Decizia nr. 116/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 116/A/2016

Asupra apelului de față

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 08 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

I. În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000) în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000).

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror vizând fapta de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului A. prin reținerea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. a achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. (cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.).

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. În baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei B. prin reținerea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. a achitat inculpata B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) rap. la art. 308 C. pen. (cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

III. În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C., respectiv reținerea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror privind reținerea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2002 pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (fapta din dec. 2002).

A admis cererea inculpatului C., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia, din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1), cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul C., pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (față de inculpatul A.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul C. pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (față de inculpata B.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. (fapta din 04 decembrie 2002 vizând contractul de asistență juridică).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul C. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. (cu referire la certificatul din 25 octombrie 2002).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. cu aplic. art. 4 N.C.P. a achitat inculpatul C. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. (cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.), întrucât fapta a fost dezincriminată.

IV. În baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei D. prin reținerea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. (cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

A admis cererea inculpatei D. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1), cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpata D., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen. a achitat inculpata D. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

V. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Ministerul Sănătății Publice față de inculpații A. și B.

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpații C. și D., ca inadmisibilă.

A constatat că SC E. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

A respins cererea procurorului de confiscare a sumei de 67.000 lei de la inculpatul A. și respectiv a sumei de 25.150 lei de la inculpata B.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii dispuse cu privire la bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților A. și B., prin Ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 10, vol. IV, dosar de urmărire penală) până la concurența sumei de 597.111,68 lei, măsuri care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților C. și D. și a martorului F., prin Ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14 mai 2007.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 336, vol. I și 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 337, vol. I și 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate în original la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. a dispus restituirea, în original, către SC E. SRL Târgu-Jiu a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 336, vol. I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 337, vol. I, dosar de urmărire penală) și respectiv către Cabinetul de Avocatură „D.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 09 decembrie 2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol. IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 3 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.

A constatat că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007 emis în Dosarul nr. x/P/2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților A., B., C. și D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (în continuare C. pen.), de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpata B. și F. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 lei, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine în favoarea SC E. SRL din Târgu-Jiu la un preț unitar de 461.558 lei (cu T.V.A. inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 lei (cu T.V.A. inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei (cu T.V.A. inclus); luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, a primit indirect de la inculpatul C., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 lei, prin transferul bancar al sumei de 33.500 lei, din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu, în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 lei de către aceeași inculpată, pentru ca, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC E. SRL a contractului de achiziție anterior menționat;

- inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art. 33 lit. a) C. pen., de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul A. și F. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 lei, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine, în favoarea SC E. SRL din Târgu-Jiu la un preț unitar de 461.558 lei (cu T.V.A. inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 lei (cu T.V.A. inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei (cu T.V.A. inclus); luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a primit indirect de la inculpatul C., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma de 25.150 lei, prin transfer bancar din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul SC G. SRL deschis la SC H. SA Sucursala București, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, pentru ca, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC E. SRL a contractului de achiziție anterior menționat;

- inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art. 33 lit.

a) C. pen., de: dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003 a oferit indirect inculpatului A., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 lei, prin transferul bancar al sumei de 33.500 lei din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 lei, de către aceeași inculpată, pentru ca inculpatul A., în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC E. SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat; dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a oferit indirect inculpatei B., în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, suma de 25.150 lei, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, prin transfer bancar din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul SC G.

SRL deschis la SC H. SA Sucursala București, pentru ca inculpata, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC E. SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constând în aceea că, la data de 04 decembrie 2002, împreună cu inculpata D., a întocmit în fals contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, în care s-a menționat, în mod nereal, efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al SC E. SRL cu I.; spălare de bani, prevăzută de art. 17 lit.

e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a ascuns, având în acest sens concursul fraudulos al inculpatei D., adevărata natură a sumei de 670.000.000 lei, oferită drept mită inculpatului A., prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al SC J. SRL din Târgu-Jiu, a întocmit în fals certificatul nr. 315/25 octombrie 2002 care atestă în mod nereal că această societate este autorizată de Ministerul Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat al SC K.

LTD (furnizorul extern al dispozitivelor contraceptive intrauterine) și că, în cursul lunii ianuarie 2003, a folosit certificatul respectiv la autoritatea vamală competentă, pentru realizarea operațiunii de import a acelor dispozitive; instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, la datele de 16 mai și 20 mai 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat-o pe martora L. să declare, cu ocazia audierii acesteia, de către procuror în prezenta cauză, aspecte nereale cu privire la identitatea persoanei care a administrat în fapt SC E. SRL în perioada 2002-2003, acțiunile sale de instigare nefiind urmate de executare din partea martorei;

- inculpata D., pentru săvârșirea infracțiunilor concurente, conform art. 33 lit. a) C. pen., de: fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 04 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals și a înregistrat în evidențele cabinetului său individual de avocatură, contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, încheiat cu inculpatul C., în calitate de reprezentant al SC E. SRL, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al acestei societăți cu I., precum și 12 chitanțe fiscale, emise de cabinetul de avocatură în favoarea SC E. SRL, în care s-a menționat în fals că sumele încasate de la aceasta, totalizând 33.500 lei, reprezintă onorariu pentru activități de asistență juridică; spălare de bani, prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, prin întocmirea în fals a înscrisurilor anterior menționate, a ascuns adevărata natură a sumei de 670.000.000 lei, primită drept mită de către inculpatul A. de la inculpatul C., acceptând ca jumătate din această sumă să îi fie transferată în contul cabinetului personal de avocatură, deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București, iar diferența să o încaseze în numerar, pe bază de chitanță, cu titlu nereal de onorariu pentru activități de asistență juridică.

Prin același rechizitoriu, s-au dispus și următoarele măsuri:

- scoaterea de sub urmărire penală a;

- inculpatului C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

- a învinuitului F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

- a numitei L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 din C. pen., pe considerentul că aceasta a acționat în condițiile erorii de fapt;

- a reprezentanților legali ai SC J. SRL, SC M. SRL și SC E. SRL, toate din Târgu-Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, pe considerentul că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

- încetarea urmăririi penale;

- față de inculpatul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pe considerentul că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

- față de numitul G.G.G.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., pe considerentul că s-a prescris răspunderea penală.

- disjungerea cauzei;

- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu ref. la art. 289 alin. (1) C. pen. de către reprezentanții legali ai SC E. SRL și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu;

- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen. de către martorul X.X. și declinarea cauzei, sub acest aspect, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București;

- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 254 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. e) rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 254 C. pen. de către inculpații A. și D. (în legătură cu transferurile bancare efectuate de SC N. SRL în favoarea cabinetului de avocatură al celei din urmă) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou;

- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap, la art. 254 C. pen. de către reprezentanții Curții de Conturi a României, O. (președinte) și P. (consilier de conturi) și înregistrarea cauzei sub un număr penal nou.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 19 octombrie 2007, sub număr de Dosar nr. x/2/2007.

Prin sentința penală nr. 340 din 19 noiembrie 2009 pronunțată în cauza cu numărul de mai sus instanța a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. cu ref. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.

II. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei B. din infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. cu ref. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.

III. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. din două infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen. cu ref. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) cu ref. la art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, față de inculpatul A., întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, față de inculpata B., întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu privire la contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) cu ref. la art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr. 315/25 octombrie 2002, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

IV. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei D. din infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererea inculpatei D. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există.

V. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Sănătății Publice, ca nefondată, față de inculpații A. și B. și respectiv, ca inadmisibilă, față de inculpații C. și D.

În temeiul art. 24 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că SC E. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., a respins, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a sumei de 67.000 lei de la inculpatul A. și respectiv a sumei de 25.150 lei de la inculpata B.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5.971.168.000 lei, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților A., B., C. și D. și a martorului F., prin Ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (atașată la fila 10, vol. IV, dosar de urmărire penală).

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 336, vol. I și 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 337, vol. I și 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate în original la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) rap. la art. 169 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a dispus restituirea, în original, către SC E. SRL Târgu-Jiu, a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 336, vol. I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 337, vol. I, dosar de urmărire penală) și respectiv către Cabinetul de Avocatură „D.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 09 decembrie 2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol. IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.

A constatat că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., toate cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției Naționale Anticorupție și de partea civilă Ministerul Sănătății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul inițial, la data de 12 aprilie 2010.

Prin Decizia penală nr. 4118 din 30 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de Direcției Naționale Anticorupție și partea civilă și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 08 martie 2012, sub număr de Dosar nr. x/2/2007* (nr. x/2012).

În cauză a fost pronunțată la data de 31 ianuarie 2014 sentința penală nr. 70/2014 prin care prima instanța a dispus următoarele:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice din art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații A. și B., din art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații A. și B. și din art. 254 alin. (1) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, formulate la termenul din 13 decembrie 2013, ca nefondate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C., din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) cu ref. la art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, față de inculpatul A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, față de inculpata B.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu privire la contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de instigare la uzul de fals al unui înscris oficial, în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) cu ref. la art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen., cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat nr. 315/25 octombrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 rap. la art. 260 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei D., din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999, cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata D. pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 13 C. pen.

V. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Sănătății Publice, ca nefondată, față de inculpații A. și B. și respectiv, ca inadmisibilă, față de inculpații C. și D.

În baza art. 24 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că SC E. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

A respins, ca nefondată, cererea de confiscare a sumei de 67.000 lei de la inculpatul A. și respectiv a sumei de 25.150 lei de la inculpata B.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, care a fost instituită, până la concurența sumei de 5.971.168.000 lei, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților A., B., C. și D. și a martorului F., prin Ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (atașată la fila 10, vol. IV, dosar de urmărire penală).

A respins, ca nefondată, cererea procurorului de desființare a următoarelor înscrisuri: ambele exemplare ale contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 336, vol. I și 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarele albastru și roșu ale facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașate în original la filele 337, vol. I și 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate în original la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală) și certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală).

A dispus restituirea, în original, către SC E. SRL Târgu-Jiu, a următoarelor înscrisuri: primul exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 336, vol. I, dosar de urmărire penală) și exemplarul albastru al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 337, vol. I, dosar de urmărire penală) și respectiv către Cabinetul De Avocatură „D.” a următoarelor înscrisuri: al doilea exemplar al contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 246, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 04 decembrie 2002 (atașat la fila 247, vol. IV, dosar de urmărire penală), exemplarul roșu al facturii fiscale din 09 decembrie 2002, purtând mențiunea „anulată” (atașat la fila 248, vol. IV, dosar de urmărire penală) și chitanțele fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 28 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 (atașate la filele 249-260, vol. IV, dosar de urmărire penală), la data rămânerii definitive a hotărârii, păstrându-se la dosar copii ale acestor înscrisuri.

A constatat că originalul certificatului de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 (atașat în copie la fila 30, vol. III, dosar de urmărire penală) nu a fost identificat.

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției Naționale Anticorupție care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 iulie 2014, sub număr de Dosar nr. x/2/2007*.

Prin Decizia penală nr. 324/A din 15 octombrie 2014, instanța de apel a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției Naționale Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 70 din 31 ianuarie 2014, desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 octombrie 2014, sub nr. de Dosar nr. x/2/2007 (nr. x/2014).

În fapt, prin rechizitoriul întocmit în cauză, s-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:

I. În cursul anului 2002, Guvernul României a decis, prin H.G. nr. 41 din 17 ianuarie 2002, derularea la nivel național a Programului de Sănătate a Copilului și Familiei (indicat la nr. 3 în anexa acelui act normativ și nominalizat ca atare în Ordinul comun Ministerul Sănătății și Familie și Consiliul Național pentru Asigurări Sociale nr. 85/65/2002), finanțat din bugetul Ministerului Sănătății și Familiei și din bugetul Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate, prin care se urmărea, printre altele, achiziționarea prin licitație publică a unor produse contraceptive, pentru a fi distribuite fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau prin medicii de familie, următoarelor categorii de persoane: șomere, eleve și studente, persoane care fac parte din familii beneficiare de ajutor social, femei cu domiciliu stabil în mediul rural, femei care efectuează un avort la cerere într-o unitate sanitară publică și alte persoane fără venituri.

Pentru demararea acestui program, ministrul U. a aprobat, prin Ordinul din 30 iulie 2002, referatul Institutului de Sănătate Publică București (Institutul de Sănătate Publică București) din 08 martie 2002, desemnând această unitate să organizeze, la nivel național, licitația în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 212/2002 privind achizițiile publice, sens în care a transferat sumele alocate celor 42 de direcții județene de sănătate publică, totalizând 17.000.000.000 lei, din bugetul ministerului, capitolul cheltuieli materiale în bugetul Institutul de Sănătate Publică București, la același capitol, în vederea achiziționării de produse contraceptive.

Ca urmare a acestui fapt, la data de 14 iunie 2002, Institutul de Sănătate Publică București a publicat, în M. Of., partea a IV-a, anunțul de organizare a licitației publice deschise pentru următoarele tipuri și cantități de produse contraceptive: 215.000 de cicluri de contraceptive orale monofazice; 45.000 de flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 700.000 de prezervative, stabilind ca termen limită de depunere a ofertelor data de 31 iulie 2002, ora 11:00, termen care a fost ulterior prelungit până la data de 07 august 2002, ora 11:00.

Adresa din 06 iunie 2002, prin care se stabileau produsele contraceptive anterior menționate, făcea referire și la recomandarea Comisiei de obstetrică și ginecologie a Ministerul Sănătății și Familiei ca dispozitivele intrauterine să fie model și să conțină minim 250-380 mm de cupru.

Ulterior, prin Ordinul ministrului din 06 august 2002, a fost aprobat referatul Institutul de Sănătate Publică București din 05 august 2002, stabilindu-se ca, din comisia de licitație, să facă parte următoarele persoane: dr. R. (director al Institutul de Sănătate Publică București), în calitate de președinte și respectiv prof. dr. S. (din cadrul Comisiei de obstetrică și ginecologie a Ministerului Sănătății și Familiei), dr. T. (din cadrul Comisiei de asistență familială și socială a Ministerului Sănătății și Familiei), F. (care îndeplinea, din data de 01 iunie 2002, funcția de consilier personal al ministrului U.), dr. V. (din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, Maternitatea Polizu), ec. X. (director economic în cadrul Institutul de Sănătate Publică București) și ec. Z. (din cadrul Compartimentului de audit al Institutul de Sănătate Publică București), în calitate de membri.

În această componență, comisia s-a întrunit în ședință publică la data de 07 august 2002, când a constatat că, dintre cele 14 firme care au achiziționat caietul de sarcini, doar 7 au depus scrisori de intenție pentru a participa la licitație, iar 3 dintre acestea (SC Y. SRL, SC A.A. SRL și SC B.B. SRL) au depus oferte alternative. Dintre cele 7 firme participante, niciuna nu a depus oferte pentru produsul sterilet.

În procesul-verbal întocmit cu acel prilej, nu s-a făcut nicio referire la evaluarea ofertelor, nominalizarea ofertanților respinși sau calificați și respectiv la desemnarea ofertelor câștigătoare, conform art. 35 alin. (3) și art. 38 alin. (3) din H.G. nr. 361/2001.

Cu toate acestea, reprezentanții Institutul de Sănătate Publică București au decis reluarea procedurii de achiziție publică pentru trei dintre cele patru produse pentru care la data de 07 august 2002 au fost depuse oferte alternative, sens în care, prin adresa din 09 august 2002, au solicitat Regia Autonomă M. Of. publicarea unui nou anunț privind organizarea unei licitații publice deschise, în vederea achiziționării a 167.651 de flacoane contraceptive injectabile, 18.000 de dispozitive intrauterine și 691.200 de prezervative, data de deschidere a ofertelor fiind stabilită pentru ziua de 25 septembrie 2002, ora 11:00. Acest nou anunț a fost publicat la data de 15 august 2002.

Nemulțumit de acest lucru, prin nota din 27 august 2002, F. a propus (exclusiv pe considerentul că în anunțul publicat în M. Of. nu era menționată interdicția depunerii de oferte alternative, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001) anularea licitației din data de 07 august 2002 și organizarea unei noi licitații monitorizate de către Corpul de Control al ministrului.

Această propunere s-a regăsit ca atare în Ordinul ministrului din 27 august 2002, prin care s-a dispus, suplimentar, ca organizarea noii licitații să fie făcută tot de către Institutul de Sănătate Publică București.

În baza referatului din 27 august 2002, întocmit de inculpatul A. și aprobat de ministru printr-o simplă rezoluție, s-a stabilit inițial ca noua comisie de licitație să fie formată din F., în calitate de președinte și respectiv din doi reprezentanți ai Institutul de Sănătate Publică București, dr. R. și ec. X., în calitate de membri. Această decizie a fost comunicată Institutul de Sănătate Publică București, de către F., prin adresa din 30 august 2002.

Ulterior însă, mizând probabil pe faptul că, la licitația anterioară, nu au existat ofertanți pentru dispozitivele intrauterine și exista o mare probabilitate ca acest lucru să se repete și în cazul noii licitații, astfel încât prețul de adjudecare să fie unul ridicat, inculpatul A. a sesizat posibilitatea de a obține din această situație avantaje materiale pentru sine, sens în care, s-a înțeles cu inculpatul C., să sprijine, contra sumei de 67.000 lei, adjudecarea contractului de achiziție pentru produsul respectiv în favoarea SC E. SRL, controlată de către cel din urmă.

În baza acestei înțelegeri, cei doi inculpați au acționat în mod concertat în mai multe direcții, astfel:

- inculpatul C. a întocmit documentația de participare la licitație și a determinat-o pe inculpata B. - care îi era fină de cununie și avea la acea dată funcția de medic primar în domeniul obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Dr. I. Cantacuzino din București, îndeplinind astfel în mod formal condiția legală ca, din comisia de licitație, să facă parte și specialiști în domeniu - să accepte implicarea sa în planul infracțional, pe care inculpata a condiționat-o de achitarea de către inculpat a unor pachete turistice la Paris, pentru sine și alte trei persoane din anturajul ei;

- inculpatul A., folosindu-se de încrederea pe care o avea în el ministrul U. și de ascendentul pe care acest lucru i-l dădea în fața colegilor săi, a făcut demersuri pentru a avea controlul total asupra modului de desfășurare a licitației, respectiv pentru a obține acordul ministrului ca organizarea noii licitații să fie coordonată exclusiv de către Corpul de Control al acestuia, fără nicio implicare a reprezentanților Institutul de Sănătate Publică București și, de asemenea, pentru a obține nominalizarea sa ca președinte al comisiei de licitație și includerea în componența acesteia a unor persoane aflate în sfera sa de influență, în concret F. sau apropiate inculpatului C., în concret inculpata B..

În baza acestui plan infracțional, inculpatul A. a întocmit inițial nota din 06 septembrie 2002, în care, sub pretextul nereal al „eliminării unui circuit birocratic”, a propus ca noua licitație să fie organizată în cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, notă care a fost aprobată printr-o simplă rezoluție de către ministru, în baza încrederii pe care o avea în inculpat și după ce acesta și-a arătat disponibilitatea de a se implica personal în organizarea licitației și l-a indus în eroare pe ministru, spunându-i că reprezentanții Institutul de Sănătate Publică București ar refuza să facă parte din noua comisie.

În baza aprobării ministrului, prin adresa din 11 septembrie 2002, inculpatul A. a solicitat personal conducerii Institutul de Sănătate Publică București anularea anunțului de organizare a licitației din data de 25 septembrie 2002, reprezentanții instituției respective conformându-se și făcând o solicitare în acest sens către Regia Autonomă M. Of., prin adresa din 11 septembrie 2002.

După îndeplinirea acestor formalități și la sugestia evidentă a inculpatului A., martorul C.C., membru al Corpului de Control al ministrului, a întocmit nota din 16 octombrie 2002, prin care a propus ca noua comisie de licitație să fie formată din acest inculpat, în calitate de președinte și respectiv din F. și inculpata B., în calitate de membri, propunere care a fost însușită de către ministru prin ordinul din 16 octombrie 2002, în condițiile în care niciuna dintre cele trei persoane nu îndeplinea cerințele impuse de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, referitoare la pregătirea profesională și experiența relevantă în domeniu, iar Institutul de Sănătate Publică București, deși urma să semneze contractele de achiziție, având în acest sens alocate fondurile necesare, nu era reprezentat în comisia de licitație.

În baza adresei din 11 septembrie 2002 a Direcției de Asistență Familială și Socială, care a stabilit tipurile și cantitățile de produse contraceptive ce urmau să fie achiziționate prin noua licitație la același nivel cu cele precizate în caietul de sarcini al licitației precedente, s-a inițiat procedura de achiziție publică, prin transmiterea spre publicare, prin adresa din 23 septembrie 2002, a unui nou anunț de participare, care a fost publicat în M. Of., Partea a IV-a nr. 180 din 26 septembrie 2002 și în care s-a stabilit data de 21 octombrie 2002, ora 12:00 pentru deschiderea ofertelor.

Ca urmare a acestui anunț și în baza înțelegerii stabilite inițial, inculpatul C. a depus, în numele SC E. SRL din Târgu-Jiu (reprezentată în cursul procedurii de licitație de către martora L.), o unică ofertă pentru dispozitivele intrauterine, care a intrat în competiție cu oferta depusă pentru același produs de SC A.A. SRL din București.

Analiza celor două oferte, singurele care interesează prezenta cauză, a fost făcută de către cei trei membri ai comisiei de licitație după procedura stabilită de dispozițiile Legii nr. 212/2002 (privind achizițiile publice), H.G. nr. 461/2001 (prin care au fost aprobate normele de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 212/2002) și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1012/2001 (privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse) în două etape:

- la data de 21 octombrie 2002, comisia a deschis ofertele tuturor firmelor participante, consemnând această operațiune într-un proces-verbal, din care rezultă că SC A.A. SRL a depus ofertă pentru la un preț unitar de 125.000 lei (fără T.V.A.), iar SC E. SRL a depus ofertă pentru sterilete la un preț unitar de 387.864 lei (fără T.V.A.).

- în ședința din data de 23 octombrie 2002, cei trei membri ai comisiei, după ce au constatat îndeplinirea de către cele două firme a condițiilor de eligibilitate și înregistrare, au decis în unanimitate: excluderea de la licitație a produsului ofertat de SC A.A. SRL, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, în condițiile în care această societate nu a făcut dovada autorizării producătorului pentru livrarea produsului respectiv, prezentând numai o autorizare emisă de firma importatoare; calificarea SC E. SRL, pe considerentul îndeplinirii cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, această societate prezentând Certificatul din 15 octombrie 2002, care îi atesta calitatea de reprezentant al producătorului SC K. LTD din China și adjudecarea în favoarea sa a contractului de achiziție pentru produsul ofertat la un preț unitar de 387.864 lei (fără T.V.A.).

Acest rezultat al licitației a fost comunicat prin fax, la data de 24 octombrie 2002, sub semnătura personală a inculpatului A., tuturor firmelor participante la licitație.

Prin adresa din 05 noiembrie 2002, semnată de inculpatul A. și de martora M.M., s-a cerut Institutul de Sănătate Publică București să procedeze la încheierea contractelor de achiziție cu firmele câștigătoare la data de 13 noiembrie 2002, ora 12:00, deși înștiințările din data de 24 octombrie 2002 nu făceau nicio referire la data și locul încheierii contractelor și nu s-a putut stabili modalitatea în care reprezentanții firmelor câștigătoare au fost anunțați în legătură cu aceste aspecte.

A doua zi, prin adresa din 06 noiembrie 2002, semnată de inculpatul A., de F. și de martorul C.C., cu motivarea puerilă că data de 13 noiembrie 2002 a fost indicată „eronat” în adresa precedentă, s-a comunicat Institutului De Sănătate Publică București că semnarea contractelor de achiziție se va face la data de 06 noiembrie 2002, ora 12:00.

La această ultimă dată stabilită și după intervenția personală a inculpatului A. și a lui F., s-a încheiat între Institutul de Sănătate Publică București, în calitate de achizitor și SC E. SRL, în calitate de furnizor contractul de furnizare de produse din 06 noiembrie 2002, pentru achiziția a 16.200 de dispozitive uterine, la un preț unitar de 387.864 lei (fără T.V.A.), valoarea totală a contractului fiind de 7.477.239.600 lei, 25% din această sumă, respectiv 1.869.309.900 lei, fiind achitată, potrivit aceluiași contract, în avans de către achizitor, cu ordinele de plată din 20 noiembrie 2002, pentru suma de 969.309.900 lei și respectiv din 20 noiembrie 2002, pentru suma de 900.000.000 lei, în baza facturii fiscale din 19 noiembrie 2002.

În conformitate cu prevederile art. 2.2 al contractului de furnizare anterior menționat, livrarea produselor trebuia făcută, parțial, până la data de 10 decembrie 2002.

Pentru a livra la termen produsele contraceptive, inculpatul C. a contactat producătorul SC K. LTD din China, importând de la acesta, în baza invoice-ului din 15 noiembrie 2002, cantitatea de 16.500 de sterilete, la prețul unitar de 0,35 dolari SUA, valoarea totală a operațiunii fiind de 5.775 dolari SUA.

Această operațiune a fost derulată în contul SC J. SRL din Târgu-Jiu (firmă profilată pe activități de comerț al articolelor medicale, unde inculpatul C. era asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), care nu era însă autorizată de către Ministerul Sănătății, ca reprezentant al producătorului chinez anterior menționat.

O astfel de autorizare avea SC E. SRL, însă inculpatul C. nu a derulat operațiunea de import pe această firmă, urmărind în mod evident, pe de o parte, să evite impozitarea în cotă de 25%, prin interpunerea în acest circuit comercial a unei a treia societăți, care funcționa în regim de microîntreprindere și care trebuia să plătească, în acest regim, o cotă de numai 1,5% din veniturile obținute, iar, pe de altă parte, să ascundă reprezentanților achizitorului faptul că a practicat pentru produsele ofertate un adaos comercial de 2.920%.

În acest context, inculpatul C. a întocmit în fals, completându-l cu toate datele necesare, Certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002, pe care l-a depus, împreună cu martora L., prin intermediul firmei de comisionariat vamal SC D.D. SRL din București, la Biroul Vamal Otopeni, în scopul derulării importului, operațiune care a fost finalizată la data de 07 ianuarie 2003, prin întocmirea DVI din 2003.

La cursul de schimb de la acea dată, organele vamale au stabilit valoarea celor 16.400 de sterilete importate la suma de 192.290.000 lei, la care au aplicat taxele aferente (taxe vamale de 10%, T.V.A. de 19% și comision vamal de 0,5%) în sumă totală de 60.561.736 lei, rezultând o valoare totală a importului de 252.851.736 lei, corespunzătoare unui preț unitar de 12.956 lei/sterilet (fără T.V.A.).

Pentru a evita impozitarea în cotă de 25% și pentru a ascunde reprezentanților achizitorului valoarea reală a produselor importate, inculpatul C. a acționat în mai multe direcții, și anume:

- pentru a beneficia de regimul fiscal al plății impozitului de 1,5% pe venit, a înființat, în cursul lunii decembrie 2002, SC M. SRL din Târgu-Jiu, cu regim de microîntreprindere (la care avea calitățile de asociat, deținând 50% din părțile sociale și administrator), iar ulterior, prin factura fiscală din 07 ianuarie 2003, a facturat cantitatea de 16.000 de sterilete către această societate, la un preț unitar de 13.280 lei (fără T.V.A.);

- în aceeași zi, prin factura fiscală din 07 ianuarie 2003, cele 16.000 de sterilete au fost facturate în favoarea SC E. SRL, la un preț unitar de 363.915 lei (fără T.V.A.), cu un adaos comercial de 2.740%. Ulterior, steriletele respective au fost refacturate către Institutul de Sănătate Publică București, la un preț unitar de 387.864 lei (fără T.V.A.), încasând astfel de la această din urmă unitate suma totală de 7.477.239.600 lei, în două tranșe:la datele de 20 și 21 noiembrie 2002, a încasat, cu titlu de avans, suma totală de 1.869.309.900 lei, sens în care a fost emisă factura fiscală din 19 noiembrie 2002; la data de 12 februarie 2003, a încasat suma totală de 5.561.776.900 lei, în baza facturii fiscale din 08 ianuarie 2003.

Conform înțelegerii prealabile dintre cei trei inculpați, o parte a profitului în valoare de 7.224.387.864 lei, obținut de către firmele controlate de inculpatul C., a fost oferit de acesta, indirect, inculpaților A. și B., în contul ajutorului fraudulos dat pentru adjudecarea de către SC E. SRL a contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine, astfel:

La data de 22 octombrie 2002, la doar o zi după deschiderea ofertelor, inculpatul C. a achiziționat de la SC G. SRL din București, în contul SC E. SRL, prin factura fiscală din 22 octombrie 2002, patru pachete turistice la Paris, în valoare totală de 25.150 lei, avându-i ca beneficiari pe inculpata B., pe soțul acesteia, E.E., precum și pe martorii F.F. (șeful Clinicii de ortopedie din cadrul Spitalului Colentina din București, în cadrul căreia lucra, ca medic primar, soțul de la acea dată al inculpatei) și G.G. (soția celui din urmă). Aceste pachete turistice includeau plata biletelor de avion dus/întors, cazarea pentru 9 nopți, în perioada 09-18 noiembrie 2002, la Hotelul x. din Paris și taxele de participare a martorilor E.E. și F.F. la Congresul anual organizat de Societatea Franceză de Chirurgie Ortopedică și Traumatologie în zilele de 12, 13, 14 și 15 noiembrie 2002.

Plata acestor pachete turistice, care au fost onorate integral de către beneficiarii lor, a fost făcută de către inculpatul C. chiar în ziua semnării contractului de achiziție a produselor contraceptive, prin ordinul de plată din 06 noiembrie 2002, din contul SC E. SRL, deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu, în contul furnizorului de servicii, deschis la SC H. SA Sucursala București.

Pentru a ascunde natura reală a sumei de 67.000 lei, pe care urma să o primească cu titlu de mită, conform înțelegerii financiare inițiale cu inculpatul C., inculpatul A. a determinat-o pe concubina sa, inculpata D., să întocmească în fals contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, în care să ateste în mod nereal prestarea în beneficiul SC E. SRL, prin cabinetul său individual de avocatură, a unor activități de reprezentare în fața autorităților și consultanță juridică, aferente perioadei 01 decembrie 2002 - 01 decembrie 2003. Contractul respectiv, care a fost semnat din partea societății anterior menționate de către inculpatul C., prevedea un onorariu de avocat de 2.500 dolari SUA/lună, cu plata în avans, pentru 4 luni, în vederea soluționării unui litigiu cu compania aeriană I. Cu acest titlu nereal, în perioada 13 decembrie 2002- 31 ianuarie 2003, SC E. SRL a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei D. suma totală de 67.000 lei, astfel:

La data de 13 decembrie 2002, prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2002, aferent facturii fiscale din 04 decembrie 2002, a fost transferată din contul SC E. SRL, deschis la Banca Comercială A României Sucursala Târgu-Jiu, în contul cabinetului de avocatură al inculpatei, deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București, suma de 33.500 lei;

Inițial, prin ordinul de plată din 11 decembrie 2002, SC E. SRL a achitat cabinetului de avocatură al inculpatei suma de 67.000 lei, însă, din motive care nu au putut fi clarificate, suma a fost returnată, iar factura fiscală din 09 decembrie 2002, ce a stat la baza acestui transfer, a fost anulată.

În perioada 09 - 31 ianuarie 2003, inculpata a încasat, în numerar, de la aceeași societate și cu același titlu nereal, suma totală de 33.500 lei, în baza chitanțelor fiscale din 09 ianuarie 2003, din 13 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 16 ianuarie 2003, din 17 ianuarie 2003, din 22 ianuarie 2003, din 23 ianuarie 2003, din 27 ianuarie 2003, din 8 ianuarie 2003, din 30 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003.

În opinia acuzării, modul în care s-a decis atribuirea contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine în favoarea SC E. SRL relevă înțelegerea financiară frauduloasă dintre cei patru inculpați, aflată în legătură de cauzalitate evidentă cu încălcarea, cu rea-credință, de către inculpații A. și B., a atribuțiilor legale care le reveneau în calitate de membri ai comisiei de licitație, cu referire expresă la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 212/2002, care stabileau că unul dintre principiile ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică este cel al eficientizării utilizării fondurilor publice, prin folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea acestora, coroborate cu dispozițiile art. 68 lit. c) din Legea nr. 212/2002, care ofereau posibilitatea autorității contractante de a nu aplica procedura de atribuire a contractului de achiziție publică în cazul în care oferta conținea în propunerea financiară prețuri care nu erau, în mod evident, rezultatul liberei concurențe și care nu puteau fi temeinic justificate, posibilitate care a fost eludată de către cei doi inculpați, prin faptele: de a nu fi propus autorității contractante anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică către SC E. SRL, deși cunoșteau că propunerea financiară prezentată de această firmă era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care: prețul unitar de import al dispozitivelor ofertate de societatea respectivă a fost de numai 15.418 lei (cu T.V.A. inclus); prețul unitar mediu al produselor similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei (cu T.V.A. inclus); steriletele în cauză urmau să fie distribuite, cu titlu gratuit, unor categorii de femei defavorizate social, iar licitația a fost organizată pentru a obține la un preț cât mai mic, cu respectarea cerințelor tehnice minimale impuse prin caietul de sarcini, un număr cât mai mare de astfel de dispozitive, iar nu în scopul de a risipi fondurile publice, prin achiziționarea acestora la prețuri de câteva ori mai mari chiar și decât cele practicate în rețeaua farmaceutică pentru același tip de produse.

- de a nu fi înaintat conducerii autorității contractante, în conformitate cu dispozițiile art. 24 lit. e) pct. VIII din H.G. nr. 461/2001, decizia finală luată de către comisia de licitație, ca urmare a aplicării procedurii pentru atribuirea contractelor de achiziție, pentru a da posibilitatea acesteia de a anula procedura de atribuire;

- de a se fi substituit autorității contractante, cu încălcarea art. 51 din Legea nr. 212/2002 și art. 24 lit. f)din H.G. nr. 461/2001, comunicând personal ofertanților rezultatul procedurii, prin înaintarea procesului verbal de evaluare din data de 23 octombrie 2002.

Pornind de la aceste premise, în cauză s-a dispus, în cursul urmăririi penale, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, de către specialiștii Direcției Naționale Anticorupție, care, luând ca reper prețul mediu de achiziție din rețeaua farmaceutică a produselor comparabile cu cele achiziționate de la SC E. SRL, respectiv 90.678 lei, inclusiv T.V.A. (deși, în cursul cercetărilor, s-au identificat și societăți cu profil farmaceutic care comercializau astfel de produse cu numai 63.500 lei), au concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei a fost de 5.971.168.000 lei, stabilit ca diferența dintre suma plătită societății anterior menționate (7.431.083.800 lei) și cea care ar fi fost achitată în cazul achiziționării acelorași produse din rețeaua farmaceutică (1.459.915.800 lei).

Pe latură civilă, în rechizitoriu s-a arătat că, inițial, prin adresa din 24 ianuarie 2005, care a avut la bază referatul din 25 ianuarie 2005 aprobat de ministrul în funcție la acea dată - prof.dr. Mircea Cinteză, Ministerul Sănătății s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.675.842.880 lei, raportându-se la același preț unitar mediu anterior menționat, dar fără a lua în calcul reducerea cu 10% a cantităților contractate.

Ulterior, prin adresa din 19 aprilie 2006, semnată de ministrul H.H., Ministerul Sănătății a renunțat la pretențiile civile formulate anterior, pe considerentul că, potrivit Notei de Control a Curții de Conturi a României din 21 decembrie 2005 și adresei președintelui acestei curți din 13 aprilie 2006 „neregulile administrative constatate cu prilejul licitației naționale pentru achiziția de contraceptive din anul 2002 nu au cauzat un prejudiciu patrimonial sau de altă natură Ministerului Sănătății”.

Pentru a clarifica considerentele care au stat la baza acestei reveniri, Direcției Naționale Anticorupție a solicitat conducerii Ministerului Sănătății, în mod repetat, să argumenteze renunțarea la pretențiile civile și, eventual, să aducă obiecțiuni la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică anterior menționat, în care se indica un prejudiciu cauzat bugetului acestui minister de 5.971.168.000 lei.

Ca urmare a acestor demersuri, prin adresa din 29 aprilie 2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice și-a reconsiderat aparent poziția, manifestându-și disponibilitatea de a se constitui parte civilă în cauză, însă fără a face o cuantificare a prejudiciului ce i-a fost cauzat, fără a aduce obiecțiuni la raportul de constatare tehnico-științifică și fără a da curs solicitării organelor de urmărire penală de a înainta documentația integrală care a stat la baza emiterii adresei din 19 aprilie 2006.

Pornind de la datele indicate în această ultimă adresă, Direcția Națională Anticorupție a solicitat Curții de Conturi a României, pe de o parte, reanalizarea concluziilor cuprinse în nota din 21 decembrie 2005, în raport cu încălcările normelor legale din domeniul achizițiilor publice, constatate de controlorii financiari și cuprinse în nota din 19 decembrie 2005 și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, iar, pe de altă parte, înaintarea documentației integrale care a stat la baza emiterii adresei din 13 aprilie 2006.

Întrucât ambele instituții au refuzat să dea curs acestor solicitări, după sancționarea prealabilă a conducătorilor lor cu amenzi judiciare, având autorizarea instanței, s-au efectuat percheziții la sediile Curții de Conturi a României (cabinetul președintelui O. și cabinetul consilierului de conturi P.) și respectiv Ministerului Sănătății, stabilindu-se, pe baza documentelor ridicate, că demersul renunțării la pretențiile civile a fost inițiat de către Ministerul Sănătății, ca urmare a solicitărilor extrajudiciare ale inculpatului A., făcute prin memoriile din 24 martie 2006 și din 07 aprilie 2006 și respectiv a concluziilor cuprinse în nota din 21 decembrie 2005 elaborată de consilierul de conturi P. (care au fost menținute de către reprezentanții Curții de Conturi a României).

Pentru asigurarea recuperării prejudiciului cauzat, prin ordonanța procurorului din data de 14 mai 2007, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpaților, până la concurența sumei de 5.971.168.000 lei, măsură care a rămas, însă, fără finalitate, întrucât nu s-a reușit în cursul cercetărilor identificarea unor astfel de bunuri.

II. Potrivit actului de sesizare, deși s-a ocupat exclusiv, în perioada critică, de administrarea SC E. SRL și de îndeplinirea tuturor formalităților pentru ca această firmă să participe la licitația națională de produse contraceptive organizată de Ministerul Sănătății în anul 2002, inculpatul C., cu ocazia cercetărilor derulate în prezenta cauză împotriva sa, și-a întemeiat apărarea, la momentul audierii sale de către procuror, în data de 15 mai 2007, pe teza potrivit căreia, administrarea societății respective a fost realizată, în mod exclusiv, de către tatăl său, I.I., care figura formal, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, ca asociat unic și administrator al acesteia și care a decedat la data de 11 aprilie 2005, neputând fi astfel tras la răspundere.

Pentru a susține această versiune, cu ocazia întâlnirii pe care a avut-o la data de 16 mai 2007, în zona blocului unde locuiește martora L. (fostă salariată a SC E. SRL, care a participat, în calitate de reprezentant al firmei, la licitația în discuție), inculpatul C. i-a cerut acesteia să declare, cu ocazia audierii ei de către procuror, că de administrarea societății s-a ocupat I.I., iar pe el nu l-a văzut la sediu decât de două sau de trei ori în toată perioada cât a lucrat acolo, precizându-i, pentru a o convinge să facă acest lucru, că tatăl său este decedat și că nu mai poate fi tras nimeni la răspundere și oferindu-i (întrucât martora nu îl cunoștea pe I.I.) mai multe date despre acesta, pentru a le putea relata dacă va fi chestionată sub acest aspect, respectiv că defunctul „era înalt cam de statura lui, cu ochi verzi, cu chelie”, încercare frauduloasă ce a fost însă devoalată de către martora respectivă, cu prilejul audierii ei, de către procuror în prezenta cauză la data de 19 mai 2007.

Ulterior, în seara zilei de 20 iulie (corect mai) 2007, ora 20:00, inculpatul C. s-a deplasat din nou la domiciliul martorei L., pentru a discuta cu aceasta despre audierea sa din ziua precedentă, discuție care a avut loc în fața blocului în care locuiește martora, unde aceasta a coborât, la rugămintea martorului J.J., care l-a însoțit acolo pe inculpat și despre care, martora a înștiințat în prealabil, telefonic, organele de urmărire penală.

Întrucât inculpatul C., necunoscând că martora L. fusese deja audiată de către procuror, și-a reiterat, în termeni identici, cererea ca aceasta să depună mărturie mincinoasă în cauză, iar cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi pentru a discuta același aspect, s-a autorizat provizoriu de către procuror (măsură ce a fost confirmată ulterior de către instanță, conform art. 912 alin. (3) C. proc. pen.) interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor care urmau să aibă loc în mediul ambiental cu ocazia întâlnirii acestora, care a avut loc în ziua de 22 noiembrie, în intervalul orar 08:48 - 09:28 și la care martora i-a spus inculpatului că nu va da curs cererii sale și că va declara adevărul, poziție procesuală menținută de aceasta pe tot parcursul cercetărilor. Potrivit mențiunii din rechizitoriu, din considerente de ordin tehnic, detaliile acestei întâlniri au fost fixate exclusiv prin mijloace video.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: vol. I - înscrisuri referitoare la procedura de achiziție (filele 33-81), raport de constatare întocmit de specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție însoțit de înscrisuri anexă (filele 88-180), proces-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară (filele 186-283), înscrisuri vizând prețuri practicate de diferite societăți pentru sterilete (filele 284-325), relații comunicate de Oficiul Registrului Comerțului (fila 343), contract asistență juridică (fila 336), ordin plată (fila 338), extras cont (filele 339-346), vol. II- înscrisuri vizând prețuri practicate în rețele farmaceutice (fila 16), procese - verbale de percheziții (filele 65, 118), actul de control întocmit de Curtea de Conturi a României (filele 158-331), vol. III - adresă Agenția Națională pentru Administrarea Finanțelor (fila 2), înscrisuri vizând achiziție și import produs de SC E. SRL, vol. IV - declarații învinuiți F. (filele 24-38), A. (filele 74-100), D. (filele 223-230), contract asistență juridică (fila 246), facturi (filele 247, 248), chitanțe (fila 249-260), extras cont (filele 263-266), contract comodat (fila 268), înscrisuri comunicate de Agenția Națională pentru Administrarea Finanțelor (filele 277-305) și unități bancare (filele 316-336), adresă comunicată de I. (fila 313), declarații învinuită B. (filele 342-363), înscrisuri comunicate de Marshall Turism (fila 372), relații comunicate de Tarom (fila 377-383), declarații învinuit C. (filele 392-399), proces-verbal redare activități supraveghere (fila 419, 420) însoțit de planșe foto, contracte încheiate între SC E. SRL și Spitalul Colentina (fila 438-457), declarații martori K.K. (fila 458), L.L. (fila 460), M.M. (fila 465), N.N. (fila 466), F.F. (fila 469), G.G. (fila 476), O.O. (fila 478), P.P. (fila 480), R.R. (fila 490), S.S. (fila 492), L. (fila 498, 510), T.T. (fila 512), E.E. (fila 515), J.J. (fila 518), U.U. (fila 522), V.V. (fila 523), X.X. (fila 526), C.C. (fila 534), proces-verbal confruntare (fila 503), listing convorbiri telefonice (fila 529).

În cursul judecății în primul ciclu procesual (Dosar nr. x/2/2007), prin adresa din 10 februarie 2008, Ministerul Sănătății Publice, sub semnătura directorului Direcției Juridice, a formulat cerere de constituire ca parte civilă, împotriva celor patru inculpați trimiși în judecată și a părții responsabile civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu, cu suma de 5.971.168.000 lei, reținută în rechizitoriu, ca reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat (fila 79, vol. I).

La termenul din data de 27 martie 2008, inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în raport cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României (filele 129-132, vol. I), în susținerea căreia a depus la dosar un extras din Raportul nr. x/IJ/380/2007 al Inspecției Judiciare - Serviciul Inspecției Judiciare pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (filele 127-128, vol. I).

Prin încheierea de la termenul din data de 31 martie 2008 (filele 142-144, vol. I), Curtea a dispus, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia.

Prin Decizia nr. 805 din data de 03 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/D/2008, Curtea Constituțională, a respins excepția de neconstituționalitate (filele 150-153, vol. I).

În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaților A. (filele 174-181, vol. I), B. (filele 182-185, vol. I), C. (filele 186-188, vol. I și fila 83, vol. III) și D. (filele 189-190, vol. I).

De asemenea, au fost audiați martorii menționați în rechizitoriu, respectiv L.L. (fila 205, vol. I), N.N. (filele 206-207, vol. I), M.M. (filele 242-243, vol. I), O.O. (filele 244-245, vol. I), G.G. (filele 246-247, vol. I), F.F. (filele 248-251, vol. I), K.K. (filele 359-360, vol. II), L. (filele 361-374, vol. II), P. (filele 375-376, vol. II), R.R. (filele 377-379, vol. II), S.S. (filele 380-383, vol. II), T.T. (filele 426-428, vol. II), E.E. (filele 429-430, vol. II), F. (filele 461-465, vol. II), U.U. (filele 466-467, vol. II), J.J. (fila 468, vol. II), V.V. (filele 469-471, vol. II), X.X. (filele 533-534, vol. II) și C.C. (filele 588-591, vol. II), precum și martorul propus de inculpata B., respectiv Z.Z. (fila 503, vol. II), martorii propuși de inculpatul A., respectiv Y.Y. (filele 504-505, vol. II), O. (filele 628-629, vol. II), A.A.A. (fila 631, vol. II), B.B.B. (filele 632-633, vol. II), C.C.C. (fila 634, vol. II), D.D.D. (fila 635, vol. II) și martorii propuși de inculpatul C., respectiv E.E.E. (filele 40-42, vol. III), F.F.F. (fila 43, vol. III), G.G.G. (fila 44, vol. III) și H.H.H. (filele 45-46, vol. III).

La cererea inculpatului A., încuviințată de Curte, s-au comunicat de către O.T.D.M. (fost X.X.X.) copie de pe paginile din registrul de corespondență aferente perioadei 17-22 octombrie 2002 și datele deținute cu privire la certificarea dispozitivului contraceptiv intrauterin (sterilet), efectuată la cererea SC I.I.I. SRL (filele 560-562, vol. II), de către Direcția Generală a Poliției Municipiului București - Serviciul de Investigare a Fraudelor răspunsul la solicitarea de înaintare a corespondenței purtate cu privire la adresa din 14 octombrie 2004 (fila 608, vol. II), de către Ministerul Sănătății copii de pe adresele X.X.X. din 18 octombrie 2002 și din 22 octombrie 2002, de pe declarațiile și notele explicative din datele de 07 și 08 noiembrie 2002 ale numiților R.R., J.J.J., P. și K.K.K. (filele 609-620, vol. II) și respectiv de pe documentul identificat în arhiva proprie, cu privire la reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 34-35, vol. III), de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, răspunsul privitor la audierea, în cursul urmăririi penale, a martorului B.B.B. (fila 21, vol. III) și de către SC E. SRL și SC L.L.L. SRL răspunsurile acestor societăți cu privire la corespondența purtată în anul 2002 cu Ministerul Sănătății, în legătură cu reducerea cantităților de produse ce urmau a fi achiziționate în urma licitației publice din luna octombrie 2002 (filele 99 și 137-139, vol. III).

De asemenea, inculpatul A. a depus la dosar înscrisuri (filele 387-399, 535-543 și 637-666, vol. II).

S-a mai arătat că, la cererea inculpatului C., încuviințată de instanță, s-au comunicat de către SC M.M.M. SA listingul apelurilor efectuate în luna mai 2007 pentru numărul de telefon x, aparținând martorei L. (filele 296-297, vol. I), de către SC N.N.N. SA, în format electronic, lista detaliată a apelurilor efectuate în perioada 01-31 mai 2007 pentru numărul de telefon x, aparținând aceleiași martore (fila 306, vol. I), plicul conținând CD-ul astfel înaintat (atașat inițial la fila 308, vol. I) fiind depus la Camera de Corpuri Delicte a instanței (fila 409, vol. II), după ce conținutul său a fost listat în ședința publică din data de 16 decembrie 2008, conform procesului-verbal întocmit cu acea ocazie (fila 358, vol. II), iar documentul respectiv a fost atașat la dosar (filele 385-386, vol. II), de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție informațiile la furnizarea cărora a fost obligat conform sentinței civile nr. 627 din 05 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 942 din 07 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, (filele 274-276, vol. I), cu privire la specialiștii, care au întocmit în cursul urmăririi penale, raportul de constatare tehnico-științifică (filele 309-348, vol. I), de către I. răspunsul la solicitarea de înaintare a unui eventual contract de transport aerian încheiat cu SC K. LTD în perioada noiembrie-decembrie 2002, având ca destinatar SC J. SRL (fila 413, vol. II) și de către Spitalul Clinic Colentina copie de pe contractul din 03 septembrie 2002, actul adițional la acesta din data de 07 ianuarie 2003 și scrisoarea de garanție bancară aferentă aceluiași contract, menționând că nu a identificat în arhivă contractul din 11 noiembrie 2002 și nici caietele de sarcini privitoare la licitațiile în urma cărora s-au încheiat contractele respective, deși ultimul contract menționat figurează în evidențele sale cu număr de înregistrare (filele 449-459, vol. II).

Inculpatele B. și D. au depus la dosar înscrisuri (filele 209-214 și 252-273, vol. I).

Martorul F. a depus la dosar înscrisuri în susținerea declarației formulate la data de 06 februarie 2009 (filele 472-481 și 496-501, vol. II).

În cauză, în urma încuviințării de către instanță a cererii inculpatului A., s-a întocmit, de către expertul Banu Vasile, un raport de expertiză contabilă judiciară (filele 146-157, vol. III), cu privire la care, procurorul a formulat obiecțiuni (filele 192-201, vol. III), iar expertul a comunicat răspunsul său la acestea (filele 222-226, vol. III).

La cererea din oficiu a Curții de Apel București, Ministerul Sănătății a comunicat, prin adresa din 27 octombrie 2009, datele obținute de la direcțiile sale de specialitate, cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, a dispozitivelor contraceptive intrauterine (filele 228-233 și 243-248, vol. III).

În timpul dezbaterilor, după formularea concluziilor pe fondul cauzei, procurorul a depus la dosar, în ambalajul original, un sterilet, împreună cu bonul fiscal eliberat la achiziționarea acestuia (filele 1-2, vol. IV).

La rândul său, inculpatul A., în completarea concluziilor scrise, a depus la dosar, după închiderea dezbaterilor, copii de pe documente de achiziționare, în perioada 13-14 noiembrie 2009, a patru sterilete (filele 108-109, vol. IV).

Cu ocazia judecării, în cel de-al doilea ciclu procesual, (Dosar nr. x/2/2007*) la dosar au fost depuse relații comunicate de SC O.O.O. SA (filele 184 - 185 vol. I), relații comunicate de Spitalul Clinic Colentina (filele 189, 280 vol. I dup, 1-93 vol. II), relații oferite de Ministerul Sănătății (filele 193, 268-279 vol. I), relații comunicate de SC E. SRL (filele 195, 202, 262 vol. I), relații furnizate de Cabinet individual de avocatură D. (fila 200 vol. I), înscrisuri depuse de inculpatul C. privind finanțarea deplasărilor efectuate de diferiți medici la reuniuni profesionale internaționale (filele 203-227), răspuns oferit de P.P.P. privind imposibilitatea furnizării informațiilor solicitate (fila 255 vol. I), raport de expertiză contabilă judiciară (fila 167-225 vol. II) cu privire la care au fost formulate obiecțiuni de Direcția Națională Anticorupție (fila 234278 vol. II) cărora li s-a răspuns, în scris, de către expert (fila 28-34 vol. III), de asemenea, procedându-se la audierea expertului în ședință publică (fila 9 vol. III).

S-a mai expus, referitor la judecarea cauzei în cel de-al treilea ciclu procesual (Dosar nr. x/2/2007), că prin încheierea din data de 12 decembrie 2014 s-a constatat că desființarea hotărârii s-a dispus, ca urmare a pronunțării acesteia după pierderea de către judecător a calității de magistrat, situație față de care, Curtea de Apel București a reținut că nu există niciun motiv de nulitate a probelor administrate până la acest moment, în cele două cicluri procesuale, neimpunându-se readministrarea probatoriului. De asemenea, a constatat că, în prezent, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 7 C. proc. pen., probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpați nu se readministrează în mod obligatoriu în fața instanței, inculpații arătând că nu contestă aceste probe și nu au solicitat readministrarea întregului probatoriu. În raport cu acestea, la solicitarea Ministerului Public, s-a încuviințat audierea nemijlocită a martorei N.N., constatându-se că declarațiile succesive oferite de aceasta în cauză au fost contradictorii, iar pentru inculpata B. s-a admis solicitarea privind reaudierea martorului C.C.

De asemenea, proba testimonială încuviințată a fost administrată în fața curții, martorii fiind ascultați în ședință publică, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei (fila 128 martora N.N., respectiv fila 148 martorul C.C.).

De asemenea, instanța a adus la cunoștința inculpaților posibilitatea de a da declarații, în cauză fiind audiat inculpatul A. (fila 113), ceilalți inculpați precizând că nu doresc să dea alte declarații, în raport cu cele deja oferite în primul ciclu procesual.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin H.G. nr. 41/2002 (art. 1, art. 6 alin. (1), art. 10 alin. (1), (2) și anexa 1, pct. I.3), s-a stabilit ca, în cadrul Programului de sănătate a copilului și familiei, derulat în cursul anului 2002 și finanțat cu suma totală de 522.708.832.000 lei, din care 512.708.832.000 lei provenind de la bugetul de stat, iar diferența de 10.000.000.000 lei de la bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, să fie achiziționate, prin licitație la nivel național, și produse contraceptive, care urmau a se acorda fără plată, prin cabinetele de planificare familială sau medicii de familie, anumitor categorii de persoane, enumerate în acel act normativ, procedura de licitație organizându-se de către Ministerul Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități abilitate prin ordin al ministrului.

În acest sens a fost emis ordinul din 30 iulie 2002 al Ministrului Sănătății și Familiei (fila 125 vol. I dup) în conformitate cu care s-a dispus organizarea de către Institutul de Sănătate Publică București a licitației la nivel național, în vederea achiziționării din fondurile Ministerului Sănătății și Familiei a contraceptivelor pentru distribuție gratuită, această instituție, urmând a duce la îndeplinire prevederile ordinului.

Conform înscrisului depus la dosar (fila 183 vol. II dup), Institutul de Sănătate Publică București a emis un anunț de participare pentru achiziționare produse contraceptive, printre altele 18.000 dispozitive intrauterine, fiind transmis anunț de participare către M. Of. la data de 10 iunie 2002, publicarea realizându-se efectiv la data de 14 iunie 2002 (fila 181 vol. II dup).

Conform ordinului din 06 august 2002 (fila 186 vol. II dup), ministrul a stabilit comisia de licitație, al cărei președinte a fost desemnat R. din cadrul Institutului de Sănătate Publică.

Licitația organizată inițial de către Institutul de Sănătate Publică București la data de 07 august 2002 nu a fost finalizată prin atribuirea vreunuia dintre cele patru produse licitate (215.000 cicluri de contraceptive orale monofazice, 45.000 flacoane de contraceptive injectabile, 18.000 dispozitive intrauterine și 700.000 prezervative), întocmindu-se doar un proces-verbal de deschidere a ofertelor, la data de 07 august 2002 (fila 188 vol. II dup), fără a se menționa, în cuprinsul acestuia, ofertanții respinși sau calificați sau care dintre oferte au fost desemnate câștigătoare. Din conținutul acestui înscris, precum și din ofertele care au fost atașate la dosarul de urmărire penală (filele 191-214 vol. II dup) a rezultat că niciunul dintre participanți nu a avansat vreo ofertă pentru furnizare dispozitive intrauterine.

Institutul de Sănătate Publică București a emis un alt anunț de participare din 09 august 2002 (la 2 zile de la data deschiderii ofertelor) care a și fost înaintat pentru publicare Monitorului Oficial (în acest sens înscris fila 219 vol. II dup), sub semnătura numiților R.R. și S.S., fiind publicat în 15 august 2002 (fila 222 vol. II dup), stabilindu-se termen pentru depunere oferte până la 25 septembrie 2002.

Prin nota corpului de control din cadrul Ministerului Sănătății din data de 27 august 2002, s-a sesizat existența unor erori în ceea ce privește documentația standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei (în acest sens înscrisul fila 127 vol. I dup), motiv pentru care s-a propus anularea licitației și organizarea unei noi licitații. De asemenea, inculpatul A., în calitate de consilier, a propus trei persoane care să facă parte din comisia de evaluare a ofertelor, F., R., X. (fila 147 vol. I dup). Urmare a acestei propuneri, prin ordinul din 27 august 2002 (fila 136 vol. I dup), ministrul K.K. a dispus anularea licitației și reorganizarea licitației de către Institutul de Sănătate Publică București.

La interval de câteva zile, inculpatul A. a emis o notă înregistrată la Ministerul Sănătății cu data de 06 septembrie 2002 (fila 131 vol. I dup) prin care a propus, în vederea eliminării unui circuit birocratic (…) organizarea licitației în cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, propunere care a fost aprobată de ministru.

Inculpatul A. a luat și măsurile pentru înștiințarea Institutului de Sănătate Publică cu privire la această situație, emițând o adresă către directorul Institutului de Sănătate Publică, prin care s-a solicitat anularea anunțului de organizare a licitației publicat în M. Of. urmare a faptului că licitația va fi organizată de către Ministerul Sănătății.

Pe cale de consecință, prin adresa din 11 septembrie 2002 (fila 236 vol. II dup) Inspectoratul de Sănătate Publică București a anunțat anularea licitației publice, însă cu referire la anunțul publicat în M. Of. din data de 15 august 2002.

De asemenea, în M. Of. nr. 180 din 26 septembrie 2002 (fila 255 vol. II) a fost publicat anunțul privind organizarea licitației deschise pentru mai multe produse, printre care și 18.000 dispozitive intrauterine. Data limită de depunere a ofertelor a fost stabilită pentru 17 octombrie 2002, ora 1200, deschiderea ofertelor a fost fixată pentru 21 octombrie 2002, ora 1200, iar criteriul de atribuire a contractului de achiziție a fost menționat ca fiind „prețul cel mai scăzut”.

Conform invitației pentru participarea la licitația publică deschisă fără preselecție (fila 36 vol. I dup), aceasta avea ca obiect, printre altele, 18.000 dispozitive intrauterine, termenul de depunere a ofertelor fiind 17 octombrie 2002, iar deschiderea ofertelor urma să fie făcută la 21 octombrie 2002. În caietul de sarcini (fila 56 vol. I dup) s-a prevăzut, cu privire la dispozitivele în discuție, conținând între 250-380 milimetri pătrați de cupru; suprafața mai mare va fi, la egalitate de preț, preferată, fiind asociată cu eficiența crescută. De asemenea, s-a menționat faptul că modul de prezentare trebuie să fie „conform celui aprobat de autoritățile competente (…) pentru contraceptivul respectiv, la autorizarea de punere pe piață”.

În același timp, potrivit documentației pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (filele 36-55, vol. I dup), autoritatea contractantă își rezerva dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar (pct. F.3) și, de asemenea, autoritatea contractantă urma să încheie contractul de achiziție publică în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (pct. F.6).

La data de 16 octombrie 2002 s-a înregistrat nota semnată de martorul C.C., consilier al ministrului și membru în corpul de control (fila 240 vol. II dup) prin care s-a propus constituirea unei comisii de evaluare formată din persoana inculpații A., B. și numitul F.

Prin ordinul din 16 octombrie 2002 (fila 133 vol. I dup) Ministrul Sănătății, martorul K.K. a desemnat membrii comisiei de evaluare a ofertelor conform propunerii formulate.

Conform procesului-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, din data de 21 octombrie 2002 (fila 257 vol. II dup) pentru dispozitivele intrauterine au fost depuse două oferte, una din partea SC A.A. SRL, pentru „sterilet”, la un preț unitar de 125.000 lei (fără T.V.A.), iar alta din partea SC E. SRL, reprezentată de martora L., pentru „dispozitiv intrauterin”, la un preț unitar de 387.864 lei (fără T.V.A.).

La data de 23 octombrie 2002 a fost încheiat procesul-verbal de evaluare a ofertelor prezentate de firmele participante (fila 260 vol. II dup), constatându-se, într-o primă etapă, că ambele societăți au prezentat documente care dovedesc îndeplinirea condițiilor de eligibilitate și înregistrare, hotărându-se astfel calificarea acestora, iar, în a doua etapă, s-a dispus excluderea produsului licitat de SC A.A. SRL, pe motiv că „nu îndeplinește cerințele minimale privind capacitatea tehnică, impuse prin caietul de sarcini”, întrucât societatea respectivă „nu a prezentat autorizația de utilizare a produsului” și adjudecarea produsului licitat de SC E. SRL, cu motivarea că, în cazul acestuia, „sunt îndeplinite cerințele minimale privind capacitatea tehnică și capacitatea economico-financiară, impuse prin caietul de sarcini”.

Decizia privind excluderea uneia dintre oferte a fost luată după ce inculpatul A. a efectuat demersuri, verificând stadiul în care se află obținerea autorizației în discuție de către SC A.A. SRL, constatând că aceasta nu ar putea fi procurată în termen util pentru a putea califica și oferta acestei societăți. Procesul - verbal în discuție a fost comunicat către SC A.A. SRL la data de 24 octombrie 2002 (fila 263 vol. II dup), societatea necontestând decizia privind excluderea sa.

Pe cale de consecință, a fost declarată câștigătoare oferta depusă de SC E. SRL, iar la data de 05 noiembrie 2002, sub semnătura inculpatului A., s-a emis adresă către Institutul de Sănătate Publică (fila 142 vol. I dup) prin care s-a solicitat încheierea de urgență a contractelor de achiziție publică, cu firmele câștigătoare, printre care și SC E. SRL, pentru 16.200 dispozitive intrauterine, fiind indicată data de 13 noiembrie 2002. Această dată a fost ulterior modificată printr-o adresă comunicată în data de 06 noiembrie 2002 (fila 143 vol. I dup), fiind indicată data de 06 noiembrie 2002.

La această dată a fost încheiat contractul de furnizare de produse din 06 noiembrie 2002 (fila 153-162, vol. I dup), între Institutul de Sănătate Publică București în calitate de achizitor, reprezentat de înlocuitorii împuterniciți ai directorilor lipsă (martorii O.O. și V.V.) și SC E. SRL, în calitate de furnizor, reprezentată de martora L., pentru 16.200 dispozitive intrauterine, la un preț unitar de 387.864 lei, valoarea totală a contractului fiind de 7.477.239.600 lei, din care suma de 1.193.842.800 lei reprezenta T.V.A. de 19%.

Prin adresa din 15 noiembrie 2002 (filele 90-91, vol. III dup), semnată de martorii R.R. și S.S., în calitate de director și respectiv director adjunct economic, Institutul a comunicat SC E. SRL modul de repartiție a produselor contraceptive, din care, până la data de 10 decembrie 2002, trebuiau livrate 5.400 de bucăți către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului București, iar diferența de 10.800 de bucăți către SC P.P.P. SRL.

Pentru a livra produsele contraceptive ce formau obiectul contractului de furnizare produse încheiat inculpatul C. a contactat producătorul SC K. LTD din China, importând de la acesta, în baza invoice-ului din 15 noiembrie 2002 cantitatea de 16.500 sterilete la prețul unitar de 0,35 dolari SUA, valoarea totală a operațiunii fiind de 5.775 dolari SUA Această operațiune a fost derulată în contul SC J. SRL Tg. Jiu (unde inculpatul C. era de asemenea asociat și administrator), societate ce nu era autorizată de Ministerul Sănătății, ca reprezentant al producătorului chinez (astfel cum era SC E. SRL). În acest context, inculpatul C. a procurat, în împrejurări nelămurite, un certificat de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002, înscris fals, care a fost depus la Biroul Vamal Otopeni, în scopul derulării importului produsului, operațiune finalizată la data de 07 ianuarie 2003.

Valoarea totală a celor 16.400 sterilete importate a fost stabilită la 192.290.000 lei la care au fost adăugate taxe aferente, rezultând o valoare totală a importului de 252.851.736 lei, corespunzătoare unui preț unitar de 12.956 lei/sterilet (fără T.V.A.).

Pentru achitarea a 25% din valoarea contractului, reprezentând suma de 1.869.309.900 lei, din care 298.461.245 lei T.V.A., SC E. SRL a emis factura fiscală din 19 noiembrie 2002 (fila 82, vol. III dup), care a fost achitată de Institutul de Sănătate Publică București prin ordinele de plată din 20 noiembrie 2002 și din 21 noiembrie 2002 (filele 84-85, vol. III dup).

Conform avizelor de însoțire a mărfii (filele 92-118, vol. III, dup) la data de 08 ianuarie 2003, SC E. SRL a livrat întreaga cantitate de 5.400 dispozitive intrauterine către direcțiile de sănătate publică ale 23 de județe și municipiului București, iar, potrivit procesului verbal de custodie nr. 3/09 ianuarie 2003 (fila 119, vol. III dup), o zi mai târziu, a predat SC P.P.P. SRL. 10.700 dispozitive intrauterine (cantitatea fiind cu 100 de bucăți mai mică decât cea menționată în adresa din 15 noiembrie 2002). Predarea produselor respective a fost comunicată Institutul de Sănătate Publică București de către SC P.P.P. SRL., prin adresa din 09 ianuarie 2003 (fila 120, vol. III dup).

Pentru achitarea diferenței de 75% din valoarea contractului, reprezentând suma de 5.607.929.700 lei, din care 895.383.734 lei T.V.A., SC E. SRL a emis factura fiscală din 08 ianuarie 2003 (fila 83, vol. III dup), care a fost achitată de Institutul de Sănătate Publică București, numai în limita sumei de 5.561.773.900 lei (scăzându-se contravaloarea celor 100 de bucăți nelivrate), prin ordinul de plată din 07 februarie 2003 (fila 81, vol. III, dup).

Pe parcursul derulării procedurilor descrise mai sus, la data de 22 octombrie 2002, societatea SC E. SRL, prin inculpatul C., a achiziționat, de la SC P.P. SRL, un pachet de servicii turistice pentru 4 persoane, reprezentând transport și cazare la Paris în perioada 09-18 noiembrie 2002, precum și taxe de participare a martorilor E.E. și F.F. la Congresul anual organizat de Societatea franceză de chirurgie ortopedică și traumatologie (în perioada 12-15 noiembrie 2002), valoarea acestui pachet fiind de 25.150 lei (în acest sens factură fiscală din 22 octombrie 2002 - fila 373 vol. IV dup). Beneficiarii acestor servicii au fost inculpata B., soțul acesteia, E.E., precum și martorii F.F. și G.G.

Plata sumei menționate în factură s-a realizat la data de 06 noiembrie 2002, prin ordinul de plată din 06 noiembrie 2002, din contul SC E. SRL Gorj în contul furnizorului SC G. SRL (fila 127 vol. III dup).

În aceeași perioadă de referință, pe fondul unor întârzieri în transportul produselor de către compania aeriană I. și pentru rezolvarea unui eventual litigiu cu aceasta, SC E. SRL, prin inculpatul C., a încheiat un contract de asistență juridică din 04 decembrie 2002 cu Cabinetul Individual Avocatură D. (fila 246 vol. IV dup), inculpata, în calitate de avocat, acordând și anterior consiliere juridică societății, lipsind însă un înscris care să constate o convenție expresă între cele două părți în acest sens. Contractul încheiat avea ca obiect consultanță juridică aferentă perioadei 01 decembrie 2002-01 decembrie 2003 și reprezentare în fața autorităților, onorariul fiind stabilit în echivalentul a 2500 dolari SUA/lună, acesta cuprinzând și o clauză privind plata unui avans, reprezentând valoarea pe 4 luni pentru soluționarea litigiului cu I.

În baza acestui contract SC E. SRL a achitat Cabinetului de Avocatură D. suma de 33.500 lei, prin ordinul de plată din 13 decembrie 2002 transferându-se această sumă din contul societății deschis la Sucursala Tg. Jiu a Băncii Comerciale Române în contul cabinetului de avocatură al inculpatei.

Inculpata, din eroare și pe fondul unor reglementări noi în materie, apreciind că trebuie să dovedească prin înscrisuri plata sumei de bani virate în contul său, a emis în perioada următoare mai multe chitanțe de plată pentru aceeași sumă totală de 33.500 lei, respectiv la datele de 09 ianuarie 2003, 13 ianuarie 2003, 14 ianuarie 2003, 15 ianuarie 2003, 16 ianuarie 2003, 17 ianuarie 2003, 22 ianuarie 2003, 23 ianuarie 2003, 27 ianuarie 2003, 28 ianuarie 2003, 30 ianuarie 2003, câte o chitanță pentru suma de 30.000.000 lei, precum și o chitanță în data de 31 ianuarie 2003 aferentă sumei de 5.000.000 lei (vol. IV dup, filele 249-260).

Înscrisurile la care s-a făcut referire la momentul expunerii acestei situații de fapt dovedesc aspectele reținute mai sus, care, de altfel, nu sunt contestate în cea mai mare parte dintre ele de niciuna dintre părți, în plus Ministerul Public apreciind că există probe care demonstrează caracterul infracțional al faptelor expuse mai sus.

Curtea de apel a considerat însă că susținerile acuzării nu sunt dovedite, urmând să analizeze punctual aceste susțineri ca și materialul probator pe care acestea se sprijină.

Astfel, referitor la existența unei înțelegeri anterioare între C. și A., care ar fi stat la baza tuturor celorlalte fapte analizate, curtea de apel a reținut că s-a susținut de către procuror faptul că, între cei doi inculpați ar fi existat un acord prealabil, respectiv inculpatul A. ar fi sesizat lipsa ofertelor pentru sterilete și ar fi convenit cu inculpatul C. ca acesta să depună o ofertă pentru aceste produse, urmând ca A., prin influența exercitată asupra membrilor comisiei, să contribuie la desemnarea ca și câștigătoare a ofertei.

Fiind audiat în legătură cu relația cu coinculpatul C., inculpatul A. a negat că l-ar fi cunoscut pe acesta anterior organizării licitației susținând (fila 92 vol. IV dup) și că relația cu acesta era similară celei pe care o avea cu alți mulți medici implicați în activitatea comercială medicală. De asemenea, în faza de judecată inculpatul a susținut că la momentul derulării acțiunilor nu-l cunoștea pe coinculpatul C., îl cunoștea după nume ca fiind un chirurg renumit, negând orice fel de înțelegere prealabilă cu acesta (fila 174 vol. I dosar inițial). Fiind reaudiat, cu ocazia rejudecării cauzei, inculpatul și-a păstrat aceeași poziție, susținând că nu avea cunoștință de acționariatul firmei SC E. SRL și nu l-a cunoscut pe C. decât după terminarea licitației când s-a prezentat în audiență, reclamând întârzieri în încheierea contractului (fila 113 Dosar nr. x/2/2007).

Cu privire la aceleași aspecte, inculpatul C. a negat și el existența unei relații de orice tip cu inculpatul A. anterior participării la licitație. În faza de urmărire penală (fila 392 vol. IV dup) a arătat că l-ar fi cunoscut pe A. cândva, în anul 2004 sau 2005, în timp ce cu ocazia audierii în fața instanței (fila 186 vol. I dosar inițial) a afirmat că l-ar fi întâlnit pentru prima oară în a doua parte a anului 2003, posibil în luna septembrie.

Pentru lămurirea acestor aspecte, în cauză au fost audiați mai mulți martori, angajați ai societății SC E. SRL sau având legătură cu această firmă, respectiv L., U.U., X.X. J.J. și N.N.

Martora L. (fila 499 vol. I dup), angajată și ea în cadrul societății în perioada 2001-2004, l-a recunoscut doar pe E.E., cu privire la inculpații A. și B. afirmând că nu îi recunoaște pe aceștia.

În schimb, martorul U.U. (fila 522 vol. IV dup) l-a recunoscut pe inculpatul A., susținând că l-a văzut la sediul firmei în una sau două ocazii, pentru prima oară în anul 2004, de fiecare dată fiind însoțit de o persoană de sex feminin (pe care nu a putut-o identifica cu certitudine, ca fiind inculpata D.). Martorul l-a indicat și el pe numitul E.E. ca fiind o persoană care venea frecvent la sediul firmei.

Cu referire la martorul J.J., s-a reținut că acesta a fost angajat în firmă după anul 2002 (respectiv martie 2004), recunoscându-l pe inculpatul A., ca o persoană care s-a aflat în mai multe ocazii la sediul firmei SC E. SRL.

Curtea de apel a mai apreciat că singura declarație care pare a confirma o legătură între cei doi anterior momentului licitației este cea a martorei N.N. care a declarat, în cursul urmăririi penale, (fila 466 vol. IV dup) că s-a angajat la societatea SC E. SRL ca secretară, în octombrie 2002, lucrând aici până în anul 2004, la sediul firmei observându-i de mai multe ori pe A. și D. care păreau a fi prieteni cu coinculpatul C. Declarațiile au fost menținute de martoră în faza de judecată (fila 206 vol. I dosar inițial) când a declarat că inculpatul A. a venit de mai multe ori la sediul punctului de lucru al societății din București, de două ori fiind însoțit și de inculpata D. În ceea ce privește plasarea în timp a acestor evenimente, martora a susținut că s-a ocupat cu livrarea steriletelor în lunile octombrie-noiembrie, imediat după ce s-a angajat, iar pe cei doi inculpați i-a văzut în vizită mai târziu, respectiv în perioada sărbătorilor de iarnă, spre sfârșitul lunii decembrie. În condițiile în care livrarea steriletelor s-a făcut doar începând cu luna ianuarie 2003, este evident că declarația martorei nu este foarte exactă în ceea ce privește momentul în timp în care au existat aceste întâlniri, raportarea la executarea contractului privind livrarea steriletelor, conducând, totuși, la concluzia unei perioade situată în timp după licitație.

Apreciind că declarația martorei este una importantă în cauză, instanța a dispus reaudierea martorei și în rejudecare (fila 128 vol. I Dosar nr. x/2/2007), din cuprinsul declarației, rezultând, însă că la acest moment, situat în timp la peste 12 ani de la momentul evenimentelor deduse judecății, amintirile martorei sunt relativ vagi și nu ar putea contribui hotărâtor la soluționarea cauzei. Astfel, martora a susținut că a fost angajată a societății SC E. SRL în perioada 2003-2004 (deci după evenimentele care fac obiectul judecății) și și-a menținut afirmațiile privind prezența inculpatului A. la sediul firmei în mai multe rânduri, fără însă a-și mai aminti și dacă acesta era însoțit sau nu de o persoană de sex feminin și cu atât mai puțin că ar fi vorba de inculpata D.

Pe cale de consecință, în raport cu succesiunea acestor declarații, dar reținând și, pe de o parte, normala scădere a cantității și calității informațiilor, ca urmare a trecerii timpului și, pe de altă parte, posibila reticență a martorei, având în vedere chemarea repetată a acesteia în fața organelor judiciare, instanța a considerat că se poate reține, cu grad de certitudine, că inculpatul A. împreună cu inculpata D. s-au aflat, în mai multe ocazii, la sediul SC E. SRL. Pe de altă parte, instanța a apreciat că nu se poate stabili că o astfel de întâlnire a existat anterior perioadei august - septembrie 2002, niciuna dintre declarațiile martorei nefiind o probă certă în acest sens.

A mai reținut că cei doi inculpați nu s-au cunoscut anterior licitației, aspect ce rezultă și din declarațiile oferite de martorul C.C. care, fiind audiat a susținut că a asistat la o discuție a celor doi după finalizarea procedurii, din modul în care s-a derulat convorbirea, reieșind că nu s-ar cunoaște.

S-a arătat că toate probele expuse mai sus sprijină susținerile celor doi inculpați, cu privire la faptul că nu au avut nicio relație anterior momentului în care societatea SC E. SRL a fost declarată câștigătoare a licitației, conform celor expuse mai sus, neexistând nicio probă în sens contrar, situație în care nu poate fi reținută, ca dovedită, afirmația din actul de acuzare privind existența unei înțelegeri prealabile între cei doi.

În ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a planului infracțional, care ar fi fost conceput de cei doi, un alt aspect invocat de acuzare a vizat faptul că, în baza acestei înțelegeri dintre cei doi, inculpatul A. ar fi influențat ministrul pentru desemnarea membrilor unei noi comisii după care, în cadrul acestei comisii, ar fi acționat în interesul SC E. SRL.

Instanța a considerat că nu există dovezi concrete privind o astfel de înțelegere prealabilă care să fi stat la baza tuturor acțiunilor ulterioare ale inculpaților din prezenta cauză. Însă, s-a reținut, de asemenea, că probele de la dosar nu sunt suficiente nici pentru a dovedi susținerile de mai sus ale acuzării.

Astfel, curtea de apel a constatat că, într-adevăr, modalitatea în care inculpata B. a ajuns să facă parte din comisie nu a fost lămurită și este de natură a ridica suspiciuni, din declarația dată de inculpată, în faza de urmărire penală (fila 359 vol. IV dup), nereieșind modalitatea în care a fost desemnată pentru a face parte din comisia de licitație, în condițiile în care nu a participat la alte licitații, nu i s-a solicitat acordul și nu a primit niciun fel de notificare prealabilă, fiind doar solicitată într-un termen scurt să se prezinte la ședința din data de 23 octombrie 2002. S-a mai reținut și că aceste declarații au fost menținute cu ocazia audierii în fața instanței (fila 184 vol. I dosar inițial), când inculpata a relatat că nu a fost consultată înainte de desemnarea în cadrul comisiei de licitație, fiind convocată în dimineața zilei în care urma să-și desfășoare activitatea comisia, explicația primită fiind că figura în baza de date a ministerului ca fost funcționar al acestuia.

Totodată, s-a reținut că la dosar a fost depusă nota semnată de martorul C.C., consilier al ministrului și membru în corpul de control, prin care s-a propus constituirea unei comisii de evaluare formată din inculpații A., B. și numitul F., prin urmare din cuprinsul acestui înscris, rezultând că numele membrilor noii comisii ar fi provenit de la acesta.

Fiind audiat în calitate de martor, în faza de urmărire penală (fila 534 vol. IV dup), numitul C.C. a afirmat că propunerile au fost făcute în urma unei discuții cu ministrul sănătății, martora K.K., numele inculpatei B. provenind de la cei din Direcția Medicală a Ministerului Sănătății, iar ceilalți doi membri ai comisiei, inculpatul A. și martorul F., au fost aleși în urma discuțiilor cu ministrul, aceste declarații fiind menținute în mod constant și în faza de cercetare judecătorească, cu ocazia primei judecări a cauzei, martorul, arătând că ministrul a propus ca noua comisie să fie constituită din membrii corpului de control, respectiv martorul, inculpatul A. și martorul F. Fiindcă martorul C.C. a refuzat acest lucru, s-a completat comisia cu inculpata B. al cărei nume i-ar fi fost comunicat verbal de o persoană de la Direcția Medicală a ministerului (fără a putea preciza numele acestei persoane).

Martorul a fost audiat și în actualul ciclu procesual (fila 148 Dosar nr. x7330) afirmând că nu a discutat niciun moment cu inculpatul A. despre componența comisiei și în continuare a susținut că numele medicului, respectiv inculpata B., a fost furnizat de Direcția Medicală.

Astfel, din declarațiile persoanei care a semnat nota prin care s-a propus componența comisiei de licitație nu a rezultat vreo acțiune a inculpatul A., prin care acesta să fi influențat alegerea persoanelor care urmau să ia decizia privind câștigătorul licitației.

În cauză a fost audiată și persoana care a luat decizia finală în această privință, respectiv ministrul sănătății de la acel moment, martora K.K. În declarația din faza de urmărire penală (fila 458 vol. IV dup) aceasta a susținut că a dat curs propunerii formulate de consilieri, având încredere în aceștia, fără a cunoaște modalitatea în care au fost aleși membrii comisiei. În fața instanței, martora a precizat că nu a fost sfătuită de cineva anume pentru a desemna o anumită persoană, în calitate de membru al comisiei de licitație, iar propunerea referitoare la inculpata B. a acceptat-o fără a o cunoaște pe aceasta.

Din analizarea probelor mai sus menționate, instanța a reținut că nu rezultă vreo implicare a inculpatul A. în desemnarea membrilor comisiei de licitație, prin influențarea fie a factorului de decizie, Ministrul Sănătății, martora K.K., fie a persoanei care a înaintat propunerea către ministru, respectiv martorul C.C.

Nu în ultimul rând, din declarațiile inculpatei B. a reieșit că aceasta l-a văzut pentru prima oară pe inculpatul A. la momentul la care s-a prezentat pentru lucrările comisiei, la rândul său inculpatul A., susținând că nu o cunoștea pe aceasta.

Instanța a reținut că singura legătură între cei doi ar putea să o reprezinte inculpatul C., în condițiile presupusei relații anterioare cu A. și ținând cont de faptul că inculpata B. a fost cununată de inculpatul C.

În ceea ce privește cel de-al doilea argument, respectiv relația inculpatei B. cu inculpatul C., s-a avut în vedere că inculpata B. a fost audiată pe larg în primul ciclu procesual, declarații menținute ulterior, aceasta arătând că inculpatul C. este nașul de cununie și persoana care i-a botezat copilul, însă relațiile cu acesta și membrii familiei sale au încetat încă din anul 1989, în urma unui conflict familial.

S-a apreciat că menținerea legăturii dintre cei doi nu a rezultat din nicio altă probă aflată la dosar. Dimpotrivă, martorii audiați în cauză, angajați ai societății SC E. SRL, respectiv L., U.U., X.X., J.J. și N.N., ale căror declarații au fost amintite anterior în cuprinsul prezentei, nu au recunoscut-o pe inculpata B. ca fiind una dintre persoanele pe care le-au văzut la sediul SC E. SRL.

Pe de altă parte, însă, s-a constatat că mai mulți dintre acești martori, conform celor expuse, l-au recunoscut pe E.E., soțul de la acel moment al inculpatei, ca o persoană care obișnuia să-l viziteze pe inculpatul C.

Inculpata B. a precizat, însă, în fața instanței, că din anul 1998, nu mai avea relații foarte bune cu soțul său și a susținut că nu avea cunoștință ca acesta să fi păstrat legătura cu inculpatul C. (aspect care însă reiese din declarațiile martorilor menționați mai sus).

Chiar reținând această relație între soțul de la acel moment al inculpatei B. și inculpatul C., s-a arătat că nu există nicio dovadă că, eventual prin intermediul acestuia, s-ar fi convenit plasarea inculpatei în comisia de licitație pentru a favoriza firma SC E. SRL. O astfel de concluzie ar reprezenta o presupunere lipsită de suport faptic cu excepția acestei unice împrejurări de fapt, respectiv legătura E.E. - C.

Mai mult, chiar și în măsura în care s-ar reține o astfel de împrejurare, în lipsa dovezii privind legătura prealabilă dintre C. și A. sau a influenței exercitate de inculpatul A. sau de orice altă persoană în vedere desemnării ca membră a comisiei a inculpatei B., nu se poate reține prezența acestei inculpate în comisie, ca fiind o componentă a unui plan infracțional.

S-a susținut, de asemenea, de către acuzare, faptul că inculpata B. ar fi primit în schimbul favorizării firmei SC E. SRL, pachete turistice pentru patru persoane (ea, soțul ei, martorii F.F. și G.G.) pentru Paris, costul deplasării fiind suportat de această societate.

Instanța a reținut că la dosar există dovada faptului că SC E. SRL a cumpărat, în data de 22 octombrie 2002, de la P.P.P., un pachet de servicii pentru Paris, 4 persoane, pentru perioada 09-18 noiembrie 2002, contra sumei de 251.500.000 lei, în acest sens fiind factura fiscală din 22 octombrie 2002, iar documentele de călătorie au fost emise pe numele S.S.S., E.E., F.F. și G.G., deplasarea realizându-se la datele de 09 noiembrie 2002, respectiv 18 noiembrie 2002.

Fiind întrebat cu privire la această situație, inculpatul C. a declarat că nu există nicio legătură între participarea inculpatei B. în cadrul comisiei de licitație și plata pachetului turistic, susținând că tatăl său ar fi plătit pentru participarea medicilor la congresul de ortopedie. A arătat că potrivit caietelor de sarcini de la licitațiile în domeniul ortopedic, câștigătorii trebuiau să asigure participarea la congrese, traning-uri etc. De asemenea, inculpatul a precizat că în perioada 2000-2002, societatea a plătit astfel de servicii, în valoare totală de 6.000.000.000 lei, iar în perioada 2001-2002 a plătit pentru aceleași patru persoane încă o deplasare la un training în Spania.

Declarațiile au fost menținute și în faza de judecată (fila 186 vol. I dosar inițial) când inculpatul a mai arătat că începând cu anul 1999 SC E. SRL a întreprins acțiuni de sponsorizare a Clinicii de Ortopedie din cadrul Spitalului Colentina, condusă la acel moment de dr. F.F. Comanda pachetului din luna octombrie a fost inițiată pe numele celor patru persoane, pe care inculpatul a arătat că le cunoștea, pentru deplasarea la un congres internațional a celor doi medici ortopezi (F.F. și E.E.) împreună cu soțiile, o astfel de sponsorizare încadrându-se într-o practică constantă a societății, anterioară, dar și ulterioară perioadei care face obiectul prezentei cauze.

În cauză au fost audiate cele patru persoane care au beneficiat de această deplasare. Astfel, E.E. (fila 515 vol. IV dup, fila 429 dosar inst.) a arătat că SC E. SRL a achitat costul deplasării pe considerentul exclusiv al calității de medici ortopezi în clinica respectivă, în vederea participării la Congresul Societății franceze de ortopedie, soția sa, participând, ca urmare a invitației formulate de martor. De asemenea, acesta a susținut că nu își amintește cine a avut inițiativa, fiind vorba de el sau de F.F.

La rândul său, fiind audiat în calitate de martor, numitul F.F. a relatat că nu a solicitat ajutorul financiar al SC E. SRL pentru a participa la congresul de la Paris, nici el nici soția neavând legături cu firma și nici relații cu inculpatul C., pe care îl cunoștea doar din vedere. Martorul nu a putut preciza cum s-a ajuns la plata pachetului aferent deplasării de către societatea comercială, susținând că este posibil ca inițiativa să fi venit, fie de la C., fie de la martorul E.E.

În ceea ce o privește pe soția sa, numita G.G., s-a reținut că declarațiile acesteia nu prezintă o mare utilitate în cauză, în condițiile în care aceasta a susținut că nu știe cine s-a ocupat de formalitățile necesare efectuării deplasării, de regulă, fiind vorba de firmele care asigurau sponsorizarea, martora învederând că l-a însoțit pe soț, la solicitarea acestuia.

Inculpata B. a negat că ar fi cunoscut că SC E. SRL a suportat cheltuielile de deplasare la Paris, afirmând că fostul ei soț, martorul E.E., s-a ocupat de toate formalitățile, ea însoțindu-l la solicitarea acestuia (fila 359 vol. IV dup), aflând de această împrejurare doar cu ocazia anchetei (fila 182 vol. I dosar inst. inițial). De asemenea, inculpata a susținut că în niciun caz plata nu a vizat persoana ei și cu atât mai puțin activitatea din cadrul comisiei, fiind o practică a acestei societăți în raport cu medicii Spitalului Colentina.

În continuare, s-a arătat că, în cel de-al doilea ciclu procesual au fost efectuate verificări pentru stabilirea acestei împrejurări, răspunsul comunicat de Spitalul Clinic Colentina (fila 189 vol. I dosar inst. rejudecare) nefurnizând date concrete cu privire la modalitatea de individualizare a medicilor participanți la acest tip de activități, precizându-se că participanții la licitații aveau obligația, stabilită inclusiv prin caietele de sarcini, de a asigura modalități de învățare și perfecționare, iar participarea medicilor la congrese, simpozioane etc. reprezenta o opțiune personală a acestora. Cu privire la nominalizarea medicilor participanți la aceste evenimente s-a arătat că intra în atribuțiile medicului șef de secție, în cazul doctorului E.E. fiind vorba de F.F.

Față de cele relatate, Curtea de Apel București a revenit, solicitând furnizarea de date concrete, comunicându-se (fila 280 vol. I dosar inst. rejudecare) că nu poate fi precizată data la care a fost transmisă invitația de participare la congresul din Paris din noiembrie 2002, pe numele cărei persoane și data la care a fost nominalizat numitul E.E., nedeținând documente în acest sens.

În raport cu declarațiile martorilor analizate mai sus, dar și raportat la înscrisurile amintite, instanța a constatat că nu se poate stabili la acest moment, cu certitudine, modalitatea în care s-a ajuns ca cele patru persoane să efectueze deplasarea la Paris, prin folosirea pachetului turistic achitat de SC E. SRL.

Însă, chiar și în măsura în care s-ar considera că, prin prisma relațiilor existente între C. și E.E., plata făcută de SC E. SRL a avut în vedere persoana acestuia, în opinia instanței nu a existat nicio dovadă că, în realitate, a vizat o recompensă în schimbul acțiunilor inculpatei B. în cadrul comisiei de licitație.

Astfel, pe lângă probele analizate în cuprinsul prezentei, vizând imposibilitatea de a dovedi o eventuală înțelegere realizată prin intermediul inculpatului A., Curtea de Apel București a avut în vedere și faptul că inculpata B. a depus la dosarul de urmărire penală înscrisuri, respectiv facturi fiscale, acestea fiind emise în 23 iulie 2002, 16 august 2002, 01 august 2002, dovedind achiziționarea, de către SC E. SRL, a altor servicii, bilete avion sau cazare, de la P.P.P., destinate participării soților E.E. și S.S.S., la diferite manifestări științifice de ortopedie. De asemenea, s-a reținut că inculpata a depus, în cursul judecății, o listă, cuprinzând datele și locațiile la care s-au desfășurat astfel de întâlniri cu caracter științific și pentru participarea la care cheltuielile au fost sponsorizate de diferite firme. Aceste înscrisuri se adaugă celor depuse de inculpatul C. în dovedirea acelorași împrejurări, respectiv finanțarea unor deplasări ale unor medici de la Spitalul Colentina la reuniuni profesionale în Spania și SUA în vara anului 2002, precum și deplasări ale altor medici ulterior anului 2002 (în acest sens filele 203-226 vol. I dosar inst. rejudecare).

În acest context, instanța a constatat că se poate stabili cu certitudine că încă din perioada anterioară organizării licitației de Ministerul Sănătății și luării hotărârii, de către inculpatul C. de a participa la această procedură, firma inculpatului a achitat, în mai multe rânduri, diverse sume de bani în favoarea familiei E.E. și S.S.S., suportând cheltuielile presupuse de participarea acestora la reuniuni medicale, de asemenea fiind efectuate prestații similare și în raport cu ale persoane, atât anterior, cât și ulterior lunii noiembrie 2002.

Pe cale de consecință, în lipsa dovezilor privind înțelegerea dintre inculpații C. și B., privind activitatea acesteia din urmă, în cadrul comisiei de licitație (dovezi care, astfel cum s-a analizat mai sus, lipsesc), nu s-a putut reține că suportarea cheltuielilor pentru deplasarea de la Paris s-a făcut în considerarea rolului pe care inculpata B. l-a avut în această comisie.

Instanța a mai reținut că o altă circumstanță, apreciată de acuzare ca având semnificație penală și de natură a indica legăturile dintre inculpații din prezenta cauză, o reprezintă sumele de bani plătite de SC E. SRL către inculpata D., persoană apropiată inculpatului A.

Astfel, s-a susținut că s-ar fi plătit acesteia o sumă totală de 670.000.000 lei din care 335.000.000 lei prin ordinul de plată din data de 13 decembrie 2002, iar restul în numerar, sumă care ar fi ajuns la inculpatul A., contractul de asistență juridică ce a servit ca temei al acestor plăți fiind menit a ascunde caracterul ilicit al transmiterii sumelor de bani.

S-a constatat că, la dosar, a fost atașat (fila 246 vol. IV dup) contractul de asistență juridică încheiat în 04 decembrie 2002, între Cabinet individual avocat D. și SC E. SRL, având ca obiect consultanță juridică aferentă perioadei 01 decembrie 2002-01 decembrie 2003 și reprezentare în fața autorităților, costul contractului fiind de 2500 dolari SUA/lună, prevăzându-se și plata unui avans aferent unei perioade de 4 luni pentru soluționarea litigiului I.

La aceeași dată, a fost emisă factura (fila 247 vol. IV dup) pentru suma de 335.000.000 lei, precum și o factură pentru suma de 670.000.000 lei (aceasta purtând mențiunea Anulat). S-a mai reținut că la dosar se regăsesc și chitanțe de plată emise la datele de 09 ianuarie 2003, 13 ianuarie 2003, 14 ianuarie 2003, 15 ianuarie 2003, 16 ianuarie 2003, 17 ianuarie 2003, 22 ianuarie 2003, 23 ianuarie 2003, 27 ianuarie 2003, 28 ianuarie 2003, 30 ianuarie 2003, fiecare pentru suma de 30.000.000 lei, precum și chitanța din 31 ianuarie 2003, aferentă sumei de 5.000.000 lei, în total suma de 335.000.000 lei.

Extrasul de cont vizând SC E. SRL, s-a reținut că atestă că prin ordinul de plată din data de 11 decembrie 2002, s-a virat către cabinetul avocațial al inculpatei suma de 670.000.000 lei, sumă, care, însă a revenit în contul societății la data de 12 decembrie 2002, ca urmare a refuzului încasării, prin urmare mențiunea Anulat de pe factura amintită mai sus este una reală.

De asemenea, conform aceluiași extras de cont, la data de 13 decembrie 2002, prin ordinul de plată, s-a virat suma de 335.000.000 lei către cabinetul avocațial, conform facturii, acest transfer fiind confirmat și de mențiunile din fișa de cont comunicată de către Banca Română pentru Dezvoltare, Sucursala Unirea București, din ultimul act menționat, rezultând creditarea, la data de 17 decembrie 2002, a contului cabinetului individual de avocatură D. cu suma de 335.000.000 lei.

În ceea ce privește suma de 335.000.000 lei, rezultând din chitanțele emise de cabinetul avocațial și amintite mai sus, inculpata D. a arătat, în mod constant, că nu s-a încasat încă o dată această sumă, fiind vorba de suma virată prin ordinul de plată. Existând anumite dispoziții legale noi și crezând, din eroare, că trebuie și în această situație să emită chitanțe, atestând plata sumelor în discuție, a întocmit înscrisurile în discuție.

Explicația inculpatei a părut plauzibilă instanței, având în vedere, atât cuantumul sumei, identic cu cel al sumei transferate prin virament bancar, dar și raportat la data chitanțelor în discuție, respectiv ianuarie 2003, moment apropiat emiterii facturii. De asemenea, declarația inculpatei s-a coroborat cu cea a martorului E.E.E., contabil al SC E. SRL, potrivit căruia, societatea în cauză făcea plăți doar prin bancă, numai cheltuielile minore achitându-le în numerar, dar și cu faptul că extrasul de cont al acelei societăți, în perioada 09-31 ianuarie 2003, astfel cum a fost comunicat de către Banca Comercială a României, Sucursala Gorj, singura unitate bancară unde aceasta avea deschis cont, conform declarației aceluiași martor, nu relevă ridicarea în numerar a sumei de 335.000.000 lei, cu care se pretinde că ar fi fost făcute plățile înscrise în chitanțele în discuție. De asemenea, astfel de plăți nici nu au fost evidențiate în contabilitatea SC E. SRL, iar sumele menționate în acele chitanțe nu figurează în niciun act financiar-contabil, ca fiind efectiv încasate de către cabinetul de avocatură, în mod separat față de suma ce face obiectul ordinului de plată anterior menționat. Mai mult, în ultima dintre chitanțe (fila 260, vol. IV dup), se menționează în mod explicit că suma consemnată în cuprinsul ei reprezintă „rest factură din 04 decembrie 2002”, adică exact factura în baza căreia a fost emis ordinul de plată din 13 decembrie 2002. În același sens există și declarația oferită de inculpatul C. (fila 186 dosar inst. inițial), acesta arătând că în contul contractului s-a achitat suma de 335.000.000 lei cu o factură, neconfirmând, astfel plata în numerar a unei alte sume în același cuantum.

Față de aceste probe, Curtea de Apel București a reținut că suma de 335.000.000 lei, rezultând din chitanțele emise de inculpata D., nu a fost încasată de aceasta, în realitate, singura sumă transmisă de la SC E. SRL către cabinetul avocațial fiind cei 335.000.000 lei, virați prin ordinul de plată din 13 decembrie 2002.

Mai mult și ceea ce prezintă relevanță în cauză, în opinia Curții, nu există vreo probă concretă cu privire la faptul că suma de bani dovedită a fi fost achitată, în realitate, ar fi fost menită să ajungă sau ar fi ajuns, în fapt, în posesia inculpatului A., fiind vorba doar de o presupunere bazată pe relația dintre cei doi inculpați.

Astfel, curtea a reținut că, din relațiile comunicate de către Banca Română pentru Dezvoltare, Sucursala Unirea București rezultă că singura persoană cu specimen de semnătură înregistrat, împuternicită să opereze asupra contului respectiv cont deschis pe numele Cabinetului individual de avocatură D. și nu inculpata ca persoană fizică, era inculpata D.

De asemenea, că începând cu data de 11 martie 2003, inculpatul A. a fost autorizat să efectueze operațiuni pe contul personal al inculpatei D., fiind vorba, însă, de un alt cont bancar, decât cel în care au fost virați banii proveniți de la inculpatul C. și, oricum, de o perioadă ulterioară celei de referință în cauză.

Prin urmare, această împrejurare ar putea fi reținută doar ca un indiciu al relației apropiate dintre inculpații A. și D. din perioada respectivă, fără însă să poată fi reținută ca o probă a faptului că banii din contul cabinetului avocațial au ajuns la inculpatul A.

În ceea ce privește relația de concubinaj dintre cei doi inculpați, recunoscută de ei ca datând abia din anul 2004, dovadă fiind și nașterea unui copil din relația respectivă la data de 15 iulie 2005 (fila 140 vol. IV dup), curtea a constatat, pe de o parte, că această relație nu este probată pentru perioada faptelor analizate (luna decembrie 2002), încheierea a trei contracte succesive, anuale, de comodat între inculpat și cabinetul individual de avocatură al inculpatei la datele de 01 februarie 2000, 11 februarie 2001 și 11 februarie 2002, având ca obiect același autoturism (filele 268-270 vol. IV dup), neconstituind o dovadă în acest sens. Pe de altă parte, chiar și în situația în care această relație ar fi reală, s-a apreciat că nu poate constitui o probă certă de vinovăție, având în vedere că, astfel cum s-a analizat anterior, nu există vreo dovadă a unei înțelegeri frauduloase între inculpații C. și A. și nici măcar a faptului că aceștia s-ar fi cunoscut la momentul respectiv.

Un alt element, pe lângă relația dintre cei doi, pe care Ministerul Public și-a întemeiat acuzația privind titlul cu care s-au transferat banii de la SC E. SRL în contul cabinetului avocațial al inculpatei a vizat caracterul fictiv al prestațiilor achitate de SC E. SRL, susținându-se că în realitate inculpata D. nu a realizat activități de asistență juridică pentru societate, contractul urmărind de fapt a masca adevăratul titlu cu care s-a transmis suma de bani în discuție.

Cu privire la acest aspect, curtea a constatat că, astfel cum a arătat mai sus, la dosar a fost depus contractul de asistență juridică încheiat la data de 04 decembrie 2002, între cabinetul individual al avocatului D. și SC E. SRL, care avea ca obiect „consultanță juridică aferentă perioadei 01 decembrie 2002 - 01 decembrie 2003 și reprezentare în fața autorităților”, onorariul convenit constând în „echivalentul a 2.500 dolari SUA/lună” cu plata unui „avans pe patru luni, pentru soluționarea litigiului I.”

Fiind audiată, în cursul urmăririi penale, inculpata D. a afirmat că a colaborat cu societatea SC E. SRL, după absolvirea Facultății de Drept, urmare a relațiilor stabilite anterior cu doctorul I.I., tatăl inculpatul C., acordându-i acestuia sfaturi juridice, în diferite probleme personale sau legate de activitatea societății sale, fără ca inițial să fie încheiat un contract de asistență juridică și fără a încasa vreun onorariu.

În continuare, s-a reținut că, în cauză, au fost audiați mai mulți martori, care au confirmat faptul că inculpata D. a prestat, de-a lungul timpului, servicii de consultanță juridică, existând, de asemenea, înscrisuri care atestă acest lucru.

În acest sens au fost reținute declarațiile martorilor X.X. și E.E.E., ambii lucrând pentru SC E. SRL, primul, la punctul de lucru din București, în perioada primăvara - vara 2002, iar cel din urmă, în calitate de contabil, la sediul său principal din Târgu-Jiu, începând cu anul 2001, aceștia declarând că inculpata D. era avocata societății și ei chiar au luat personal legătura cu aceasta, pentru rezolvarea unor probleme de natură juridică referitoare la activitatea firmei.

Martorul E.E.E. a făcut referire la faptul că I.I. i-a explicat că inculpata D. a fost angajată pentru a acorda asistență juridică societății legat de problemele pe care le avea în legătură cu recuperarea unor debite de la unitățile sanitare, pe fondul unor blocaje financiare, declarație care se coroborează cu cea a inculpatei din cursul urmăririi penale (fila 226 vol. IV dup) vizând faptul că la finele anului 2002 numitul I.I. mi-a solicitat încheierea unui contract de asistență juridică pentru a-l ajuta astfel să recupereze creanțele pe care firma sa SC E. SRL le avea la diverse spitale, declarațiile celor doi martori fiind confirmate și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, contractul de distribuție încheiat de SC E. SRL cu societatea americană T.T.T., la data de 20 februarie 2002, pe care sunt aplicate semnătura și ștampila cabinetului individual de avocatură al inculpatei și dovezile implicării aceluiași cabinet, în numele SC E. SRL, în lunile iunie-iulie 2002, în soluționarea unui litigiu al acesteia cu CN U.U.U. SA din Petroșani (filele 253-261 vol. I dosar inst. inițial).

Ținând cont de faptul că aceste înscrisuri au fost întocmite în relația cu terțe persoane și nu doar între inculpații din prezenta cauză, s-a apreciat a fi evident că nu poate exista vreo suspiciune privind preconstituirea lor, pentru folosirea în prezenta cauză.

Deși aceste înscrisuri sunt anterioare perioadei menționate în contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002 s-a reținut că împreună și cu declarațiile martorilor amintiți, dovedesc că inculpata a îndeplinit, în fapt, pentru SC E. SRL, servicii specifice profesiei sale de avocat, anterior întocmirii în formă scrisă a contractului.

În ceea ce privește raporturile cu I., la care s-a făcut referire în conținutul aceluiași contract de asistență juridică, instanța de fond a constatat că respectiva companie a negat existența vreunui litigiu cu SC E. SRL (fila 313 vol. IV dup.), iar în cursul cercetării judecătorești nu s-a putut obține nicio informație despre un eventual litigiu cu aceeași companie, în care să fi fost implicată, în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2002, SC J. SRL, ca importatoare a dispozitivelor intrauterine furnizate ulterior Institutul de Sănătate Publică București de către SC E. SRL, întrucât, potrivit datelor comunicate, a expirat termenul de 5 ani prevăzut pentru arhivarea actelor privitoare la transporturile cargo efectuate de companiile aeriene (fila 413 vol. II dosar inst. inițial). Cu ocazia revenirilor efectuate, în cel de-al doilea ciclu procesual, compania nu a furnizat alte informații instanței și, de asemenea, nu au fost aduse nici un alt fel de dovezi care să ateste realitatea unui litigiu între SC E. SRL și I.

Cu toate acestea, instanța a reținut că înscrisurile depuse la dosar atestă că transportul dispozitivelor intrauterine a fost operat de către compania I., iar intrarea în țară a acestora s-a realizat abia la data de 07 ianuarie 2003, astfel cum a rezultat din cuprinsul declarației vamale (fila 19 vol. III dup), deși facturile pro-forma, emise de către exportatorul SC K. LTD, atât pentru SC E. SRL, cât și pentru SC J. SRL datau încă din 15 noiembrie 2002, fiind și achitate amândouă, la datele de 05 decembrie 2002 și respectiv 09 decembrie 2002. De asemenea, a rezultat că livrarea către beneficiar a dispozitivelor intrauterine trebuia să se realizeze până la data de 10 decembrie 2002, conform adresei Institutul de Sănătate Publică București din 15 noiembrie 2002 (filele 90-91, vol. III dup), în caz contrar furnizorul datorând penalități și daune interese, potrivit pct. 19 din contractul de furnizare din 06 noiembrie 2002 (filele 153-162 vol. I dup).

Într-o asemenea situație, ținând cont de iminența împlinirii termenului limită pentru livrare, fiind dovedită și depășirea acestuia cu aproape o lună, apare plauzibilă încheierea unui contract de asistență juridică la data de 04 decembrie 2002 în care să se menționeze expres soluționarea litigiului cu I., precum și existența unor demersuri din partea inculpatei D. în relația cu această companie pentru lămurirea situației, chiar dacă, în mod evident, nu a fost promovată o acțiune în justiție cu acest obiect.

De asemenea, contractul face referire generală și la orice tip de activități de consultanță juridică și reprezentare, activități care au existat în fapt, astfel, cum s-a analizat în cuprinsul prezentei, astfel că nu se poate susține caracterul fictiv al contractului.

Nu în ultimul rând, instanța a arătat că și în măsura în care s-ar aprecia că nu există probe care să ateste litigiul cu I. și deci suma de 335.000.000 lei achitată nu are niciun temei faptic, nu există nicio probă care să demonstreze că această sumă reprezenta contraprestația pentru conduita inculpatului A.

Cu privire la acuzațiile principale, vizând încălcări ale dispozițiilor legale aplicabile în procedura de achiziție prin licitație publică a dispozitivului intrauterin, instanța de fond a avut în vedere următoarele împrejurări reținute în actul de sesizare.

S-a susținut, că inculpatul A., în baza unui plan infracțional prealabil, și-a creat condițiile pentru obținerea rezultatului urmărit, câștigarea licitației de către SC E. SRL, respectiv s-ar fi folosit de încrederea pe care ministrul o avea în el, pentru a obține, pe de o parte, acordul acestuia în vederea organizării noii licitații de către Ministerul Sănătății și Familiei, fără nicio implicare din partea reprezentanților Institutul de Sănătate Publică București, deși acea instituție urma să semneze contractele de achiziție, având alocate în acest sens fondurile bugetare necesare iar, pe de altă parte, nominalizarea sa ca președinte al comisiei de evaluare și includerea în componența acesteia a unor persoane aflate în sfera sa de influență, și, în al doilea rând, că același inculpat l-ar fi indus în eroare pe ministru, spunându-i că reprezentanții Institutul de Sănătate Publică București refuză să facă parte din noua comisie.

Astfel, sub primul aspect, Curtea de Apel București a constatat, cu referire la cea dintâi susținere a acuzării, că hotărârea de organizare a noii licitații de către Ministerul Sănătății și Familiei i-a aparținut exclusiv ministrului, sens în care acesta, martora K.K., a și declarat în fața instanței că, în calitate de ministru, fiindu-i sesizate nereguli în legătură cu licitația organizată inițial, fiind vorba despre folosirea unor acte false, a procedat la desemnarea unei noi comisii de licitație, încredințând desfășurarea acesteia Corpului de Control al ministerului. De asemenea, că licitația în discuție putea fi organizată, în mod legal, în cadrul ministerului, iar licitația anterioară, organizată la Institutul de Sănătate Publică, a fost urmarea unei delegări date de către minister instituției subordonate, în cadrul programelor naționale de sănătate” (fila 359 vol. II dosar inițial).

Cu privire la acest aspect a mai reținut și faptul că s-a susținut de acuzare faptul că procedura de licitație putea fi derulată în mod legal numai de Institutul de Sănătate Publică. Cu toate acestea, s-a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 41/2002, procedura de achiziție s-a organizat de către Ministerul Sănătății și Familiei, precum și de alte institute și unități sanitare abilitate prin ordin al ministrului sănătății și familiei, recunoscându-se, deci posibilitatea, în primul rând, a Ministerului Sănătății și Familiei, de a organiza o astfel de procedură, precum și a altor institute sau unități sanitare, acestea, însă nu prin efectul legii, ci urmare a unui ordin al ministrului.

Prin urmare, s-a apreciat că propunerea inculpatului A. privind organizarea licitației de minister, după o primă încercare realizată de Institutul de Sănătate Publică, se încadrează în aceste prevederi legale, nereprezentând un element de nelegalitate.

În ceea ce privește neimplicarea în procedură a Institutului de Sănătate Publică, în ciuda faptului că acesta urma să semneze contractele de achiziție, având alocate fondurile necesare, instanța a reținut că acest lucru nu s-a realizat cu încălcarea vreunei prevederi legale.

Astfel, ministerul avea și calitatea de autoritate contractantă, conform art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 60/2001, calitate în care, avea competența și chiar obligația de a desemna comisia de evaluare, potrivit art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001.

Împrejurarea că fondurile bugetare destinate achiziționării produselor contraceptive licitate au fost transferate de minister, în calitate de ordonator principal de credite, către Institutul de Sănătate Publică București, în baza notei din 23 august 2002 (fila 229, vol. II dup), s-a apreciat că nu priva ministerul nici de calitatea de autoritate contractantă, nici de îndreptățirea de a proceda la organizarea procedurii de achiziție publică prin licitație, în condițiile în care, ambele îi erau conferite chiar de lege, conform celor anterior expuse, singura consecință a transferului respectiv, fiind aceea că numai institutul putea dispune de fondurile alocate, prin încheierea și respectiv executarea contractului de achiziție.

De asemenea, s-a reținut că nu există nicio dispoziție legală care să impună implicarea reprezentanților Institutul de Sănătate Publică București în organizarea de către minister a procedurii de achiziție publică prin licitație, nefiind, de altfel, invocată vreo astfel de prevedere.

În ceea ce privește influența exercitată de inculpat asupra ministrului, martora K.K., pentru desemnarea membrilor comisiei de evaluare a ofertelor, instanța a menționat că a analizat, în cuprinsul prezentei, pe larg, motivele pentru care a apreciat că nu există nicio dovadă concretă, care să ateste că inculpatul A. a intervenit asupra martorului C.C. (persoana care a înaintat propunerea către ministru) sau asupra ministrului, pentru a determina desemnarea sa sau a celorlalți membri în cadrul comisiei, prin urmare această acuzație nefiind confirmată de probele administrate în cauză.

În continuare, s-a arătat că acuzarea a susținut, de asemenea, că inculpatul a indus martorei K.K. ideea mincinoasă privind refuzul reprezentanților Institutului de Sănătate București de a face parte din noua comisie de evaluare.

Totodată, în cauză au fost audiați, în calitate de martori, numiții R.R. și S.S., martorul Mihalcea confirmând, în declarația din cursul urmăririi penale, refuzul de a participa ca membru al comisiei, acesta relatând că a spus personal celor din corpul de control, în speță lui A. și F., că refuză să facă parte din comisie (fila 492 vol. IV dup), o poziție similară având și martorul R.R., audiat în faza de judecată (fila 377 vol. II dosar inst. inițial).

Pe cale de consecință nu a putut fi reținută afirmația privind caracterul nereal al susținerilor inculpatului A. privind refuzul celor doi de a participa ca membri ai comisiei și deci acceptarea acesteia ca un indiciu al planului infracțional al acestuia.

În ceea ce privește nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare, prin includerea a numai trei membri, în loc de cinci și respectiv prin neîndeplinirea de către aceștia a cerințelor impuse de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, referitoare la pregătirea profesională și experiența relevantă în domeniu, curtea de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, în reglementarea în vigoare la data faptelor, „comisia de evaluare (…) este formată din cel puțin trei membri cu pregătire profesională și experiență relevantă în domeniu, precum și cu probitate morală recunoscută”.

Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 461/2001, în reglementarea în vigoare la data faptelor, prin care s-au aprobat normele de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001, se prevedea constituirea comisiei de evaluare din cel puțin cinci membri.

Independent de discuțiile dacă, prin normele de punere în aplicare a unui act normativ se pot modifica dispoziții ale acestuia din urmă, instanța de fond a constatat că oricum acest lucru nu prezintă relevanță din punct de vedere al acuzațiilor formulate în cauză, în condițiile în care inculpatul A. nu este persoana care a formulat propunerile privind componența comisiei de evaluare, după cum nu s-a dovedit că a avut vreo influență în procesul decizional privind componența acestei comisii (nici sub aspectul identității persoanelor dar nici al numărului acesteia), aceste considerente sunt valabile și cu privire la acuzația privind faptul că cei trei membri nu ar fi îndeplinit condițiile impuse de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001.

În plus, cu privire la acest text legal, în condițiile în care nu oferă criterii concrete de apreciere a acestei condiții privind pregătirea profesională și experiența în domeniu, s-a apreciat că revenea factorului decizional, respectiv ministrul, de a aprecia dacă persoanele propuse îndeplineau această condiție. Chiar și prin prisma faptului că inculpații aveau pregătire superioară juridică și respectiv medicală (chiar în specialitatea specifică produselor licitate) și ambii erau angajați ai ministerului și respectiv unui spital din rețeaua sanitară de stat, s-a apreciat că aparent, îndeplineau condițiile legale menționate.

De altfel, conform declarațiilor oferite de martorul C.C. în prezentul ciclu procesual (fila 148 Dosar nr. x/2/2007), inculpatul A. a fost ulterior implicat și în organizarea altor licitații.

În ceea ce privește acuzațiile principale în cauză vizând modalitatea îndeplinirii atribuțiilor ce le reveneau în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor instanța fondului a reținut următoarele:

S-a susținut că inculpații A. și B. ar fi cunoscut că oferta financiară (461.558 lei cu T.V.A. inclus) prezentată de SC E. SRL era în mod vădit nejustificată, în condițiile în care prețul unitar de import al dispozitivelor intrauterine licitate a fost de numai 15.418 lei cu T.V.A. inclus, iar prețul mediu unitar al unor produse similare, valorificate la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei cu T.V.A. inclus.

Curtea a reținut că atribuirea contractului s-a realizat la data de 23 noiembrie 2002, iar importul produsului s-a efectuat ulterior, respectiv la data de 07 ianuarie 2003, conform documentelor vamale (filele 19-20 și 24, vol. III dup), astfel că, la momentul derulării procedurii și luării deciziei privind atribuirea contractului către SC E. SRL acest preț la care urma se să realizeze importul nu putea fi cunoscut.

Cu referire la cunoașterea prețului practicat în rețeaua farmaceutică, s-a reținut că nu exista un astfel de preț comunicat oficial, deși, în urma unei simple verificări, membrii comisiei ar fi avut posibilitatea de a cunoaște prețul la care se vinde un produs similar în unitățile farmaceutice, în cele mai multe dintre cazuri fiind un preț mai redus decât cel cuprins în oferta SC E. SRL. În același timp însă instanța a constatat că, în cazul acestui tip de procedură - achiziție publică prin licitație deschisă, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă obligația efectuării unei comparări între prețul practicat pe piață și cel din ofertele depuse de participanții la licitație. O astfel de obligație este prevăzută, de altfel, în cazul procedurii de cumpărare directă, aceasta presupunând, conform art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 461/2001, realizarea unui „studiu al pieții”, prin „testarea prețurilor practicate la data respectivă”. Asupra acestui aspect, esențial în cauză, instanța va reveni pe larg în continuare în cuprinsul prezentei hotărâri.

În legătură cu modalitatea în care inculpații A. și B. și-au exercitat atribuțiile în cadrul comisiei de evaluare, curtea a reținut că aceștia au fost acuzați de nerespectarea dispozițiilor art. 2, art. 51 și art. 68 lit. c) din Legea nr. 212/2002 (în realitate art. 2, art. 51 și art. 68 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001, aprobată prin Legea nr. 212/2002) și respectiv art. 24 lit. e) pct. VIII și lit. f) din H.G. nr. 461/2001.

S-a arătat că art. 2 din O.U.G. nr. 60/2001, menționat mai sus, stabilește principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, menționându-se la lit. b) (invocată de acuzare) că unul dintre aceste principii este „eficiența utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurențial și a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziție publică”. Fiind vorba de un principiu, acesta reprezintă o idee fundamentală pentru realizarea căreia sunt stabilite reguli specifice, respectiv obligații în sarcina fiecărui participant la o astfel de procedură.

Cu privire la dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 60/2001, curtea a constatat că, potrivit alin. (1), comisia de evaluare era răspunzătoare de următoarele activități: verificarea eligibilității, înregistrării și îndeplinirii de către ofertanți a criteriilor referitoare la capacitatea tehnică și economico-financiară, deschiderea, examinarea și evaluarea ofertelor și respectiv stabilirea ofertei câștigătoare, iar ulterior autoritatea contractantă, iar nu comisia de evaluare, avea dreptul, recunoscut de art. 68 lit. c) din același act normativ, de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, în cazul când „au fost prezentate numai oferte necorespunzătoare”, respectiv oferte care conțineau în propunerea financiară „prețuri care par în mod evident a nu fi rezultatul liberei concurențe și care nu pot fi temeinic justificate”.

În legătură cu atribuțiile ce reveneau membrilor comisiei de evaluare, curtea a constatat în fapt că, pe baza documentelor prezentate de SC A.A. SRL (care a prezentat ofertă pentru același tip de produs cu cel adjudecat în final în favoarea SC E. SRL), această societate nu îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute la pct. B.1.2 din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive (filele 38-39, vol. I, d.u.p.), întrucât a depus certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor, a căror valabilitate era expirată la data înaintării ofertei, 17 octombrie 2002 (a se vedea în acest sens mențiunile necontestate din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală - fila 107 vol. I dup), ceea ce ar fi trebuit să conducă, chiar din prima etapă, la excluderea societății respective, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 461/2001, fără a mai fi analizate cerințele minimale privind capacitatea tehnică, după cum, prin încălcarea îndatorii impuse de dispozițiile legale anterior menționate, au procedat membrii comisiei de evaluare.

Această împrejurare nu ar fi determinat însă obligația de repetare a procedurii de licitație deschisă, chiar dacă, în urma excluderii societății respective, ar fi rămas un singur ofertant (SC E. SRL), întrucât art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 prevedea o astfel de obligație numai în situația în care numărul furnizorilor care au depus oferte era mai mic de 2 ani, fără a distinge după cum aceștia îndeplineau sau nu condițiile de eligibilitate (primele care trebuiau analizate, conform art. 35 alin. (1) din H.G. nr. 461/2001). Or, dacă legea în vigoare la acel moment nu făcea nicio distincție sub acest aspect, în interpretarea acesteia nu se poate susține în mod legitim că declararea drept calificat, în urma verificării condițiilor de eligibilitate, a unui singur ofertant ar fi trebuit să conducă la reluarea procedurii.

Pe de altă parte, curtea a constatat că SC E. SRL îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a fi declarată calificată, după cum se acceptă chiar în actul de sesizare (pagina 49 din rechizitoriu), concluziile în sens contrar din raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală (fila 108, vol. I dup) fiind eronate, întrucât certificatul de atestare fiscală din 08 octombrie 2002 eliberat de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj (fila 10 vol. III dup), folosit în cadrul procedurii de licitație de către societatea respectivă și singurul cunoscut de către membrii comisiei de evaluare, menționa că aceasta nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget, chiar dacă, ulterior, însă abia în cursul cercetărilor, prin adresa din 28 septembrie 2006, aceeași instituție a susținut că debitul înregistrat la data de 17 octombrie 2002 ar fi fost de 1.471 lei (fila 7, vol. III, dup).

Curtea a mai constatat că, în faza a doua a procedurii, care presupunea examinarea documentelor referitoare la îndeplinirea cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, conform art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, comisia de evaluare a hotărât în mod corect excluderea produsului ofertat de SC A.A. SRL, întrucât aceasta nu a fost în măsură să prezinte autorizarea de punere pe piață a acelui produs, cerință impusă în mod explicit în caietul de sarcini, la pct. A (fila 56 vol. I dup), în același sens fiind și prevederile imperative ale art. 4 și 18 lit. e) din Legea nr. 176/2000 (privind dispozitivele medicale), potrivit cărora, dispozitivele medicale - în categoria cărora sunt incluse și produsele de control al concepției, potrivit art. 2 lit. a) din aceeași lege - pot fi puse pe piață numai dacă sunt certificate și înregistrate de către un organism public, în condițiile legii. Singurul document prezentat de societatea respectivă a fost o autorizație emisă de SC I.I.I. SRL, în calitate de importator al produsului cu denumirea comercială „sterilete”, prin care era autorizată să-l livreze (fila 145 vol. I dup).

Mai mult, depășind chiar obligațiile ce-i reveneau, inculpatul A. a solicitat organismului public competent informații despre eliberarea autorizării de punere pe piață pentru produsul contraceptiv importat de către SC I.I.I. SRL și ofertat în procedura de licitație de către SC A.A. SRL (care oferise un preț unitar mai mic decât cel licitat de SC E. SRL, respectiv 125.000 lei, fără T.V.A.), după cum rezultă nu numai din declarația directorului de la acea dată al organismului anterior menționat, martorul Y.Y. (filele 504-505 vol. II dosar inst.), dar și din înscrisurile înaintate instanței de către acel organism (fila 560-562 vol. II dosar inst.). Astfel, potrivit înscrisurilor comunicate, cererea SC I.I.I. SRL de autorizare a produsului respectiv a fost înregistrată, la data de 18 octombrie 2002 (cu 3 zile înainte de deschidere a ofertelor) și avea termen fixat pentru emiterea certificatului de conformitate abia la data de 12 mai 2003. De asemenea, în data de 22 octombrie 2002 (prin urmare, după deschiderea ofertelor și înainte de hotărârea asupra adjudecării produsului), în registrul de intrări-ieșiri al X.X.X., figurează mențiunea „adresă informare ref. Sterilete”, posibil la o solicitare primită telefonic (conform precizărilor din adresa înaintată Curții), transmisă „către Ministerul Sănătății și Familiei - consilier personal ministru”, calitate pe care inculpatul A. o avea la acea dată. În același timp, Ministerul Sănătății a înaintat Curții (filele 609-611 vol. II dosar inst.), din arhiva proprie, copie de pe adresa X.X.X. din 22 octombrie 2002, prin care se comunicau ministerului, în atenția inculpatului A., datele anterior menționate, precum și copie de pe adresa din 18 octombrie 2002, prin care X.X.X. comunica SC I.I.I. SRL avizul său de principiu pentru participarea la licitația în cauză, însă cu mențiunea că, în situația câștigării licitației, contractul nu se va putea încheia decât după prezentarea certificatului de înregistrare, a cărui eliberare fusese stabilită, însă, conform celor anterior menționate, la data de 12 mai 2003.

Demersul - dovedit mai presus de orice îndoială - al inculpatului A., de verificare a îndeplinirii de către produsul ofertat la un preț mai mic de SC A.A. SRL a cerințelor minimale privind capacitatea tehnică, infirmă ipoteza acțiunii concertate a acestuia, în sensul desemnării ca și câștigător a societății inculpatului C., întrucât, în caz contrar, în mod firesc, un asemenea demers ar fi lipsit, cu atât mai mult cu cât el nu îi era impus prin vreo dispoziție legală.

Cu privire la dispozițiile art. 68 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001, curtea a constatat că, deși nu intra în sfera atribuțiilor legale ale comisiei de evaluare, ci ale autorității contractante, admițând însă posibilitatea formulării unei propuneri în acest sens către ministru, anularea procedurii de achiziție publică ar fi fost posibilă doar dacă s-ar fi prezentat numai oferte necorespunzătoare, conținând prețuri stabilite în afara liberei concurențe și nejustificate în mod temeinic.

Instanța de fond a apreciat că folosirea adverbului „numai” indică faptul că analizarea acestei cerințe trebuia să se realizeze în ansamblul tuturor ofertelor formulate pentru un anumit produs, indiferent dacă societățile care le-au prezentat au fost declarate excluse sau calificate (deoarece legea nu distinge), iar nu doar a uneia singure, astfel că prețul la care s-a licitat produsul adjudecat în favoarea SC E. SRL nu poate fi apreciat drept necorespunzător din această perspectivă, câtă vreme prețul oferit de societatea concurentă, SC A.A. SRL, era mai mic, dar nu a putut fi acceptat, întrucât produsul nu îndeplinea cerințele minimale tehnice.

În plus, în condițiile în care nu exista obligația unei verificări anterioare a prețului pe piața liberă, după cum nu se poate susține că ar fi fost de notorietate că prețul propus este prea mare, chiar acuzarea susținând diferențele mari de prețuri existente pe piață, fiind depuse la dosar și înscrisuri atestând un preț de comercializare apropiat de cel la care s-a realizat atribuirea contractului, nu se poate reține că vreunul dintre membrii comisiei ar fi cunoscut că este vorba de o ofertă necorespunzătoare, în sensul că prețul propus este nejustificat.

În același context, Curtea a subliniat și faptul că, în procedura de licitație deschisă, potrivit art. 56 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001, comisia de evaluare avea obligația de a solicita detalii și precizări cu privire la ofertă, precum și de a verifica răspunsurile care justificau prețul ofertat, numai în situația în care oferta avea „un preț aparent neobișnuit de scăzut, în raport, cu ceea ce urma să fie furnizat”, situație care nu se regăsește în speță, prețul la care a fost adjudecat produsul fiind mai mare decât cel oferit de cealaltă societate participantă descalificată.

De asemenea, s-a reținut că, în cazul de față, încălcarea de către inculpatul A. a dispozițiilor art. 24 lit. f) din H.G. nr. 461/2001 cu ref. la art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001, întrucât acesta a procedat, în mod nelegal, în calitate de președinte al comisiei de evaluare, la comunicarea către toți participanții la licitație a rezultatului aplicării procedurii de achiziție publică (filele 262-269 vol. II, d.u.p.), în condițiile în care această atribuție îi revenea în exclusivitate autorității contractante, nu a produs vreo vătămare, nici societăților participante (câștigătoare sau nu), care nu au contestat modul de comunicare și nu au invocat suferirea unui prejudiciu de pe urma acestui fapt și nici autorității contractante.

Pe cale de consecință, curtea a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpaților A. și B. încălcarea vreunei dispoziții legale și, pe cale de consecință, a vreunei obligații dintre cele care le reveneau în calitate de membrii ai comisiei de evaluare a ofertelor.

Cu referire la acuzația vizând producerea unui prejudiciu raportat la prețul ridicat pentru produsul în discuție la care s-a realizat atribuirea contractului, curtea a constatat că, în cursul urmăririi penale a fost întocmit un raport de constatare de specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (fila 88 și urm. vol. I dup) în cuprinsul căruia s-a răspuns și obiectivului stabilit de procuror privind producerea sau nu a unui prejudiciu, specialiștii estimând un prejudiciu pornind de la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică din anul 2002, stabilit de Ministerul Sănătății pentru produse comparabile cu cele achiziționate în anul 2002 de la firma SC E. SRL, respectiv suma de 90.678 lei inclusiv T.V.A.. Prin urmare, s-a avut în vedere diferența dintre prețul achitat către SC E. SRL - 7.431.083.800 lei și cel care ar fi fost plătit în situația în care produsul ar fi fost achiziționat direct din rețeaua farmaceutică - respectiv 1.459.915.800 lei, rezultând 5.971.168.000 lei.

Prețul la care specialiștii s-au raportat a avut la bază informațiile comunicate de către Direcția Generală Buget și Credite Externe a Ministerului Sănătății în documentul denumit „Situație comparativă privind prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitație națională organizată de Ministerul Sănătății și Familiei și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică”, semnat de martora C.C.C., în calitate de director general al direcției respective (filele 179-180, vol. I și 15-16, vol. I dup), document în care se consemnează că prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică (nu se precizează al cărui produs) este de 90.678,00 lei cu T.V.A.

Cu ocazia primului ciclu de judecată instanța a efectuat ample demersuri pentru a verifica modalitatea în care a fost stabilit acest preț de achiziție pentru anul 2002.

Astfel, a fost audiată persoana care apare în calitate de semnatar a adresei menționate mai sus, respectiv numita C.C.C. (fila 634 vol. II dosar inst. inițial), care a deținut calitatea de director general al Direcției Buget și Credite Externe. Aceasta a declarat că, primind o adresă din partea Secretariatului General al ministerului prin care se solicita întocmirea unui act privitor la diferența dintre prețul de adjudecare a produsului în cauză cu ocazia licitației din anul 2002 și prețul practicat în farmaciile cu regim deschis, a repartizat lucrarea respectivă martorei D.D.D. Martora a mai declarat că direcția pe care o conducea „nu deținea o bază de date privind prețurile practicate în farmacii”, însă a dat curs adresei primite de la Secretariatul General al ministerului, întrucât în aceasta era stabilit un termen pentru răspuns, „deși, probabil, că o soluție ar fi fost aceea de a o trimite Direcției Farmaceutice, ce deținea informații de genul celor solicitate”. În plus, martora a precizat că nu își amintește să fi discutat cu D.D.D. despre modalitatea în care aceasta a ajuns la constatările menționate în respectiva situație, preluând-o și semnând-o ca atare.

La rândul său, martora D.D.D., persoana care a întocmit în fapt nota în discuție (fila 635 vol. II dosar inst. inițial) a declarat că i-a fost repartizată o lucrare, constând într-o adresă emisă de Secretariatul General al ministerului, prin care se solicita stabilirea prejudiciului cauzat în urma unei licitații, la acea adresă, fiind anexată însă și o altă adresă provenind cu certitudine „de la o structură din afara ministerului” (martora nu și-a amintit cine era emitentul ei), în care „erau menționate prețurile practicate în rețeaua farmaceutică”. Martora a precizat că în mod concret nu a făcut altceva decât să preia prețurile indicate în acea adresă și să le treacă în actul pe care l-a redactat, presupunând că, fiindu-i comunicate pe cale oficială, acestea erau corecte. Martora a mai declarat că nu avea nicio informație în legătură cu acele prețuri și nu a efectuat verificări sub acest aspect nici la Direcția Farmaceutică, nici la altă structură din cadrul ministerului. De asemenea, martora a confirmat și ea că direcția la care lucra nu deținea o bază de date cu privire la prețurile din rețeaua farmaceutică.

În raport cu aceste declarații, a rezultat că adresa comunicată de Ministerul Sănătății și care a fost avută în vedere de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție la calcularea prejudiciului a pornit de la o valoare stabilită fără nicio verificare de către persoanele care au întocmit adresa respectivă, mai mult acestea raportându-se la o anexă în care era indicat deja un preț pentru vânzarea produsului în rețeaua farmaceutică.

De altfel, în cursul judecății în prim ciclu procesual, au fost solicitate explicații Ministerului Sănătății, acesta comunicând la dosar informațiile obținute de la direcțiile din subordine (fila 243 și urm. vol. III dosar inst. inițial).

Astfel, răspunzând cererii efectuate din oficiu de către instanță prin care se solicita comunicarea datelor deținute cu privire la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, în anul 2002, pentru dispozitivele contraceptive intrauterine, și a documentelor în baza cărora a fost întocmită „situația comparativă” anterior menționată, direcțiile de specialitate ale Ministerului Sănătății au comunicat următoarele:

Direcția Generală Buget și Credite Externe a precizat, sub primul aspect, că nu deține, pentru anul 2002, date despre prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică sau despre calcularea unui preț unitar de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine iar, sub al doilea aspect, că această direcție a întocmit „situația comparativă” în urma solicitării din 07 decembrie 2004 a Secretariatului General al ministerului, care făcea referire la adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București din 07 decembrie 2004, efectuând „doar un calcul matematic pentru a compara prețurile de achiziție a contraceptivelor achiziționate în anul 2002 prin licitația națională organizată de Ministerul Sănătății și Familiei și prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, prețuri preluate din adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București din 07 decembrie 2004.

Direcția Generală Strategii și Politica Medicamentului a precizat că nu deține date referitoare la prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică pentru dispozitivele contraceptive intrauterine, iar potrivit H.G. nr. 22/2001 (pentru organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei), în anul 2002, „nu se calculau prețuri pentru dispozitivele medicale la nivelul ministerului” (fila 245, vol. III).

Direcția Generală Sănătate Publică, Asistență Medicală și Programe a comunicat că nu deține documente oficiale cu privire la prețul de achiziție a dispozitivelor contraceptive intrauterine din rețeaua farmaceutică în anul 2002 și nici cu privire la metodologia de stabilire a unui preț unitar de achiziție a acestora din rețeaua farmaceutică în aceeași perioadă (fila 246, vol. III), precizând totodată că atribuțiile din domeniul dispozitivelor medicale erau în responsabilitatea Direcției pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale, care a precizat însă, la rândul său, că nu deține datele solicitate (fila 248, vol. III), în același sens răspunzând și Direcția Control (fila 247, vol. III).

În raport cu aceste relații, curtea a constatat că, în cursul anului 2002, la nivelul Ministerului Sănătății, nu exista un preț oficial de achiziție pentru un anumit produs care să poată fi privit ca preț de referință. De asemenea, raportat la lămuririle oferite de martore în faza de judecată cu privire la modalitatea în care au ajuns la stabilirea prețului de achiziție din rețeaua farmaceutică, s-a evidențiat că adresa emisă de acestea și anexată raportului de constatare nu poate constitui un temei al calculului unui eventual prejudiciu, martorele doar preluând valori cuprinse în anexa atașată adresei prin care se solicita calculul acestui prejudiciu.

La dosar a fost depusă și adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București din 07 decembrie 2004 (fila 499 vol. II dosar inst. inițial) în care se face referire la faptul că prețul unui dispozitiv identic (dispozitiv intrauterin) livrat în rețeaua farmaceutică era de 76.200 lei fără T.V.A.

Prin comparație simplă rezultă că prețul de 90.678 lei este, de fapt, cel indicat mai sus, la care s-a aplicat cota T.V.A. de 19%, confirmându-se, astfel, susținerile martorelor privind preluarea automată a valorii comunicate, la care au adăugat T.V.A.

Aceeași valoare apare indicată și în procesul-verbal întocmit de către numitul x (în calitatea declarată de consilier în cadrul Direcției de Audit și Control din Ministerul Sănătății), înregistrat la Institutul de Sănătate Publică București din 26 august 2005 (filele 17-20 vol. II dup.), act despre care s-a stabilit, însă că, sub acest aspect, consemnează date ce nu corespund realității, conform Ordonanței nr. 6355/P/2006 din data de 09 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, în care se menționează și declarația sus-numitului în sensul că „prejudiciul nu l-a calculat personal, ci l-a preluat dintr-un alt document, nu a avut nicio contribuție la stabilirea lui și nu a făcut nicio verificare privind prețurile unitare de la data desfășurării licitației” (fila 3917-3920, vol. IV dup). De altfel, Direcția de Audit și Control a Ministerului Sănătății a precizat, în adresa din 04 aprilie 2006, că nu a efectuat în anul 2005 niciun audit referitor la licitația națională pentru achiziția de contraceptive în anul 2002, ci, prin compartimentul de control, doar „unele verificări” solicitate de Direcția Generală a Poliției Municipiului București (fila 74 vol. II, dup).

Prin urmare, curtea a reținut că nu se poate primi, ca bază a calculării prejudiciului și cu atât mai puțin prelua ca atare, cu valoare certă, prețul de achiziție din rețeaua farmaceutică, calculat de Ministerul Sănătății, prin Direcția Generală Buget și Credite Externe, probele demonstrând că valoarea indicată nu era una oficială, existentă la acel moment în minister, iar cea cuprinsă în adresa anexată raportului de constatare nu a fost stabilită prin adunarea de date de la instituțiile din subordine ci, dimpotrivă, a fost preluată automat dintr-un înscris comunicat chiar de organele de urmărire penală.

În raport cu această situație, cu ocazia primului ciclu procesual s-a dispus de instanță întocmirea unui raport de expertiză contabilă judiciară. Acesta a fost încheiat la data de 10 septembrie 2009 și depus la dosarul cauzei (fila 146 vol. III dosar inst. inițial), concluzia acestui raport fiind că nu s-a constatat producerea unui prejudiciu în urma modului de desfășurare a licitației organizate la data de 21 octombrie 2002 și a încheierii contractului din 06 noiembrie 2002 între Institutul de Sănătate Publică București și SC E. SRL. În urma recursului exercitat împotriva sentinței pronunțate inițial, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea unui supliment al acestui raport de expertiză. Ulterior depunerii acestuia, prin Decizia penală nr. 4118 din 30 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că există suspiciuni cu privire la obiectivitatea raportului de expertiză contabilă, inclusiv a suplimentului la acest raport efectuat în recurs, situație în care a dispus efectuarea unei noi expertize contabile.

Față de aceasta constatare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea a constatat că raportul de expertiză contabilă menționat mai sus și întocmit cu ocazia judecării cauzei în primul ciclu procesual nu poate fi luat în considerare la soluționarea cauzei.

Urmare a dispozițiilor instanței superioare, în cadrul Dosarului nr. x/2/2007* înregistrat pentru rejudecarea cauzei, curtea a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză contabilă. Astfel, la dosar a fost depus raportul de expertiză contabilă judiciară din 12 noiembrie 2013 (fila 170 vol. II Dosar nr. x/7330*) care, sub aspectul analizat, respectiv al existenței sau nu a unui prejudiciu, a concluzionat că nu s-a putut stabili un prejudiciu ca urmare a modului de desfășurare a licitației organizate la data de 21 octombrie 2002 și a încheierii contractului din 06 noiembrie 2002. În fapt, s-a avut în vedere, în esență, că suma totală de achiziție se încadra în cea prevăzută în buget, că nu se poate stabili un preț mediu al dispozitivului comercializat de SC E. SRL pe piața farmaceutică, ofertele de preț aflate la dosarul de urmărire penală nefăcând referire, în cele mai multe dintre cazuri, la conținutul de cupru al produsului, precum și că, în condițiile respectivei proceduri de achiziție publică, încheierea contractului s-a făcut după criteriul prețului cel mai scăzut.

Pe cale de consecință, prin raportare la cele două probe cu caracter științific depuse la dosarul cauzei, raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală și raportul de expertiză contabilă, curtea a constatat că stabilirea existenței sau nu a unui prejudiciu s-a făcut prin raportare la criterii diferite. Astfel, organele de urmărire penală au susținut acuzația privind prejudiciul creat, raportând prețul de achiziție de la SC E. SRL la o valoare apreciată, ca reprezentând un preț mediu pentru produse similare existente în rețeaua farmaceutică. Pe de altă parte, expertul contabil dar și inculpații, în apărare, au susținut inexistența unui prejudiciu, ținând cont de încadrarea în bugetul stabilit de Ministerul Sănătății, precum și de faptul că, fiind vorba de o licitație unde criteriul de atribuție era prețul cel scăzut, prețul de pe piața farmaceutică nu prezintă relevanță.

Curtea a opinat că, în măsura în care, prin prejudiciu se are în vedere o pierdere patrimonială, în speță, achiziționarea unui produs la un preț mai mare decât cel care ar fi putut fi obținut, raționamentul utilizat de Ministerul Public este unul corect. Spre exemplu, în condițiile în care SC E. SRL a comercializat produsul la un preț de 29,2 ori mai mare decât cel de import, este evident că, în măsura în care Ministerul Sănătății ar fi fost el importatorul direct al produsului, ar fi făcut o economie importantă.

De asemenea, a mai reținut că raportarea prejudiciului s-a făcut nu la criteriul exemplificat mai sus de instanță, ci la un preț mediu existent în rețeaua farmaceutică, prețul stabilit prin raportul de constatare fiind însă infirmat, conform celor analizate pe larg în cuprinsul prezentei hotărâri, în timp ce prin raportul de expertiză s-a arătat că nu s-ar putea stabili un astfel de preț mediu, neexistând date suficiente în acest sens.

Instanța a constatat că, într-adevăr, prețurile comunicate de diferite companii farmaceutice sunt foarte diferite, chiar prin raportul de constatare întocmit de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție precizându-se că se constată existența unor diferențe mari între prețurile practicate de furnizorii de dispozitive intrauterine precum și diferențe între denumirile dispozitivelor intrauterine comercializate (în acest sens fila 122 vol. I dup), fiind exemplificate 7 prețuri, cuprinse între valorile de 63.500 lei fără T.V.A. și 310.068 lei (fără a se cunoaște dacă include sau nu T.V.A.-ul).

De asemenea, la dosar au fost atașate înscrisuri provenind de la diferite companii farmaceutice, cuprinzând prețuri practicate pentru sterilete. Astfel, SC Y. SRL a comunicat că a început să comercializeze produsul sterilet începând cu anul 2004, la un preț de 75.000 lei (fila 286 vol. I dup). SC Z.Z.Z. SRL a indicat (fila 287 vol. I dup) că în anul 2002, în cadrul activității de distribuție și comerț a comercializat produsul sterilet la prețul mediu de 93.843 lei fără T.V.A., iar în cadrul activității de comerț cu amănuntul a practicat un preț mediu de 170.540 lei fără T.V.A. Compania Națională „SC P.P.P. SRL.” a comunicat (fila 289 vol. I dup), pentru anul 2002, un preț de vânzare pentru dispozitiv contraceptiv intrauterin de 252.1000 lei (fără T.V.A.). Printr-o altă adresă SC Y.Y.Y. SRL a comunicat la rândul ei un preț de comercializare fără T.V.A. de 63.500 lei în anul 2002 pentru produsul sterilet (fila 314 vol. I dup). De asemenea, SC A.A.A.A. SRL a comunicat că în anul 2002 a comercializat produsul sterilet (28 mm) la prețul de 310.068 lei (fila 316 vol. I) în timp ce SC B.B.B.B. SRL a indicat un preț de vânzare pentru sterile de 80.900 lei (fără T.V.A.). O altă societate, respectiv SC C.C.C.C. SRL a comunicat (fila 319 vol. I dup) un preț pentru produs sterilet de 67.043,60 lei (cu T.V.A. inclus). SC D.D.D.D. SRL a indicat un preț mediu pentru sterilet, pentru anul 2002 de 90.700 lei (fila 324 vol. I dup).

În faza de judecată, atât procurorul, cât și inculpatul au depus la rândul lor dovezi privind prețurile de achiziție ale unor produse. Astfel, reprezentantul Ministerului Public a prezentat (fila 1, 2 vol. IV dosar inst. inițial) bon achiziție produs pentru prețul de 25 lei (250.000 lei) în timp ce inculpatul A. a depus (filele 108, 109 vol. IV dosar inst. inițial) copii ale unor bonuri din noiembrie 2009, atestând prețuri cuprinse între 34,20 lei (342.000 lei) și 45,50 lei (455.000 lei).

Toate aceste înscrisuri nu conduc decât la certitudinea existenței unor prețuri extrem de variate în cadrul rețelelor farmaceutice pentru produse de genul sterilet.

Dacă se au în vedere și caracteristicile tehnice ale produsului, respectiv cantitatea de cupru, fiind de preferat un produs cu un conținut cât mai ridicat de cupru care va avea și un preț mai mare, ținând cont și că din înscrisurile comunicate nu reiese în fiecare dintre cazuri această informație, prețul indicat în fiecare dintre adrese apare ca fiind cu atât mai relativ și într-o mai mare marjă de aproximare, în raport, cu prețul de achiziție al bunului care a făcut obiectul contractului.

Pe cale de consecință, aceste date prezintă un grad mare de relativitate și sunt insuficiente pentru a se ajunge la stabilirea unui preț mediu și, ulterior, a unui prejudiciu prin raportare la acestea.

Curtea a considerat că acesta nu ar putea fi luat ca și criteriu pentru stabilirea unui eventual prejudiciu, chestiunea esențială în acest sens, în opinia instanței, fiind dacă, în condițiile respective, procedura de achiziție prin licitație publică, exista posibilitatea obținerii acestui preț mediu sau orice alt preț mai mic decât cel stabilit în final. Or, având în vedere că Ministerul Sănătății nu a achiziționat produsul de pe piața farmaceutică și nici direct de la producător, ci printr-o procedură care presupunea alegerea celui mai mic preț dintre ofertele valabile, condiție îndeplinită de singura ofertă eligibilă, respectiv cea provenită de la SC E. SRL, în ipoteza în care procedura s-a derulat cu respectarea prevederilor legale (aspect dovedit conform celor expuse anterior în cuprinsul prezentei) nu se poate susține că s-ar fi putut obține un preț mai redus decât cel pentru care s-a încheiat contractul.

Pe cale de consecință, Curtea a considerat că, în condițiile concrete presupuse de achiziționarea prin licitație publică a produsului în discuție, încheierea contractului pentru o valoare care se încadra în limita bugetară stabilită și prin desemnarea ca și câștigătoare a unei oferte care îndeplinea condițiile de eligibilitate și corespundea criteriului prețului celui mai mic nu a produs un prejudiciu Institutului de Sănătate Publică București. Singura situație în care s-ar putea reține un astfel de prejudiciu ar fi ipoteza în care s-ar stabili că membrii comisiei ar fi avut obligația de a consta că prețul este disproporționat de mare în raport cu cel existent pe piața liberă și, în raport cu aceasta, ar fi avut obligația legală de a dispune anularea procedurii și reluarea ulterioară, obligație care nu exista raportat la cele expuse anterior în cuprinsul hotărârii.

Cu referire la aspecte subsidiare reținute ca indicii ale caracterului infracțional al acțiunii inculpaților, curtea a avut în vedere următoarele:

În ceea ce privește reducerea cantității contractate (de la 18.000 la 16.200 de dispozitive intrauterine) - prezentată de procuror, cu privire la inculpatul A., ca dovadă pentru „ipocrizia și teama eventuală de a nu fi depistat, în condițiile în care diferența de 90% s-a făcut la aceleași prețuri nejustificat de mari” (pagina 50 din rechizitoriu) - curtea a constatat, în contra argumentului acuzării, că acea reducere avea un temei legal, chiar în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive prevăzându-se în mod explicit, la pct. F.3, că autoritatea contractantă „își rezervă dreptul de a crește sau de a diminua, în limita procentului maxim de 10%, cantitatea de produse prevăzută inițial în caietul de sarcini, fără nicio schimbare în prețul unitar” (fila 53 vol. I dup).

Câtă vreme reducerea cantității nu a determinat nicio schimbare în prețul unitar ofertat și s-a încadrat în limita procentului legal convenit, s-a apreciat că nu se poate susține că inculpatul A. ar fi încercat, pe această cale, să ascundă valoarea reală de adjudecare a produsului în discuție.

Pe de altă parte, curtea a constatat, din declarațiile concordante ale inculpatului A. (fila 180, vol. I dosar inst.) și martorilor K.K. (fila 360, vol. II dosar inst.) și C.C. (fila 591, vol. II, dosar inst.) că reducerea cantităților a fost hotărâtă de către ministru, pentru a se realiza economii la buget, iar, din înscrisul prezentat de către una dintre celelalte societăți, în favoarea căreia a fost adjudecat un alt produs licitat în luna octombrie 2002 (prezervative), respectiv SC E.E.E.E. SRLL, că o asemenea reducere a operat și în cazul acesteia (filele 137-139, vol. III dosar inst.), ceea ce demonstrează că diminuarea cantității de dispozitive intrauterine, adjudecate în favoarea SC E. SRL, nu a avut un caracter singular și nici discreționar.

În ceea ce privește implicarea inculpatului A. în încheierea contractului de furnizare de produse din 06 noiembrie 2002, privind dispozitivele intrauterine adjudecate în favoarea SC E. SRL, curtea a constatat următoarele:

Semnarea de către inculpat a adresei înregistrate la Institutul de Sănătate Publică București din 06 noiembrie 2002 (fila 143, vol. I dup), prin care se solicita încheierea, la data de 06 noiembrie 2002, ora 1200, a tuturor contractelor de achiziție cu societățile declarate câștigătoare în urma licitației, s-a făcut cu încălcarea prevederilor din documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de produse contraceptive, în cuprinsul căreia se menționa, la pct. F.6, că încheierea contractelor respective trebuia să se realizeze în perioada de valabilitate a ofertelor (45 zile), dar nu mai devreme de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitație deschisă (fila 54 vol. I dup), această prevedere reluând întocmai dispoziția pct. F.6 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1012/2001 al Ministerului Finanțelor Publice.

Or, în speță, comunicarea rezultatului aplicării procedurii de licitație către firmele participante s-a realizat la data de 24 octombrie 2002 (fila 262-269, vol. II dup), astfel că, la data de 06 noiembrie 2002, nu era împlinit termenul legal de 15 zile.

În ceea ce privește însă condițiile propriu-zise în care s-a realizat încheierea contractului în discuție, curtea a constatat, contrar susținerilor acuzării, că nu există elemente de nelegalitate.

Astfel, în absența din unitate a titularilor posturilor de director și director adjunct economic, martorii R.R. și S.S., aspect recunoscut de aceștia (fila 377 și 380, vol. II dosar inst.), acel contract a fost încheiat, din partea Institutul de Sănătate Publică București, de către persoanele împuternicite în mod legal cu drept de semnătură în locul lor, conform Deciziei nr. 100 din 02 decembrie 1999 (fila 311, vol. II dup), respectiv de către martorii O.O. și V.V.

Probatoriul administrat nu a relevat vicierea consimțământului celor doi semnatari ai contractului prin acte de amenințare proferate la adresa lor de către inculpatul A., care să fi fost determinante în încheierea contractului, după cum s-a susținut de către acuzare.

Astfel, sub acest aspect, martorul O.O. a declarat, în cursul cercetării judecătorești, că nu a avut nicio suspiciune asupra legalității contractului, că refuzul său inițial de a-l semna a fost determinat exclusiv de împrejurarea că, până la acel moment, nu mai îndeplinise în locul titularului postului de director, care urma să revină în institut a doua zi, decât acte privind cheltuieli curente, iar nicidecum perfectarea de contracte cu o valoare atât de mare, că, deși i s-a spus de către persoanele venite din partea ministerului (între care și inculpatul A.) că, în cazul în care se opune la încheierea contractului, va suporta „urmări” neprecizate, cu privire la care el doar a presupus că s-ar putea referi la primirea ordinului de pensionare, iar nu la alte consecințe, nu s-a simțit afectat de afirmația respectivă și că, independent de aceasta, ar fi semnat totuși contractul în baza unor „argumente forte” în opinia sa, respectiv faptul că, în cursul unor convorbiri telefonice, atât ministrul, cât și directorul pe care îl înlocuia i-au spus că trebuie să semneze contractul în acea zi (filele 244-245, vol. I dosar inst.).

Cu privire la afirmațiile martorului anterior menționat, curtea a constatat că referirea la convorbirea telefonică pe care ar fi avut-o cu ministrul nu este susținută probator, martora K.K. negând existența unei astfel de convorbiri și chiar precizând că nu îl cunoștea pe martorul O.O. (fila 359, verso, dosar inst.), iar acesta însuși declarând că „nu poate fi sigur 100%” că a vorbit cu ministrul.

La rândul său, martora V.V. a declarat că asupra sa nu s-au exercitat presiuni sau proferat amenințări, cei doi reprezentanți veniți din partea ministerului (între care și inculpatul A.) afirmând doar că îl vor informa pe ministru despre cele întâmplate la institut „pentru a lua măsuri”, că, prin intermediul martorei P. (și ea angajată a institutului), care a discutat la telefon cu directorul adjunct economic S.S., li s-a comunicat la un moment dat de către acesta, ei și martorului O.O., că pot semna contractul.

Sub același aspect, curtea a remarcat și faptul că, deși au susținut varianta acuzării, în sensul încheierii sub presiune a contractului respectiv, niciunul dintre titularii lipsă ai posturilor de director și director adjunct economic (martorii R.R. și S.S.) nu a întreprins în concret vreun demers în vederea anulării acelui contract, cu toate că, în condițiile în care ar fi constatat într-adevăr elemente de nelegalitate în perfectarea lui, intra în sfera atribuțiilor lor de serviciu să ceară desființarea acestuia.

În ceea ce privește împrejurările că documentația depusă de SC E. SRL în vederea participării la licitație și exemplarul doi sigilat al ofertei acestei societăți nu au mai fost găsite în arhiva Ministerului Sănătății și respectiv că nici propunerea tehnică și cea financiară a societății respective nu au putut fi identificate în arhiva Institutul de Sănătate Publică București, curtea a constatat că nu există nicio probă care să confirme că vreunul dintre inculpați ar fi fost implicat în dispariția acestor înscrisuri.

Prin urmare, a reținut că toate aceste susțineri ale acuzării nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, astfel cum s-a analizat mai sus, neputând fi avute în vedere la soluționarea cauzei și nu pot fi reținute ca o probă sau măcar indiciu al vinovăției inculpaților cu privire la faptele deduse judecății.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, curtea a avut în vedere că, de la momentul faptelor reținute în actul de sesizare și până la judecarea cauzei a avut loc o succesiune de legi penale în timp, fiind necesar a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpaților conform art. 5 C. pen. În același timp însă, având în vedere că anterior datei de 01 februarie 2014, cu ocazia judecării cauzei în primul și al doilea ciclu procesual, au fost formulate mai multe cereri privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, Curtea a considerat că se impune, cu prioritate, stabilirea încadrării corecte conform vechilor dispoziții penale - cele avute în vedere la încadrarea dată faptelor prin rechizitoriu, urmând ca apoi să se stabilească corespondența cu încadrarea juridică a acelorași fapte conform N.C.P.

Astfel, cu referire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză, curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește fapta de luare de mită reținută în sarcina inculpatului A. prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 254 alin. (1) C. pen. (în opinia instanței corectă fiind reținerea art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2002), s-a solicitat de reprezentantul Ministerului Public reținerea în încadrarea faptei și a alin. (2) al art. 254 C. pen., care prevede ca și cauză de agravare a răspunderii penale săvârșirea faptei de un funcționar cu atribuții de control.

Instanța de fond a avut în vedere că, la data faptelor, inculpatul A. era încadrat în funcția de consilier personal la Cabinetul demnitarului (ministru) pe probleme de control, în acest sens existând ordinul ministrului din 25 octombrie 2001 (fila 249 vol. II dup), completat cu ordinul din 22 octombrie 2002 (fila 250 vol. II dup).

În același timp însă curtea a reținut că atribuțiile exercitate în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor nu au legătură cu atribuțiile care derivau din calitatea sa de funcționar cu atribuții de control menționată în ordinele de mai sus. Inculpatul a fost numit în această comisie printr-un ordin distinct, respectiv ordinul din 16 octombrie 2002 (fila 239 vol. II dup), împreună cu alte două persoane, atribuțiile tuturor acestor persoane fiind identice și nepresupunând în cazul nici uneia efectuarea unui control în sensul folosit de art. 254 alin. (2) C. pen. În exercitarea atribuțiilor sale în calitate de președinte al comisiei de evaluare a ofertelor inculpatul nu avea un drept de control nici asupra celorlalți membrii ai comisiei și nici în raport cu societățile implicate în procedura de achiziție.

Față de acestea, instanța a considerat că în mod corect nu s-a reținut în încadrarea faptei și alineatul 2, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice.

De asemenea, cu privire la același inculpat, s-a solicitat de procuror reținerea în încadrarea juridică dată faptei de abuz în serviciu prin rechizitoriu prevederile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare anterior datei de 01 februarie 2014).

Instanța fondului a arătat că acest text de lege definește ca fiind infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, printre altele, abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârșit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a, secțiunea a 2-a cuprinzând și infracțiunea de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.

În raport de acestea, acuzația de abuz în serviciu fiind formulată în legătură cu infracțiunea de luare de mită, a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în încadrarea faptei a dispozițiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, admițând cererea de schimbare de încadrare juridică a acestei fapte reținute în sarcina inculpatului A.

Aceleași considerente le-a avut instanța în vedere și în cazul inculpatei B., acuzată, de asemenea, atât de luare de mită, cât și abuz în serviciu în legătură cu această faptă, motiv pentru a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public și a reține art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. s-a solicitat de Ministerul Public reținerea în încadrarea faptei prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 C. pen. (în fapt, art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000) săvârșită în raport cu inculpatul A. a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Instanța a evidențiat că textul amintit prevede că „fapta de dare de mită săvârșită față de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau față de un funcționar cu atribuții de control se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani”, schimbarea de încadrare juridică fiind solicitată în legătură cu cererea formulată cu referire la inculpatul A. vizând reținerea calității sale de funcționar cu atribuții de control. Având în vedere că instanța a apreciat că nu se poate reține această calitate a inculpatului în raport cu faptele deduse judecății, pe cale de consecință în cazul inculpatului C. nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, urmând astfel ca cererea de schimbare a încadrării juridice cu acest obiect să fie respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a solicitat de Ministerul Public reținerea, cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. (fapta din dec. 2002, respectiv în legătură cu contractul de asistență juridică încheiat cu inculpata D.) a dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 care prevăd ca reprezentând infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Ținând cont că prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că ar fi falsificat contractul de asistență juridică pentru a disimula sumele de bani date cu titlu de mită inculpatului A., s-a constatat că se susține că infracțiunea de fals ar fi fost realizată în scopul de a ascunde comiterea unei infracțiuni, dare de mită, prevăzută de secțiunea a 2-a a legii, astfel că textul legal amintit mai sus ar fi trebuit reținut în încadrarea faptei.

Pe cale de consecință, curtea a admis schimbarea de încadrare juridică a acestei fapte, reținând pe lângă dispozițiile art. 290 C. pen. și prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul C., prin apărător ales, a formulat la rândul său cerere de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de spălare de bani, susținând că ar trebui reținute dispozițiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 și nu cele ale Legii nr. 656/2002.

Cu privire la această susținere, Curtea de Apel București a avut în vedere că Legea nr. 656/2002 privind prevenirea spălării banilor a fost publicată în M. Of. la data de 12 decembrie 2002. În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000, în forma în vigoare în decembrie 2000, legea a intrat în vigoare la aceeași dată a publicării, când a fost abrogat actul normativ aplicabil anterior în materie, respectiv Legea nr. 21/1999.

Curtea a avut în vedere faptul că, în sarcina inculpatului C., cu privire la această faptă, se reține că ar consta în ascunderea adevăratei naturi a sumei de 670.000.000 lei oferită inculpatului A. cu titlu de mită prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002, rezultând cu claritate intenția procurorului de a dispune trimiterea în judecată cu privire la această unică acțiune, întocmirea în fals a contractului de asistență juridică, nefăcând referire și la întocmirea de documente comerciale și fiscale (respectiv chitanțe), acțiuni care s-ar fi realizat după data de 04 decembrie 2002 până la data de 31 ianuarie 2003. Având în vedere că în cazul inculpatei D. s-au reținut expres, atât întocmirea contractului de asistență juridică cât și întocmirea acestor chitanțe, împrejurări față de care s-a considerat că este vorba de o infracțiune continuată, dacă s-ar fi intenționat același lucru și în cazul inculpatului C. este evident că procurorul ar fi procedat în aceeași modalitate.

Instanța de fond a apreciat că nu s-ar putea reține faptul că aceste acțiuni ar fi descrise în cuprinsul rechizitoriului astfel putând să le aibă în vedere la soluționarea cauzei, apreciind că ar trebui să procedeze la extinderea acțiunii penale pentru aceste alte acte materiale, astfel cum prevedea art. 335 alin. (1), C. proc. pen. din 1968, urmând a se face și aplicarea dispozițiilor privind schimbarea încadrării juridice conform art. 335 alin. (3) rap. la art. 334 din acest act normativ. Or, în prezent, N.C.P.P. nu mai recunoaște posibilitatea instanței de judecată de a proceda la extinderea acțiunii penale.

Prin urmare, Curtea de Apel București a constatat că sesizarea instanței a vizat un singur act material, respectiv cel din data de 04 decembrie 2002, infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nefiind una continuată, deoarece în niciun ciclu procesual nu au fost formulate cereri privind reținerea incidenței dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. sau extinderea acțiunii penale, prin urmare neputându-se susține că este vorba de o activitate infracțională care să se fi epuizat după data de 12 decembrie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 656/2002.

Cu referire la inculpata D., pentru aceleași considerente ca cele reținute în cazul inculpatului C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public și va reține în încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește fapta de spălare de bani, apărătorul inculpatei a solicitat și în cazul acesteia reținerea Legii nr. 21/1999 precum și înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu motivarea că acțiunile despre care se susține că ar fi derulate ulterior încheierii contractului de asistență juridică, respectiv virarea banilor sau emiterea chitanțelor atestând primirea acestora nu au relevanță penală, infracțiunea fiind una care s-a consumat instantaneu.

Curtea va avea în vedere că infracțiunea continuată presupune, conform art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșirea de către o persoană, la diferite intervale de timp de acțiuni care, fiecare în parte, realizează conținutul aceleiași infracțiuni, acestea fiind legate prin unitatea de rezoluție infracțională. În speță, în sarcina inculpatei, se reține săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, respectiv „ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței (…) bunurilor (în speță sume de bani), cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”. Instanța a reținut argumentele apărării, în sensul că disimularea s-a realizat prin încheierea contractului de asistență juridică prin care, conform susținerilor din rechizitoriu, s-a creat aparența că sumele de bani transmise de la inculpatul C. la inculpata D. (și de aici la inculpatul A.) reprezintă contravaloarea serviciilor de consultanță juridică acordate de inculpată. Eliberarea ulterioară, la diferite intervale de timp, a unor chitanțe prin care se atestă primirea unor sume de bani nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, un astfel de act nefiind suficient prin el însuși pentru disimularea provenienței sumei de bani, în lipsa contractului de asistență juridică.

Într-o astfel de situație, curtea de apel a apreciat că nu este vorba de o infracțiune continuată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea fiind una simplă și consumându-se la momentul încheierii contractului de asistență juridică, respectiv data de 04 decembrie 2002.

Pe cale de consecință, reținând și cele expuse în cazul inculpatului C. cu privire la legea penală aplicabilă, va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul inculpatei și va schimba încadrarea faptei reținute în sarcina acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 21/1999 cu ref. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1).

În ceea ce privește legea penală aplicabilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, ținând cont că vor fi pronunțate soluții de achitare, Curtea constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 N.C.P. privind legea penală mai favorabilă urmând a da eficiență principiului activității legii penale și a face aplicarea legii penale în vigoare la data pronunțării prezentei.

Astfel, în drept, instanța de fond a reținut, cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu (reținute în sarcina inculpaților A. și B.) că acestea ar consta, în fapt, în îndeplinirea defectuoasă (concretizată în încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 212/2002, art. 68 lit. c) și art. 51 din Legea nr. 212/2002 și art. 24 lit. e), pct. 8 din H.G. nr. 461/2002) și, respectiv, neîndeplinirea (rezultată din încălcarea dispozițiilor art. 24 lit. f) din H.G. nr. 461/2001) unora din obligațiile legale ce le reveneau în calitate de membrii ai comisiei de licitație naționale, producând un prejudiciu bugetului Ministerul Sănătății și Familiei în valoare de 5.971.168.000 lei prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 dispozitive contraceptive intrauterine, în favoarea SC E. SRL.

În drept, atât art. 248 C. pen. anterior, cât și art. 297 C. pen. presupun pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective, acțiuni sau inacțiuni care să reprezinte încălcări ale atribuțiilor de serviciu, respectiv neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia, fiind necesar ca acestea să ducă la producerea unui rezultat concret, respectiv o pagubă, între acțiuni și rezultat trebuind să existe un raport de cauzalitate directă.

După cum s-a analizat pe larg în cuprinsul prezentei, curtea nu a constatat încălcarea vreunei dispoziții legale în activitatea celor doi derulată în cadrul comisiei la care se face referire, astfel că nu a identificat vreo neîndeplinire a unui act sau îndeplinire defectuoasă a acestuia. De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul s-a constatat că nu este cert sub aspectul cuantumului acestuia, neexistând elemente care să permită stabilirea lui.

Cu referire la cele două infracțiuni de dare de mită reținute în sarcina inculpatului C., conform acuzării acestea au constat în oferirea indirect, printr-un transfer bancar în contul Cabinetului individual de avocatură al inculpatei D., către inculpatul A., a sumei de 67.000 lei, pentru a facilita atribuirea contractului de achiziție în favoarea SC E. SRL, respectiv oferirea indirect, prin plata a patru pachete turistice, a sumei de 25.150 lei, inculpatei B., în același scop menționat anterior.

Instanța a arătat că, atât conform dispozițiilor art. 255 C. pen. anterior cât și art. 290 alin. (1) C. pen. infracțiunea de dare de mită presupune promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea a unor acte privitoare la atribuțiile de serviciu ale persoanei, în ambele reglementări succesive, trebuind dovedită existența unora dintre acțiunile prevăzute alternativ, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani.

În mod corelativ, cu referire la infracțiunile de luare de mită reținute în sarcina inculpaților A. și B., acuzați că ar fi primit foloasele indicate mai sus în scopul favorizării societății SC E. SRL și atribuirii către aceasta a contractului de achiziție a dispozitivelor intrauterine, curtea de apel a reținut că, atât conform art. 254 C. pen. anterior cât și raportat la dispozițiile art. 289 C. pen., pentru existența acestei infracțiuni, ar trebui să se dovedească, sub aspectul laturii obiective, existența unor acțiuni de pretindere sau primire, direct sau indirect, pentru sine sau altul, de bani sau alte foloase, în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului C. aceasta a vizat întocmirea în fals la data de 04 decembrie 2002 a unui contract de asistență juridică în care s-a menționat în fals efectuarea nor activități de consultanță juridică având ca obiect soluționarea unui litigiu inexistent al SC E. SRL cu I.

Atât C. pen. anterior, în art. 290, cât și N.C.P. prin art. 322, reglementează infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată într-o modalitate relativ similară, pentru existența infracțiunii fiind necesar a exista o acțiune de falsificarea a unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, în plus N.C.P. calificând ca infracțiune și atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în ambele variante fiind necesar ca făptuitorul să folosească înscrisul falsificat sau să îl încredințeze unei alte persoane în vederea folosirii.

În speță, după cum s-a analizat în cuprinsul prezentei, Curtea nu a reținut ca dovedite acuzațiile Ministerului Public privind caracterul fictiv al contractului încheiat, apreciind că între părți a existat în mod real o convenție privind acordarea de consiliere juridică.

Pe de altă parte, instanța a remarcat și faptul că, în lumina C. pen. din 1969, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se putea realiza doar prin acțiuni de contrafacere a scrierii sau a subscrierii (semnăturii) sau prin alterare. Conform opiniilor exprimate în doctrină, contrafacerea la care se referă art. 288 C. pen. anterior (la care face trimitere art. 290 C. pen. anterior) vizând reproducerea formei și conținutului unui înscris în cazul celor care au o astfel de formă tipizată (ex. contrafacerea în totalitate a unei diplome de bacalaureat), respectiv pornind de la un înscris preexistent care trebuie să îndeplinească anumite condiții și creându-se un înscris similar, contrafăcut, cuprinzând anumite modificări raportat la înscrisul inițial.

În același sens, instanța a reținut și faptul că, din punct de vedere etimologic, noțiunea de contrafacere evidențiază acțiunea de reproducere frauduloasa, de imitare, de realizare a unei,,copii după o lucrare de arta originala’’(pictura, sculptura, desen, înscris), ceea ce duce la concluzia preexistenței unui înscris al cărui conținut este modificat. Aceasta modificare se poate realiza asupra suportului înscrisului autentic sau se poate proceda la ticluirea, reproducerea lui pe un alt suport, dându-i-se aparenta de autenticitate. În ambele situații, este vorba de o alterare materiala a înscrisului, înscris care există și care, prin alterările menționate, face o proba eronata.

Acest lucru nu include însă, în opinia instanței, și atestarea unor fapte care nu sunt corespunzătoare adevărului (astfel cum se susține că ar fi cazul în prezenta speță), o astfel de modificare a conținutului unui înscris fiind avută în vedere de art. 289 C. pen. care sancționează tocmai falsificarea unui înscris prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel că, în măsura în care s-ar primi interpretarea conform căreia contrafacerea scrierii vizează această ipoteză, ar însemna că falsificarea unui înscris oficial prin inserarea de mențiuni care nu corespund realității este incriminată și de art. 288 alin. (2) C. pen. și de art. 289 C. pen., teză care evident nu poate fi primită.

Dificultățile de interpretare și aplicarea diferită a acestor texte a derivat din faptul că art. 289 C. pen. face referire doar la înscrisul oficial, rezultând, astfel, că falsificarea unui înscris sub semnătură privată în modalitatea indicată la acest text de lege nu reprezintă infracțiune. De asemenea, nu se poate contesta că falsificarea unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii prezintă pericol social determinat de consecințele periculoase pe care le produce si, mai ales, datorita frecventei cu care acestea sunt folosite. Însă atributul de a recunoaște pericolul social si de a-l transpune în sfera ilicitului penal revine puterii legiuitoare si nu instanțelor. De altfel, legiuitorul a înțeles să facă această modificare în condițiile în care N.C.P. incriminează la art. 322 C. pen. falsificarea unui înscris sub semnătură privata prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, iar art. 321 C. pen. se referă exact la falsificare, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În raport cu toate acestea, reținând și că principiul legalității incriminării prevăzut de art. 1 C. pen. împiedică o interpretare extensivă a textelor de lege care ar duce la pedepsirea unor fapte care nu reprezintă infracțiuni, instanța fondului a considerat că în reglementarea C. pen. din 1969 fapta descrisă în actul de sesizare oricum nu ar constitui infracțiune, neexistând acțiunile la care face referire art. 290, 288 C. pen., respectiv contrafacerea sau alterarea înscrisului.

S-a reținut, de asemenea, în sarcina inculpatei D., săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la contrafacerea contractului de asistență juridică menționat mai sus precum și a chitanțelor emise în cursul lunii ianuarie, atestând primirea unor sume de bani în baza contractului amintit.

După cum a reținut și în cazul inculpatului C., Curtea a apreciat că înscrisul încheiat între părți în cursul lunii decembrie 2002 este unul real, neputându-se reține că a fost contrafăcut în vreo modalitate. De asemenea, cu privire la chitanțele emise în luna ianuarie, Curtea a stabilit că mențiunile privind primirea sumelor de bani înscrise sunt reale, inculpata atestând prin acestea primirea sumelor de bani în baza facturii din luna decembrie 2002, sume care au fost plătite prin virament bancar. În raport de acestea, se constată că nu există niciuna dintre acțiunile la care face referire art. 290 C. pen., respectiv art. 322 N.C.P. - contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea înscrisului în alt mod, după cum nu se regăsește nici acțiunea suplimentară alternativă prev. de art. 322 N.C.P., respectiv inserarea de mențiuni false.

Față de acestea, Curtea va dispune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 N.C.P., cu aplic. art. 35 alin. (1) N.C.P. în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- Cu referire la infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților C. și D., prin actul de sesizare s-a avut în vedere că aceștia ar fi ascuns natura sumei oferită inculpatului A. cu titlu de mită prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică.

Atât în vechea reglementare cuprinsă Legea nr. 21/1999, cât și în reglementarea actuală, respectiv Legea nr. 656/2002, spălarea de bani presupune ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

După cum a analizat în cuprinsul prezentei, Curtea nu a reținut că suma de bani transferată a avut caracter de mită și, prin urmare, că înscrisul menționat ar fi avut rolul de a disimula natura acestei sumei.

Pe cale de consecință, neexistând acțiunea la care face referire textul de lege, respectiv ascunderea sau disimularea naturii provenienței sumei de bani transferate între cei doi inculpați, Curtea va dispune achitarea fiecăruia dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- S-a mai reținut în sarcina inculpatului C. și săvârșirea unei infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată raportat la întocmirea în fals a certificatului din 25 octombrie 2002 ce atesta nereal că firma SC J. SRL Tg. Jiu este autorizată de Ministerul Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat la furnizorul extern de dispozitive contraceptive intrauterine, înscris care a fost folosit în cursul lunii ianuarie 2003, la autoritatea vamală competentă pentru efectuarea unei operațiuni de import.

Curtea a reținut că probele administrate în cauză confirmă faptul că înscrisul în discuție este unul contrafăcut, respectiv plăsmuit, în realitate Ministerul Sănătății, neemițând un astfel de certificat.

În acest sens vor fi reținute datele comunicate de Ministerul Sănătății, Direcția Generală Farmaceutică și Aparatură Medicală (filele 55-56, vol. III dup) în conformitate cu care certificatul real de înregistrare a reprezentantului autorizat a fost emis la data 21 martie 2002 (iar nu la data de 25 octombrie 2002, cum se menționează în cel fictiv) și a fost eliberat pe numele SC F.F.F. SRL Târgu-Mureș (iar nu pe numele SC J. SRL Târgu-Jiu, cum se menționează în cel fictiv).

Fiind audiat cu privire la această faptă, inculpatul C. a declarat că toate documentele legate de acel import au fost depuse la autoritatea vamală de către martora L. (fapt recunoscut și de aceasta - fila 500, vol. IV dup), precizând însă că toate activitățile pe care le-a impus realizarea importului în discuție, inclusiv depunerea documentației complete la instituția respectivă, au fost realizate „la dispoziția sa” (fila 83, vol. III dosar inst.). De asemenea, în cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a afirmat că personalul angajat la SC E. SRL (între care se afla, la momentul faptei, și martora anterior menționată), se ocupa și de obținerea tuturor avizelor, autorizațiilor, certificatelor și altor acte de acest gen pentru SC J. SRL. Totodată, a precizat că această ultimă societate, pe care el o administrează și în prezent, nu s-a aflat niciodată în posesia originalului certificatului analizat.

Față de acestea, curtea de apel a apreciat că probele administrate în cauză (respectiv înscrisurile și declarațiile inculpatului C. și ale martorei L.) nu sunt suficiente pentru a se stabili cu certitudine că inculpatul C. este persoana care a falsificat înscrisul în discuție. Chiar dacă s-ar reține ca reale declarațiile martorei L. cu privire la faptul că inculpatul i-a încredințat acest înscris împreună cu restul documentelor care au fost depuse la Biroul Vamal Otopeni, declarație care pare plauzibilă, acest mijloc de probă este suficient pentru a se stabili că, la un moment dat, inculpatul C. s-a aflat în posesia acestui înscris fals dar nu oferă informații în legătură cu persoana care a realizat efectiv acțiunea de falsificare.

În raport cu acestea, în opinia instanței nu exista certitudinea că inculpatul C. a realizat acțiunea de contrafacere a înscrisului în discuție, existând un dubiu care îi profită, motiv pentru care urmează a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea acestei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

II. În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului C. din luna mai 2007 vizând încercarea de a determina pe numita L. să ofere declarații mincinoase în cauză, curtea apreciind că situația de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, martora L. (fila 498 vol. IV dup, fila 361 vol. I dosar fond) a relatat că, în data de 16 mai 2007, după primirea citației pentru a se prezenta la sediul Direcției Naționale Anticorupție, l-a contactat telefonic pe inculpatul C., întâlnindu-se cu el în aceeași seara. În această ocazie inculpatul i-a solicitat să declare că toată activitatea din cadrul companiei SC E. SRL era condusă de tatăl lui, iar pe el l-ar fi văzut la sediu o dată sau de două ori. De asemenea, inculpatul i-a explicat în această ocazie martorei că tatăl său a decedat, astfel că nu ar putea fi tras la răspundere.

Conform martorei, inculpatul și-a continuat demersurile în seara de 20 mai 2007, când la domiciliul ei s-a prezentat numitul J.J., șoferul inculpatului C., care i-a cerut să coboare în fața blocului pentru a discuta cu aceasta. Martora a acceptat, a coborât însoțită de soțul său, martorul T.T., iar apoi a purtat o discuție în autoturismul lui C., celelalte persoane rămânând în exterior. În cursul acestei discuții inculpatul i-ar fi cerut din nou să declare că nu a lucrat cu el ci cu tatăl său, în plus, spunându-i că poate să spună și că l-a văzut de mai multe ori, la sfârșit de săptămână.

Declarațiile martorei sunt susținute de cele ale lui T.T., soțul său, care a confirmat (filele 512, 513 vol. IV dup, fila 426 vol. II dosar fond) că în data de 16 mai 2007 soția sa l-a apelat telefonic pe inculpatul C., stabilind o întâlnire cu acesta. Deși el nu a asistat la discuție, soția i-a reprodus conținutul acesteia, relatându-i că inculpatul i-a cerut să declare că toată activitatea din cadrul societății era condusă de tatăl său, iar pe el l-a văzut la sediu doar o dată sau de două ori.

Cu privire la evenimentele din data de 20 mai 2007 martorul a relatat că soția sa a coborât în fața blocului unde era așteptată de inculpatul C., discutând cu acesta în interiorul autoturismului său. După încheierea discuției martora i-a relatat conținutul acesteia, spunându-i că inculpatul i-a cerut din nou să declare că nu a lucrat cu el, ci cu tatăl său, iar pe el l-a văzut săptămânal la sediul societății.

De asemenea, martorul J.J. (fila 518 vol. IV dup, fila 468 vol. II dosar fond) a confirmat întâlnirea din data de 20 mai 2007 dintre inculpat și L., descriind-o în aceeași formă în care a făcut-o și martora, precizând și că nu a auzit conținutul discuției dintre cei doi.

Întâlnirile din cele două zile au fost recunoscute de inculpatul C. atât cu ocazia declarațiilor oferite în cauză cât și cu ocazia confruntării cu martora, nerecunoscând, însă, conținutul discuțiilor precum și intenția de a o determina pe martoră să declare într-o formă neconformă adevărului.

Curtea a avut în vedere că, la aprecierea acestor probe, că într-adevăr, există o singură probă directă, respectiv declarația martorei, probă care, singură, poate servi la aflarea adevărului, valoarea probatorie a acesteia nefiind condiționată prin vreun text de lege (astfel cum se întâmpla conform dispozițiilor art. 69 alin. (1) C. proc. pen. din 1968, privind valoarea declarațiilor oferite de învinuiți/inculpați). În speță însă, declarația martorei s-a coroborat parțial cu cea a inculpatului, care a recunoscut întâlnirile din cele două zile dar și faptul că acestea au avut ca obiect situația creată în urma citării martorei pentru prezentare la Direcția Națională Anticorupție, fiind astfel verosimilă ipoteza că cei doi au discutat despre declarațiile pe care urmează să le ofere în cauză. De asemenea, deși martorul T.T. a aflat conținutul discuțiilor tot de la L., ținând cont de condițiile în care soția sa i-a reprodus conversațiile purtate - imediat după întâlnirile cu inculpatul C., în plus martorul fiind audiat la interval de câteva zile și de organele de urmărire penală cu privire la aceste aspecte, declarațiile acestuia vor fi reținute de Curte, ca, reprezentând o confirmare a celor susținute de martora L.

În raport cu acestea, instanța a reținut că inculpatul C., cu ocazia celor două întâlniri din cursul lunii mai 2007, i-a solicitat martorei L. să ofere declarații în cauză prin care să susțină că activitatea societății SC E. SRL a fost coordonată de tatăl inculpatului, decedat la acel moment, în mod corelativ fiind minimalizată implicarea personală a inculpatului.

Conform actului de sesizare, această faptă ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de instigare neurmată de executare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 29 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Curtea a avut în vedere că art. 29 C. pen. din 1969 prevedea sancționarea actelor de instigare neurmate de executarea faptei, ceea ce presupunea situația în care o persoană a desfășurat acte de instigare, respectiv de determinare a unei persoane de a lua rezoluția infracțională de a săvârși o infracțiune (în speță, mărturia mincinoasă), instigare care a fost una reușită, în sensul că persoana instigată a luat această hotărâre însă ulterior nu a trecut la efectuarea infracțiunii la care a fost instigat (situația în care a trecut la săvârșirea faptei ducând la calificarea faptei instigatorului ca participație la infracțiunea respectivă și nu ca infracțiune autonomă reglementată de art. 29 C. pen.).

S-a mai reținut că N.C.P. nu mai incriminează ca și infracțiune distinctă o astfel de faptă. În mod excepțional, situația descrisă de art. 29 C. pen. ar putea atrage răspunderea penală dacă realizează conținutul unor infracțiuni incriminate de legiuitor în mod autonom, respectiv influențarea declarațiilor prev. de art. 272 C. pen. sau încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 370 C. pen.

În cazul de față, instanța a reținut că situația descrisă nu se poate încadra ca reprezentând instigare la mărturie mincinoasă, având în vedere, că persoana instigată nu a început săvârșirea faptei (de altfel, dacă fapta ar fi constituit infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă s-ar fi reținut acest lucru încă de la momentul trimiterii în judecată). De asemenea, fapta nu ar putea constitui nici infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă condițiile de incriminare fiind distincte (conform C. pen. din 1969 fiind necesar ca acțiunea să se realizeze prin constrângere, corupere, iar conform N.C.P. prin constrângere, corupere ori altă faptă cu efect vădit intimidant), nerealizate în speță. Aceeași este situația și cu privire la infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 370 N.C.P., și cu privire la aceasta, impunându-se folosirea constrângerii sau a coruperii, condiții neîndeplinite în cauză.

Pe cale de consecință, curtea a constatat că fapta descrisă în actul de sesizare nu este incriminată în N.C.P., astfel, că nu apreciază necesar a analiza dacă ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii conform C. pen. din 1969, acest lucru neprezentând relevanță, dezincriminarea faptei având caracter primordial față de o eventuală constatare a faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni.

Sub aspectul laturii penale a cauzei, curtea a mai arătat și că, la momentul dezbaterilor, s-au formulat concluzii în subsidiar cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale pentru anumite infracțiuni, procurorul solicitând ca în raport cu acestea inculpații să precizeze dacă înțeleg să solicite continuarea procesului penal. Curtea apreciază că o asemenea declarație privind continuarea procesului penal are relevanță în situația în care intervenirea prescripției ar fi constatată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul putând solicita în această ipoteză administrarea în continuare a probelor pentru stabilirea cu certitudine a situației de fapt și vinovăției lor. În speță, toate probele au fost administrate, cercetarea judecătorească a fost declarată încheiată, astfel că solicitarea inculpaților privind constatarea intervenirii prescripției pentru anumite infracțiuni nu înseamnă că aceștia s-ar prevala de această dispoziție legală și, în lipsa unei cereri privind continuarea procesului penal, instanța ar fi împiedicată să analizeze cu prioritate cauzele care atrag stingerea acțiunii penale prin pronunțarea unei soluții de achitare, aceasta fiind mai favorabilă decât o soluție de încetare a procesului penal. Acesta este motivul pentru care instanța a analizat probele cu privire la fiecare dintre infracțiuni și, constatând incidența textelor care conduc la achitarea inculpaților, nu a mai analizat și împlinirea sau nu a prescripției răspunderii penale.

VI. Pe latură civilă, instanța a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă Ministerul Sănătății Publice cu suma de 5.971.168.000 lei, reținută în rechizitoriu, ca, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului acestui minister și, implicit, bugetului de stat.

Instanța a constatat, pe de o parte, că, în sarcina inculpaților C. și D., nu s-au formulat acuzații în legătură cu săvârșirea vreunei infracțiuni prin care să se fi produs vreun prejudiciu părții civile. Astfel, cei doi sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată - infracțiune de pericol și care nu este aptă să producă un prejudiciu material, infracțiunea de spălare de bani precum și, în cazul inculpatului C., infracțiuni de dare de mită, niciuna dintre acestea, neavând legătură cu presupusul prejudiciu creat părții civile. Instanța a opinat că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (2) C. proc. pen. acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, aceasta fiind definită de art. 79 C. proc. pen. persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. În condițiile în care faptele penale de care sunt învinuiți cei doi nu au legătură cu partea civilă, aceasta nu are calitatea de persoană vătămată în raport cu aceste fapte și, pe cale de consecință, nu are posibilitatea exercitării acțiunii civile. Față de acestea, acțiunea civilă formulată în raport cu cei doi inculpați este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Ținând seama de această împrejurare, cu referire la inculpatul C. și având în vedere că, potrivit art. 86 alin. (1) C. proc. pen., în procesul penal are calitatea de parte responsabilă civilmente numai persoana chemată să repare prejudiciul cauzat prin infracțiune (în speță, infracțiunile nefiind apte să producă un prejudiciu), Curtea va constata că SC E. SRL Târgu-Jiu nu îndeplinește condițiile legale pentru a avea o astfel de calitate.

În ceea ce privește pe inculpații A. și B., instanța a pronunțat o soluție de achitare a acestora cu privire la fapta potențial prejudiciabilă, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, reținându-se incidența art. 16 alin. (1) lit. b) (teza I) C. proc. pen.. Într-o asemenea situație, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Întrucât, pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei, nu s-a dovedit că sumele de 67.000 lei și 25.150 lei ar constitui obiectul unei mite primite de inculpații A. și respectiv B., Curtea va respinge, ca nefondată, cererea procurorului de confiscare a acestor sume.

Având în vedere soluția pronunțată pe latură civilă, în temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen., instanța a menținut măsurile asiguratorii dispuse cu privire la bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților A. și B. prin Ordonanța nr. 147/P/2006 din data de 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (fila 10, vol. IV, dosar de urmărire penală) până la concurența sumei de 597.111,68 lei, măsuri care, conform legii, încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei.

Împotriva sentinței penale nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au formulat apel partea civilă Ministerul Sănătății și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția Judiciară penală.

În cuprinsul motivelor de apel scrise Ministerul Sănătății a arătat că prin sentința apelată a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă față de inculpații A. și B. și a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpații C. și D., ca inadmisibilă.

A arătat că prejudiciul a fost constatat prin rechizitoriul parchetului și a fost stabilit ca diferență dintre suma plătită de Ministerul Sănătății și cea care ar fi fost achitată în cazul achiziționării acelorași produse din rețeaua farmaceutică, în cuantum de 5.971.168.000 lei.

Cu privire la situația de fapt, a arătat că instanța a constatat, într-o primă fază, că ambele societăți participante la licitație au prezentat documente care dovedeau îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, hotărându-se calificarea acestora, iar, la a doua etapă, s-a dispus excluderea produsului licitat de SC A.A. SRL, pe motiv că nu îndeplinește cerințele minimale privind capacitatea tehnică, impuse prin caietul de sarcini, întrucât societatea respectivă nu a prezentat autorizația de utilizare a produsului. De asemenea, instanța a reținut că nu sunt suficiente probe pentru a stabili cu certitudine că C. este persoana care a falsificat certificatul din 25 octombrie 2002, care atestă nereal că SC J. SRL este autorizată de Ministerul Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat al furnizorului extern de dispozitive medicale intrauterine, înscris ce a fost utilizat în cursul lunii ianuarie 2003 la autoritatea vamală competentă pentru efectuarea operațiunilor de import.

A mai arătat că Ministerul Sănătății autorizase SC E. SRL, însă C. nu a derulat operațiunea de import pentru această firmă, tocmai pentru a ascunde faptul că societatea a practicat un adaos comercial de 2.920 %.

Astfel, instanța a stabilit că prețurile care au fost decontate SC E. SRL, au fost mult mai mari, ceea de reprezintă un fapt, iar pentru că inculpatul C. a utilizat autorizația menționată, înseamnă că avea cunoștință că aceasta era falsă, acționând cu rea credință și cu încălcarea prevederilor legale.

A solicitat admiterea apelului, iar în subsidiar, a solicitat ca instanța penală să soluționeze și latura civilă a acțiunii.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, în motivele scrise de apel, susținute și oral în fața instanței a arătat, în esență, următoarele:

Cu privire la greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, a arătat că în mod greșit au fost achitați pe considerentul că faptele nu există, câtă vreme din materialul probator administrat rezultă că faptele există, sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpați, hotărârea instanței de fond fiind în contradicție evidentă cu actele dosarului și cu o evaluare obiectivă a probelor.

Referitor la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice reținute în sarcina inculpaților A. și B. s-a susținut că din cercetările efectuate cei doi inculpați, în calitate de președinte și membru ai comisiei de licitație națională organizate de Ministerul Sănătății pentru achiziția de produse contraceptive au cauzat prejudiciu Ministerului Sănătății, susținând că motivarea instanței de fond a avut în vedere doar declarațiile celor doi inculpați, restul probelor fiind interpretate trunchiat sau fiind înlăturate.

Cu privire la procedura de livrare s-a arătat că aceasta a fost făcută cu depășirea termenului de livrare, din avizele de însoțire a mărfii nu rezultă tipul, modelul, denumirea comercială și producătorul acestora, iar Inspectoratul Școlar al Municipiului București nu a perceput penalități pentru nerespectarea de către SC E. SRL a termenului de livrare, cu încălcarea prevederilor art. 5 din H.G. nr. 85/1997.

În ceea ce o privește pe inculpata B., s-a arătat că instanța de fond a apreciat ca fiind suficiente declarațiile acesteia, conform cărora nu l-a cunoscut anterior licitației pe inculpatul A., dar a admis că legătura cu acesta o reprezenta inculpatul C., cu privire la care, parchetul a susținut că instanța de fond a avut în vedere tot declarația inculpatei, înlăturând nejustificat relatările martorilor L., U.U., X.X., J.J. și N.N.

Raportat la probele administrate, parchetul a susținut că inculpatul A., în calitate de președinte al comisiei de evaluare s-a substituit autorității contractante, comunicând ofertanților rezultatul aplicării procedurii, fără a indica motivul de respingere a ofertei, a procedat personal la diminuarea cantităților licitate și a efectuat activități fără a respecta prevederile legale referitoare la organizarea și desfășurarea licitațiilor.

Referitor la existența prejudiciului s-a susținut că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu s-a cauzat un prejudiciu, deoarece probele administrate au relevat existența unui prejudiciu, constând în diferența dintre suma plătită furnizorului și suma ce s-ar fi achitat în situația achiziționării acestor produse din rețeaua farmaceutică. Ulterior, în urma verificărilor efectuate de Direcția de audit și control din cadrul Ministerului Sănătății s-a stabilit un cuantum de prejudiciu, în acest sens efectuându-se și un raport de constatare întocmit de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție, apreciind că la stabilirea prejudiciului au stat la bază probatoriile administrate.

În continuare, s-a apreciat că raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul judecății nu s-a pronunțat obiectiv cu privire la cuantumul prejudiciului, iar nota întocmită de controlorii Curții de Conturi la data de 19 decembrie 2005, deși a constatat numeroase încălcări prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 de către inculpat, în lipsa documentelor de licitație depuse de inculpați nu s-a pronunțat asupra prejudiciului, în lipsa documentelor de licitație depuse de SC E. SRL.

Referitor la infracțiunile de dare de mită și, respectiv, infracțiunile de luare de mită, reținute în sarcina inculpaților A. și B., s-a susținut că din cercetări reiese că inculpatul C. a oferit în mod indirect inculpatei B. la data de 6 noiembrie 2002 patru pachete turistice la Paris, în perioada 9 noiembrie 2002- 18 noiembrie 2002, plătite pentru ea și alte trei persoane din anturajul acesteia, din contul SC E. SRL.

În ceea ce privește acordarea de către inculpatul C. și primirea de către inculpata B. a patru pachete turistice la Paris în perioada 9 noiembrie 2002-18 noiembrie 2002 în valoarea de 251.500.00 lei, drept mită, s-a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt, în condițiile în care înscrisurile aflate la dosar dovedesc existența acestor fapte și că au fost săvârșite în scopul facilitării atribuirii în favoarea SC E. SRL, cu încălcarea normelor legale, a contractului de achiziție publică pentru produsele contraceptive cu ocazia licitației naționale din anul 2002. S-a mai susținut că instanța de fond a înlăturat nejustificat toate probele, deși se dovedea existența înțelegerii prealabile dintre inculpați, atât prin înscrisurile ce emanau de la inculpat, dar și coroborat cu declarațiile acestora, mai ales că nu a fost încheiat niciun contract de sponsorizare.

În ceea ce privește acordarea de către inculpatul C. și primirea, de inculpatul A., în baza unei înțelegeri prealabile, în perioada 13 decembrie 2002-31 ianuarie 2003 a sumei totale de 670.000.000 lei parțial prin transfer bancar, din contul SC E. SRL în contul cabinetului de avocatură D., parțial în numerar s-a susținut că existența faptelor este dovedită prin înscrisurile de la dosar, respectiv contractul de asistență juridică întocmit în fals, factura fiscală din data de 4 decembrie 2002 și cea din data de 9 decembrie 2002, precum și înscrisurile referitoare la litigiul cu I., fiind ignorată și relația de concubinaj dintre inculpata D. și A.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpaților C. și D., s-a susținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că faptele nu există deși înscrisurile au fost întocmite în fals de cei doi, pentru prestarea de servicii care nu au existat, cu atât mai mult cu cât C. nu era reprezentantul SC E. SRL.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților C. și D., constând în aceea de a fi ascuns adevărata natură a sumei de 670.000.000 lei primită cu titlu de mită de inculpatul A., prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică din 4 decembrie 2002 și a celor 12 chitanțe fiscale emise în favoarea SC E. SRL s-a invocat situația de fapt, aceștia acționând, în sensul ascunderii adevăratei naturi a sumei remise.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu privire la certificatul de înregistrare a reprezentantului autorizat din 25 octombrie 2002 s-a susținut că din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul C. a întocmit în fals înscrisul mai sus menționat și l-a pus la dispoziția martorei L., completându-l cu datele necesare.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasa reținută în sarcina inculpatului C., s-a expus că din declarațiile date de martora L., de martorul T.T., planșele foto, procesul-verbal de redare a principalelor momente ale întâlnirii dintre inculpat și martoră reiese modalitatea de săvârșire a infracțiunii.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și condamnarea inculpaților.

Înalta Curte, prin încheierea din data de 24 septembrie 2015, a încuviințat probele solicitate de Ministerul Public constând în audierea martorilor F., C.C., L., K.K., M.M., O.O., U.U., X.X., N.N., S.S., R.R. și P.

Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de Ministerul Sănătății este tardiv iar cel declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționale Anticorupție este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.

În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Sănătății, Înalta Curte reține că acesta a fost promovat la data de 17 iulie 2015 motivele de apel fiind expuse pe larg mai sus.

Potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.

Copia minutei sentinței penale nr. 61 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București a fost comunicată la data de 14 aprilie 2015, dovada aflându-se la fila 304 dosar fond, iar apelul a fost declarat la data de 17 iulie 2015, plicul cu ștampila poștei aflându-se atașat la dosarul de apel, la fila 112, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va respinge, ca tardiv, apelul declarat de Ministerul Sănătății.

În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Public, instanța reține următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007, emis în Dosarul nr. x/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpata B. și F. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 lei, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine în favoarea SC E. SRL din Târgu-Jiu la un preț unitar de 461.558 lei (cu T.V.A. inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 lei (cu T.V.A. inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei (cu T.V.A. inclus);

- luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, a primit indirect de la inculpatul C., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 lei, prin transferul bancar al sumei de 33.500 lei din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 lei de către aceeași inculpată, pentru ca, în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC E. SRL a contractului de achiziție anterior menționat.

- inculpata B. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul A. și F. (care a acționat fără vinovăție), prin îndeplinirea defectuoasă și respectiv prin neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, a cauzat bugetului Ministerului Sănătății și Familiei un prejudiciu în valoare de 5.971.168.000 lei, produs prin atribuirea contractului de achiziție a 16.200 de dispozitive contraceptive intrauterine, în favoarea SC E. SRL din Târgu-Jiu la un preț unitar de 461.558 lei (cu T.V.A. inclus), în condițiile în care prețul unitar de import al unui asemenea dispozitiv a fost de 15.418 lei (cu T.V.A. inclus), iar prețul unitar mediu al unui dispozitiv similar, valorificat la acea dată prin rețeaua farmaceutică, era de 90.678 lei (cu T.V.A. inclus);

- luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a primit indirect de la inculpatul C., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma de 25.150 lei, prin transfer bancar din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul S.C. P.P.P. S.R.L. deschis la SC H. SA Sucursala București, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, pentru ca, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să determine atribuirea către SC E. SRL a contractului de achiziție anterior menționat.

- inculpatul C. pentru infracțiunile de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 13 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, a oferit indirect inculpatului A., în baza unei înțelegeri prealabile cu acesta, suma totală de 67.000 lei, prin transferul bancar al sumei de 33.500 lei din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul cabinetului individual de avocatură al inculpatei D. deschis la Banca Comercială A României Sucursala Unirea din București și respectiv prin încasarea în numerar a sumei de 33.500 lei de către aceeași inculpată, pentru ca inculpatul A., în calitate de președinte al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC E. SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;

- dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 06 noiembrie 2002, a oferit indirect inculpatei B., în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, suma de 25.150 lei, cu titlu de plată a patru pachete turistice la Paris, în perioada 09-18 noiembrie 2002, pentru ea și alte trei persoane din anturajul său, prin transfer bancar din contul SC E. SRL deschis la Banca Comercială a României Sucursala Târgu-Jiu în contul S.C. P.P.P. S.R.L. deschis la SC H. SA Sucursala București, pentru ca inculpata, în calitate de membru al comisiei de licitație națională, organizată de Ministerul Sănătății și Familiei în anul 2002 pentru achiziționarea de produse contraceptive, să faciliteze atribuirea în favoarea SC E. SRL, cu încălcarea normelor legale privind achizițiile publice, a contractului de achiziție anterior menționat;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constând în aceea că, la data de 04 decembrie 2002, împreună cu inculpata D., a întocmit în fals contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al SC E. SRL cu I.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a ascuns, având în acest sens concursul fraudulos al inculpatei D., adevărata natură a sumei de 670.000.000 lei, oferită drept mită inculpatului A., prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică din 04 decembrie 2002;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al SC J. SRL din Târgu-Jiu, a întocmit în fals certificatul din 25 octombrie 2002 care atestă în mod nereal că această societate este autorizată de Ministerul Sănătății și Familiei ca reprezentant autorizat al SC K. LTD (furnizorul extern al dispozitivelor contraceptive intrauterine) și că, în cursul lunii ianuarie 2003, a folosit certificatul respectiv la autoritatea vamală competentă, pentru realizarea operațiunii de import a acelor dispozitive;

- instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 29 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, la datele de 16 mai și 20 mai 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat-o pe martora L. să declare, cu ocazia audierii acesteia de către procuror în prezenta cauză, aspecte nereale cu privire la identitatea persoanei, care a administrat în fapt SC E. SRL în perioada 2002-2003, acțiunile sale de instigare nefiind urmate de executare din partea martorei;

- inculpata D. pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 04 decembrie 2002 - 31 ianuarie 2003, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals și a înregistrat în evidențele cabinetului său individual de avocatură contractul de asistență juridică din 04 decembrie 2002, încheiat cu inculpatul C., în calitate de reprezentant al SC E. SRL, în care s-a menționat în mod nereal efectuarea unor activități de consultanță juridică privind soluționarea unui litigiu inexistent al acestei societăți cu I., precum și 12 chitanțe fiscale, emise de cabinetul de avocatură în favoarea SC E. SRL, în care s-a menționat în fals că sumele încasate de la aceasta, totalizând 33.500 lei, reprezintă onorariu pentru activități de asistență juridică;

- spălare de bani, prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, prin întocmirea în fals a înscrisurilor anterior menționate, a ascuns adevărata natură a sumei de 670.000.000 lei, primită drept mită de către inculpatul A. de la inculpatul C., acceptând ca jumătate din această sumă să îi fie transferată în contul cabinetului personal de avocatură, deschis la Banca Comercială a României Sucursala Unirea din București, iar diferența să o încaseze în numerar, pe bază de chitanță, cu titlu nereal de onorariu pentru activități de asistență juridică.

În ceea ce o privește pe inculpata D., s-a susținut, în esență, că faptele reținute în sarcina acesteia sunt dovedite.

Înalta Curte reține că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, așa cum era reglementată de dispozițiile art. 290 C. pen. anterior consta în „falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecințe juridice”, elementul material constând în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice alt mod, urmată de folosirea acestuia de către autorul falsificării sau de încredințarea de acesta spre folosire altei persoane. Astfel, pentru existența infracțiunii este nevoie de existența unui înscris sub semnătură privată asupra căruia să se exercite contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea acestuia în orice mod.

În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea trebuie săvârșită cu intenție directă.

În cauza de față, în actul de acuzare se reține săvârșirea acestei infracțiuni cu privire la contractul de asistență juridică din data de 4 decembrie 2002 încheiat între Cabinetul de avocatură D. și SC E. SRL.

Din probele administrate în cursul procesului penal rezultă că obiectul contractului mai sus menționat consta în activitate de consultanță juridică pentru o perioadă de un an și reprezentarea în fața autorităților.

Astfel, inculpata D., în declarația dată la data de 9 octombrie 2008 în primul ciclu procesual, filele 189-190, vol. I, a susținut că a avut o relație profesională cu SC E. SRL din anul 2001, fiind încheiat și un contract de asistență juridică cu această societate, pentru anul 2003, fiind avută în vedere, la stabilirea onorariului și activitatea prestată între 2001 și 2002, pentru care nu se încasase onorariu, iar în cursul lunii decembrie 2002 i-a solicitat să rezolve situația generată de întârzierea livrării produselor de I., contractul încheiat cu Institutul de Sănătate Publică având clauze împovărătoare în cazul rezilierii pentru depășirea termenului de livrare.

A mai declarat că a întocmit notificări în sensul celor arătate anterior, precum și notificări adresate către spitale din țară și din București care nu onoraseră contractele încheiate cu societatea reprezentată, colaborarea încetând la jumătatea anului 2003.

Declarația inculpatei este susținută de cele relatate de coinculpatul C., care a confirmat că tatăl său a încheiat contractul de asistență, că societatea a avut o colaborare cu inculpata D. încă din anul 2001, iar în ceea ce privește licitația de produse contraceptive, inculpata a întreprins demersuri pentru devansarea datei de livrare a acestora, filele 186-188, vol. I. De asemenea, de înscrisurile aflate la dosar care atestă colaborarea dintre cabinetul de avocatură și SC E. SRL, faptul că inculpata nu a încasat sume de bani de la cabinetul de avocatură, că suma de 670.000.000 lei a fost plătită din eroare și a fost returnată din bancă, iar pentru suma de 335.000.000 lei plătită prin virament bancar au fost întocmite chitanțe fiscale. De altfel, este de notorietate pentru perioada respectivă pentru viramente bancare, organele fiscale și societățile cereau completarea de chitanțe fiscale la care erau atașate ordinele de plată, acestea din urmă fiind considerate ca insuficiente în dovedirea plății onorariului.

În același sens sunt și declarațiile matorului E.E.E., filele 40-42 vol. III dosar instanță, prim ciclu procesual care, în declarația dată atestă că a purtat convorbiri telefonice cu aceasta, precum și cele două plăți, declarațiile martorului X.X.,aflată la filele 533 și următoarele vol. II, instanță, angajat al SC E. SRL, care a arătat că o cunoștea pe inculpată, aceasta fiind singurul avocat care acorda asistență juridică societății, dar și nota de constatate din data de 23 ianuarie 2008 a Gărzii Financiare, Comisariatul Regional București care, în urma controlului efectual la cabinetul de avocatură al inculpatei, nu a constatat nereguli în activitatea acestuia.

Toate acestea, în opinia instanței confirmă aspectul că atât chitanțele, cât și contractul de asistență juridică nu au fost încheiate în fals, fiind prestate efectiv serviciile menționate, astfel că nu există niciuna dintre acțiunile la care face referire art. 290 C. pen. anterior, respectiv art. 322 C. pen. - contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea înscrisului în alt mod, după cum nu se regăsește nici acțiunea suplimentară alternativă prev. de art. 322 C. pen., respectiv inserarea de mențiuni false, starea de fapt reținută de instanță neconfirmând preexistența contractului de asistență juridică sau a chitanțelor fiscale, Curtea de Apel București, secția I penală, dispunând, corect, achitarea inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce privește acuzația de spălare de bani, prin actul de sesizare s-a avut în vedere că inculpata D. împreună cu inculpatul C. ar fi ascuns natura sumei oferită inculpatului A., cu titlu de mită prin întocmirea în fals a contractului de asistență juridică.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 21/1999 constituia infracțiune de spălare de bani: a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni: traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, falsificarea de monede sau de alte valori, proxenetismul, contrabanda, șantajul, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări, bancruta frauduloasă, furtul și tăinuirea de autovehicule, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, traficul de animale ocrotite în țările lor, comerțul cu țesuturi și organe umane, infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor, infracțiunile săvârșite cu cărți de credit, infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori, nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri, nerespectarea dispozițiilor privind jocurile de noroc în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, precum și în scop de tăinuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse că s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor; b) ascunderea sau disimularea naturii reale a provenienței, apartenenței, dispoziției, mișcării proprietății bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a); c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a).

Și în noua reglementare, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, infracțiunea de spălare de bani presupune ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

În baza contractului de asistență juridică încheiat la data de 4 decembrie 2002 a fost emisă și factura fiscală pentru suma de 335.000.000 lei, ce reprezenta onorariu ce a fost achitat prin virament bancar și au fost desfășurate activități de consultanță specifice profesiei de avocat.

De asemenea, probele dosarului nu justifică susținerile Ministerului Public, în sensul, că inculpata D. ar fi primit sumele mai sus indicate cu titlu de mită pentru inculpatul A., în cauza de față prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată. Astfel, inculpatul A. a declarat că nu există nicio legătură între activitatea societății de avocatură a inculpatei D. și activitatea sa din minister, iar inculpatul C. a susținut că nu a oferit niciodată bani sau alte foloase inculpatului A.

Pe cale de consecință, neexistând acțiunea la care face referire textul de lege, respectiv ascunderea sau disimularea naturii provenienței sumei de bani transferate între cei doi inculpați, Înalta Curte urmează a respinge apelul parchetului și sub acest aspect.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului A., s-a solicitat condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și luare de mită, motivându-se că din cercetările efectuate reiese că, la momentul organizării licitației naționale pentru achiziția de produse contraceptive, din anul 2002, acesta, în calitate de președinte al comisiei de licitație și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu. De asemenea s-a invocat existența unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C. pentru câștigarea licitației, dar și influența pe care acesta ar fi exercitat-o asupra Ministrului Sănătății în vederea desemnării membrilor unei noi comisii de evaluare, care ar fi acționat în interesul SC E. SRL.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită s-a susținut că temeiul achitării este criticabil.

În mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a admis cererea de schimbare a încadrării juridice vizând infracțiunea de abuz în serviciu. De asemenea, a achitat inculpatul pentru săvârșirea ambelor infracțiuni.

Înalta Curte reține că probele administrate dovedesc contrariul celor susținute de Ministerul Public. Astfel, în primul ciclu procesual au fost audiați martorii din lucrări dar și cel propus de inculpatul A. și au fost depuse și înscrisuri, iar în al treilea ciclu procesual au fost audiați martorii N.N. și C.C. Susținerea, în sensul unei înțelegeri prealabile dintre inculpații A. și C. a fost confirmată doar de declarația martorei N.N., care plasa în perioada 2003-2004 deplasările inculpatului A. la SC E. SRL. În mod corect, instanța de fond a procedat la audierea mai multor angajați ai societății, cele relatate de martora mai sus indicată nefiind confirmate.

Cu privire la motivul de apel referitor la influența pe care inculpatul A. ar fi exercitat-o asupra ministerului pentru desemnarea unei noii comisii de licitație, în mod judicios Curtea de Apel București, Secția I penală a reținut că din nota semnată de C.C. și din declarația dată de acesta și în primă fază și în ultimul ciclu procesual, fila 148, reiese că inculpata B. a fost înaintat de Direcția Medicală. De altfel, martora K.K., fiind audiată în prezentul apel, fila 195 a relatat că membrii comisiei au fost desemnați potrivit legii.

Și în ceea ce privește prejudiciul indicat în actul de acuzare, în motivele de apel ale parchetului s-a susținut, că cuantumul acestuia a fost stabilit prin raportul de constatare tehnico - științifică efectuat de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție care au avut ca și reper prețul mediu de achiziție din rețeaua farmaceutică, la estimare fiind avute în vedere informații comunicate de Direcția Generală de Buget și Credite Externe, dar la întocmirea adresei nu s-au efectuat verificări, iar prețurile vizau un alt tip de produs, nu cel care a făcut obiectul licitației, astfel că, acest raport, nefiind coroborat cu alte mijloace de probă, nu poate susține singur acuzațiile aduse inculpatului, mai ales că la nivelul Ministerului Sănătății nu exista un preț oficial, în 2002.

De asemenea, instanța de fond a analizat punctual și celelalte acuzații aduse inculpatului A., apreciind judicios că acestea nu sunt confirmate de probele administrate. Acesta nu a încălcat dispozițiile legale în cadrul activității desfășurate ca președinte al comisiei de evaluare.

Și în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că din amplul probatoriu administrat pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a dovedit latura obiectivă a acestei infracțiuni. Potrivit dispozițiilor art. 254 C. pen. anterior, dar și dispozițiilor art. 289 C. pen., pentru existența acestei infracțiuni trebuie să se dovedească pretinderea sau primirea de bani sau foloase.

Cu privire la inculpatul C., în motivele de apel, parchetul a susținut, în esență cu privire la cele două infracțiuni de dare de mită și cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată că, din materialul probator, reiese că faptele există. În acest sens s-au invocat raportul de constatare întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție și legătura dintre fostul soț al inculpatei B. și inculpatul C. De asemenea, s-a invocat inexistența vreunui litigiu cu I. precum și lipsa semnăturii inculpatei D., în calitate de avocat, pe notificări, lipsind astfel serviciile prestate de cabinetul de avocatură.

Cu privire la infracțiunile de dare de mită, Înalta Curte reține că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, apreciind că, din probele administrate nu reiese pretinsa înțelegere cu inculpatul A. și nici aspectul că plata pachetului de servicii constând în cazare, bilete de avion și taxa de participare pentru inculpata B., fostul soț al acesteia și martorii F.F. și G.G. a fost cu titlu de mită.

Din probele administrate cu privire la aceste două fapte, respectiv din facturi, documente bancare, adrese de la bănci, documente ce atestă activitatea cabinetului de avocatură D. dar și declarațiile martorilor E.E.E. și x. pe care le-am evidențiat în analizarea apelului referitor la inculpata D., reiese că suma efectiv în casată de cabinetul de avocatura a fost de 335.000.000 lei virați prin ordin de plată, suma de 670.000.000 lei neajungând în contul cabinetului, fiind restituită direct din bancă, iar factura stornată. De asemenea nu s-a demonstrat că D. a fost un intermediar între inculpații C. și A. și nici că cel din urmă a intrat în posesia vreunei sume, prin intermediul inculpatei D., cu titlu de mită.

În ceea ce privește deplasarea la congresul din Paris a inculpatei B., în mod judicios instanța de fond a reținut că SC E. SRL a achitat în repetate rânduri contravaloarea cheltuielilor ocazionate de participare a diferiți medici, printre care și inculpata B., iar medicii care urmau să participe erau desemnați de șefii de secții, aspecte confirmate de declarațiile martorilor G.G., fila 246 dosar instanță, F.F., fila 249. În acest sens sunt și adresele înaintate de Spitalul Clinic Colentina care confirmă faptul că era ceva uzual ca medicii să participe la diverse simpozioane, congrese, iar alegerea medicilor era în sarcina șefului de secție și nu a firmei distribuitoare de produse medicale, care suporta costurile.

Din înscrisurile depuse la doar reiese și data la care a fost anunțat congresul, livrarea de produse farmaceutice fiind condiționată de societățile distribuitoare de participarea la perfecționări a cadrelor medicale, iar colaborarea SC E. SRL cu Spitalul Colentina era de notorietate și mult anterioară licitației.

Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte arată că, așa cum a expus și la analizarea motivelor de apel, vizând-o pe inculpata D., contractul de asistență juridică din data de 4 decembrie 2002 a fost încheiat pentru activitatea juridică a inculpatei ce a fost demonstrată de probele de la dosar.

Cu referire la infracțiunea de instigare neurmată de executare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, Înalta Curte apreciază că instanța de fond judicios a reținut că situația de fapt expusă în rechizitoriu nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului, deoarece martora L. nu a luat hotărârea de a da o declarație mincinoasă, pentru ca ulterior să se răzgândească, iar în reglementarea actuală acesta nu mai este incriminată.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, instanța de control judiciar apreciază că în lipsa ascunderii provenienței sumei de bani transferate către cabinetul de avocatura al inculpatei D. Ioana, ce s-a făcut în baza contractului de asistență judiciară, al cărui caracter real a fost analizat anterior.

În motivele de apel, vizând-o pe inculpata B. s-a susținut că aceasta, în calitate de membru al comisiei de licitație națională organizată de Ministerul Sănătății și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu și a primit, cu titlu de mită, patru pachete turistice la Paris în perioada 9 noiembrie 2002-18 noiembrie 2002, în valoare de 251.500.000 lei.

Așa cum am expus anterior, în mod corect s-a reținut că pachetele turistice reprezentau plata participării medicilor la congresul de ortopedie, aceasta fiind o condiție impusă pentru livrarea de produse ortopedice, congres la care se confirma participarea cu câteva luni înainte, astfel cum rezultă din înscrisul ce emană de la Spitalul Colentina, dar și din declarațiile martorilor. Instanța de fond, în mod corect a apreciat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între plată și o posibilă recompensă, având în vedere și relațiile existente între inculpatul C. și E.E., în virtutea căreia SC E. SRL a suportat costurile mai multor participări la congrese a acestuia și a inculpatei B. fostă soție a martorului E.E. și S.S.S.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va respinge, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței penale nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va obliga apelanta parte civilă Ministerul Sănătății Publice la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., B., C. și D., în sumă de câte 360 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței penale nr. 61 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelanta parte civilă Ministerul Sănătății Publice la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., B., C. și D., în sumă de câte 360 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2016.