Appeals rejected: director's abusive conduct convictions and suspended 1-year term upheld as civil damages confirmed.

Decizia nr. 462/A/2016

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din data de 10 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins cererea formulată de reprezentantul Parchetului, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. Împotriva persoanei vătămate B.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. Împotriva persoanei vătămate C.

În baza art. 38 alin. (1) C. Pen., art. 39 alin. (1) lit. B) C. pen. Au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare (pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare la care se adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare).

În baza art. 83 alin. (1) și (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e), să se comunice Serviciului de Probațiune Mehedinți.

În baza art. 85 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

a) să nu comunice cu persoanele vătămate B. și C. și să nu se apropie de acestea;

b) să nu ocupe funcția de director la o societate cu capital integral de stat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.

În baza art. 19 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C..

În baza art. 19 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul către partea civilă B. la cheltuieli judiciare în sumă de 2.935 lei, din care 2.000 lei reprezintă onorariu avocat iar 935 lei reprezintă cheltuieli de transport.

În baza art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul către partea civilă C. la cheltuieli judiciare în sumă de 3.530 lei, din care 2.000 lei reprezintă onorariu avocat iar suma de 1.530 lei reprezintă cheltuieli de transport.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.435 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În esență, s-a reținut că, la data de 05 decembrie 2014 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2014, rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 03 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării procedurii de cameră preliminară și a judecării cauzei, potrivit art. 329 C. proc. pen., privind pe inculpatul A. - avocat în Baroul Gorj -, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea a două infracțiuni de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de hărțuire sexuală întrucât probele administrate infirmă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 223 C. pen., evidențiind doar aspecte cu privire la comportamentul inculpatului A. de la locul de muncă în raporturile sale cu angajații, aspecte cu relevanță din punct de vedere al caracterizării inculpatului.

Prin Încheierea nr. 23 din 02 februarie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, a admis excepția tardivității, a constatat că inculpatul este decăzut din dreptul de a invoca cereri și excepții cu privire la legalitate administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 03 decembrie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin Încheierea nr. 333 din 13 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă contestația formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 23 din 02 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, desființată încheierea contestată și s-a dispus trimiterea cauzei în vederea pronunțării asupra cererilor și excepțiilor invocate de inculpat.

Prin Încheierea nr. 59 din 08 aprilie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. iar, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 03 decembrie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru două infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., comise la datele de 10 martie 2014 și 15/16 august 2014, față de persoanele vătămate B. și C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în cauză.

Prin încheierea nr. 618 din 06 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 59 din 08 aprilie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova.

La data de 30 iunie 2016, prin avocat ales, persoana vătămată B., a depus la dosarul cauzei (fila nr. 144, vol. I), cerere de constituire ca parte civilă, pentru suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

La aceeași dată, prin avocat ales, persoana vătămată C., a depus la dosarul cauzei (fila nr. 145, vol. I), cerere de constituire ca parte civilă, pentru suma de 5.000 lei, cu titlul de daune materiale și 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2015 inculpatul A. a arătat că nu înțelege să se folosească de procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen. și contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 374 alin. 7 C. proc. pen.

La același termen de judecată s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen., declarație atașată la dosarul cauzei (filele nr. 153-154, vol. I).

În cursul judecății, probele din cursul urmării penale au fost readministrate, procedându-se la reaudierea persoanelor vătămate B. și C. (filele nr. 155-156 și nr. 157 vol. I), a martorilor D. (filele nr. 169-170, vol. I), E. (filele nr. 171-172, vol. I), F. (filele nr. 173-174, vol. I), G. (filele nr. 175-176, vol. I), H. (filele nr. 177-178, vol. I), I. (fila nr. 179, vol. I), J. (fila nr. 180, vol. I), K. (fila nr. 181, vol. I), L. (fila nr. 182, vol. I), M. (filele nr. 199-200, vol. I), N. (filele nr. 201-202, vol. I), O. (filele nr. 203-204, vol. I), P. (fila nr. 205, vol. I), R. (filele nr. 206-207, vol. I), S. (fila nr. 208, vol. I), T. (filele nr. 209-210, vol. I), U. (fila nr. 211, vol. I), V. (fila nr. 212, vol. I), X. (fila nr. 213, vol. I) și Z. (fila nr. 20, vol. II) iar, la termenul de judecată din 19 ianuarie 2016, în ședință publică, au fost vizualizate CD-urile conținând imaginile captate de camerele video amplasate în recepția hotelului x în noaptea de 15/16 august 2014.

La solicitarea părților civile, instanța a încuviințat proba testimonială și a procedat la audierea martorilor Y. (fila nr. 238, vol. I), A.A. (fila nr. 239, vol. I), B.B. (fila nr 240, vol. I) și L. (fila nr. 241, vol. I).

La solicitarea inculpatului, instanța a încuviințat proba testimonială și s-a procedat la audierea martorilor C.C. (fila nr. 14, vol. II), D.D. (fila nr. 13, vol. II) și E.E. (fila nr. 25, vol. II) iar la solicitarea reprezentantului Parchetului a fost audiat martorul F.F. (fila nr. 12, vol. II).

La termenul de judecată din 15 septembrie 2015, a fost încuviințată solicitarea inculpatului de avizare a certificatului medico-legal din 18 august 2014, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu - Severin, Avizul Comisiei de Avizare a actelor medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova din 14 octombrie 2015 a fost înaintat și atașat la dosar (fila nr. 16, vol. II).

La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2015 s-a încuviințat solicitarea formulată de inculpat, prin avocați aleși privind emiterea unei adrese către Inspectoratul de Poliție a Județului Mehedinți pentru a înainta fișa de cazier judiciar actualizată, atașată la fila nr. 10, vol. II.

La termenul de judecată din data de 19 februarie 2016 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. din două infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. în trei infracțiuni de purtare abuzivă, respectiv o infracțiune de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. - parte civilă B., o infracțiune de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. - parte civilă C. și o infracțiune de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (2) C. pen. - parte civilă C.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 29 februarie 2016, reprezentantul Ministerului Public a precizat solicitarea de încadrare juridică învederând faptul că, în opinia sa inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în trei astfel de infracțiuni.

În raport de această precizare, prealabil examinării materialului probator al cauzei, se impun următoarele precizări, raportat la limitele sesizării instanței:

Examinând rechizitoriul, s-a constatat că, atunci când s-a procedat la încadrarea în drept a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut referire numai la faptele din 10 martie 2014 și 15/16 martie 2014, constând în aceea că, în data de 10 martie 2014 inculpatul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind funcția de director al SC G.G. SA Sucursala Bala, a jignit-o pe persoana vătămată B. - conform mențiunilor de la fila 18 din rechizitoriu, acuzele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt numai cele referitoare la relațiile extraconjugale, procurorul de caz a apreciat că, în privința celorlalte jigniri, adresate persoanei vătămate probele existente în cauză sunt insuficiente - și a amenințat-o cu fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa iar, în noaptea de 15/16 august 2014, tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a adresat expresii jignitoare persoanei vătămate C. și a agresat-o fizic, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale. Aceste fapte, în opinia procurorului, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., în partea dispozitivă a rechizitoriului menționându-se expres că inculpatul este trimis în judecată pentru două infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., inculpare corespunzătoare actelor de urmărire penală întocmite în faza urmăririi penale: ordonanțele de începere a urmăririi penale (filele nr. 38 și 41 dosar urmărire penală), ordonanță de punere în mișcare a urmăririi penale (fila nr. 21, dosar urmărire penală).

În același sens, prin încheierea nr. 59 din 08 aprilie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 03 decembrie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru două infracțiuni de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., comise la datele de 10 martie 2014 și 15/16 august 2014, față de persoanele vătămate B. și C.

Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că a fost legal învestită numai cu faptele din 10 martie 2014 și 15/16 august 2014, încadrarea juridică corectă a acestora fiind aceea precizată în actul de sesizare și anume o infracțiune de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate B. și o infracțiune de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate C.

Cât privește considerarea ca infracțiuni distincte a faptelor incriminate în cele două alineate ale art. 296 C. pen., instanța a apreciat că articolul în cauză nu reglementează două infracțiuni distincte ci o singură infracțiune, în variantă tip și variantă agravată.

S-a reținut în acest sens că, elementul material al laturii obiective - actul de conduită interzis prin norma de incriminare - poate să apară în conținutul infracțiunii în variantă unică, atunci când constă fie într-o acțiune fie într-o inacțiune sau în mai multe variante alternative respectiv mai multe acțiuni sau inacțiuni, distincția între elementul material și varianta unică respectiv variante alternative fiind deosebit de importantă în ceea ce privește încadrarea corectă a faptelor comise deoarece pentru infracțiunile cu element material alternativ, realizarea acestuia, într-una ori mai multe variante nu este de natură să schimbe unicitatea infracțiunii. Această opinie este exprimată și în doctrina penală - Constantin Mitrache, Drept penal partea generală, ediția a III-a revăzută și adăugită, SC H.H. SRL, București, 1997 - pag. nr. 91.

Examinând infracțiunea prev. de art. 296 C. pen., prin prisma acestor considerațiuni, instanța a constatat că elementul material constă în actul de conduită interzis persoanei aflată în exercițiul atribuțiilor de serviciu și se realizează în mai multe variante alternative: în alin. (1) este reglementată varianta tip variantă ce se realizează sub aspectul elementului material prin „întrebuințarea de expresii jignitoare” iar în alineatul doi este reglementată varianta agravată, variantă ce se realizează sub aspectul elementului material printr-o faptă de amenințare sau o faptă de lovire sau alte violențe.

Concluzionând, instanța a apreciat că art. 296 C. pen. nu reglementează mai multe infracțiuni ci o singură infracțiune, cu conținuturi alternative, motiv pentru care, atunci când făptuitorul săvârșește atât fapta prevăzută în alin. (1) al art. 250 C. pen., cât și pe aceea prevăzută în alin. (2) al textului, răspunderea penală se stabilește numai pentru infracțiunea de purtare abuzivă în formă agravată. În acest sens este și opinia exprimată în doctrină, în legătură cu infracțiunea corespondent C. pen. anterior, prev. de art. 250 C. pen. anterior - Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român, Partea specială, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, SC H.H. SRL, pag. 395.

Drept urmare, s-a apreciat că solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului este neîntemeiată și, de aceea a fost respinsă.

Procedând, în continuare, la examinarea materialului probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale și cu ocazia judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. a fost numit în funcția de director al SC G.G. SA - sucursala Bala începând cu data de 20 august 2012, prin Decizia nr. 3 din 16 august 2012, emisă de Consiliul de Administrație al SC G.G. SA, societate cu capital integral de stat la care acționar majoritar este Casa Națională de Pensii Publice, funcție pe care o îndeplinea și la data comiterii faptelor reclamate.

În ceea ce privește serviciile medicale din baza de tratament, acestea au fost prestate, până în vara anului 2014 de personal medical (asistenți și medici) care avea încheiat contract de muncă cu Spitalul Orășenesc Baia de Aramă, asupra acestui personal inculpatului fiindu-i delegate, prin protocol încheiat la data de 14 septembrie 2012 între SC G.G. SA - sucursala Bala și Spitalul Orășenesc Baia de Aramă, anumite atribuții de control general al activității personalului medical, respectiv monitorizarea prezenței la serviciu, care presupunea inclusiv vizarea pontajului, înainte de a fi depus la Spitalul Baia de Aramă și monitorizarea activității, în scopul desfășurării în bune condiții a activității medicale din baza de tratament a Sucursalei Bala.

În calitate de director al SC G.G. SA- sucursala Bala, cunoscând, totodată, și faptul că în viitorul apropiat personalul medical urma să fie preluat de societate, el fiind acela care, în calitate de director urma să încheie contractele de muncă, inculpatul A. a manifestat, începând cu anul 2013 o atitudine de control și coordonare a activității personalului medical, solicitând cadrelor medicale să desfășoare și activități de curățare sau îngrijire a spațiului aferent bazei de tratament, care nu intrau în atribuțiile lor. Concomitent acestor solicitări, inculpatul a adoptat în raport de cadrele medicale o atitudine violentă în limbaj și a exercitat presiuni psihice, sugerându-le constant că, în situația în care nu vor efectua și astfel de activități, își vor pierde locul de muncă.

Cum un astfel de comportament depășea atribuțiile care-i reveneau inculpatului, conform protocolului încheiat la data de 14 septembrie 2012, între acesta și persoana vătămată B., asistentă șefă în cadrul bazei de tratament din stațiunea Bala, au intervenit o serie de neînțelegeri, persoana vătămată opunându-se ca personalul medical să efectueze activități care nu erau specifice actului medical.

În acest context, inculpatul a încercat să o discrediteze pe persoana vătămată, susținând că este o femeie de moravuri ușoare și că o va da afară, totul culminând cu incidentul petrecut în data de 10 martie 2014 când a venit în baza de tratament și, deranjat de faptul că în biroul persoanei vătămate i-a găsit pe E.E. (medicul kinetoterapeut), H. (medicul șef) și G. (administratorul de la SC G.G. SA), a început să țipe la persoana vătămată, să o jignească, reproșându-i prezența celor doi bărbați în birou și să o amenințe că-i va lua biroul și o va da afară de la serviciu, provocând-i acestea o stare de temere, justificată și prin prisma faptului, că așa cum s-a arătat, exista posibilitatea concretă ca, în viitorul apropiat personalul să fie preluat de inculpat, acesta având posibilitatea să-i desfacă direct contractul de muncă.

Situația de fapt reținută cu privire la persoana vătămată B. se probează cu declarațiile date de persoana vătămată coroborate cu procese-verbale de constatare, documente interne SC G.G. SA, cu declarațiile inculpatului și ale martorilor D., E., F., G., H., I., J. și L.

S-a reținut în acest sens că, inculpatul în declarațiile pe care le-a dat în faza urmăririi penale, nu a negat că le-ar fi cerut asistentelor să efectueze activități de curățire sau îngrijire a spațiului aferent bazei de tratament. A susținut însă că le-a adresat o rugăminte, că a procedat în felul acesta pentru a asigura bunul mers al activității bazei de tratament, că nu a folosit un limbaj vulgar și nu a adresat amenințări.

Referitor la persoana vătămată B., din depozițiile D., E., F., G., H., I., J. și L., rezultă că aceasta, în calitate de asistent șef s-a opus ca asistentele să efectueze activități care nu intrau în atribuțiile de serviciu (depoziția martorei E.), că în mai multe rânduri inculpatul le-a spus că intenționează să o dea afară pe persoana vătămată (martora D. a declarat că în permanență inculpatul le spunea că „nu dorea ca ea să mai fie asistentă șefă, că dorea să o dea afară”, martora E. a declarat că a auzit când inculpatul i-a spus persoanei vătămată „că o dă afară, afirmație pe care acesta a făcut-o în mai multe rânduri și când B. nu era de față”, martora I. a declarat că în mai multe rânduri, în prezența asistentelor, inculpatul a afirmat în legătură cu persoana vătămată că „nu o mai vrea”) și că obișnuia să o denigreze acuzând-o că întreține relații intime cu martorii F. și G. (în declarația dată cu ocazia judecății inculpatul a recunoscut că „în decursul timpului i-am întrebat atât pe persoana vătămată cât și pe G., mai în glumă, mai în serios dacă între ei este o relație mai deosebită”, martorul G. a declarat că inculpatul o acuza pe B. că întreține relații intime cu el iar G. a declarat că are cunoștință de faptul că inculpatul i-a reproșat în mod public persoanei vătămate că întreține „relații sexuale cu el și cu G.”, acest aspect fiind cunoscut și de martora H.).

În ceea ce privește amenințarea adresată persoanei vătămate, audiat în ședință publică, inculpatul a recunoscut că, în cadrul unor discuții pe care le-ar fi avut cu persoana vătămată, i-ar fi spus acesteia că, „atunci când va fi preluat personalul”, își va alege oamenii. Apărarea inculpatului în sensul că i-a adresat aceste cuvinte deoarece persoana vătămată manifesta față de el un comportament sfidător, replicându-i că nu este subordonata sa, nu este de natură să-l disculpe deoarece, la momentul respectiv, inculpatul, așa cum s-a arătat, avea numai atribuții de control general al activității personalului medical iar din materialul probator administrat a reieșit că persoana vătămată își îndeplinea cu corectitudine atribuțiile de serviciu - spre exemplu, martora H., medicul bazei de tratament a declarat că personal a avut o relație foarte bună cu persoana vătămată pe care a descris-o ca fiind o „persoană competentă, care își exercita corect atribuțiile de serviciu”.

Incidentul din 10 martie 2014 în cauză nu este negat de inculpat care a recunoscut, în declarația dată cu ocazia judecății, că le-a cerut persoanelor pe care le-a găsit în biroul lui B. „să nu-i mai prindă acolo”. A negat însă că, în acest context ar fi manifestat un comportament jignitor la adresa persoanei vătămate sau că ar fi amenințat-o.

Comportamentul inculpatului, constând în jignirea persoanei vătămate și amenințarea acesteia cu faptul că o va da afară, că îi va arăta el cine este, se probează însă cu depozițiile persoanei vătămate care, cu ocazia judecății în primă instanță a arătat că inculpatul i-a spus că o „ia mama dracu”, că îi „arată el cine este”, a dat cu pumnul în masă și a amenințat că o dă afară. Aspectul privind acuzele referitoare la întreținerea unor relații extraconjugale este relatat și de martorul E.E. iar faptul că persona vătămată a fost amenințată de inculpat că va fi dată afară este relatat atât de acest martor cât și de către martorii H. și G. Împrejurarea că, cei trei martori au susținut, în declarațiile date în faza urmăririi penale dar și cu ocazia cercetării judecătorești că această amenințare a fost adresată de inculpat în prezența lor în vreme ce persoana vătămată a declarat că a fost amenințată de inculpat după ce martorii au plecat din birou nu reprezintă un element de contradictorialitate, în condițiile în care, din ansamblul materialului probator a rezultat că în mai multe rânduri inculpatul a afirmat că o va da afară pe persoana vătămată, amenințare pe care cei trei martori au auzit-o și în ziua de 10 martie 2014, aspectul privitor la locul unde se aflau, respectiv momentul precis în care inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată reprezentând, cel mai probabil, în opinia martorilor, un aspect mai puțin important, procesele cognitive de percepție, memorare și reproducere concentrându-se asupra conținutului informației - faptul că l-au auzit pe inculpat în data de 10 martie 2014 când a amenințat-o pe persoana vătămată - cu consecința ignorării detaliilor.

În ceea ce privește neconcordanțele dintre declarațiile martorilor H. și G., privind modalitatea în care acest din urmă martor ar fi ajuns în biroul persoanei vătămate (chemat de martora H. sau din proprie inițiativă), ar fi putut avea relevanță în măsura în care s-ar fi contestat prezența martorului în biroul persoanei vătămate. Cum nu s-a contestat acest fapt, o astfel de împrejurarea este nerelevantă sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care trimis în judecată inculpatul - purtare abuzivă în raport de persoana vătămată B.

În ceea ce o privește pe persoana vătămată C., din materialul probator administrat în cauză a rezultat că aceasta, la data comiterii faptelor, lucra ca recepționeră la hotelul din x stațiunea Bala.

În noaptea de 15/16 august 2014 inculpatul a venit la sediul hotelului după miezul nopții și, motivat de faptul că a găsit luminile aprinse în fața hotelului, a purtat o discuție contradictorie cu persoana vătămată ocazie cu care la un moment dat a început să o înjure și să-i vorbească vulgar spunând-i că e „curvă”, „zdreanță”. Atunci când persoana vătămată i-a cerut să nu-i mai vorbească așa, inculpatul s-a ridicat de pe canapeaua aflată în holul recepției și a venit direct spre ea, a ridicat mâinile și, cu pumnii strânși, împins-o violent, în zona pieptului și antebrațelor, făcând-o să-și piardă echilibrul și să se dea înapoi.

În continuare persoana vătămată s-a retras spre recepție iar inculpatul A. a continuat să o jignească spunându-i tot felul de cuvinte, de genul că s-a săturat de mofturile ei și cine este ea de nu suportă nimic - nici să o înjure, nici altceva - părăsind recepția și retrăgându-se în camera de hotel pentru a se culca, în momentul în care persoana vătămată a început să plângă.

După ce inculpatul a plecat de la recepție, persoana vătămată C. l-a contactat telefonic pe soțul ei, martorul O., i-a relatat ce se întâmplase și l-a rugat să vină să stea cu ea la recepție pentru a nu fi singură în cazul în care se va întoarce inculpatul, O. rămânând cu soția la recepție până în jurul orelor 0500, când a început să vină personalul unității.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, se probează cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal din 18 august 2014, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu Severin, înregistrările efectuate de camerele video amplasate în recepția hotelului x, înregistrările audio efectuate de persoana vătămată cu telefonul mobil ulterior incidentului respectiv în zilele de 16 august 2014 și 18 august 2014, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor O., P., R., S.

În legătură cu fapta imputată raportat la persoana vătămată C. inculpatul a declarat atât în faza urmăririi penale cât și cu ocazia judecății că, în seara respectivă, a avut o discuție contradictorie cu persoana vătămată căreia i-a reproșat că fumează în recepția hotelului după ce, tot în contradictoriu, au discutat în legătură cu obligația de a stinge luminile de afară. A mai arătat inculpatul că persoana vătămată a adoptat un comportament sfidător constând în aceea că a negat că ar fi fumat în zona recepției, l-a acuzat că este băut și a refuzat să meargă afară să stingă luminile susținând că-i este frică de câinii pe care-i avea inculpatul acolo (doi câini lupi și doi pui). Cât privește adresarea unor injurii, în acest context, în declarația pe care a dat-o în faza urmăririi penale a susținut că nu a folosit cuvinte vulgare față de aceasta în vreme ce, în declarația dată în faza judecății, a susținut că nu-și amintește foarte bine ce s-a întâmplat. Referitor la agresiunea fizică exercitată asupra persoanei vătămate, în depoziția dată în faza urmăririi penale, a susținut că „a împins-o în scopul de a o face să intre în incinta recepției, acolo unde era locul ei efectiv de muncă” în vreme ce, în declarația dată în faza judecății a arătat că nu a lovit-o pe persoana vătămată însă având în vedere că în seara respectivă era „un pic băut”, în urma acuzațiilor formulate de persoana vătămată, a vizionat înregistrările și a constatat că aceasta „ținea brațele încrucișate” iar el s-a îndreptat către dumneaei, aceasta fiind singura activitate pe care a realizat-o în seara respectivă.

Referitor la apărarea inculpatului în sensul că, la momentul la care s-a petrecut acest incident nu s-ar fi aflat în timpul atribuțiilor de serviciu, instanța nu o poate primi, deoarece din contractul de mandat, indicat mai sus, rezultă că inculpatul nu avea un program ce se limita la un anumit număr de ore pe zi iar conflictul în cadrul căruia a jignit-o și agresat-o fizic pe persoana vătămată a fost determinat de o presupusă neîndeplinire de către aceasta a sarcinilor de serviciu, inculpatul acționând, așadar, în calitatea pe care o avea, aceea de director al sucursalei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în calitate de director al SC G.G. SA, sucursala Bala, în data de 10 martie 2014, ce avea, prin delegare, și în competență, dreptul de a controla prezența la serviciu a personalului de la baza de tratament și de a-i monitoriza activitatea, i-a adresat expresii jignitoare persoanei vătămate B. (acuza privind relațiile extraconjugale) și a amenințat-o că o va da afară, că îi va arăta el cine este, provocându-i acesteia o stare de temere constantă în condițiile în care și anterior acestei date inculpatul manifestase un comportament similar, existând posibilitatea concretă ca, în viitorul apropiat, inculpatul să-i desfacă contractul de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de 15/16 august 2014, în calitate de director la Muncă SC G.G. SA, sucursala Bala i-a adresat cuvinte jignitoare și a exercitat acte de agresiune fizică asupra persoanei vătămate C., cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce privește cuvintele jignitoare, adresarea unor acuze referitoare la întreținerea unor relații extraconjugale respectiv apelative de genul „curvă”, „haimana”, sunt de natură să aducă atingere onoarei, demnității și reputației persoanei.

Referitor la amenințarea adresată persoanei vătămate B., apărarea inculpatului conform căreia expresia „vă dau afară”, reprezenta doar o atenționare cu privire la consecințele ce ar fi intervenit dacă nu s-ar fi respectat îndatoririle de serviciu, nu poate fi primită.

S-a reținut, în acest sens, că „amenințarea”, ca element material al infracțiunii de purtare abuzivă, varianta agravată, presupune fapta prevăzută în art. 206 C. pen., care este absorbită în conținutul acestei infracțiuni de serviciu. Pentru a realiza elementul material al infracțiunii prev. de art. 206 C. pen., acțiunea de amenințare trebuie să îndeplinească anumite condiții: să aibă ca obiect săvârșirea unei infracțiuni sau unei fapte păgubitoare, infracțiunea sau fapta păgubitoare să fie îndreptată împotriva persoanei vătămate ori a altei persoane, acțiunea de amenințare să fie de natură să producă persoanei amenințate o stare de temere iar răul cu care se amenință să fie injust.

Astfel, inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată că o va da afară de la serviciu, fapta ce a constituit obiectul amenințării reprezentând, așadar, o faptă producătoare de prejudicii materiale.

În ceea ce privește aptitudinea amenințării de a produce persoanei vătămate o stare de temere este, de asemenea, de necontestat în condițiile în care, din materialul probator administrat în cauză a reieșit că, la data comiterii faptei exista posibilitatea concretă ca inculpatul să-și ducă la îndeplinire amenințarea deoarece, independent de posibilitate pe care o avea de a întocmi referate și de a propune Spitalului Orășenesc Baia de Aramă desfacerea contractului de muncă, în calitatea de director al SC G.G. SA inculpatul urma să încheie contracte direct cu personalul medical (începând cu iunie 2006 au încheiat astfel de contracte martorele N. - fila nr. 206 dosar urmărire penală, Z., fila nr. 208 dosar urmărire penală, J., fila nr. 212 dosar urmărire penală, I., fila nr. 210 dosar urmărire penală, M., fila nr. 202 dosar urmărire penală, K., fila nr. 204 dosar urmărire penală) iar în situația în care persoana vătămată ar fi optat să rămână la Stațiunea Bala, și-ar fi pierdut cu certitudine locul de muncă.

Cât privește condiția ca răul cu care se amenință să fie injust, din materialul probator administrat nu a reieșit că partea vătămată și-ar fi nesocotit atribuțiile profesionale astfel încât să fie justificată o amenințare cu o sancțiune atât de drastică cum este aceea a pierderii locului de muncă. Mai mult, pe data de 10 martie 2014, inculpatul a susținut că nemulțumirea sa a fost determinată de o presupusă neglijență a îndatoririlor de serviciu din partea kinetoterapeutului, atitudinea sa, raportat la persoana vătămată, fiind așadar complet nejustificată.

Concluzionând, instanța a apreciat că apărarea inculpatului, care și-a justificat atitudinea prin aceea că a fost un șef sever care solicita personalului să depună eforturi suplimentare pentru bunul mers al activității bazei de tratament, iar, în data de 10 martie 2014, comportamentul său a fost determinat de faptul că martorii E.E. și G. își ignorau atribuțiile de serviciu, având concursul asistentei șef B., care le permitea să stea în biroul său, nu este de natură să motiveze comportamentul jignitor și nici amenințarea persoanei vătămate.

Referitor la persoana vătămată C., apărarea inculpatului în sensul că, în noaptea respectivă nu a lovit-o, așa cum s-a menționat în rechizitoriu, ci doar a împins-o, este lipsită de relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii deoarece art. 193 alin. (1) C. pen. se referă, sub aspectul elementului material, nu numai la o acțiune de lovire ci și la „orice acte de violență” iar alin. (2) al aceluiași articol face referire, sub aspectul laturii obiective, la orice faptă prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, în practica judiciară penală reținându-se constant ca infracțiune de lovire sau alte violențe, îmbrâncirea și punerea de piedică unei persoane (Dosar nr. x/1955 a T.S., CD 1955, vol. III, p. 104).

Pentru alegerea pedepselor principale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, s-a reținut că inculpatul a comis faptele pe fondul unei stări conflictuale care exista între el și persoana vătămată B., agresiunea fizică exercitată împotriva persoanei vătămate Alexandru Trotea a avut drept urmare cauzarea unor leziuni ce au necesitat un număr redus de zile de îngrijiri medicale, nu și-a asumat responsabilitatea prezentând situații de fapt care s-au dovedit a fi nereale și a încercat să discrediteze persoanele vătămate în scopul minimalizării consecințelor comportamentului pe care l-a adoptat în calitate de director și felului în care a înțeles să gestioneze relațiile de serviciu. Totodată, s-a mai reținut că deși a fost condamnat în trecut, din fișa de cazier judiciar actualizată (fila nr. 10, vol. II, dosar instanță) rezultă că a fost reabilitat, are 54 de ani, este căsătorit, are un nivel de educație și pregătire profesională care-i permite să înțeleagă necesitatea conformării conduitei normelor legale de conviețuire sociale (are studii superioare și calitatea de avocat).

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul A. și de părțile civile C. și B.

Părțile civile C. și B. au criticat hotărârea atacată, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Cu privire la latura penală au solicitat majorarea pedepsei la nivelul maxim prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă au considerat că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt mici și, de aceea au solicitat majorarea acestora în raport de suferințele produse fiecăreia dintre ele.

Au solicitat, de asemenea, și acordarea cheltuielilor de judecată.

Inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea hotărârii atacate și, rejudecând achitarea sa, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. pentru care a fost condamnat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 aprilie 2016.

Examinând apelurile declarate de inculpatul A. și de părțile civile C. și B., prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reține că în apel inculpatul A. nu a dorit să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen., în apel a fost administrată proba martori, la solicitarea inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie au fost audiați martorii E.E. și G., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte reține că prima instanță a stabilit în mod corespunzător situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în legătură cu faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Referitor la temeiul juridic invocat de către inculpat în susținerea soluției de achitare, art. 16 lit. a) C. proc. pen., se impun a fi făcute câteva precizări raportat la argumentele invocate de apărare. În esență, apărarea a invocat împrejurarea că inculpatul a realizat activitățile reținute de către instanța de fond în raport de părțile civile B. și C., însă a apreciat că ele nu se datorează unui comportament ce poate fi circumscris sferei ilicitului penal ci temperamentului de tip coleric al inculpatului, preocupat de situația instituției pe care o conducea și îndeplinirea de către angajați a atribuțiilor ce le reveneau, atribuții pe acre unii le neglijau cum era și cazul celor două persoane vătămate.

Ca atare, chiar apelantul inculpat recunoaște că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a realizat anumite acțiuni față de părțile civile B. și C., ca atare, nu se poate vorbi de inexistența unei fapte în materialitatea ei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., aprecierea caracterului ilicit a activităților inculpatului și circumscrierii lor acțiunilor sale elementului material al laturii obiective, respectiv al formei de vinovăția sub acre a acționat inculpatul pot fi analizate din perspectiva ipotezei reglementate de dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Având însă în vedere caracterul devolutiv al apelului, Înalta Curte va analiza hotărârea pronunțată în cauză sub toate aspectele, respectiv existența faptei, întrunirea elementelor constitutive, vinovăția inculpatului precum și existența raportului de cauzalitate în acțiunile sale și urmările produse.

Revenind la apelul declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este neîntemeiată critica acestuia referitoare la inexistența faptelor reținute în sarcina sa, cu consecința achitării conform art. 16 lit. a) C. proc. pen., în esență, inculpatul reiterând aceleași apărări susținute și în fața instanței de fond.

Astfel, contrar celor susținute de apărarea inculpatului A., Înalta Curte, apreciază că probatoriul administrat în cauză demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în calitate de director al Societății de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă SC G.G. SA Sucursala Bala, jud. Mehedinți - societate cu capital integral de stat, A. a amenințat-o pe numita B. - asistentă șefă în cadrul bazei de tratament din stațiunea Bala - cu fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa, respectiv cu faptul că o va da afară, că îi va arăta el cine este, în condițiile în care și anterior acestei date A. a denigrat-o public pe B. și a avut o atitudine ostilă față de aceasta, provocându-i o stare de temere constantă întrucât exista posibilitatea concretă ca în viitorul apropiat A. să-i desfacă direct contractul de muncă, iar în noaptea de 15/16 august 2014 a adus injurii numitei C. - recepționeră la hotelul x din cadrul SC G.G. SA Bala - și a agresat-o fizic pe aceasta, provocându-i leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte, constată în raport de criticile formulate de inculpatul A. pe de o parte, că probele administrate au demonstrat existența faptelor iar, pe de altă parte, împrejurarea că atitudinea comportamentul inculpatului în modalitățile reținute în considerentele hotărârii se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de purtare abuzivă, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În acest context, instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (1) și (2) C. pen. - infracțiunea de purtare abuzivă constă în „Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.”

Rezultă astfel că, elementul material al infracțiunii de purtare abuzivă se realizează prin acțiune, în cel puțin una dintre modalitățile prevăzute de text: întrebuințarea de expresii jignitoare, amenințare sau lovire și alte violențe.

Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de lovire a persoanei vătămate de către inculpat care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, între acțiunea de lovire și urmarea socialmente periculoasă existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, purtarea abuzivă se comite cu intenție directă sau indirectă.

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, urmare analizei coroborate a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte, constată că instanța de fond a reținut în mod concret situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă pentru care a și fost condamnat.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, contrar celor susținute de apărare elementul material al infracțiunilor de purtare abuzivă a fost reprezentat de acțiunea inculpatului constând în întrebuințarea de expresii jignitoare și acte de violență față de persoanele vătămate, respectiv amenințarea cu fapte păgubitoare împotriva patrimoniului lor (în cazul persoanei vătămate B.) și exercitarea unor acte de violență fizică (în cazul persoanei vătămate C.).

Urmarea imediată a infracțiunilor așa cum s-a reținut constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, precum și relațiile sociale privind onoarea, demnitatea, reputația, integritatea corporală a persoanei, atingere care nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale desfășurată de inculpat.

Totodată, sub aspectul laturii subiective, în cazul ambelor infracțiuni, atitudinea psihică a inculpatului îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, conform dispoziției art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a prevăzut rezultantul faptelor sale, respectiv a prevăzut că acțiunile sale, de întrebuințare de expresii jignitoare, de amenințare și de exercitarea a unor acte de violență, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aduc atingere relațiilor de serviciu care presupun o comportare corectă și cuviincioasă a celui aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu dar și demnității, libertății psihice, integrității corporale și sănătății persoanei vătămate și, deși, nu a urmărit aceste rezultate, a acceptat posibilitatea producerii lor.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că prima instanță a făcut un examen amplu al probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului în contextul faptelor care i-au fost reținute în sarcină, în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, evidențiind actele concrete de executare comise de către inculpat, valorificând coroborat mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, ceea ce a presupus un proces de analiză și sinteză, finalizat prin stabilirea activității infracționale, în sarcina inculpatului.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., L., C.C., D.D. și E.E., F.F. care se coroborează cu declarația persoanelor vătămate B., C., certificatul medico-legal din 18 august 2014, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu - Severin, Avizul Comisiei de Avizare a actelor medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova din 14 octombrie 2015, precum și imaginile captate de camerele video amplasate în recepția Hotelului x, în noaptea de 15/16 august 2014 și care fac dovada existenței faptelor penale și vinovăția inculpatului A. în comiterea lor.

Totodată, instanța de control judiciar reține că ansamblu probator administrat a dovedit existența faptei, respectiv a acțiunilor întreprinse de inculpat la data de 10 martie 2014, când fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director al SC G.G. SA Sucursala Bala, a jignit-o pe persoana vătămată B. și a amenințat-o cu fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa, ca atare, apărările inculpatului nu sunt întemeiate.

Din analiza proprie a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că, apărările inculpatului sunt contrazise de depozițiile martorilor audiați și care au relatat că inculpatul le impunea asistentelor să efectueze activități care nu intrau în atribuțiile lor de serviciu, li se adresa folosind un limbaj vulgar amenințând că le va da afară.

Relevante în acest sunt depozițiile martorei D., care a declarat în ședință publică (filele nr. 169-170) că inculpatul „cerea personalului medical să efectueze și alte activități decât atribuțiile de serviciu, ca de exemplu să facă curățenie, să spele toaletele, „lucru cu care nu am fost de acord”, le amenința că le dă afară dacă nu-și fac treaba, iar „când se enerva folosea cuvinte vulgare față de toate persoanele”. În același sens este și depoziția martorei E. care a arătat în fața instanței de judecată (filele nr. 171-172) că inculpatul „are o fire colerică, se enervează repede și vorbește urât mai ales când i se pune pata pe cineva”, cerea personalului medical să șteargă praful, să spele podelele, „atât în cabinete cât și pe hol” iar într-un rând le-a cerut să facă curățenie „în curtea unității” și că obișnuia să le adreseze amenințări spunându-le că le dă afară, amenințări care nu erau determinate de ceva ce ar fi făcut ci obișnuia să vină în cabinet și să le jignească folosind cuvintele „proastelor, năroadelor”.

De asemenea, martora H. a declarat în ședință publică (filele nr. 177-178) că inculpatul „se enervează repede, obișnuiește să vorbească pe un ton ridicat, are un limbaj licențios și obișnuiește să facă și glume deplasate”, că a văzut „când asistentele erau puse să facă curățenie și să vopsească”, aspecte confirmate și de către martora I. (fila nr. 179 dosar instanță) care a arătat că inculpatul „este o persoană colerică care folosește de obicei un limbaj mai urât cu care nu toate persoanele sunt de acord”, că obișnuia „să adreseze amenințări asistenților spunând că-i dă afară”.

Și martora J. (fila nr. 180 dosar instanță) a declarat că îl cunoaște pe inculpat ca fiind „o persoană căreia îi place să jignească” și care obișnuia să amenințe personalul spunând că „ne dă afară și aduce în locul nostru oameni de la Severin”,afirmații susținute și de martora L. (fila nr. 182) care a declarat că, a efectuat activități care nu intrau în atribuțiile de serviciu „întrucât nu puteam să mă opun inculpatului care era director”, că inculpatul îi amenința spunându-le că îi dă pe toți afară „și va aduce 20 de oameni din Severin”, că „uneori vorbea frumos, alteori jignea” și atunci când au strâns frunzele în curtea unității inculpatul „ne-a cerut acest lucru, nu ne-a rugat frumos, doar ne-a cerut să strângem frunzele”.

Nu în ultimul rând, martorul G. (filele nr. 173-174) a arătat că inculpatul „ne vorbea foarte urât, ne amenința că ne dă afară, mie personal mi-a spus că mă dă afară și aduce zece ca mine iar într-un rând m-a amenințat că mă boxează”.

Sub aspect probatoriu, instanța de control judiciar constată ca fiind justificată aprecierea instanței de fond în sensul că, declarațiile martorelor K., M. și N. potrivit cărora inculpatul nu adresa jigniri personalului medical, nu i-a amenințat că-i dă afară și au fost întrebate dacă doresc și ele să participe la curățire a spațiului din exteriorul bazei de tratament, nu pot valorificate sub aspect probator, întrucât sunt singulare și nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză care au relatat o altă situație de fapt, susținută de alte probe concrete.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că în depozițiile lor martorii E.E. și G., audiați și de către instanța de control judiciar la data de 9 noiembrie 2016, au relatat că motivul pentru care inculpatul adresa cuvinte jignitoare la adresa părții vătămate B. s-a datorat împrejurării că în biroul acesteia se aflau mai multe persoane care și-ar fi neglijat atribuțiile de serviciu, în contextul în care, din probele administrate, inclusiv depozițiile acestor martori a rezultat comportamentul inculpatului la adresa persoanei vătămate B., faptul că acesta a întrebuințat expresii jignitoare la adresa acesteia fără legătură cu activitățile de serviciu ale persoanei vătămate, ca atare, au fost relevate elemente care circumscriu atitudinea inculpatului în acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii de purtare abuzivă.

Ceea ce trebuie subliniat în privința atitudinii inculpatului este faptul că, prin acțiunile sale și întrebuințarea acestor cuvinte jignitoare la adresa părții vătămate B. acesta a depășit limitele comportamentului unei persoane ce deține o funcție de conducere în raport cu angajații și care se circumscriu sferei ilicitului penal și nu unei conduite severe a acestuia pentru a-i determina pe angajați să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.

De astfel, în cazul persoanei vătămate B. niciunul dintre martorii audiați nu au susținut afirmațiile inculpatului în sensul că aceasta și-ar fi neglijat atribuțiile de serviciu, dimpotrivă martora H., medicul bazei de tratament a declarat că a avut o relație foarte bună cu persoana vătămată pe care a descris-o ca fiind o persoană competentă, care își exercita corect atribuțiile de serviciu.

În consecință, în ceea ce privește incidentul din 10 martie 2014, așa cum a reținut și prima instanță în baza probelor administrate în dovedirea activităților desfășurate de inculpatul A. elocvente sunt depozițiile martorilor E.E., H. și G. care se aflau în biroul persoanei vătămate și au declarat că inculpatul a intrat brusc în birou și i-a reproșat persoanei vătămate prezența numiților E.E. și G.. Referitor la starea de temere resimțită de persoana vătămată, urmare amenințării de către inculpat elocvente sunt depozițiile martorelor H. care a relatat că, în urma celor întâmplate în ziua de 10 martie 2014 a observat că persoana vătămată „era speriată”, concluzie pe care a dedus-o din aceea că „a pălit la față și tremura” și L., care a întâlnit-o pe persoana vătămată după ce inculpatul „a dat cu pumnul în masă” și a constatat că aceasta plângea și era speriată.

Cu privire la activitatea desfășurată de inculpatul A. în raport pe persoana vătămată C. în baza probatoriului administrat se reține că, în noaptea de 15/16 august 2014, tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta adresat expresii jignitoare persoanei vătămate C. și a agresat-o fizic, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale. Relevante sub aspect probator sunt declarațiile persoanei vătămate din faza de urmărire penală și a judecății coroborate cu ale martorului O., care, după ce s-a deplasat la hotel a găsit-o pe soția sa pe scări, la intrare, „era panicată, plângea” și i-a spus încă o dată că „a fost bătută de director” și cu înregistrările efectuate de camerele video amplasate în recepția hotelului Ceres. Ca atare, contrar susținerilor inculpatului A. rezultă că activitatea sa din noaptea de15/16 august 2014 nu a constat într-o ușoară împingere ci, dimpotrivă, s-a îndreptat în forță în direcția persoanei vătămate pe care a bruscat-o printr-o acțiune violentă de împingere.

De altfel, în urma acestei agresiuni persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 18 august 2014 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu Severin (fila nr. 224 dosar urmărire penală), avizat favorabil de Institutul de Medicină Legală Craiova conform avizului din 14 octombrie 2015 (fila nr. 16, vol. II, dosar instanță).

În dovedirea împrejurării că inculpatul A. a adresat cuvinte jignitoare persoanei vătămate C. și a exercitat acte de violență asupra acesteia sunt d poziția persoanei vătămate și înregistrările audio efectuate de aceasta cu telefonul mobil, ulterior incidentului, respectiv în zilele de 16 august 2014 și 18 august 2014 în cadrul cărora inculpatul recunoaște că, în noaptea incidentului, i-a spus acesteia „curvă” „haimana” - „Dacă te-am făcut curvă (…): „Băi, ce faci, curvo?”. Am zis și eu de draci ce mi-a venit la gură (…). Nu ești normală la cap?” „Am venit nervos (…) ca omul (…) după ce (…) (neinteligibil) la băutură ăi dă (…) mai multă forță. Când te-am văzut că stai așa în fața mea (…). ”Ce p (…) mă-tii (…), te omor, fu (…)-mă-ti de haimana, de curvă” ce dracu mi-o fi zis la gură (…) nu știu (…) da mi-asum, am zis (…)”.

Împrejurarea că inculpatul A. folosea amenințări la adresa personalului din subordine și a celorlalți angajați ai bazei de tratament sunt confirmate și de declarațiile martorilor Boghici Bogdan on, Popescu, S. care au arătat că inculpatul A. a adresat și în alte împrejurări persoanei vătămate cuvinte jignitoare, folosind un limbaj vulgar pe care acesta îl folosea și în relațiile cu ceilalți subalterni.

Cât privește atitudinea arogantă și sfidătoare manifestată de persoana vătămată și faptul că aceasta refuza să îndeplinească activități care nu intrau în atribuțiile sale de serviciu aspecte despre care au relatat martorii T., U., V., X., D.D. instanța de fond a reținut, în mod corect, că aceeași martori au relevat faptul că în raporturile cu inculpatul, aceasta se comporta cuviincios - conform depoziției martorei T. persoana vătămată i se adresa inculpatului „cu dumneavoastră” și personal martora a constatat că „se înțelegeau bine” iar conform depoziției martorului X., persoana vătămată i se adresa inculpatului cu formula „d-nele director”. Chiar și în ipoteza în care în care persoana vătămată ar fi adoptat o atitudine de sfidare în raporturile cu inculpatul, acest comportament nu ar fi susceptibil să-l exonereze de răspundere deoarece, prin prisma funcției de director pe care o deținea, era obligat să manifeste în relațiile de serviciu o atitudine demnă, respectuoasă și corectă, incompatibilă cu exercitarea de agresiuni, fizice sau verbale. Această conduită pe care inculpatul trebuia să o adopte rezultă chiar din clauzele contractului de mandat, încheiat SC G.G. SA și inculpat, la pct. 28, cap. B, unde se precizează că, între obligațiile inculpatului intră și aceea de a adopta „o conduită morală și profesională decentă și corectă față de toți angajații societății, clienți, furnizori, turiști”.

În raport de argumentele prezentate faptele există în materialitatea lor iar, atitudinea, comportamentul inculpatului A., astfel cum a fost reținut de instanța de fond, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de purtare abuzivă.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului A. în sensul că la adresa sa au fost formulate mai multe reclamații pe cale administrativă dar care nu au fost concretizate în aplicarea unei sancțiuni, întrucât aspectele sesizate nu s-au confirmat, având în vedere că din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate și interpretate în considerentele hotărârii rezultă că inculpatul A. a realizat activitățile ce compun conținutul constitutiv al infracțiunii de purtare abuzivă în raport de persoanele vătămate C. și B.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază ca neîntemeiată solicitarea inculpatului A. de a se pronunța o soluție de achitare, reținând că infracțiunile de purtare abuzivă, pentru care acesta a fost trimis în judecată, există în materialitatea lor și au fost comise de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, și pe cale de consecință, urmează să respingă apelul acestuia ca fiind nefondat.

2. Cu privire la apelul declarat de părțile civile C. și B., Înalta Curte, constată că acestea au criticat sentința penală nr. 55 din data de 10 martie 2016 atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. În esență, criticile părților civile au vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare și greșita soluționare a laturii civile, cu referire la cuantumul redus al daunelor morale acordate de instanță.

Înalta Curte, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății constată că prima instanță a aplicat inculpatului A. pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și limitele de pedeapsă stabilite în C. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului(a fost reabilitat, are vârsta de 54 de ani, este căsătorit, are un nivel de educație și pregătire profesională care-i permite să înțeleagă necesitatea conformării conduitei normelor legale de conviețuire socială, are studii superioare și calitatea de avocat), motiv pentru care, contrar solicitării părților civile C. și B., le va menține, ca fiind legale și juste în raport de criteriile generale enunțate.

Având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege care nu depășesc cinci ani, modalitatea comiterii lor, conduita acestuia anterior săvârșirii faptelor, precum și posibilitățile de îndreptare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse nu e necesară.

De aceea, instanța de control judiciar în considerarea acestor elemente care țin de oportunitatea sancțiunii penale apreciază că pedepsele stabilite în sarcina inculpatului A. atât sub aspectul cuantumului cât și la modalității de executare (1 an închisoare cu aplicarea art. 83 alin. (1) și (3) C. pen. pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri) pentru cele două fapte săvârșite în concurs real sunt just individualizate, motiv pentru care le va menține, raportat și la atitudinea inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale fiind reabilitat, are studii superioare, este căsătorit și înțelege consecințele faptelor sale.

Neîntemeiate sunt și criticile formulate de părțile civile C. și B. privind majorarea cuantumului daunelor morale.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că prin conduita și comportamentul său inculpatul A. a adus o vătămare părților civile C. și B. prin folosirea de expresii jignitoare la adresa acestora, cât și a limbajului și actelor de violență exercitate asupra părții vătămate C. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că prima instanță, în mod just a apreciat că actele inculpatului A. în modalitatea descrisă în considerentele hotărârii au creat pentru părțile civile C. și B. o stare de temere și le-au denigrat în fața colegilor de serviciu, influențând negativ și percepția colegilor asupra comportamentului social și profesional al celor două părți civile. Ca atare, se poate concluziona că acestea au suferit un prejudiciu de natură morală.

Deși, nici dispozițiile civile și nici dispozițiile penale nu oferă un criteriu clar de apreciere asupra sumelor ce reprezintă echivalentul prejudiciului moral, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că faptele ilicite ale inculpatului A. concretizate în limbajul agresiv și atitudinea agresivă la adresa părților vătămate C. și B., justifică acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 lei părții civile B., respectiv de 8.000 lei părții civile C. și le apreciază ca fiind rezonabile față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului A. și raportat la principiul echității.

Pentru toate aceste considerente va respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile C. și B.

Ca atare, față de soluția adoptată în cauză, nu poate fi primită nici solicitarea părților civile C. și B. privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., acestea sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins calea de atac exercitată.

În concluzie, față de considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, urmează să dispună respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatul A. și de părțile civile C. și B. împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 10 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei, precum și apelantele părți civile C. și B. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. în sumă de 65 lei va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și de părțile civile C. și B. împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 10 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelantele părți civile C. și B. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2016.