Scope of appellate review for late-interest damages: prohibition against ultra petita and sufficiency of expert evidence defining the claim’s temporal limits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant company, upholding the appellate decision that ordered the payment of 170,107,044 lei in late interest damages to the claimant, who is the state’s representative as a shareholder. The dispute concerned the recovery of dividends for the 1995 financial year and the calculation of corresponding late payment interest, with the defendant challenging the appellate court's award as exceeding the claimed amount and lacking a finalization of the action. The court ruled that the interest calculation, based on a revised accounting expert report requested by the claimant covering the period from the dividend maturity date of April 12, 1996, to the actual payment date of May 29, 2000, strictly aligned with the claimant's final conclusions, thereby rejecting the defendant's arguments that the award exceeded the relief sought or that the action was not precisely defined. The decisive legal basis includes Article 312 of the Civil Procedure Code for the procedural outcome, Article 67(2) of Law No. 31/1990 for the substantive right to dividends, and the principle that late interest is calculated based on the interest rates practiced by the bank serving the debtor from the date the right to payment arose.
Legislator headnote
AI generatedart. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 304 pct. 6 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Scope of appellate review for late-interest damages: prohibition against ultra petita and sufficiency of expert evidence defining the claim’s temporal limits: The dispute concerned the recovery of dividends for the 1995 financial year and the calculation of corresponding late payment interest, with the defendant challenging the appellate court's award as exceeding the claimed amount and lacking a finalization of the action. The court ruled that the interest calculation, based on a revised accounting expert report requested by the claimant covering the period from the dividend maturity date of April 12, 1996, to the actual payment date of May 29, 2000, strictly aligned with the claimant's final conclusions, thereby rejecting the defendant's arguments that the award exceeded the relief sought or that the action was not precisely defined. The decisive legal basis includes Article 312 of the Civil Procedure Code for the procedural outcome, Article 67(2) of Law No. 31/1990 for the substantive right to dividends, and the principle that late interest is calculated based on the interest rates practiced by the bank serving the debtor from the date the right to payment arose.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive to support the dismissal of the defendant's appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13 aprilie 1999, reclamantul, F.P.S. (devenit ulterior A.P.A.P.S.), a chemat în judecată pe pârâta, SC V.L. SA Comarnic, pentru a fi obligată la plata sumei de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru exercițiul financiar 1995, plus 391.393.060 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este acționar în numele statului la societatea pârâtă, calitate în care i se cuvin dividende în temeiul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată.
Prin sentința civilă nr. 683 din 29 iunie 1999, a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta, SC V.L. SA Comarnic, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 299.297.241 lei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1995, plus 7.257.972 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daune moratorii în valoare de 391.393.060 lei.
După un prim ciclu procesual a fost pronunțată decizia nr. 1015 din 14 noiembrie 2000, prin care Curtea de Apel Ploiești, a admis apelul reclamantei, societatea pârâtă fiind obligată și la plata despăgubirilor în sumă de 391.393.060 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs societatea pârâtă, iar prin decizia nr. 1539 din 5 martie 2002, secția comercială, a Curții Supreme de Justiție, a admis recursul și a casat decizia curții de apel numai în ceea ce privește calculul dobânzilor pretinse de A.P.A.P.S., cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut împrejurarea că dreptul reclamantei de a pretinde dividende s-a născut la 12 aprilie 1996, dată în raport de care urmează a fi calculate dobânzilor datorate de debitoare, avându-se în vedere dobânda la vedere practicată de banca ce o deservește.
Soluționând cauza în apel, după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia nr. 54 din 21 noiembrie 2002, prin care a admis apelul A.P.A.P.S. București, și a schimbat în parte sentința nr. 683 din 29 iunie 1999, a Tribunalului Prahova, în sensul că a admis capătul de cerere privind daunele interese și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.107.044 lei, plus 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Totodată, a constatat că suma de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru anul 1995, a fost achitată de pârâtă.
Cu actul înregistrat la 17 decembrie 2002, SC V.L. SA Comarnic, a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., și susținând următoarele critici:
- instanța de apel a acordat dobânzi mai mari decât a solicitat reclamanta, care a precizat că pretinde dobânzile până la 18 februarie 1999;
- suma pretinsă de reclamantă cu titlu de dobânzi a fost de 100.355.117 lei, și nu s-a făcut vreo majorare a acesteia.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, în apel, după casare, la cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dobânzile datorate de pârâtă începând cu 12 aprilie 1996, până la data achitării dividendelor (dosarul nr. 4429/2002).
În raport de acest obiectiv, expertul contabil a întocmit raportul de expertiză „refăcut” (dosarul de apel), iar din concluziile acestuia rezultă că pârâta datorează dobânzi în sumă de 170.107.044 lei pentru intervalul 12 aprilie 1996 (data scadenței dividendelor stabilită, în mod irevocabil, prin decizia de casare), 29 mai 2000 (data plății dividendelor).
Acest calcul corespunde celor solicitate de reclamantă prin concluziile depuse la Curtea de Apel Ploiești, potrivit cărora A.P.A.P.S. solicită obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii calculate de la 12 aprilie 1996, până la data plății, 29 mai 2000, așa încât nu se poate susține că instanța a acordat mai mult decât a solicitat reclamanta, așa cum se susține prin motivele de recurs.
De altfel, refacerea raportului de expertiză, în raport de aceste elemente, s-a făcut la stăruința reclamantei, care nu și-a însușit primul calcul al expertului contabil, așa încât nu poate fi reținută nici critica pârâtei, potrivit căreia nu există o precizare finală a acțiunii, în sensul celor acordate de instanță.
Pentru aceste considerente, recursul societății comerciale pârâte va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC V.L. SA Comarnic, împotriva deciziei nr. 54 din 21 noiembrie 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2004.