Challenge to bar exam admission: inadmissibility of judicial review of substantive grading discretion and finality of exam committee decisions

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.12.2013, sub nr.8393/2/2013, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi Baroul Bucureşti, obligarea acestora la emiterea unei hotărâri prin care să se recunoască faptul că a promovat examenul de intrare în profesia de avocat stagiar, cu care să se poată înscrie în Tabloul avocaţilor stagiari din Baroul Bucureşti, pentru a putea profesa, precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 62.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin nepromovarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr.1378/6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a dispus:

- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Baroul Bucureşti, invocată de acesta prin întâmpinare;

- respingerea acţiunii formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Baroul Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- respingerea, ca nefondată, a excepţiei lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România prin întâmpinare;

- admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de aceeaşi pârâtă prin întâmpinare;

- respingerea acţiunii formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, ca inadmisibilă;

- obligarea reclamantului la plata sumei de 400 lei către pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.451 alin.(2) Cod procedură civilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr.1378/6 mai 2014 a declarat recurs în termen legal reclamantul A, susţinând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

3.1. Tezele sale nu au fost corectate la un nivel minim acceptabil de diligenţă, întrucât:

- au fost date subiecte care nu erau în tematică;

- în cazul său a semnalat diferenţe foarte mari de punctaj acordate de corectori în cadrul aceleiaşi lucrări;

- timpul foarte scurt în care a fost corectat un număr mare de lucrări prin comparaţie cu examenele din anii precedenţi.

3.2. Argumentul conform căruia instanţa nu se poate substitui comisiei de corectare nu poate fi reţinut, întrucât Legea contenciosului administrativ nu se opune examinării temeiniciei unui act juridic emis în baza Regulamentului de organizare şi desfăşurare a profesiei de avocat, care prevede că „decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este difinitivă”. Acceptându-se o asemenea soluţie, se creează un mediu propice pentru abuzuri din partea organizatorului examenului, acesta ştiind că rezultatul acordat de el nu mai poate fi schimbat.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.330 Cod procedură civilă reiese că instanţa poate analiza lucrările, deoarece sunt necesare cunoştinţe juridice, iar instanţa este un profesionist al dreptului.

3.3. Instanţa de fond nu a înţeles faptul că a fost lipsit de interes în a depune vreo contestaţie la acest examen şi că, în opinia sa, a promovat cu succes chiar şi în cazul în care, pe nedrept, nu i s-ar acorda punctajul subiectului care nu era în tematică.

3.4. În mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, din moment ce acest proces nu s-a judecat pe fond, ajungându-se la această situaţie exclusiv din pricina pârâtei care nu a dorit să colaboreze pentru a preîntâmpina acest litigiu.

În drept , au fost invocate dispoziţiile art.483, art.488 alin.(1) pct.8 şi art.488 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Baroul Bucureşti a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea hotărârii instanţei şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că nu poate avea calitatea procesuală pasivă, întrucât nu acesta a organizat examenul de primire în profesia de avocat stagiar, ci Uniunea Naţională a Barourilor din România. Mai mult, instanţa de judecată nu se poate substitui comisiei de corectare a lucrărilor, care a stabilit că recurentul nu a obţinut punctajul minim pentru promovarea examenului.

Intimatele Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, au fost invocate următoarele apărări:

Recurentul nu a contestat procedura de organizare şi desfăşurare a examenului şi nici baremul de notare.

Susţinerile recurentului, în sensul că notele acordate la unele lucrări sunt sub cele pe care trebuia să le primească în realitate, nu pot fi reţinute, întrucât comisiile de corectare au respectat întocmai procedura prevăzută de Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi de admitere în cadrul I.N.P.P.A..

Comparaţia făcută de recurent asupra timpului în care s-au corectat lucrările din anul 2013 faţă de cel din anul 2012 este nerelevantă în cauză.

Referitor la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, este de principiu, aşa cum stabileşte şi art.453 din Codul de procedură civilă, că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata acestora, astfel că, pierzând procesul, reclamantul trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2015 s-a dispus, în temeiul art.493 alin.(4) Cod procedură civilă, comunicarea raportului întocmit de magistratul-asistent, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

De asemenea, prin încheierea din data de 1 martie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat de Manea M.Gabriel împotriva sentinţei nr.1378/6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 27 septembrie 2016, potrivit artt.493 alin.(7) din Codul de procedură civilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Pe calea acţiunii în contencios administrativ dedusă judecăţii, reclamantul contestă rezultatele finale obţinute la examenul de admitere în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2013, susţinând că nu au fost cuprinse în tematică anumite subiecte de examen şi că notele acordate nu corespund realităţii, întrucât a semnalat diferenţe mari de punctaj, iar timpul în care a fost corectat un număr mare de lucrări a fost unul foarte scurt în comparaţie cu anii anteriori.

În ceea ce priveşte nerespectarea tematicii de examen, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că reclamantul a precizat, prin răspunsul la întâmpinare, că nu înţelege să conteste baremul de notare, iar, pe de altă parte, că nu a fost formulată contestaţie la barem, în condiţiile art.28 alin.(2) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat.

Prin urmare, critica formulată în acest sens de recurent nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii primei instanţe.

Referitor la inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, prima instanţă a avut în vedere prevederile art.33 alin.(4) din Regulamentul de examen potrivit cărora, decizia comisiei de contestaţii este definitivă şi a reţinut că instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de corectare sau comisiei de soluţionare a contestaţiilor, în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, întrucât această atribuţie aparţine comisiilor de examen, care au un drept exclusiv de apreciere.

Raţionamentul expus de prima instanţă urmează a fi validat de instanţa de control judiciar, întrucât aspectele invocate de recurentul-reclamant exced controlului instanţei de contencios administrativ.

Atâta timp cât recurentul nu a criticat aspectele procedurale legate de organizarea şi desfăşurarea examenului, ci exclusiv modul de notare, în mod legal prima instanţă a respins acţiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

Fiind în culpă procesuală, reclamantului îi revine obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată suportate de partea adversă, în conformitate cu dispoziţiile art.451 alin.(1) Cod procedură civilă, astfel că în mod legal prima instanţă a stabilit obligaţia de plată a onorariului de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia, potrivit art.453 alin.(2) din actul normativ menţionat.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art.488 alin.(1) Cod procedură civilă şi urmează să dispună respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

În temeiul art.451 alin.(1) şi (2) din Codul de procedură civilă, se va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 200 lei către fiecare dintre intimaţii UNBR şi Baroul Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, în raport de complexitatea redusă a cauzei şi de activitatea pe care pregătirea apărării a impus-o, în condiţiile în care litigiul a fost soluţionat prin admiterea unei excepţii procesuale.

Cererea intimatului INPPA privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei dovada plăţii onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei către fiecare dintre intimaţii UNBR şi Baroul Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus, conform art.451 alin.(2) Cod procedură civilă.

Respinge cererea intimatului INPPA privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2016.