din preajma sa. Împrejurarea, relevată de inculpatul A., potrivit căreia nu există probe care să confirme existența acestei stări este neîntemeiată, în condițiile în care ansamblul probator administrat în prezenta cauză demonstrează tocmai contrariul.

Totodată, relevantă este și împrejurarea că declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpații C. și B., menținute prin depozițiile acestora din apel, se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, astfel cum, în mod just, a reținut și instanța de fond.

Susținerea apelantului inculpat A. potrivit căreia, inițial, prin apelul efectuat la 112 nu s-a reținut că va fi implicat în amplasarea unui dispozitiv exploziv sub mașina părții civile, nu are nicio semnificație prin raportare la probatoriul administrat în cauză, care încă de la constatarea în flagrant a infracțiunilor a condus la concluzia participării inculpatului la comiterea faptelor. În acest sens, din declarația părții civile G., dată în apel, rezultă că după constatarea în flagrant a infracțiunilor organele de poliție i-au spus că este implicat inculpatul A.: „Am aflat abia la poliție ca dispozitivul a fost montat de niște băieți din Târgu Ocna, coordonați de B., la cererea lui A.”

În același context al declarațiilor oscilante date de inculpatul B., apelantul inculpat A. a arătat că acesta ar fi avansat inițial ideea că discuțiile pe care le-au avut s-au purtat în spatele sălii de sport, pentru ca ulterior, să susțină că s-au purtat în curtea sa, însă, în realitate, nu a avut nicio interacțiune cu acesta la inițiativa sa, nici o relație de prietenie ori amiciție cu acesta, așa încât este exclusă vreo participație la comiterea acestor fapte.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar constată că probatoriul administrat în cauză a relevat că între inculpații A. și B. exista o relație de prietenie și că aceștia s-au întâlnit atât la sala de sport, cât și la locuința inculpatului ultim menționat. Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpatului B. care se coroborează cu declarațiile date, în apel, și de martorul cu identitate protejată M. și de martora FFF. În acest sens, martora FFF. a declarat că la data de 5 august 2010 i-a văzut pe inculpații A. și B. care stăteau de vorba în fața sălii de sport și în acest context inculpatul A. i-a adresat cuvinte urâte, a lovit-o și a amenințat-o că îi va omorî soțul și copilul, iar martorul cu identitate protejată M. a declarat că relația de prietenie dintre B. și A. era cunoscută la nivelul comunității și personal i-a văzut de mai multe ori împreună.

Totodată, din declarația martorului cu identitate protejată R., dată în cursul urmăririi penale și menținută la instanța de fond rezultă că „A. era prieten cu B., față de care avea o influență foarte mare și pe care și l-a apropiat prin oferirea sub formă de împrumut a unor sume de bani, fără să ceară vreo camătă, lucru pe care în mod normal nu-l făcea”. Același martor a relatat că cei doi inculpați „se întâlnea, dar nu pe față, în sensul că nu se întâlneau în public”, „se mai întâlneau și în public, dar foarte rar” și „toate faptele murdare, respectiv incendieri, inculpatul A. le făcea prin intermediul inculpatului B.” Nu în ultimul rând, cu prilejul audierii în apel, partea civilă G. a confirmat relația de prietenie dintre cei doi inculpați, precum și faptul că aceștia se antrenau împreună.

În pofida probelor din care rezultă existența unei relații de prietenie, apelantul inculpat A. a declarat, în apel, că nu știe unde locuiește B., nu a luat legătura niciodată cu el, nu au vorbit niciodată la telefon și nu au avut nicio relație, de amiciție ori prietenie. Cu toate acestea, a arătat că au vorbit de două ori, prima dată în vara anului 2010 când se aflau într-o sală de sport și inculpatul B. i l-a prezentat pe fiul său, DD., și l-a rugat să-i arate un exercițiu, iar a doua oară, în 24 decembrie 2012, când s-au întâlnit la locuința inculpatului B.

Despre contextul în care inculpatul A. a ajuns, la data de 24 decembrie 2012, la locuința inculpatului B., cu care nu vorbise decât o singură dată, în vara anului 2010, tot inculpatul A. a relatat, în cuprinsul declarației sale din apel, că s-ar fi întâlnit întâmplător cu B. care i-a spus că tatăl său s-a întors din Italia și i-ar face plăcere să îl vadă.

Or, împrejurarea că după discuția menționată anterior, inculpatul A. s-a deplasat, în aceeași zi, la locuința inculpatului B. arată că relația dintre cei doi era una de prietenie, pentru că, altfel, nu există nicio explicație care să justifice vizita respectivă.

Totodată, instanța de control judiciar constată că inculpatul A. a fost nesincer când a afirmat că a fost invitat de fiul inculpatului B., probele atestând că, în realitate, a vrut să afle dacă este acasă pentru că intenționa să-l viziteze. În acest sens, relevantă este declarația inculpatul B. care se coroborează cu cea a martorului K., prezent la discuția care a avut loc între inculpatul A. și fiul inculpatului B.

Totodată, susținerile inculpatului A. că nu cunoștea unde locuiește inculpatul B. sunt infirmate prin declarațiile martorului K.

Prin raportare la declarațiile succesive ale inculpatului A., Înalta Curte notează poziția sa oscilantă în raport cu chestiunile anterior expuse, precum și încercarea sa constantă de a nega orice fel de legătură cu inculpatul B., în scopul de a demonstra că nu a avut nicio contribuție la comiterea faptelor.

Cu privire la poziția sa oscilantă, Înalta Curte observă că în faza de urmărire penală, inculpatul A. a declarat că nu își amintește să fi fost la locuința lui B. și nu știe unde se află comuna Alexandru cel Bun, însă după ce a aflat că martorul K. fusese localizat prin intermediul telefonului, a revenit asupra declarației recunoscând că a fost la locuința inculpatului menționat.

Inculpatul A. a susținut că ipoteza existenței unor întâlniri cu inculpatul B. este infirmată de faptul că actele medicale, dar și procesele-verbale de supraveghere efectuate de către organele de poliție în perioada respectivă demonstrează că a fost imobilizat în aparat ghipsat, fiind în imposibilitate de a se mișca. Aceste susțineri ale inculpatului nu exclud posibilitatea sa de a se deplasa și de a participa la comiterea faptelor și sunt, de altfel, infirmate de probatoriul administrat care a relevat contribuția sa în cadrul activității infracționale ce face obiectul cauzei. Cu privire la supravegherea pe care o efectuau organele de poliție se impune precizarea că acestea se circumscriau unei măsuri preventive constând în obligația impusă inculpatului A. de a nu părăsi țara, ceea ce nu-l împiedica să se deplaseze prin țară, fiind, de altfel, localizat în diverse alte orașe, cum ar fi Onești, Adjud, Mărășești, în perioada în care s-a întâlnit cu inculpatul B.. În legătură cu starea de imobilizare în aparat ghipsat, achiesând la argumentele instanței de fond, Înalta Curte reține că din depozițiile inculpatului B. și ale martorilor și chiar ale concubinei sale L., rezultă că, starea de sănătate nu l-a împiedicat să se deplaseze în întreaga perioadă cuprinsă între februarie 2011 - decembrie 2012.

În concluzie, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte a constatat pe baza probatoriului administrat că inculpații A. și B. s-au întâlnit în cursul lunilor noiembrie și decembrie 2012.

Inculpatul A. a mai susținut că dacă a luat decizia de a-i suprima viața lui G., după atentatul armat din Vitan din 26 noiembrie 2012, astfel cum s-a reținut prin hotărârea atacată, înseamnă că pretinsele întâlniri dintre cei doi, ar fi avut loc în perioada 27 noiembrie 2012 - 30 noiembrie 2012, întrucât B. a afirmat că la sfârșitul lunii noiembrie a plecat cu familia la muncă în Italia. Or, după cum rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice, în această perioadă, inculpatul A., de la postul de telefonie mobilă cu nr. 0748/xxxx a avut următoarele convorbiri:

27 noiembrie 2012 - A. este contactat de K.. A. este localizat în Mun. București.

28 noiembrie 2012 - A. este contactat de L. A. este localizat în sat Călimănești (A. s-a deplasat la Onești, jud. Bacău unde la data de 29 noiembrie 2012 a fost prezent în fata Judecătoriei Onești, Dosar nr. __/279/2012).

28 noiembrie 2012 - A. o contactează pe L. A. este localizat în Onești, jud. Bacău.

29 noiembrie 2012 (ora 09.58.49) - A. este contactat de L. A. este localizat în Onești, jud. Bacău.

(ora 11.28.52) - A. este contactat de L. A. este localizat în Adjud (A. s-a deplasat de la Judecătoria Onești către domiciliul acestuia, respectiv către București).

Așadar, potrivit susținerilor inculpatului A., relațiile oferite de operatorul de telefonie mobilă demontează afirmațiile martorilor în sensul că nu folosea telefonul mobil pentru a nu fi localizat și infirmă ipoteza potrivit căreia în luna noiembrie 2012, s-a deplasat în Piatra-Neamț.

Contrar acestor susțineri, instanța de apel constată că probatoriul invocat de inculpatul A. din care rezultă că în perioada de referință a purtat convorbiri telefonice fiind localizat în alte localități (Onești, Adjud, Mărășești) și nu în Piatra-Neamț, nu exclude prezența sa în localitatea ultim menționată, în intervalul de timp cuprins între convorbirile telefonice menționate.

Totodată, probele au relevat că inculpatul A. nu purta permanent telefonul asupra sa. În acest sens, martorul K. a declarat că în 24 decembrie 2012 inculpatul A. nu a folosit vreun telefon pentru a nu fi localizat, iar martorul cu identitate protejată R. a declarat că același inculpat nu lua la el telefonul mobil pentru a nu fi localizat.

De asemenea, a învederat inculpatul A. că din nicio probă nu rezultă că folosea telefonul concubinei sale, L., pentru convorbiri cu persoane din anturaj și pentru a nu fi localizat, or, contrar acestor susțineri, instanța de apel reține că probe, în acest sens, sunt tocmai discuțiile telefonice din 24 decembrie 2012 și 11 ianuarie 2013, când martorul K. l-a sunat pe inculpatul A. pe telefonul concubinei acestuia din urmă.

S-a mai susținut în apărare că, din nicio probă aflată la dosar, atât cele strânse în cursul urmăririi penale, cât și cele administrate în faza cercetării judecătorești nu rezultă nici măcar presupunerea rezonabilă că inculpatul A. i-a pus la dispoziție inculpatului B. dispozitivul exploziv.

Sub acest aspect instanța de apel reține că din declarațiile constante ale inculpatului B. rezultă că dispozitivul exploziv a fost primit de la o persoană trimisă de inculpatul A., după ce, anterior, discutaseră asupra acestei modalități de remitere.

Totodată, din declarația martorului cu identitate protejată M., dată în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul A. este cel care a dat comanda pentru atentat și a procurat materialul exploziv, întrucât B. nu avea relațiile necesare și nici bani pentru a-l achiziționa. Același martor a relatat: „dispozitivul cred că i-a fost pus la dispoziție de A. care, este posibil, să-l fi achiziționat, fie prin intermediul lui AA., fie de la clanul sportivilor, din capitală”. Același martor cu identitate protejată M. a declarat în apel că s-a bazat în afirmația sa, potrivit căreia dispozitivul exploziv ar fi fost achiziționat de la AA. ori de la clanul sportivilor, pe relațiile sale de prietenie cu lumea interlopă.

De asemenea, martora cu identitate protejată Q. a declarat, în mod constant, că a auzit discuțiile purtate de inculpatul A. cu AA., primul cerându-i celuilalt să caute un om din Republica Moldova și material explozibil pentru a-l lichida pe ..., iar martorul cu identitate protejată M. a relatat că inculpatul A. căuta persoane în lumea interlopă care să incendieze casa și mașina lui ... și care să execute omorul.

Aceste declarații se coroborează cu cele relatate de partea civilă G. care a arătat că îl bănuiește pe inculpatul A. că ar fi „în spatele acestei tentative de asasinat”, întrucât B. nu avea un motiv să facă acest lucru, însă știa că este prieten cu A., iar prin oraș se vorbea că inculpatul A. urma să pună un dispozitiv exploziv sub mașina sa, că va fi omorât de A. și, tocmai de aceea, își luase măsuri, inclusiv, prin aceea că purta o vestă antiglonț.

Implicarea inculpatului A. în comiterea faptelor este relevată și de martora Y. care a declarat la instanța de fond că în boxa inculpații care sunt judecați în aceasta cauză recunoaște „persoana care ne-a așteptat la Mall și ne-a condus la pensiune ca fiind persoana care se numește A..”

Toate aceste probe precum și cele la care instanța de fond face referire în mod detaliat, relevă fără putință de tăgadă că inculpatul este cel care a pus la dispoziția inculpatului B. dispozitivul exploziv și a instigat la comiterea infracțiunilor de terorism ce au format obiectul acuzației, contrar susținerilor acestuia în sensul că nu există probe ori că soluția de condamnare se fundamentează doar pe declarațiile coinculpatului B.

Inculpatul A. a mai susținut că martorii audiați care au declarat că el este autorul moral al tentativei de omor cunosc acest lucru din auzite. Cu privire la aceste susțineri, instanța de apel reține că, într-adevăr, o singură probă indirectă ar fi insuficientă, însă, în cauză, existența faptelor și vinovăția inculpatului au fost relevate de mai multe probe indirecte, astfel cum au fost menționate atât în aceste considerente, dar și în sentința atacată. Or, aceste probe, chiar indirecte, evaluate fiecare în parte și prin coroborare, au aptitudinea de a conduce, fără putință de tăgadă, la o singură concluzie, și anume a participației inculpatului A. la săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa în primă instanță.

În concluzie, cererea de achitare formulată de inculpatul A. este neîntemeiată.

A treia critică formulată de apelantul inculpat A. vizează greșita confiscare a sumei de 5400 euro ridicată cu ocazia percheziției, întrucât acestea nu i-au aparținut niciodată, fiind în proprietatea logodnicei sale, L. În dovedirea cererii sale de restituire a sumei de bani menționate, a depus o declarație notarială, autentificată la data de 15 septembrie 2014, din care reiese că numita III. a lăsat în noiembrie 2010, suma de 5.400 euro, nepoatei sale de soră, L.

Examinând hotărârea atacată, instanța de control judiciar constată că, în baza art. 108 lit. d), art. 1121 alin. (1) lit. f) și i C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.405 euro de la A.

Verificând cerințele impuse prin dispozițiile legale anterior menționată, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune confiscarea sumei de 5.400 euro, iar numita L. nu a solicitat restituirea acestei sume, actul fiind autentificat după aproximativ 2 ani de la data indisponibilizării sumei de bani, ceea ce conduce la concluzia că a fost întocmit pro causa.

Prin urmare, măsura dispusă este legală și în acest context solicitarea apelantului inculpat neîntemeiată.

O critică comună formulată de toți apelanții inculpați vizează greșita reținere a dispozițiilor Legii nr. 535 din 2004, respectiv caracterizarea eronată a faptelor reținute în sarcina acestora ca fiind acte de terorism, ceea ce ar impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 32 din legea anterior menționată.

S-a susținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 535/2004, terorismul este alcătuit dintr-un ansamblu de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională. Din redactarea textului de lege reiese clar că ceea ce definește actele de terorism sunt condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru ca un asemenea ansamblu de acțiuni și/sau amenințări să fie încadrate din punct de vedere juridic în sfera acestei noțiuni, prevăzute în art. 1 din legea menționată. Ca atare, nu sunt îndeplinite condițiile ce caracterizează cadrul preexistent necesar prevăzut de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 pentru ca faptele presupus săvârșite de inculpați, dedusă judecății, să poată fi considerate infracțiuni de terorism.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 535/2004, în vigoare la data comiterii faptelor, constituie acte de terorism următoarele infracțiuni săvârșite în condițiile prevederilor art. 2:

a) infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute în art. 174 - 176 C. pen., vătămarea corporală și vătămarea corporală gravă, prevăzute în art. 181 și 182 C. pen., precum și lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen.;

c) infracțiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 și 218 C. pen.;

d) infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, de nerespectare a regimului materialelor nucleare și al altor materii radioactive, precum și de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevăzute în art. 279, 2791 și 280 C. pen.

În conformitate cu art. 2 din legea menționată, în vigoare la data comiterii faptelor, faptele săvârșite de entitățile teroriste sunt sancționate potrivit prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

a) sunt săvârșite, de regulă, cu violență și produc stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică sau teroare în rândul populației;

b) atentează grav asupra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali;

c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităților statului sau a unei organizații internaționale să dispună, să renunțe sau să influențeze luarea unor decizii în favoarea entității teroriste.

Prin urmare, definiția terorismului din art. 1 al Legii nr. 535/2004, nu face parte din conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute în art. 32 din aceeași lege. Așadar, condițiile ce caracterizează cadrul preexistent, prevăzut de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 535/2004, sunt cel menționate în art. 2 din aceeași lege.

Ca atare, prin raportare la art. 2 din Legea nr. 535/2004, se constată îndeplinită condiția alternativă, menționată la lit. a), respectiv faptele sunt săvârșite, de regulă, cu violență și produc stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică sau teroare în rândul populației.

Conform art. 159 pct. 2 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), art. 32 din Legea nr. 535/2004 a fost modificat.

Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), c și o din Legea nr. 535/2004, constituie acte de terorism și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, și cu interzicerea unor drepturi săvârșirea uneia dintre următoarele fapte care, prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări ori unei organizații internaționale, atunci când sunt săvârșite în scopul de a intimida populația sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizație internațională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale:

a) omorul, omorul calificat sau vătămarea corporală;

c) distrugerea;

o) nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a regimului materialelor nucleare și al altor materii radioactive, precum și nerespectarea regimului materiilor explozive.

Instanța de apel constată că, prin raportare la noul conținut al art. 32 din Legea nr. 535/2004, sunt îndeplinite condițiile de tipicitate inclusiv condiția săvârșirii faptelor în scopul de a intimida populația, care prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări.

Astfel, în mod just s-a apreciat că activitățile infracționale din prezenta cauză, prin raportare la modalitatea concretă de comitere, perseverența infracțională a membrilor grupării, folosirea unor materiale explozive de mare putere, amplasarea acestora în perimetre publice (zona unor blocuri de locuințe), cu acceptarea suprimării vieții nu doar a victimei vizate, ci a oricăror persoane care s-ar fi putut afla în zona în timpul deflagrației, au constituit în mod categoric acte de terorism, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. a) din Legea nr. 535/2004, dar și fapte comise în scopul de a intimida populația, care prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări.

În concret, acumulările reciproce de ordin personal ale inculpaților A. și ..., au constituit tot atâtea motivații pentru faptele acestora, iar trecerea de la dispute fizice cu caracter izolat, incendieri ale unor autoturisme sau imobile, către suprimarea vieții rivalilor, inclusiv prin folosirea armelor de foc, sau la comiterea unor acte de terorism, sunt elemente de neacceptat și în contradicție flagrantă cu norma penală.

Evoluția relațiilor dintre cei doi, era bine cunoscută opiniei publice și autorităților publice locale, iar pasivitatea acestora din urmă a făcut ca altercațiile incipiente din urmă cu 7 - 8 ani de zile să cunoască o progresie incontrolabilă ca diversitate, mod de manifestare și gravitate, ajungând ca în ultimii 2 ani de zile aceste conflicte să capete forma unor adevărate lupte de stradă, care, pe de o parte, au depășit limitele teritoriale ale municipiului Piatra-Neamț (incidente similare au avut loc și în municipiul București), iar pe de altă parte, ca mod concret de execuție, au pus în pericol nu doar exponenții celor două grupări infracționale, ci și populația din jur, terți fără nicio apartenență la activitățile infracționale ale inculpaților.

Prin urmare criticile formulate de apelanții inculpați, precum și cererea de schimbare a încadrării juridice sunt neîntemeiate.

Inculpații C. și D. au criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul netemeiniciei, cu referire la greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 535/2004, în loc de a fi achitați, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivarea criticii formulate au arătat că l-au cunoscut doar pe inculpatul B., necunoscând persoana care a comandat asasinatul și nici persoana împotriva căreia era îndreptat actul de răzbunare.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăși maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Conform art. 159 pct. 6 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), art. 35 s-a modificat. Astfel, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, fără a se putea depăși maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Modificările textului de lege se referă la sancțiune, conținutul acestuia fiind același în cele două incriminări succesive.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective ce caracterizează infracțiunea prev. art. 35 din Legea nr. 535/2004, în sarcina inculpaților A. și B. s-a reținut fapta de a se asocia, de a-și uni eforturile în scopul săvârșirii de acte de terorism, iar în ceea ce-i privește pe inculpații C., D., E. și F. s-a reținut că au aderat la asocierea constituită de primii doi inculpați menționați.

Din situația de fapt astfel cum a fost descrisă de instanța de fond și la care instanța de control judiciar a achiesat, rezultă că în scopul săvârșirii de acte de terorism, au acționat unindu-și eforturile, ceea ce relevă o participație ce excede limitelor unei simple colaborări conjuncturale și constituie acte pregătitoare pentru săvârșirea infracțiunilor de terorism, activitate infracțională pe care legiuitorul a înțeles să o incrimineze în conținutul art. 35 din Legea nr. 535/2004.

Probatoriul administrat în apel prin coroborare cu cel administrat în primă instanță, pe care instanța de fond le-a analizat pe larg, au relevat rolul inculpaților în cadrul activității infracționale și îndeplinirea condițiilor de tipicitate cerute de lege, situația de fapt fiind descrisă în considerentele hotărârii atacate într-o manieră care asigura corespondența deplină cu infracțiunea prev. art. 35 din Legea nr. 535/2004.

Întregul plan infracțional elaborat de inculpați constituie, în fapt, acte pregătitoare în vederea săvârșirii actelor de terorism, activitate infracțională pe care legiuitorul a înțeles să o incrimineze în conținutul art. 35 din Legea nr. 535/2004.

În drept, fapta inculpaților A., B. C. și D., întrunește elementele obiective și subiective ale infracțiunii prev. de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, corespunzătoare incriminării din legea penală în vigoare la data comiterii faptei, dar și ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, în prezent în vigoare.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii actelor de terorism se va reține că inculpații A., B. au constituit asocierea, fiind implicați încă de la început, din momentul constituirii acesteia, iar inculpații C., D., E. și F. (inculpații E. și F. fiind condamnați definitiv pentru această infracțiune) au aderat la asocierea constituită de primii doi inculpați menționați.

Totodată, se constată îndeplinită cerința esențială prevăzută în textul de incriminare, în sensul în care scopul asocierii a fost acela de săvârșire a unor acte de terorism.

Din punct de vedere subiectiv, inculpații A., B. C. și D. au acționat cu intenție directă calificată prin scop, având ca obiect final săvârșirea unor acte de terorism, rămase în forma tentativei.

Apelanții inculpați C. și D. au arătat că l-au cunoscut doar pe inculpatul B., necunoscând persoana care a comandat asasinatul și nici persoana împotriva căreia era îndreptat actul de răzbunare.

Împrejurarea relevată de apelanții inculpați nu are aptitudinea de a exclude participația la săvârșirea infracțiunii întrucât necunoașterea tuturor membrilor care s-au asociat ori a victimei nu este o condiție de existență a infracțiunii de asociere.

Esențial sub acest aspect este faptul că apelanții inculpați C. și D. au cunoscut că aderă la o asociere constituită, iar acest grup de persoane care s-au asociat și includea persoana care a comandat asasinarea părții civile, are ca scop săvârșirea de acte de terorism. De altfel, chiar ei s-au implicat pentru ca inculpații E. și F. să adere la aceeași asociere.

Prin urmare, criticile apelanților inculpați C. și D. sunt neîntemeiate și, în consecință, și solicitarea de a fi achitați pentru infracțiunea prev. de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, în varianta de la momentul comiterii faptei.

Inculpații B., C. și D., cu referire la tentativa la infracțiunea prev. de art. art. 32 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, săvârșită în forma instigării de către inculpatul B. și sub forma complicității de către C. și D., au solicitat să se țină seama de acordul de mediere încheiat cu partea civilă G. din care rezultă că nu mai are pretenții materiale ori cu privire la tragerea la răspundere penală a inculpaților menționați și să se dispună achitarea.

Inculpații C. și D. au fost condamnați de către instanța de fond, prin reținerea ca fiind mai favorabilă a legii noi, pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, art. 47, art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) C. pen., iar inculpații A. și B. au fost condamnați de către instanța de fond, prin reținerea ca fiind mai favorabilă a legii noi, pentru infracțiunea prev. de art. art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, art. 48, art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) C. pen., încadrare juridică pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind corectă.

Totodată, constată că apelanții inculpați B., C. și D. au depus la dosar procesele-verbale de închidere a medierii încheiate la 20 ianuarie 2015 și, respectiv la 31 iulie 2015, cu apelanta parte civilă G., precum și acordurile de mediere din conținutul cărora reiese că s-au împăcat și că partea civilă nu va mai avea nicio pretenție de natură civilă sau penală de la inculpații menționați, renunțând la orice pretenție în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă, printre altele, a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, iar potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen., constatarea incidenței cazului de la lit. g) din textul de lege menționat anterior conduce la încetarea procesului penal.

Este adevărat că acordul de mediere poartă asupra voinței părților de a se împăca ori cuprinde voința persoanei vătămate de a-și retrage plângerea, însă stingerea acțiunii penale prin mediere este posibilă numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii sau împăcarea înlătură răspunderea penală.

În cauză, pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, raportată la art. 253 alin. (1) și (4) C. pen. legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea înlăturării răspunderii penale prin retragerea plângerii sau împăcare.

Prin urmare, acordurile de mediere nu pot fi valorificate sub aspectul soluționării laturii penale și, în acest context, solicitările inculpaților sunt neîntemeiate.

Inculpatul C. a criticat sentința sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de risc în țară, susținând că la dosar nu există probe că ar fi introdus în țară drogurile și, în realitate, au fost procurate din Piatra-Neamț.

Sub aspectul situației de fapt, în sarcina apelantului inculpat C. s-a reținut introducere în țară, fără drept, a cantității de 175 grame Cannabis, drog de risc și s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În noaptea de 10/11 ianuarie 2013, cu ocazia depistării în flagrant și verificării autoturismului cu care inculpații E., C. și D. s-au deplasat pe raza municipiului Piatra-Neamț, au fost găsite două pungi conținând o substanță vegetală, de culoare verde oliv.

Din raportul de constatare nr. 2.107.509/2013, întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Iași - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, rezultă că proba ridicată de la inculpatul C. era constituită din 175,3 grame, iar proba ridicată de la F. era constituită din 47,5 grame. În urma analizelor de laborator, în probele menționate s-a pus în evidență THC, substanță biosintetizată din planta Cannabis, care fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Privitor la drogurile de risc inculpatul C. a declarat, în mod constant, că au fost aduse de el din Italia pentru consum propriu. În apel, fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, inclusiv a celei de introducere în țară de droguri de risc.

Probatoriul administrat relevă că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat așa încât criticile sale sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Apelanții inculpați B., C. și D. au formulat critici cu privire la modul în care au fost individualizate pedepsele, după cum urmează:

Inculpatul B. a solicitat să se țină seama de constrângerea morală exercitată asupra sa de inculpatul A., pentru a amplasa bomba sub mașina părții civile, în condițiile în care era în imposibilitatea de a-i rambursa acestuia suma de 5.000 de euro primită cu titlu de împrumut. De asemenea, a învederat că nu era în relații de dușmănie cu partea civilă ori cu familia acesteia, nu a urmărit vreun interes material sau de altă natură, în realitate, fiind o dorință de răzbunare a inculpatului A. prin folosirea dispozitivului cu bombă la adresa familiei ..... Totodată, a arătat că își asumă faptul că a acceptat să aducă la îndeplinire ceea ce i-a cerut A., însă să se țină seama de faptul că acesta i-a amenințat familia.

În final, a solicitat instanței să aibă în vedere că și-a recunoscut fapta, nu este perceput de comunitate ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană pașnică, ce desfășura activități sportive și a încheiat un acord de mediere cu partea civilă G., împrejurări care permit reținerea de circumstanțe atenuante. În ceea ce privește art. 18 din Legea nr. 508 din 2004, a arătat că instanța de fond nu a dat relevanță acestor dispoziții, deși le-a reținut. De asemenea a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682 din 2002, având în vedere că a formulat două denunțuri.

Inculpatul C. a solicitat a fi avute în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. anterior, reținându-se contribuția sa la aflarea adevărului, cu toate că pe parcursul cercetării a avut o poziție oscilantă, faptul că se află la primul contact cu legea penală, nu este o persoană agresivă, a ajutat la aflarea adevărului și a încheiat un acord de mediere cu partea vătămată fiind de acord să achite prejudiciul cauzat. De asemenea, a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682 din 2002, având în vedere că a formulat un denunț.

Inculpatul D. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor arătând că pe tot parcursul procesului penal a recunoscut faptele săvârșite, și anume, asigura paza în perioada în care ceilalți coinculpați acționau asupra autoturismului părții vătămate, având așadar o contribuție extrem de redusă la săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește infracțiunea de omor rămasă în forma tentativei pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 8 ani închisoare, solicită reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, față de atitudinea sa cooperantă, poziția procesuală de recunoaștere, comportamentul său anterior, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a formulat și un denunț, care impune aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii cuantumului acesteia.

Analizând modul de stabilire de către prima instanță a pedepselor corespunzătoare infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, din punct de vedere al cuantificării acestora, instanța de apel constată că, în mod judicios, în considerarea gradului de pericol social al faptelor comise, a circumstanțelor comiterii faptelor, dar și al circumstanțelor personale, prima instanță a apreciat asupra cuantumului.

În operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere probele în circumstanțiere administrate după cum urmează: actele medicale și declarația martorilor AA. și II., pentru inculpatul A., înscrisurile de la dosar instanță pentru inculpatul B., declarațiile martorilor W. și O. și înscrisurile de la dosar instanță pentru inculpatul D. și înscrisurile pentru inculpatul C. Totodată, a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv, gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorilor, aspecte care au fost evaluate după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și contribuția și gradul de participare al fiecărui inculpat la conceperea și punerea în practică a comiterii infracțiunilor.

În ceea ce privește gravitatea infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a evidențiat că inculpații au comis infracțiuni deosebit de grave, urmările acestora, respectiv uciderea părții vătămate și a membrilor familiei acesteia, precum și locatarilor din blocurile în care locuiau aceștia și chiar din blocurile vecine, precum și trecători ocazionali care s-ar fi aflat în zonă în momentul deflagrației, nu s-au produs doar datorită intervenției prompte și calificate a serviciilor speciale și a organelor de cercetare penale. Așadar, gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.

Totodată, instanța de fond a notat că terorismul înseamnă violență premeditată, îndreptată împotriva unor ținte necombatante, făptuită de grupuri sau agenți clandestini, menită să influențeze un public, principala sa caracteristică fiind intimidarea prin violență, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzând răpirea de persoane, asasinatul, producerea de explozii etc., așa cum este cazul speței de față, în care inculpații au ales să suprime viața unei persoane, ori a mai multora, victime colaterale, într-o manieră în care să intimideze să producă distrugerea unor bunuri materiale importante și să producă în rândul opiniei publice un puternic ecou.

De asemenea, a notat că terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru obținerea unor obiective individuale sau de grup și se bazează pe acte de violență spectaculară, care au ca obiectiv acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale ori imaginare. În cauză, actul de violență avea ca scop și transmiterea unui mesaj ferm către persoanele din anturajul părții vătămate, cât și către populația civilă, neimplicată în acest conflict, din care să rezulte că ei controlează orașul și vor acționa în mod similar față de orice persoană cu care sunt în conflict sau care nu le recunosc supremația, iar finalizarea activităților infracționale, respectiv suprimarea vieții părții vătămate, ar fi creat un puternic impact psihologic asupra populației și ar fi creat o stare de insecuritate în rândul acesteia.

Față de aceste considerente teoretice, instanța de fond a constatat că activitățile desfășurate de către inculpați se circumscriu terorismului simbolic, în care victima ce trebuie eliminată reprezintă un simbol pentru partea adversă și, prin a cărei eliminare, se obține un avantaj la nivelul comunității locale.

Totodată, instanța de fond a apreciat că din probele administrate, față și de acțiunile anterioare deosebit de violente, în care fusese ucis prin împușcare OO., fratele părții vătămate, tentativele de omor prezentate în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri, locuitorii municipiului Piatra-Neamț trăiau un sentiment de frică, considerând că oricând pot fi victimele nevinovate ale unor acte de răzbunare dintre clanurile rivale, dispuse la orice pentru a-și asigura supremația în oraș.

Așa cum rezultă din însăși declarația inculpatului E. din faza de urmărire penală, inculpații cunoșteau în mod concret consecințele faptelor lor, în sensul că prin declanșarea dispozitivului explozibil s-ar fi produs un adevărat carnagiu, în care și-ar fi pierdut viața nu numai partea vătămată și ceilalți membri ai familia sale, ci și numeroase persoane absolut nevinovate și s-ar fi distrus multe bunuri, atât imobile, cât și mobile.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a constatat că existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ prevăzute de Codul penal, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante, recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

De asemenea, a reținut că în procesul de apreciere asupra unor împrejurări ce ar putea fi valorificate ca circumstanțe atenuante este obligatoriu să țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.

Având în vedere gradul deosebit de pericol al infracțiunilor săvârșite, numărul mare al infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a constatat că faptele comise de cei patru inculpați au o asemenea gravitate, încât devine inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, deoarece prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptei și persoanele inculpatului, pedeapsă care nu-și mai atinge scopul preventiv-educativ.

Or, din această perspectivă a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante.

Prin motivele de apel, inculpații inculpați B., C. și D. au invocat contribuția redusă la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, datele personale favorabile, aspecte de care instanța de fond a ținut seama în procesul de individualizare a pedepselor și le-a valorificat în mod just, prin aplicarea unor pedepse orientate către maxim, în condițiile reținerii art. 18 din Legea nr. 508/2004, pentru inculpatul B., către mediu pentru inculpatul C. și către minim pentru inculpatul D.

În sensul celor susținute au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere de inculpatul B. ( fost B.), respectiv, declarații ale martorilor BBB., GGG., HHH. și de inculpatul C., și anume, o caracterizare de la Primăria de domiciliu și una de la Episcopia Romano-Catolică, Parohia Bahna.

În opinia instanței de apel, organizarea de către inculpați, cu minuțiozitate, a modului de comitere al faptelor, astfel încât să producă rezultatul scontat, respectiv, suprimarea vieții părții vătămate G. și să nu fie identificați pentru a fi trași la răspundere penală, împrejurarea că în plan subiectiv au acceptat că prin detonarea dispozitivului cu încărcătură explozivă s-ar fi putut produce victime colaterale, fie din membrii familiei persoanei vizate, cât și alte persoane aflate întâmplător prin zonă, dar și bunuri materiale aflate în apropierea autoturismului țintă, natura materialului exploziv folosit apt a pune în pericol viața și integritatea corporală a mai multor persoane, aflate pe o rază de circa 300 metri pătrați, cât și toate bunurile materiale aflate în acest perimetru, reprezintă elemente obiective care imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat și justifică aplicarea unor pedepse care să reflecte această periculozitate și în plan sancționator.

Totodată, apelanții inculpați B., C. și D. au invocat și împrejurări cum ar fi atitudinea de recunoaștere a faptelor, încheierea unor acorduri de mediere cu partea civilă cu efecte asupra laturii civile a cauzei și au solicitat a li se dea semnificația unor circumstanțe atenuante.

Instanța de apel, apreciază că împrejurările favorabile invocate nu pot avea relevanța unor circumstanțe atenuante prin raportare la gravitatea faptelor, modul concret de comitere a acestora și specificul activității infracționale desfășurate de inculpați.

Totodată, solicitarea inculpaților de a se da semnificația unor circumstanțe atenuante atitudinii lor procesuale sincere este neîntemeiată, întrucât nu au avut, în mod constant, o atitudine procesuală sinceră, cu privire la întreaga activitate infracțională, încercând, să acrediteze ideea, contrar probelor administrate, că inculpatul A. nu a participat la comiterea faptelor.

De asemenea, faptul că au acceptat să comită infracțiuni de terorism prin folosirea unui material exploziv, sunt date care departe de a-i caracteriza ca fiind persoane non-violente, conturează un profil socio-moral predispus la acte de agresiune îndreptată împotriva persoanelor.

Totodată, împrejurarea că inculpații C. și D. au recunoscut comiterea faptelor, în condițiile în care a avut loc o constatare în flagrant a infracțiunilor, nu este în măsură să justifice, în opinia Înaltei Curți, în contextul celor arătate, reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante.

Instanța de apel constată că la individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpatul B., instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, însă a aplicat pedepse orientate către maximul special.

De asemenea apelanții inculpați B., C. și D. au solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682 din 2002, având în vedere că a formulat denunțuri la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin adresa din data de 23 noiembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală s-a arătat că, în raport de stadiul cercetărilor din Dosarul nr. __/D/P/2014 la acest moment nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpații B., C. și D.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 2 lit. a) pct. 1 din legea menționată, martorul este persoana având această calitate potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Aceeași lege definește și noțiunea de infracțiune gravă, prevăzându-se în art. 2 alin. (1) lit. h) categoriile de infracțiuni considerate grave, însă, sub acest aspect, instanța notează că prin Decizia nr. 67/2015 Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.

Or, având în vedere conținutul adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a notat că din momentul trimiterii în judecată a celor patru inculpați și până la judecarea cauzei, au intrat în vigoare, la data de 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României, precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, lege prin care au fost modificate și completate mai multe legi penale speciale, printre care și Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2000.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen. al României, instanța de fond a verificat care dintre cele două legi, Codul penal de la 1969, Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2000, sub imperiul cărui inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății și noul C. pen. și cele două legi penale speciale menționate mai sus, intrate ulterior în vigoare, sunt mai favorabile, dând, astfel, eficiență dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituția României și a principului „aplicării legii penale mai favorabile”.

Din compararea dispozițiilor legale menționate mai sus, s-a constatat că legile penale mai favorabile sunt noul C. pen., respectiv Legea nr. 535/2004 și Legea nr. 143/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, intrate în vigoare la 1 februarie 2014, mai puțin în ceea ce privește infracțiunea de instigare la tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat, condiții în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat, instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche, iar nu legea nouă, pentru următoarele considerente:

Pedeapsa prevăzută de legea veche pentru aceste infracțiuni, dar în formă consumată era închisoarea de la 15 - 25 de ani și interzicerea drepturilor, al cărui maxim se majora în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu 5 ani, deci pedeapsa era de la 15 - 30 de ani și interzicerea unor drepturi. Această infracțiune rămânând în forma tentativei, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen. de la 1969, pedeapsa era de la 7 ani și 6 luni, la 15 ani închisoare.

Potrivit legii noi, pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 188 alin. (2) - art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cu art. 77 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen., pedeapsa era detenție pe viață, sau închisoare de la 15 - 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că infracțiunea a rămas în forma tentativei, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din noul C. pen., pedepsele care se pot aplica sunt următoarele:

c) dacă instanța s-ar orienta spre detențiunea pe viață, potrivit art. 33 alin. (2) din noul C. pen., pedeapsa principală este închisoarea de la 10 la 20 de ani, dar aceste limite speciale se majorează, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu 1/3, deci pedeapsa principală ar fi de la 13 ani și 4 luni închisoare, la 26 și 8 luni închisoare;

d) dacă instanța s-ar orienta la pedeapsa închisorii, pedeapsa principală este de la 15 - 25 ani și interzicerea unor drepturi, fiind tentativă, potrivit art. 33 alin. (2) din Noul C. pen., pedeapsa principală este de 7 ani și 6 luni închisoare, la 12 ani și 6 luni închisoare, dar aceste limite speciale se majorează, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu 1/3, deci pedeapsa ar fi de la 10 ani închisoare, la 16 ani și 8 luni închisoare.

Din compararea limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală veche și legea penală nouă, s-a constatat, așa cum s-a arătat mai sus, că legea penală mai favorabilă pentru infracțiunile de instigare tentativă la omor calificat, respectiv, complicitate la tentativă la omor calificat, este legea penală veche.

Reexaminând cauza din această perspectivă, se rețin următoarele:

Modalitatea de determinare și aplicarea legii penale mai favorabile prin hotărârea atacată s-a realizat pe instituții autonome și nu într-o manieră globală, data pronunțării fiind anterioară deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Analizând mecanismul prin care a fost determinată legea penală mai favorabilă, pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, a fost aleasă legea mai blândă ca fiind legea nouă pentru toate infracțiunile ce fac obiectul condamnării cu excepția infracțiunii prev. de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, pentru care legea veche este mai favorabilă.

Totodată, în mod just a fost ales tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni potrivit vechiului C. pen., întrucât în conformitate cu dispozițiile din noul C. pen. s-ar impune adăugarea unui spor obligatoriu mai mare decât cel aplicat de instanța de fond la pedeapsa cea mai grea și ar avea ca efect aplicarea unei pedepse rezultante mai mari pentru fiecare dintre inculpați, ceea ce, în mod evident, ar crea o situație mai grea acestora.

Prin aplicarea globală a legii penale noi, pedeapsa cea mai grea pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 s-ar impune a fi majorată prin respectare principiului proporționalității, în raport cu noile limite, majorate, din legea nouă. La această pedeapsă s-ar impune adăugarea unui spor reprezentând o treime din suma celorlalte pedepse, respectiv de 5 ani și 4 luni închisoare în loc de 2 ani închisoare, cât a fost aplicat potrivit legii vechi, pentru inculpatul B., un spor de 9 ani și 6 luni închisoare în loc de 2 ani închisoare pentru inculpatul C., un spor de 5 ani și 3 luni închisoare în loc de 1 an închisoare pentru inculpatul D. și un spor de 8 ani și 8 luni închisoare în loc de 3 ani închisoare pentru inculpatul A..

Prin aplicarea globală a legii vechi s-ar crea, de asemenea, o situație mai grea apelanților inculpați dat fiind că pedepsele pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cu excepția celei prevăzute de art. 32 lit. a) din Legea nr. 535/2004, ar trebui majorate, astfel că s-ar ajunge la aplicare unei pedepsei mai aspre.

În acest context, având în vedere că numai inculpații au atacat hotărârea instanței de fond și nu li se poate crea acestora o situație mai grea în propria cale de atac, va fi menținut mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile adoptat de instanța de fond.

Inculpatul C., a învederat că legea penală veche îi este mai favorabilă, cu excepția infracțiunilor privind nerespectarea regimului materialelor explozive și distrugerea, față de care este mai favorabilă legea penală nouă. Prin urmare, potrivit susținerilor inculpatului legea penală veche ar fi mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Susținerile inculpatului sunt neîntemeiate întrucât pentru infracțiunea prev. de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, limitele potrivit legii vechi sunt mai mari, respectiv închisoarea de la 10 la 15 ani, iar potrivit legii noi, închisoarea de la 5 la 12 ani închisoare. Tot astfel pentru infracțiunile prev. de art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost reduse limitele de pedeapsă potrivit legii noi, după cum urmează: pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în conformitate cu legea veche, închisoarea de la 10 la 20 ani, iar potrivit legii noi, închisoarea de la 3 la 10 ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în conformitate cu legea veche, închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar potrivit legii noi, închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă.

Concluzionând, cu privire la apelurile formulate de inculpații A., B., C., D. instanța de control judiciar apreciază că sunt nefondate urmând a fi respinse.

Cu privire la apelul formulat de partea civilă G., se constată că deși a precizat că apelul vizează atât modul de soluționare a laturii penale cât și a celei civile nu a depus motive scrise de apel și nu a formulat critici concrete cu privire la hotărârea atacată.

Totodată, constată că apelanții inculpați B., C. și D. au depus la dosar procesele-verbale de închidere a medierii încheiate la 20 ianuarie 2015 și, respectiv la 31 iulie 2015, cu apelanta parte civilă G., precum și acordurile de mediere din conținutul cărora reiese că s-au împăcat și că partea civilă nu va mai avea nicio pretenție de natură civilă sau penală de la inculpații menționați, renunțând la orice pretenție în prezenta cauză.

De altfel, G. nu s-a constituit, în nume propriu, parte civilă în cauză, ci doar în numele copiilor săi minori și al soției sale.

Instanța de fond, în lipsa unui mandat din partea soției, a apreciat în mod corect că G. nu putea exercita acțiunea civilă în numele soției sale, așa încât a respins cererea acestuia de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile, cu titlul de daune morale, pentru soția sa.

Totodată, instanța de fond, în mod just, a concluzionat că cei doi minori, H. și I. au suferit un prejudiciu moral, a cărui reparare cade în sarcina celor șase inculpați vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de G. și în consecință, au fost obligați inculpați A., B., C., D., E. și F., în solidar, să plătească suma de câte 25.000 RON, cu titlul de daune morale pentru cei doi minori.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază că apelul formulate de partea civilă G. este neîntemeiat, urmând a fi respins.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., D. și de partea civilă G. împotriva Sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În baza art. 422 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpatul A. începând cu data de 12 februarie 2013 la zi și pentru inculpații B., C., D., E. și F. începând cu data de 11 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanții inculpați B., C. și D. la plata sumei de câte 720 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 520 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe apelanta parte civilă G. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și F., în cuantum de câte 520 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., D. și de partea civilă G. împotriva Sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpatul A. începând cu data de 12 februarie 2013 la zi și pentru inculpații B., C., D., E. și F. începând cu data de 11 ianuarie 2013 la zi.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanții inculpați B., C. și D. la plata sumei de câte 720 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 520 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanta parte civilă G. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și F., în cuantum de câte 520 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM