Hospital's damages claim against Ministry time-barred; appeal upheld, claim dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 07.03.2014, reclamantul Spitalul X a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 146.992 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizate la data plăţii efective, reprezentând venitul net achitat directorului general, directorului administrativ, precum şi contribuţiile individuale şi cele ale angajatorului aferente, care au fost calculate, înregistrate şi virate la bugetul consolidat al statului.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 165 din data de 19.09.2014 Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune, invocat în cauză de pârât; a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii; a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 146.992 lei cu titlu de despăgubiri reactualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, în favoarea reclamantului.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat recurs, invocând motive de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul a susţinut în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat, sub aspectul termenului de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004, că acesta curge de la data pronunţării Deciziei nr. 2443/17.04.2013 a Curţii de Apel Oradea.

În opinia recurentului, momentul naşterii dreptului material la acţiune este cel al pronunţării Deciziei nr. 2970/11.06.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 576/2006, act normativ în baza căruia au fost emise actele subsecvente de eliberare din funcţie a lui Coş Miron şi a Georgetei Man.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, în termen legal, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art.493 alin.(2) şi (3) din Codul de procedură civilă, republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 4 februarie 2016, potrivit art.493 alin.(4) Cod procedură civilă.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art.493 alin.(7) din Codul de procedură civilă, pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 18 mai 2016.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speţă, reclamantul Spitalul X a solicitat despăgubiri în valoare de 146.992 lei, reactualizate la data plăţii efective, reprezentând venitul net achitat directorului general şi directorului administrativ, precum şi contribuţiile individuale şi cele ale angajatorului aferente, care au fost calculate, înregistrate şi virate la bugetul consolidat al statului.

Acţiunea înregistrată la data de 07.04.2014 are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin Ordinul nr. 576/2006 al Ministerului Sănătăţii, pentru stabilirea unor măsuri cu caracter tranzitoriu privind conducerea unităţilor sanitare publice cu paturi din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

Acest ordin a fost anulat prin Decizia nr. 2970 din 11 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte arată că soluţia dată asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune este greşită, potrivit explicaţiilor de mai jos.

Prescripţia reprezintă stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie.

Termenul de prescripţie reprezintă intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material, sub sancţiunea pierderii acestui drept.

Prin Legea nr.554/2004, care constituie cadrul normativ general al contenciosului administrativ, s-a reglementat în art.11 şi art.19 termenul de prescripţie aplicabil în această materie.

Pentru acţiunile în despăgubiri termenul de prescripţie este stabilit de legiuitor în cuprinsul art.19 din Legea nr.554/2004.

Astfel prin textul art.19 al.1 s-a determinat începutul curgerii termenului de prescripţie, în sensul că termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

În continuare, în alin.2 al art.19 din Legea nr.554/2004 s-a reglementat şi durata termenului de prescripţie, în sensul că acţiunea se introduce la instanţa de contencios administrativ în termenul prevăzut la art.11 al.(2) de un an.

Cererea de despăgubire se subsumează noţiunii de reparare a pagubei pricinuite printr-un act administrativ nelegal, aşa cum rezultă din interpretarea logică a prevederilor art.1 alin.(1), art.8 alin.(1) şi art.18 alin. 3 din Legea nr.554/2004.

Pentru toate acţiunile având ca obiect despăgubiri, pentru a se repara paguba cauzată printr-un act administrativ nelegal, durata şi momentul începerii curgerii termenului de prescripţie sunt cele stabilite, în art.19 din Legea nr.554/2004.

Prin 2970 din 11 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal s-a anulat Ordinul 576/2006 al Ministerului Sănătăţii.

În ceea ce îi priveşte pe numiţii A şi B, aceştia au atacat în instanţă deciziile privind încetarea numirilor în funcţiile de director administrativ, respectiv director general, acţiunile fiind admise prin Decizia nr. 914 din 19.09.2007 a Curţii de Apel Oradea şi Decizia nr. 1384 din 05.12.2007, pronunţată de aceeaşi instanţă, iar odată cu anularea deciziilor, instanţele au dispus şi reintegrarea contestatorilor pe posturile deţinute anterior precum şi plata de daune reprezentând toate drepturile salariale reactualizate, datorate de la data emiterii deciziilor contestate până la reintegrarea în muncă a celor doi contestatori.

Înalta Curte constată, prin urmare, că întinderea prejudiciului aflat în legătură de cauzalitate cu Ordinul nr. 576/2006 a fost cunoscută la data la care Curtea de Apel Oradea a dispus reintegrarea contestatorilor pe posturile deţinute anterior emiterii deciziilor de încetare a contractelor individuale de muncă, anulate de instanţă, şi obligarea la plata unor daune reprezentând toate drepturile salariale reactualizate datorate de la data deciziilor până la reintegrarea în muncă a acestora, moment de la care a început să curgă termenul de prescripţie de un an reglementat prin art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, reclamantul a învestit instanţa de judecată la data de 07 martie 2014, astfel cum rezultă din fişa dosarului aflată la fila 3 din dosarul de fond, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin introducerea acţiunii peste termenul prevăzut de lege reclamantul şi-a asumat riscul unui eventual prejudiciu, lipsa diligenţelor corespunzătoare şi rezonabile rămânând în sarcina sa.

În concluzie, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, urmând să admită recursul şi să constate că acţiunea reclamantului este prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei nr. 165 din 19 septembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul Spitalul X, ca prescrisă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.