Romanian-U.S. Extradition for Botnet Cybercrime: Rejection of Statute of Limitations, Dual Criminality, and Fair Trial Defenses Under Treaty and Law 302/2004

Decizia nr. 1407/2016

Asupra contestațiilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192/F din data de 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016) în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din SUA.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile americane, a persoanelor extrădabile A., B. și C., cetățeni români, față de care au fost emise mandate de arestare de către Tribunalul Districtual al Districtului de Nord al statului Ohio - Divizia de Est al Statelor Unite ale Americii la data de 08 iulie 2016, dată la care au fost puse sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs A., B. și C., caz 1:16 CR 224.

Extrădarea persoanelor s-a efectuat cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanelor A., B. și C., până la predarea acestora, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădabilă B. a fost reținută pentru 24 ore, la data de 28 septembrie 2016 și persoanele extrădabile A. și C. au fost reținute pentru 24 ore, la data de 29 septembrie 2016, și arestate provizoriu în vederea extrădării, de la data de 29 septembrie 2016 la zi.

S-a reținut că, la data de 29 iunie 2016, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2/2016, sesizarea nr. x/II-5/2016 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind arestarea provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării către SUA, a persoanelor urmărite A., B. și C., cetățeni români. Persoanele au fost prezentate în fața procurorului la data de 29 septembrie 2016, dispunându-se măsura reținerii acestora în cauză pe o perioadă de 24 de ore, fiindu-le aduse la cunoștință existența mandatelor de arestare și infracțiunile care au determinat emiterea acestora de către autoritățile SUA.

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2016, Curtea de Apel București a dispus în baza art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanelor A., B. și C. pentru o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 29 septembrie 2016 până la data de 28 octombrie 2016, inclusiv.

La data de 17 octombrie 2016, ulterior examenului de regularitate internațională efectuat de Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, în condițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis instanței cererea de extrădare și actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - SUA -, în condițiile art. 8 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2016 a Curții de Apel București s-a dispus, în baza art. 44 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, menținerea arestării provizorii, în vederea extrădării, a persoanelor urmărite A., B. și C., fiind acordat un termen rezonabil de 11 zile, față de disp. art. 49 alin. (3) și 4 din aceeași lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că împotriva persoanelor urmărite au fost emise mandate de arestare de către Tribunalul Districtual al statului Ohio al Statelor Unite ale Americii la data de 08 iulie 2016, dată la care au fost puse sub acuzare printr-un rechizitoriu emis de către Tribunalul Districtual Statelor Unite ale Americi din Districtul de Nord al Statului Ohio, pentru următoarele infracțiuni: conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, fraudă prin cablu, conspirație la traficul cu mărci și servicii contrafăcute, conspirație la obținerea accesului neautorizat la un sistem informatic pentru a obține informații, furt calificat de identitate, conspirație la spălare de bani, prevăzute de Titlul 18 secțiunile 1343, 1349, 2320 (a) (1), 1030 (b), 1028/A a) (1) și 2 și 1956 (h) din Codul Statelor Unite ale Americii, pedepsele prevăzute de legislația americană pentru infracțiunile reținute fiind de până la 30 de ani.

În fapt s-a reținut, în esență, că A., B. și C. și alții („Grupul D.") au conceput propriul malware (soft malicios) („D.") care a fost folosit pentru a crea și menține o rețea în continuă creștere, cuprinzând cel puțin 60.000 calculatoare din Statele Unite.

Grupul D. a controlat rețeaua de calculatoare infectate („D.) pe care a folosit-o ca să-și desfășoare schemele infracționale în beneficiul membrilor grupului, obținând un câștig de peste 3-4 milioane dolari SUA, deși sumele efective s-ar putea ridica la 35-40 milioane de dolari.

Cheia succesului schemelor desfășurate de Grupul D., era infectarea calculatoarelor victimelor cu D..

În scopul infectării calculatoarelor victimelor, Grupul D. trimitea e-mailuri de „phishing" și „spear phishing", concepute astfel încât să semene unor e-maluri legitime din surse cunoscute, conținând link-uri către, sau atașamente care mascau malware. Când victima făcea click pe fișierul atașat, calculatorul ei era infectat cu D., apoi era conectat la unul din Serverele de Comandă și Control centralizat al Grupului D. Serverele de Comandă și Control dădeau apoi instrucțiuni calculatoarelor infectate ca să efectueze diverse operațiuni și, astfel, calculatoarele infectate deveneau parte componentă din rețeaua D. Botnet.

Odată ce calculatorul victimei a fost infectat, acesta era controlat de la distanță de Grupul D. prin comenzi emise de la unul din Serverele de Comandă și Control.

Grupul D. folosea D. și rețeaua D. Botnet ca să faciliteze cel puțin cinci scheme:

În primul rând, Grupul D. obținea informații de carduri de credit de la sute sau mii de victime, pe care le foloseau în mod fraudulos ca să finanțeze infrastructura infracțională.

În al doilea rând, Grupul D. a participat la o variantă complexă de fraudă prin licitații online, cu ajutorul Troianului D.. Prin introducerea Troianului D. în anunțurile de licitații fictive pe eBay.com Grupul D. a reușit să intercepteze, să controleze și să modifice conținutul paginilor de web al licitațiilor eBay astfel încât informațiile privitoare la plăți să îndrume victimele să trimită transferurile bancare unui „agent eBay", care era de fapt un cărăuș intern de bani care efectua imediat retrageri de bani pe care-i trimitea în afara Statelor Unite, de obicei în România sau în țările învecinate. Un cărăuș de bani european ridica fondurile în România, folosind adesea documente de identitate false ca să ascundă identitatea Grupului D. Victimele nu primeau niciodată bunurile pentru care plătiseră ș nici nu li se returnau banii.

În al treilea rând, Grupul D. folosea pagini de web e-mailuri frauduloase care conțineau mărci înregistrate și de servicii contrafăcute care nu erau reale sau autentice, cu scopul de înșela pe utilizatorii calculatoarelor și, în consecință de a-i determina pe aceștia:

(a) să facă click pe atașamente și link-uri cauzând prin aceasta infectarea calculatoarelor;

(b) să furnizeze Grupului D. informații personale de identificare; informații de cont și de carduri de credit și;

(c) să furnizeze Grupului D. informații ale conturilor bancare și să faciliteze Grupului D. transferul câștigurilor fraudu0loase în România și în țările învecinate.

În al patrulea rând, Grupul D. a desfășurat o schemă complexă de spălare de bani. Grupul D. a folosit informațiile de identificare furate și din carduri de credit ca să posteze anunțuri pentru „agenți de transferuri de bani" în site-uri cu oferte de lucru inclusiv Monster. com. Indeed.com, Craigslist. com și Beyond.com printre altele, pretinzând că provin de la firme legitime.

Grupul D. a folosit, de asemenea, carduri de credit furate ca să publice site-uri de web pentru aceste firme fictive, care păreau a fi legitime.

În plus, Grupul D. a folosit malware propriu ca să introducă anunțuri pentru „agenți de transfer bancar" pe site-uri de web legitime cum ar fi Yahoo! și Google. „Agenții de transfer bancar" angajați de Grupul D. erau de fapt cărăuși de bani care urmau să transfere câștigurile frauduloase din SUA sau din alte părți, în România și în țările învecinate.

În ultimul rând, Grupul D. a primit plăți în monedă digitală (cryptocurrency) pentru procesarea tranzacțiilor eu monedă digitală.

„Moneda digitală" este orice formă de monedă digitală în care tehnicile de criptare, cunoscute sub numele de criptografie, sunt folosite ca să genereze unități monetare și să verifice transferul electronic de fonduri. De exemplu, Bitcoin și Burst coin sunt monede digitale. Ca să-i maximizeze profiturile din procesarea tranzacțiilor cu monedă digitală, Grupul D. a folosit puterea de procesare a calculatoarelor miilor de victime, cauzând avarierea calculatoarelor care îi încetineau viteza de procesare sau deveneau practic neutilizabile de către victime.

Potrivit Declarației date sub jurământ în sprijinul cererii de extrădare, de către E., procuror în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio, Diviziile de Est și Sud din statul New York și în Curțile Federale de Apel 2 și 6, se reține:

Cu privire la persoana extrădabilă B.:

La data de 8 iulie 2016, Judecătorul magistrat al Statelor Unite, Onorabila F., a emis un mandat de arestare a lui B. O copie legalizată a mandatului de arestare este anexată la prezenta ca Proba B. Este în practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al statului Ohio să rețină la dosar copia originală a rechizitoriului și a mandatelor de arestare împreună cu dosarul tribunalului. De aceea, a obținut copii legalizate ale rechizitoriului și a mandatului de arestare.

B. este acuzat pentru comiterea următoarelor fapte: (1) un capăt de acuzare pentru conspirație la conceperea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349; (2) 12 capete de acuzare pentru conceperea și executarea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343; (3) un capăt de acuzare pentru conspirație la accesul informatic neautorizat, cu intenția de fraudă sau de a avaria calculatorul, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 371, 1030 (a) (4), 1030 (a) (5) (A) și (2); și (4) un capăt de acuzare pentru trafic cu mărci de servicii contrafăcute, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320 (a) (1); (5) cinci capete de acuzare pentru furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028A; și (6) un capăt de acuzare pentru conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h).

În capătul de acuzare 1 din rechizitoriu B. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349. Legea din Statele Unite definește conspirația ca o înțelegere între două sau mai multe persoane să încalce legile penale, în acest caz, legile care interzic executarea unor scheme care implică activități de fraudă prin cablu. Cu alte cuvinte, legea din Statele Unite consideră o infracțiune de sine stătătoare faptul de a se combina și de a se înțelege cu două sau mai multe persoane în scopul încălcării legilor Statelor Unite. Această înțelegere nu trebuie să fie formală și poate fi doar o înțelegere verbală. O conspirație este considerată un parteneriat în scop infracțional, în care fiecare membru sau participant devine agentul sau partenerul celorlalți membri. Legea cere ca participanții co-conspiratori la această înțelegere infracțională să plănuiască și să urmărească același obiectiv sau scop infracțional. Astfel, dacă un inculpat înțelege natura ilegală a planului și cu bună știință și de bună voie se alătură planului chiar și o singură dată, este suficient ca el să fie condamnat pentru conspirație. Co-conspiratorii pot împărți sarcinile. Fiecare din ei este răspunzător de faptele celorlalți. Această prevedere a legii cere ca co-conspiratorii să înlesnească executarea unei scheme de fraudă. Cu alte cuvinte, pentru a condamna un inculpat în baza acestui cap de acuzare din rechizitoriu, este suficient ca să existe o înțelegere sau un plan pentru a încălca legile privind frauda prin cablu și inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de fraudă prin cablu. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1349 (cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite nr. §1343 ca infracțiune principală) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 2-13 din rechizitoriu, B. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri de la persoane fizice și juridice prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Aceste capete de acuzare se deosebesc de activitatea infracțională din primul capăt de acuzare prin două elemente. În primul rând, în aceste 12 capete de acuzare B. este acuzat că a participat la o schemă care a rezultat în 12 transferuri de bani frauduloase de monedă a Statelor Unite, efectuate de către victime. Aceste 12 transferuri de bani reprezintă fapte separate în cadrul unei scheme mult mai mari și mai complexe de fraudă prin cablu, prezentată în capătul de acuzare 1. În al doilea rând, legea din Statele Unite permite ca să fie aduse acuzații atât pentru acte de conspirație complexe, după cum apar în capătul de acuzare 1, cât și pentru faptele penale secundare care au făcut parte din conspirația mai largă. Această opțiune de inculpare permite prezentarea tuturor fațetelor activității infracționale în fața judecătorului sau a juriului în timpul procesului. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343 este închisoare de 30 de ani și o amendă de 1.000.000 dolari SUA, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o taxă specială de 100 dolari SUA.

La capătul de acuzare 14 din rechizitoriu, B. este acuzat pentru conspirație, în conformitate cu Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371. În acest capăt de acuzare, acesta și co-inculpații săi, cu bună știință și de bună voie au conspirat să acceseze un calculator în mod neautorizat prin mijloace care să permită continuarea fraudei și obținerea unor bunuri de valoare, respectiv, bani, o sumă în exces de 3 la 4 milioane de dolari, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, §§1030 (a) (4) și (2), și de asemenea, să determine transmiterea unui program, a unei informații, cod, și comandă și ca urmare a comiterii faptei, să se cauzeze în mod intenționat o avarie unui calculator protejat, iar comiterea infracțiunii a cauzat o avarie unui număr de zece sau mai multe calculatoare protejate în perioada de un an, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, § 1030 (a) (5) (A). La fel ca în cazul conspirației pentru comiterea infracțiunii de fraudă prin cablu și frauda prin cablu ca faptă principală, aceste inculpări sunt permise din cauză că se referă la activitate infracțională secundară care face parte din conspirația mult mai largă cu multiple scopuri și obiective care fac obiectul capătului de acuzare 14. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371 este închisoare de 5 ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capătul de acuzare 15 din rechizitoriu, B. este acuzat pentru faptul că cu bună știință și cu intenție a conspirat să comită trafic cu servicii, în principal servicii comerciale prin intermediul Internetului și cu bună știință a folosit mărci contrafăcute în legătură cu aceste servicii, mărci care erau identice și practic greu de deosebit față de mărcile originale existente pe piață și care erau înregistrate la United States Patent and Trademark Office, iar folosirea acestor mărci contrafăcute a creat confuzie, a dus la comiterea unor greșeli și la înșelăciune, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320 (a) (1). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei pentru traficul de servicii și folosirea de mărci contrafăcute cu sau în legătură cu astfel de servicii. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind serviciile contrafăcute și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de trafic de servicii și folosirea de mărci de servicii contrafăcute. în plus, trebuie dovedit că mărcile de servicii folosite de inculpat au fost folosite tară permisiunea deținătorilor mărcilor de servicii și că erau similare ca aparență și folosire. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320 (a) este închisoare de 10 ani și o amendă care să nu depășească 2.000.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 16 -20 din rechizitoriu, B. a folosit cu bună știință, fără autoritate legală, mijloace de identificare aparținând altei persoane în timpul și în legătură cu comiterea infracțiunii de acces fraudulos la un calculator, o încălcare a prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1030 și fraudă prin cablu cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343, și spălare de bani cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 și furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1028/A (a) (1) și (2). Conform legilor din Statele Unite, pentru a se obține condamnarea lui B. pentru aceste fapte, trebuie să se dovedească nu numai faptul că a folosit mijloacele de identificare pentru comiterea infracțiunilor, dar de asemenea că el a avut cunoștință că identitatea aparținea unei persoane reale. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028/A este închisoare de 2 ani pentru fiecare condamnare, care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse cu închisoare.

La capătul de acuzare 21 din rechizitoriu B. împreună cu alții cunoscuți și necunoscuți, cu bună știință și cu intenție s-au combinat, au conspirat, s-au întrunit și s-au înțeles unii cu alții cunoscuți și necunoscuți marelui juriu, pentru a comite infracțiuni împotriva Statelor Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h). B. a conspirat la încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (a) (1) (B) (i) (spălare de bani pentru a masca) și (a) (2) (B) (i) (spălare de bani internațională). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind spălarea de bani și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 500.000 dolari SUA sau dublul valorii bunurilor implicate în tranzacții, care din ele este mai mare.

B. este de asemenea acuzat pentru sprijinul și ajutorul acordat altor co - inculpați la comiterea faptelor de furt calificat de identitate în capetele de acuzare 16-20, prin aceea că B. și ceilalți co-inculpați cu bună știință și cu intenție s-au ajutat și sfătuit cum să folosească identitățile furate în vederea continuării schemei infracționale.

Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2 este aceeași ca pentru autorul principal căruia i s-a acordat sprijin, în acest caz, un termen de 2 ani pentru fiecare condamnare, urmând a se executa consecutiv oricărei alte condamnări.

Părțile relevante de legislație citate mai sus și găsite în rechizitoriu sunt anexate la prezenta declarație ca Proba C. Fiecare din aceste acte normative a fost promulgată în mod legal în Statele Unite și de asemenea era în vigoare atât la data când au fost comise faptele incriminate cât și la data înaintării Rechizitoriului. încălcarea oricărui articol de lege citat este considerată infracțiune.

În Proba C este inclus textul de lege din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 3282, care stabilește termenele de prescripție pentru urmărirea faptelor incriminate în acest rechizitoriu. Termenul de prescripție stabilește că inculpatul trebuie să fie acuzat în mod formal într-un termen de cinci ani de la data comiterii faptei sau a faptelor. Dacă rechizitoriul a fost înregistrat în tribunalul districtual federal, cum sunt aceste acuzații împotriva lui B., termenul de prescripție se suspendă și nu mai curge. Scopul acestei prevederi este ca infractorul să nu aibă posibilitatea să se sustragă justiției prin simplul fapt că se ascunde sau rămâne dat în urmărire pentru o perioadă lungă de timp. în plus, în cazul conspirației, termenul de prescripție începe să curgă de la data comiterii ultimului act al conspirației. Întrucât rechizitoriul a fost înregistrat la 8 iulie 2016, toate acuzațiile aduse împotriva inculpaților se integrează în perioada de cinci ani, prevăzută de lege. În același fel, acuzația de conspirație este valabilă și în termen întrucât conspirația a continuat până în cadrul celor 5 ani de la înregistrarea rechizitoriului. Astfel, acuzațiile aduse împotriva lui B. nu sunt împiedicate de scurgerea termenului de prescripție.

Cu privire la persoana extrădabilă C.:

La data de 8 iulie 2016, Judecătorul magistrat al Statelor Unite, Onorabila F., a emis un mandat de arestare a lui C.. O copie legalizată a mandatului de arestare este anexată la prezenta ca Proba B. Este în practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al statului Ohio să rețină la dosar copia originală a rechizitoriului și a mandatelor de arestare împreună cu dosarul tribunalului. De aceea, a obținut copii legalizate ale rechizitoriului și a mandatului de arestare.

C. este acuzat pentru comiterea următoarelor fapte: (1) un cap de acuzare pentru conspirație la conceperea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349; (2) 12 capete de acuzare pentru conceperea și executarea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343; (3) un capăt de acuzare pentru conspirație la accesul informatic neautorizat, cu intenția de fraudă sau de a avaria calculatorul, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 371, 1030 (a) (4), 1030 (a)(5) (A) și 2; (4) un capăt de acuzare pentru trafic cu mărci de servicii contrafăcute, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320(a)(l); (5) cinci capete de acuzare pentru furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028/A; și (6) un capăt de acuzare pentru conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956/(h).

La capătul de acuzare 1 nu din rechizitoriu C. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349. Legea din Statele Unite definește conspirația ca o înțelegere între două sau mai multe persoane să încalce legile penale, în acest caz, legile care interzic executarea unor scheme care implică activități de fraudă prin cablu. Cu alte cuvinte, legea din Statele Unite consideră o infracțiune de sine stătătoare faptul de a se combina și de a se înțelege cu două sau mai multe persoane în scopul încălcării legilor Statelor Unite. Această înțelegere nu trebuie să fie formală și poate fi doar o înțelegere verbală. O conspirație este considerată un parteneriat în scop infracțional, în care fiecare membru sau participant devine agentul sau partenerul celorlalți membri. Legea cere ca participanții co-conspiratori la această înțelegere infracțională să plănuiască și să urmărească același obiectiv sau scop infracțional. Astfel, dacă un inculpat înțelege natura ilegală a planului și cu bună știință și de bună voie se alătură planului chiar și o singură dată, este suficient ca el să fie condamnat pentru conspirație. Co-conspiratorii pot împărți sarcinile. Fiecare din ei este răspunzător de faptele celorlalți. Această prevedere a legii cere ca co-conspiratorii să înlesnească executarea unei scheme de fraudă. Cu alte cuvinte, pentru a condamna un inculpat în baza acestui capăt de acuzare din rechizitoriu, este suficient ca să existe o înțelegere sau un plan pentru a încălca legile privind frauda prin cablu și inculpatul arc cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de fraudă prin cablu. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1349 (cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite nr. §1343 ca infracțiune principală) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 2-13 din rechizitoriu, C. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri de la persoane fizice și juridice prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Aceste capete de acuzare se deosebesc de activitatea infracțională din primul capăt de acuzare prin două elemente. În primul rând, în aceste 12 capete de acuzare C. este acuzat că a participat la o schemă care a rezultat în 12 transferuri de bani frauduloase de monedă a Statelor Unite, efectuate de către victime. Aceste 12 transferuri de bani reprezintă fapte separate în cadrul unei scheme mult mai mari și mai complexe de fraudă prin cablu, prezentată în capătul de acuzare 1. În al doilea rând, legea din Statele Unite permite ca să fie aduse acuzații atât pentru acte de conspirație complexe, după cum apar în capătul de acuzare 1, cât și pentru faptele penale secundare care au făcut parte din conspirația mai largă. Această opțiune de inculpare permite prezentarea tuturor fațetelor activității infracționale în fața judecătorului sau a juriului în timpul procesului. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343 este închisoare de 30 de ani și o amendă de 1.000.000 dolari SUA, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o taxă specială de 100 dolari SUA.

La capătul de acuzare 14 din rechizitoriu, C. este acuzat pentru conspirație, în conformitate cu Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371. În acest capăt de acuzare, C. și co-inculpații săi, cu bună știință și de bună voie au conspirat să acceseze un calculator în mod neautorizat prin mijloace care să permită continuarea fraudei și obținerea unor bunuri de valoare, respectiv, bani, o sumă în exces de 3 la 4 milioane de dolari, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, §§ 1030 (a) (4) și (2), și de asemenea, să determine transmiterea unui program, a unei informații, cod, și comandă și ca urmare a comiterii faptei, să se cauzeze în mod intenționat o avarie unui calculator protejat, iar comiterea infracțiunii a cauzat o avarie unui număr de zece sau mai multe calculatoare protejate în perioada de un an, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, § 1030 (a) (5) (A). La fel ca în cazul conspirației pentru comiterea infracțiunii de fraudă prin cablu și frauda prin cablu ca faptă principală, aceste inculpări sunt permise din cauză că se referă la activitate infracțională secundară care face parte din conspirația mult mai largă cu multiple scopuri și obiective care fac obiectul capătului de acuzare 14. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371 este închisoare de 5 ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capătul de acuzare 15 din rechizitoriu, C. este acuzat pentru faptul că cu bună știință și cu intenție a conspirat să comită trafic cu servicii, în principal servicii comerciale prin intermediul Internetului și cu bună știință a folosit mărci contrafăcute în legătură cu aceste servicii, mărci care erau identice și practic greu de deosebit față de mărcile originale existente pe piață și care erau înregistrate la United States Patent and Trademark Office, iar folosirea acestor mărci contrafăcute a creat confuzie, a dus la comiterea unor greșeli și Ia înșelăciune, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320 (a) (1). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei pentru traficul de servicii și folosirea de mărci contrafăcute cu sau în legătură cu astfel de servicii. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind serviciile contrafăcute și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de trafic de servicii și folosirea de mărci de servicii contrafăcute. în plus, trebuie dovedit că mărcile de servicii folosite de inculpat au fost folosite fără permisiunea deținătorilor mărcilor de servicii și că erau similare ca aparență și folosire. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320(a) este închisoare de 10 ani și o amendă care să nu depășească 2.000.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 16-20 din rechizitoriu, C. a folosit cu bună știință, fără autoritate legală, mijloace de identificare aparținând altei persoane în timpul și în legătură cu comiterea infracțiunii de acces fraudulos la un calculator, o încălcare a prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1030 și fraudă prin cablu cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343, și spălare de bani cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 și furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1028/A (a) (1) și 2. Conform legilor din Statele Unite, pentru a se obține condamnarea lui C. pentru aceste fapte, trebuie să se dovedească nu numai faptul că a folosit mijloacele de identificare pentru comiterea infracțiunilor, dar de asemenea că el a avut cunoștință că identitatea aparținea unei persoane reale. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028A este închisoare de 2 ani pentru fiecare condamnare, care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse cu închisoare.

La capătul de acuzare 21 din rechizitoriu C. împreună cu alții cunoscuți și necunoscuți, cu bună știință și cu intenție s-au combinat, au conspirat, s-au întrunit și s-au înțeles unii cu alții cunoscuți și necunoscuți marelui juriu, pentru a comite infracțiuni împotriva Statelor Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(h). C. a conspirat la încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (a) (1) (B) (i) (spălare de bani pentru a masca) și (a) (2) (B) (i) (spălare de bani internațională). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind spălarea de bani și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 500.000 dolari SUA sau dublul valorii bunurilor implicate în tranzacții, care din ele este mai mare.

C. este, de asemenea, acuzat pentru sprijinul și ajutorul acordat altor co-inculpați la comiterea faptelor de furt calificat de identitate în capetele de acuzare 16-20, prin aceea că C. și ceilalți co-inculpați cu bună știință și cu intenție s-au ajutat și sfătuit cum să folosească identitățile furate în vederea continuării schemei infracționale. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2 este aceeași ca pentru autorul principal căruia i s-a acordat sprijin, în acest caz, un termen de 2 ani pentru fiecare condamnare, urmând a se executa consecutiv oricărei alte condamnări.

Părțile relevante de legislație citate mai sus și găsite în rechizitoriu sunt anexate la prezenta declarație ca Proba C. Fiecare din aceste acte normative a fost promulgată în mod legal în Statele Unite și de asemenea era în vigoare atât la data când au fost comise faptele incriminate cât și la data înaintării Rechizitoriului. Încălcarea oricărui articol de lege citat este considerată de legile din Statele Unite drept infracțiune.

În Proba C este inclus textul de lege din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 3.282, care stabilește termenele de prescripție pentru urmărirea faptelor incriminate în acest rechizitoriu. Termenul de prescripție stabilește că inculpatul trebuie să fie acuzat în mod formal într-un termen de cinci ani de la data comiterii faptei sau a faptelor. Dacă rechizitoriul a fost înregistrat în tribunalul districtual federal, cum sunt aceste acuzații împotriva lui B., termenul de prescripție se suspendă și nu mai curge. Scopul acestei prevederi este ca infractorul să nu aibă posibilitatea să se sustragă justiției prin simplul fapt că se ascunde sau rămâne dat în urmărire pentru o perioadă lungă de timp. În plus, în cazul conspirației, termenul de prescripție începe să curgă de la data comiterii ultimului act al conspirației. Întrucât rechizitoriul a fost înregistrat la 8 iulie 2016, toate acuzațiile aduse împotriva inculpaților se integrează în perioada de cinci ani, prevăzută de lege. În același fel, acuzația de conspirație este valabilă și în termen întrucât conspirația a continuat până în cadrul celor 5 ani de la înregistrarea rechizitoriului. Astfel, acuzațiile aduse împotriva lui C. nu sunt împiedicate de scurgerea termenului de prescripție.

Cu privire la persoana extrădabilă A.:

La data de 8 iulie 2016, un mare juriu întrunit în Districtul de Nord al statului Ohio a emis un rechizitoriu împotriva lui A. și a co-conspiratorilor săi. Un rechizitoriu este un document formal de inculpare emis de marele juriu care acuză pe inculpat de comiterea uneia sau mai multor fapte penale, descrie legile încălcate de către inculpat și descrie faptele comise de inculpat prin care se presupune că a încălcat legile. Un mare juriu este format din 16 până la 23 de cetățeni aleși la întâmplare, care se întrunesc în curtea cu juri și examinează probele penale prezentate de către autoritățile de aplicare a legii din Statele Unite. Fiecare membru din marele juriu trebuie să analizeze dovezile prezentate și marele juriu trebuie să determine dacă sunt motive întemeiate care să ducă la concluzia că s-a comis o infracțiune și că există probabilitatea ca inculpatul să fi comis fapta. O copie legalizată a rechizitoriului împotriva lui A. este anexată la prezenta, ca Proba A.

La data de 8 iulie 2016, Judecătorul magistrat al Statelor Unite, Onorabila F., a emis un mandat de arestare a lui A. O copie legalizată a mandatului de arestare este anexată la prezenta ca Proba B. Este în practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al statului Ohio să rețină la dosar copia originală a rechizitoriului și a mandatelor de arestare împreună cu dosarul tribunalului. De aceea, a obținut copii legalizate ale rechizitoriului și a mandatului de arestare.

A. este acuzat pentru comiterea următoarelor fapte: (1) un capăt de acuzare pentru conspirație la conceperea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349; alin. (2), 12 capete de acuzare pentru conceperea și executarea unei scheme și a unui artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false, folosind mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343; (3) un capăt de acuzare pentru conspirație la accesul informatic neautorizat, cu intenția de fraudă sau de a avaria calculatorul, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 371, 1030 (a) (4), 1030 (a) (5) (A) și 2; (4) un capăt de acuzare pentru trafic cu mărci de servicii contrafăcute, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2.320 (a) (1); (5) cinci capete de acuzare pentru furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028/A; și (6) un capăt de acuzare pentru conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h).

La capătul de acuzare 1 din rechizitoriu A. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1343 și 1349. Legea din Statele Unite definește conspirația ca o înțelegere între două sau mai multe persoane să încalce legile penale, în acest caz, legile care interzic executarea unor scheme care implică activități de fraudă prin cablu. Cu alte cuvinte, legea din Statele Unite consideră o infracțiune de sine stătătoare faptul de a se combina și de a se înțelege cu două sau mai multe persoane în scopul încălcării legilor Statelor Unite. Această înțelegere nu trebuie să fie formală și poate fi doar o înțelegere verbală. O conspirație este considerată un parteneriat în scop infracțional, în care fiecare membru sau participant devine agentul sau partenerul celorlalți membri. Legea cere ca participanții co-conspiratori la această înțelegere infracțională să plănuiască și să urmărească același obiectiv sau scop infracțional. Astfel, dacă un inculpat înțelege natura ilegală a planului și cu bună știință și de bună voie se alătură planului chiar și o singură dată, este suficient ca el să fie condamnat pentru conspirație. Co-conspiratorii pot împărți sarcinile. Fiecare din ei este răspunzător de faptele celorlalți. Această prevedere a legii cere ca co-conspiratorii să înlesnească executarea unei scheme de fraudă. Cu alte cuvinte, pentru a condamna un inculpat în baza acestui cap de acuzare din rechizitoriu, este suficient ca să existe o înțelegere sau un plan pentru a încălca legile privind frauda prin cablu și inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de fraudă prin cablu. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1349 (cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite nr. §1343 ca infracțiune principală) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 2-13 din rechizitoriu, A. este acuzat că, cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a întrunit și s-a înțeles cu alți și împreună cu alte persoane cunoscute și necunoscute a conceput o schemă și un artificiu pentru a comite fraudă și a obține bani și bunuri de la persoane fizice și juridice prin înșelăciune, reprezentări și promisiuni false prin mijloace de comunicare prin cablu în cadrul comerțului interstatal și internațional, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Aceste capete de acuzare se deosebesc de activitatea infracțională din primul capăt de acuzare prin două elemente. În primul rând, în aceste 12 capete de acuzare A. este acuzat că a participat la o schemă care a rezultat în 12 transferuri de bani frauduloase de monedă a Statelor Unite, efectuate de către victime. Aceste 12 transferuri de bani reprezintă fapte separate în cadrul unei scheme mult mai mari și mai complexe de fraudă prin cablu, prezentată în capătul de acuzare 1. În al doilea rând, legea din Statele Unite permite ca să fie aduse acuzații atât pentru acte de conspirație complexe, după cum apar în capătul de acuzare 1, cât și pentru faptele penale secundare care au făcut parte din conspirația mai largă. Această opțiune de inculpare permite prezentarea tuturor fațetelor activității infracționale în fața judecătorului sau a juriului în timpul procesului. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343 este închisoare de 30 de ani și o amendă de 1.000.000 dolari SUA, trei ani de libertate supravegheată după eliberare și o taxă specială de 100 dolari SUA.

La capătul de acuzare 14 din rechizitoriu, A. este acuzat pentru conspirație, în conformitate cu Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371. În acest cap de acuzare, A. și co-inculpații săi, cu bună știință și de bună voie au conspirat să acceseze un calculator în mod neautorizat prin mijloace care să permită continuarea fraudei și obținerea unor bunuri de valoare, respectiv, bani, o sumă în exces de 3 la 4 milioane de dolari, cu încălcarea prevederilor din Titlul II din Codul Statelor Unite, §§ 1030 (a) (4) și (2), și de asemenea, să determine transmiterea unui program, a unei informații, cod, și comandă și ca urmare a comiterii faptei, să se cauzeze în mod intenționat o avarie unui calculator protejat, iar comiterea infracțiunii a cauzat o avarie unui număr de zece sau mai multe calculatoare protejate în perioada de un an, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, § 1030 (a) (5) (A). La fel ca în cazul conspirației pentru comiterea infracțiunii de fraudă prin cablu și frauda prin cablu ca faptă principală, aceste inculpări sunt permise din cauză că se referă la activitate infracțională secundară care face parte din conspirația mult mai largă cu multiple scopuri și obiective care fac obiectul capătului de acuzare 14. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371 este închisoare de 5 ani și o amendă care să nu depășească 250.000 dolari SUA.

La capătul de acuzare 15 din rechizitoriu, A. este acuzat pentru faptul că cu bună știință și cu intenție a conspirat să comită trafic cu servicii, în principal servicii comerciale prin intermediul Internetului și cu bună știință a folosit mărci contrafăcute în legătură cu aceste servicii, mărci care erau identice și practic greu de deosebit față de mărcile originale existente pe piață și care erau înregistrate la United States Patent and Trademark Office, iar folosirea acestor mărci contrafăcute a creat confuzie, a dus la comiterea unor greșeli și la înșelăciune, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2320 (a) (1). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei pentru traficul de servicii și folosirea de mărci contrafăcute cu sau în legătură cu astfel de servicii. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind serviciile contrafăcute și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de trafic de servicii și folosirea de mărci de servicii contrafăcute. În plus, trebuie dovedit că mărcile de servicii folosite de inculpat au fost folosite fără permisiunea deținătorilor mărcilor de servicii și că erau similare ca aparență și folosire. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2.320 (a) este închisoare de 10 ani și o amendă care să nu depășească 2.000.000 dolari SUA.

La capetele de acuzare 16-20 din rechizitoriu, A. a folosit cu bună știință, tară autoritate legală, mijloace de identificare aparținând altei persoane în timpul și în legătură cu comiterea infracțiunii de acces fraudulos la un calculator, o încălcare a prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1030 și fraudă prin cablu cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343,și spălare de bani cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 și furt calificat de identitate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 102/A (a) (1) și (2). Conform legilor din Statele Unite, pentru a se obține condamnarea lui A. pentru aceste fapte, trebuie să se dovedească nu numai faptul că a folosit mijloacele de identificare pentru comiterea infracțiunilor, dar de asemenea că el a avut cunoștință că identitatea aparținea unei persoane reale. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1028A este închisoare de 2 ani pentru fiecare condamnare,care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse cu închisoare.

La capătul de acuzare 21 din rechizitoriu A. împreună cu alții cunoscuți și necunoscuți, cu bună știință și cu intenție s-au combinat, au conspirat, s-au întrunit și s-au înțeles unii cu alții cunoscuți și necunoscuți marelui juriu, pentru a comite infracțiuni împotriva Statelor Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea I956 (h). A. a conspirat la încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (a) (1) (B) (i) (spălare de bani pentru a masca) și (a) (2) (B) (i) (spălare de bani internațională). Această prevedere de lege este similară articolelor de lege privind conspirația, descrise mai sus, cu excepția faptului că după cum este inculparea din rechizitoriu, co-conspiratorii trebuie să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Cu alte cuvinte, ca să se obțină o condamnare a inculpatului în baza acestei prevederi, este suficient să se dovedească faptul că a existat o înțelegere sau un plan ca să se încalce legile privind spălarea de bani și că inculpatul are cunoștință și este de acord să înlesnească executarea schemei de spălare de bani. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(h) este închisoare de 20 de ani și o amendă care să nu depășească 500.000 dolari SUA sau dublul valorii bunurilor implicate în tranzacții, care din ele este mai mare.

A., este, de asemenea, acuzat pentru sprijinul și ajutorul acordat altor co-inculpați la comiterea faptelor de furt calificat de identitate în capetele de acuzare 16-20, prin aceea că, A. și ceilalți co-inculpați cu bună știință și cu intenție s-au ajutat și sfătuit cum să folosească identitățile furate în vederea continuării schemei infracționale. Pedeapsa maximă pentru încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 2 este aceeași ca pentru autorul principal căruia i s-a acordat sprijin, în acest caz, un termen de 2 ani pentru fiecare condamnare, urmând a se executa consecutiv oricărei alte condamnări.

Părțile relevante de legislație citate mai sus și găsite în rechizitoriu sunt anexate la prezenta declarație ca Proba C. Fiecare din aceste acte normative a fost promulgată în mod legal în Statele Unite și de asemenea era în vigoare atât la data când au fost comise faptele incriminate cât și la data înaintării Rechizitoriului. încălcarea oricărui articol de lege citat este considerată infracțiune de legile din Statele Unite.

În Proba C este inclus textul de lege din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 3282, care stabilește termenele de prescripție pentru urmărirea faptelor incriminate în acest rechizitoriu. Termenul de prescripție stabilește că inculpatul trebuie să fie acuzat în mod formal într-un termen de cinci ani de la data comiterii faptei sau a faptelor. Dacă rechizitoriul a fost înregistrat în tribunalul districtual federal, cum sunt aceste acuzații împotriva lui B., termenul de prescripție se suspendă și nu mai curge. Scopul acestei prevederi este ca infractorul să nu aibă posibilitatea să se sustragă justiției prin simplul fapt că se ascunde sau rămâne dat în urmărire pentru o perioadă lungă de timp. În plus, în cazul conspirației, termenul de prescripție începe să curgă de la data comiterii ultimului act al conspirației. Întrucât rechizitoriul a fost înregistrat la 8 iulie 2016, toate acuzațiile aduse împotriva inculpaților se integrează în perioada de cinci ani, prevăzută de lege. În același fel, acuzația de conspirație este valabilă și în termen întrucât conspirația a continuat până în A. nu sunt împiedicate de scurgerea termenului prescripție.

Curtea de apel a reținut astfel, că persoanele urmărite A., B. și C., cetățeni români, au fost trimise în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, fac parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 18 și 26 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind exceptate de la extrădare, potrivit art. 19 din aceeași lege.

S-a reținut că, art. 20 din Legea nr. 302/2004 prevede posibilitatea extrădării cetățenilor români în baza convențiilor internaționale la care este parte și pe bază de reciprocitate, apreciind că, în cauză sunt îndeplinite aceste condiții, potrivit Tratatului de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

Susținerea apărării persoanei urmărite B. în sensul că absența dovezilor de vinovăție constituie motiv de refuz de extrădare nu a fost reținută, întrucât în cadrul procedurii de extrădare nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz al extrădării, prevăzute expres la art. 20 și art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și dispozițiile art. 52 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.

De asemenea, s-a reținut că această chestiune nu poate fi calificată ca opoziție la extrădare, așa cum a invocat apărarea, întrucât potrivit 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, or, în cauză, nici una dintre persoanele arestate nu a formulat obiecțiuni la identitate.

Referitor la cele invocate de apărarea comună a celor trei persoane extrădabile, cu privire la împlinirea termenului de prescripție pentru parte din infracțiunile reținute în actul de acuzare, s-a reținut că din cuprinsul acestuia rezultă perioada de săvârșire a faptelor, la paragraful 69 este descrisă, cu menționarea datelor, toată activitatea infracțională.

Așadar s-a apreciat că nu este incident în cauză impedimentul la extrădare referitor la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale față de datele menționate ca fiind cele ale săvârșirii faptelor, așa cum rezultă, de altfel, în mod explicit, și din relatările referitoare la descrierea faptelor fiecărei persoane urmărite.

Totodată, s-a reținut că este îndeplinită în cauză și condiția referitoare la dubla incriminare, întrucât infracțiunile de care sunt acuzate persoanele extrădabile au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 327 C. pen., art. 249 C. pen., art. 360 C. pen. - art. 364 C. pen.

În consecință, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, prevăzute la art. 21 sau 22 din Legea nr. 302/2004 republicată, și nici regulile referitoare la prescripție sau amnistie, prevăzute la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce privește susținerea persoanelor urmărite în sensul că nu sunt de acord cu predarea pentru că nu sunt vinovate de faptele reținute, s-a reținut că nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor care constituie obiectul cererii de extrădare nu este un motiv de refuz al extrădării, prevăzut de Legea 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu cererea de extrădare, nu se pot pronunța în niciun mod.

Totodată, s-a apreciat că starea de sănătate invocată de persoanele urmărite B. și C. nu poate fi reținută ca potențial motiv de refuz, întrucât actele medicale depuse fac doar dovada unor afecțiuni de care persoana extrădabilă B. suferea încă din anul 2013 iar cu privire la persoana extrădabilă C. se confirmă starea medicală optimă a acestuia, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată nu se poate aprecia că este vorba de o situație excepțională în care extrădarea să aibă consecințe grave asupra stării de sănătate a persoanei extrădabile.

S-a menționat de către judecătorul instanței de fond că s-au prevalat de regula specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

Având în vedere soluția de admitere a cererii de extrădare, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării până la predarea acestora, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsură care este executorie, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004. Starea de arest a persoanei extrădate este o condiție sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii).

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații persoanele extrădabile B., C. și A., solicitând admiterea căii de atac, desființarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, necesitatea primirii unor informații suplimentare de la statul solicitant iar, în subsidiar, să se constate că nu sunt întrunite condițiile extrădării.

În esență, s-a susținut că absența dovezilor de vinovăție faptul că o parte din infracțiunile reținute sunt prescrise și că valoarea prejudiciului este mult mai mică decât cea reținută, constituie motiv de refuz de extrădare.

A mai fost invocat de către persoanele extrădabile B. și C. ca motiv de refuz la extrădare, starea de sănătate și, în plus persoana extrădabilă B. a invocat nerespectarea dreptului la un proces echitabil.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorii aleși al contestatorilor persoane extrădabile și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestațiile formulate de persoanele extrădabile B., C. și A. prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007 pot fi extrădate din România „(...) persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune”.

În conformitate cu prevederile art. 8 din Tratat cererea de extrădare trebuie să fie însoțită de documentele enumerate la alin. (2)-(4), documente care în urma examinării actelor dosarului rezultă că au fost atașate cererilor de extrădare formulate în cazul contestatorilor, inclusiv Rechizitoriul întocmit de autoritățile judiciare americane.

Prin urmare, critica formulată de persoanele extrădabile B., C. și A. în sensul solicitării unor informații suplimentare de la autoritățile judiciare americane nu poate fi primită, în contextul în care, din modalitatea întocmirii actului de sesizare (Rechizitoriu) de către autoritățile judiciare americane rezultă cu evidență natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați penal, împrejurările concrete în care au comis faptele și încadrarea juridică a acestora, astfel că, informațiile cuprinse în cererile de extrădare și în documentele anexate sunt suficiente pentru a aprecia asupra cerințelor prevăzute în Tratat.

Astfel, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că persoanele extrădabile B., C. și A. sunt urmărite internațional de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii pe numele pe numele acestora fiind emise mandate de arestare de către Tribunalul Districtual al statului Ohio al Statelor Unite ale Americii la data de 08 iulie 2016, fiind puși sub acuzare prin rechizitoriu emis de către Tribunalul Districtual Statelor Unite ale Americi din Districtul de Nord al Statului Ohio, pentru următoarele infracțiuni: conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, fraudă prin cablu, conspirație la traficul cu mărci și servicii contrafăcute, conspirație la obținerea accesului neautorizat la un sistem informatic pentru a obține informații, furt calificat de identitate, conspirație la spălare de bani, prevăzute de Titlul 18 secțiunile 1343, 1349, 2320 (a) (1), 1030 (b), 1028/A (a) (1) și 2 și 1956 (h) din Codul Statelor Unite ale Americii, pedepsele prevăzute de legislația americană pentru infracțiunile reținute fiind de până la 30 de ani.

Totodată, se constată că persoanele extrădabile B., C. și A. nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 302/2004, aceștia sunt cetățeni români, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, fac parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 18 și 26 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, art. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede posibilitatea extrădării cetățenilor români în baza convențiilor internaționale la care este parte și pe bază de reciprocitate, în cauză fiind îndeplinite aceste condiții, între România și SUA fiind încheiat Tratatul de extrădare, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În cauza supusă examinării, Înalta Curte constată inexistența motivelor obligatorii sau opționale de refuz ale extrădării, așa cum sunt ele prevăzute în dispozițiile art. 21, respectiv ale art. 22 din Legea nr. 302/2004 și art. 5 din Tratat, precum și îndeplinirea condiției prevăzute de art. 24 alin. (1) din legea specială și art. 2 alin. (1) din Tratat, fiind îndeplinită cerința dublei incriminări, faptele pentru care sunt cercetați contestatorii fiind incriminate și de legea penală română. Astfel, reținând împrejurarea că nu s-a contestat faptul că persoanele extrădabile B., C. și A. sunt persoanele urmărite de către statul solicitant, se constată că faptele pentru care se solicită extrădarea acestora sunt circumscrise în legea română infracțiunilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 327, art. 249, art. 360- art. 364 C. pen., sunt sancționate atât de legea penală a statului solicitant, cât și de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, iar faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant.

Apărările contestatorilor conform cărora ar exista motive ce ar justifica refuzul extrădării, în sensul că faptele au fost săvârșite anterior anului 2011, așa cum rezultă din rechizitoriu și prin raportare la limitele de pedeapsă și ca atare ar fi prescrise, că pedeapsa prevăzută de Codul Statelor Unite prevede că maximul special al pedepsei de care sunt acuzați este de 20 de ani și nu de 30 de ani așa cum s-a reținut, că valoarea prejudiciului este mult mai mică decât cea reținută nu pot fi primite, în raport de dispozițiile art. 6 din Tratat raportat la documentele transmise de autoritățile judiciare americane din care rezultă că termenul de prescripție se suspendă și nu mai curge potrivit textului de lege din titlul 18 din Codul Statelor Unite secțiunea 3.282 dacă inculpatul este acuzat în mod formal într-un termen de 5 ani de la data comiterii faptelor. Or, în cauză se constată că rechizitoriul a fost înregistrat la un tribunalul districtual în legătură cu acuzațiile aduse persoanelor solicitate.

A mai fost invocat de către contestatorii persoane extrădabile B. și C. ca motiv de refuz la extrădare starea lor de sănătate critică ce, de asemenea, nu poate fi reținută, întrucât din actele medicale depuse la dosar reiese că numitul B. avea anumite afecțiuni în anul 2013 iar cu privire la numitul C. se confirmă starea medicală optimă a acestuia.

Prin raportare la disp. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care are în vedere o situație excepțională, și anume când, din cauza unei sănătăți precare, extrădarea ar putea avea consecințe de o gravitate deosebită, se constată că împrejurările relevate de cei doi contestatori nu se circumscriu ipotezei din textul de lege menționat și, ca atare, nu pot constitui un motiv de refuz al extrădării.

Referitor la critica persoanei extrădabile B. privind nerespectarea dreptului la un proces echitabil, în sensul că, deși autoritățile judiciare din SUA au cunoscut din anul 2006 domiciliul acestuia au formulat acuzații și au emis mandat de arestare împotriva sa fără a-i aduce la cunoștință acuzațiile, fără a-l interoga și fără a-i oferi posibilitatea să se apere, sunt aspecte care nu constituie motiv de refuz la extrădare prev. de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Echitatea procedurii judiciare se analizează în ansamblu, în raport de modul de desfășurare a procesului penal, de aceea, se reține că ar fi o pură speculație ca în acest stadiu al procedurii, instanța română, învestită cu cererea de extrădare, să stabilească caracterul inechitabil al procesului penal aflat în curs de derulare în fața autorităților din SUA, astfel încât, această împrejurarare nu poate fi apreciată ca reprezentând dovada încălcării dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea formulată de B. în sensul că raportat la natura infracțiunilor descrise în rechizitoriu și la principiul personalității legii penale române, faptele pot face obiectul unei cercetări și în România. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. c) din Tratat extrădarea nu poate fi împiedicată de faptul că autoritățile statului solicitant au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea. Pe cale de consecință, chiar în ipoteza în care autoritățile judiciare române ar decide să efectueze cercetări față de B. cu privire la aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea această împrejurare nu poate constitui motiv de refuz al extrădării astfel cum solicită contestatorul persoană extrădabilă.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) din Tratat și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1, 2 și 8 din Tratat, art. 18, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de persoanele extrădabile B., C. și A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x. /2016).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii - persoane extrădabile B., C. și A. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii - persoane extrădabile B., C. și A., în sumă de câte 100 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de persoanele extrădabile B., C. și A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

Obligă contestatorii - persoane extrădabile B., C. și A. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii - persoane extrădabile B., C. și A., în sumă de câte 100 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 noiembrie 2016.