Teacher's exam-access claim fails; Ministry lacks passive standing, certification and tenure exam orders quashed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2014 pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul „A”, în numele şi pentru membra de sindicat B a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, obligarea pârâtului să permită membrei de sindicat înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ, cu cheltuieli de judecată.

2.Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 148/15.09.2014, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul „A”, în numele şi pentru membra de sindicat B în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi a obligat pârâtul să permită reclamantei înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ, precum şi să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 50 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, că Ministerul Educaţiei Naţionale are calitate procesuală pasivă întrucât el a emis diploma de licenţă a cărei recunoaştere se solicită şi în plus are atribuţii în ceea ce priveşte înscrierea şi participarea la concurs a reclamantei, Inspectoratele Şcolare Judeţene aflându-se în subordinea acestuia.

Pe fondul cauzei, în esenţă, s-a arătat că diploma de licenţă este prezumată valabilă atâta timp cât nu s-a solicitat nicăieri şi nu s-a pronunţat vreo autoritate administrativă sau instanţa judecătorească asupra anulării ei. Apărările pârâtului legate de acreditarea sau nu a formei de învăţământ absolvită de către reclamantă nu se circumscriu obiectului prezentei acţiuni. Pârâtul urmează să verifice îndeplinirea celorlalte condiţii ce trebuie îndeplinite de către petentă pentru înscrierea la examenul de definitivat şi titularizare şi nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct.4 şi 8 din Codul de procedură civilă, republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

-prin hotărârea dată, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul că a obligat pârâtul să permită reclamantei înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ cu nesocotirea OMECTS nr. 6239/2012 şi OMECTS nr.6193/2012 prin care sunt stabilite condiţiile de participare la examenul de titularizare. Hotărârea instanţei nu se poate susbstitui normei legale în vigoare care impune strict şi limitativ condiţiile menţionate;

-hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză. Potrivit dispoziţiilor Legii nr.1/2011, Ministerul Educaţiei Naţionale coordonează la nivel naţional politica educaţională, implementarea acesteia în teritoriu revenind inspectoratelor şcolare, care conform prevederilor art.95 „sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică”.

-recurenta a mai arătat că Inspectoratele Şcolare organizează şi desfăşoară examenul naţional de definitivare în învăţământ, având şi personalitatea juridică necesară pentru a sta în instanţă şi a lămuri eventuale aspecte litigioase ce ţin de desfăşurarea respectivelor examene.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, arătând că:

-întrucât diploma reclamantei nu a fost anulată, ea trebuie să-şi producă toate consecinţele juridice, inclusiv în sensul admiterii dosarului acesteia de înscriere la examen/concurs;

-Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani nu avea nici o putere de decizie în privinţa înscrierii reclamantei la concurs în condiţiile în care aplicaţia electronică a pârâtului a respins dosarul.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin.(2)-(3) Cod procedură civilă, a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 28.10.2015, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 09.03.2016, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin.(7) Cod procedură civilă.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare:

Recurentul – reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale prin care solicita obligarea acestei instituţii să-i permită membrei sale de sindicat, B, înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ.

Primul motiv de recurs formulat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti”.

Prin această sintagmă se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu se poate identifica cu depăşirea competenţei.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separaţiei puterilor în stat, spre deosebire de necompetenţă, care constă în amestecul unei instanţe judecătoreşti în atribuţiile altor instanţe judecătoreşti.

Instanţa săvârșește un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

Or, în cauza de faţă se constată că prima instanţă a obligat pârâtul Ministerul Economiei Naţionale să-i permită reclamantei, membră de sindicat, înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată, fără a analiza fondul raportului juridic dedus judecăţii, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre în limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti, motivul de recurs invocat fiind nefondat.

Cel de-al doilea motiv de recurs formulat în temeiul art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, se referă la situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Textul are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

În cauza de faţă acest motiv este incident, după cum vom arăta în continuare.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale având în vedere dispoziţiile Legii nr. 1/2011.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecăţii. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul raportului juridic litigios.

Prin indicarea pretenţiei sale precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În speţa de faţă, după cum am arătat mai sus, reclamantul Sindicatul „A”, în numele şi pentru membra de sindicat, B, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale să permită membrei de sindicat înscrierea şi participarea la examenul de definitivat şi la examenul de titularizare în învăţământ.

Prin adresa nr. 4413 din 30.05.2014 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, reclamantului Sindicatul „A” i s-a comunicat refuzul de a-i permite doamnei B participarea la Concursul Naţional de Titularizare şi Concursul Naţional de Definitivat în Învăţământ sesiunea 2014, întrucât dosarul său a fost invalidat pe motiv că studiile absolvite nu au fost acteditate, conform aplicaţiei de prelucrare a datelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 89 alin.1 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, în învăţământul preuniversitar de stat, posturile didactice/catedrele vacante şi rezervate se ocupă prin concurs naţional organizat de inspectoratul şcolar, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu consultarea partenerilor de dialog social, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.

De asemenea, conform art. 95 alin.1 lit.m din acelaşi act normativ, Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu personalitate juridică, având în principal, între altele, atribuţii de monitorizare a activităţilor de constituire şi de vacantare a posturilor didactice/catedrelor din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular, organizează concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar de stat şi monitorizează concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate organizate de unităţile de învăţământ preuniversitar particular.

Din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă că Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani este un serviciu public deconcentrat cu personalitate juridică care are atribuţia organizării concursului de titularizare şi a concursului de definitivat în învăţământ. Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice doar elaborează metodologia cadru de desfăşurare a acestui concurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art.496 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de Sindicatul „A” în numele şi pentru reclamanta B ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) împotriva sentinţei civile nr. 148 din 15 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) şi în consecinţă, respinge acţiunea formulată de Sindicatul „A” în numele şi pentru reclamanta B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2016.