Temporary surrender for investigation barred by res judicata and lack of agreed duration under European arrest warrant framework

Decizia nr. 1582/2016

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157/F din 08 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea formulată de A. - London Marea Britanie.

Prezenta sentință s-a comunicat persoanei solicitate, autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Sirene, Direcției de Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală din cadrul Ministerului Justiției, Penitenciarului Ploiești.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 15 septembrie 2016, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești cererea formulată de A. - London Marea Britanie având ca obiect predarea temporară a persoanei condamnate B., aflat în Penitenciarul Ploiești.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 04 septembrie 2015, în Dosarul penal cu nr. x, de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, respectiv Tribunalul Magistraților Birmingham, și predarea persoanei solicitate B.., în prezent aflat în Centru de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Argeș, sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 35 din 10 septembrie 2015, emis de Judecătoria Pitești - județul Argeș, în Dosarul nr. x/280/2015.

S-a luat act că persoana solicitată B. nu a consimțit la predare, nu a renunțat la regula specialității și s-a constatat că aceasta este cercetată în Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate, sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 103 alin. 8-10 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B., pe o durată de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare, ce se va executa conform art. 107 alin. (3) teza finală din același act normativ.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 420 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.”

Prima instanță a mai constatat că motivul pentru care s-a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată B. este cercetată în Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În prezent, acesta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinței penale nr. 301/16 din 9 februarie 2016, mandat de executare nr. 346 din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Pitești. A început executarea la data de 9 septembrie 2015 și expiră în termen la data de 8 septembrie 2018 (fila 38).

Analizând temeinicia cererii, Curtea de apel a apreciat că în realitate, autoritățile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent și de scurtă durată, ci pentru cercetare și judecare.

În altă ordine de idei, potrivit art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

Potrivit art. 58 alin. (4) la care fac trimitere disp. art. 112 și art. 105 alin. (2) al aceleiași legi, în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare.

În condițiile arătate anterior, s-a apreciat că noua sesizare este de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată și judecată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut și obiectul Dosarului nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești și asupra căruia s-a pronunțat instanța prin sentința sus-menționată, în sensul amânării predării, aspect în raport de care, în opinia primei instanțe admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate anterior.

Împotriva sentinței penale nr. 157/F din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016 a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei.

În esență, reprezentantul Ministerului Public a considerat că în mod greșit Curtea de Apel Pitești a respins cererea autorităților britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate B., hotărârea bazându-se, în special, pe existența unei identități între această cerere formulată de autoritățile britanice și cauza care a fost soluționată prin sentința penală nr. 129/2015, prin care a fost amânată predarea persoanei solicitate B.

Mai mult, pentru cele 2 instituții, respectiv predarea temporară și amânarea predării, Legea nr. 302/2004 prevede proceduri și reglementări distincte de soluționare. Or, motivul invocat de instanța de fond ar fi absența unui termen pentru care predarea temporară este solicitată, dar din înscrisurile oficiale depuse la dosar rezultă că autoritățile britanice au comunicat un termen de 12 luni în care să se poată efectua cercetări, termen pe care îl consideră rezonabil în raport de faptul că persoana solicitată ar fi săvârșit pe teritoriul Marii Britanii o infracțiune de omor pentru care normal cercetările necesită o anumită durată, iar tergiversarea acestora ar putea compromite chiar ancheta penală.

Prin urmare, a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 112 și art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea cererii formulate de autoritățile britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate B.

Contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de contestație invocate, Înalta Curte constată că art. 58 alin. (1) și (4) din Legea nr. 302/2004, republicată la care fac trimitere dispozițiile art. 112 și art. 105 alin. (2) din aceeași lege, arată că:

„(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

(4) Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.”

Totodată, conform prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.”

În contextul textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că motivul pentru care Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016 a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată B.. este cercetată în Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În prezent, acesta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinței penale nr. 301/16 din 9 februarie 2016, mandat de executare nr. 346 din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Pitești. A început executarea la data de 9 septembrie 2015 și expiră în termen la data de 8 septembrie 2018 (fila 38).

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că, pornind de la conținutul adresei înaintate Curții de Apel Pitești, aflată la fila 2 din dosarul instanței de fond, prima instanță a făcut demersuri suficiente la autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Biroul Sirene Marea Britanie Tribunalul Magistraților Birmingham Biroul Sirene România, pentru a comunica instanța sau unitatea de parchet care solicită predarea persoanei solicitate, durata până la care solicită predarea temporară și motivele concrete ale acesteia, respectiv actele procedurale care justifică predarea temporară și care urmează a fi efectuate de organul judiciar, perioada pentru care se solicită predarea, inclusiv data în concret până la care este necesară predarea temporară, precum și garanțiile că până la data indicată ca fiind necesară predării temporare autoritățile britanice vor returna persoana solicitată autorităților judiciare din România în vederea continuării executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 301/2016, pronunțată de Judecătoria Pitești.

Răspunsul primit de la Biroul Sirene Marea Britanie a fost în sensul celor conținute în sesizarea de la fila 2. Biroul Sirene România a comunicat că nu deține informații cu privire la predarea temporară a persoanei sus-menționate (fila 37), iar instanța emitentă a mandatului european de arestare nu a comunicat niciun răspuns.

Verificând actele aflate la dosar, în raport de conținutul solicitării adresate Curții de Apel Pitești (fila 2 dos. fond) în care se menționează că persoana solicitată urmează „să fie readusă în România pentru a ispăși sentința rămasă, de îndată ce este posibil, și după ce toate procedurile cu privire la infracțiunea pentru care a fost solicitată extrădarea au fost finalizate. Se anticipează că procedurile se vor încheia în termen de 12 luni de la predarea sa către autoritățile din Regatul Unit. În cazul în care se preconizează că procedurile vor dura mai mult, veți fi informat cât mai când posibil și veți primi detalii asupra calendarului revizuit”, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că este imperios necesar ca atunci când se solicită predarea temporară, ambele părți trebuie să cadă de acord asupra duratei concrete efective pentru care aceasta să aibă loc, indiferent de motivul necesității prezenței în fața autorităților judiciare solicitante.

Or, autoritatea judiciară emitentă cât și A. - London Marea Britanie nu au indicat acest aspect, punând în imposibilitate instanța română de a fi de acord cu durata respectivă, care este inexistentă.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent și de scurtă durată, ci pentru cercetare și judecare, aproximând un termen de 12 luni pentru derularea procedurilor, preconizând posibilitatea prelungirii acestuia, fără a-l putea determina și preciza în mod concret.

Pe de altă parte, cum instanța s-a pronunțat prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, în sensul amânării predării persoanei solicitate B.. până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate, sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte, astfel după cum a reținut și prima instanță, constată că admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate anterior, noua sesizare fiind de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată și judecată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut și obiectul Dosarului nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești și asupra căruia s-a pronunțat instanța prin sentința sus-menționată, în sensul amânării predării.

Pentru considerentele expuse, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 157/F din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016 privind pe intimatul persoană solicitată B., nefiind fondată, în baza art. 4251 alin. (7) pc.1 lit. b) C. proc. pen., va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 157/F din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016 privind pe intimatul persoană solicitată B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată B., în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 decembrie 2016.