Clawback tax calculation: unconstitutionality of VAT inclusion in pharmaceutical sales base and jurisdiction for refunds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. „A” S.R.L. („A”), în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) a formulat acțiune în anulare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

(i) Anularea actului administrativ emis de CNAS, reprezentat de adresa CNAS nr. DG/1971/31.07.2012, comunicată via e-mail la 02.08.2012 de pe adresa reprezentantului CNAS, cu privire la o parte din valorile vânzărilor trimestriale de medicamente necesare pentru determinarea contribuţiei de clawback pentru Trimestrul II 2012, in privinţa valorilor incluse nejustificat de CNAS în cuprinsul Datelor CNAS;

(ii) Restituirea sumelor achitate de „A” în mod nejustificat, incluse în valoarea totală de 8.159.918 lei, achitată de „A” la 27.08.2012 şi 21.11.2012 cu titlu de contribuţie trimestrială pentru Trimestrul II 2012, determinată în baza OUG nr. 77/2011, cu modificările ulterioare şi a Datelor CNAS contestate;

(iii) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dovezilor care vor fi depuse la dosarul cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 217 din 30.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi s-a respins acţiunea reclamantei SC „A” SRL, faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Totodată a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC „A” SRL faţă de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), s-a dispus anularea adresei nr. DG/1971/31.07.2012 emisă de pârâta CNAS şi a fost obligată pârâta CNAS să restituie reclamantei suma de 8.159.918 lei cu titlu de contribuţie trimestrială.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 217 din 30.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocând dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

3.1. În dezvoltarea unui prim motiv de recurs se susţine că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF-DGAMC şi a respins acţiunea introdusă faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive, raportat la faptul că ANAF nu este emitentul actelor administrative a căror anulare s-a solicitat.

În acest sens recurenta a arătat că, în conformitate cu art. 9 alin.2 din OUG nr.77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestui act normativ, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia trimestrială datorată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora, vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Sănătăţii – Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate.

3.2. Referitor la anularea adresei nr.DG/1971/31.07.2012 emisă de CNAS de către instanţa de fond, a susţinut recurenta că în mod greşit s-a apreciat faptul că CNAS şi-a încălcat obligaţia de a determina şi comunica reclamantei valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referinţă (Vitr).

Pentru calcularea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie (Vitr), recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat că a comunicat deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă/reprezentanţilor legali ai acestora la adresa de poştă electronică comunicată valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii de FNUASS şi buget MS pentru anul 2011 în sumă de 6.748.766.077,16 lei, precum şi valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pentru anul 2011 pentru medicamentele depuse la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în baza prevederilor art. 4 din OUG nr.77/2011, respectiv toate elementele care stau la baza calculării Vitr.

Instanţa de fond în mod greşit în opinia recurentei a reţinut faptul că, modul de determinare a contribuţiei stabilite prin art.3^1 alin.5 din OUG nr.77/2011 este excesiv şi nelegitim, constituind în principal o încălcare a principiilor justei aşezări a sarcinilor fiscale, statuate de art. 56 alin.2 din legea fundamentală.

Curtea Constituţională prin Deciziile nr.1007 din 27 februarie 2012, nr.52 din 12 februarie 2013 şi nr.263 din 21 mai 2013 a reţinut că: „Într-adevăr, nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, însă, din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2011 rezultă că, nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, şi nu numai pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii”.

Cu privire la includerea TVA în valorile comunicate intimatei reclamante, raportat la Decizia nr.39/2013 a Curţii Constituţionale se susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că reclamanta nu numai că era îndrituită la deducerea TVA, dar şi obligată la plata acesteia în conformitate cu prevederile art. 5 alin.3 din actul normativ sus-menţionat. Deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor poate efectua orice operaţiuni de individualizare a contribuţiei, inclusiv pe aceea de a deduce TVA, raportat şi la obligaţia acestuia de a declara contribuţia la ANAF. Prin urmare, intimata reclamantă avea posibilitatea de a-şi deduce TVA-ul stabilit în procent de 9% în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul Fiscal.

Consideră recurenta că, sunt eronate reţinerile instanţei de fond în sensul în care „valorile pretinselor vânzări trimestriale au fost determinate de către CNAS şi casele de asigurări de sănătate judeţene în absenţa unor criterii sau metode obiective şi transparente, respectiv în baza unor informaţii incomplete sau eronate furnizate de casele judeţene de asigurări de sănătate sau, după caz, de către farmacii sau spitale”.

3.3. Referitor la reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că CNAS a determinat nelegal valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente atribuite reclamantei pentru trimestrul II 2012, prin stabilirea acestei valori în funcţie de preţul cu ridicata din CANAMED şi nu conform valorii de achiziţie a medicamentelor, în conformitate cu Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi preşedintelui CNAS nr.1518/890/2011, recurenta învederează că: (i) pentru medicamentele eliberate în tratamentul ambulatoriu, în sistemul de asigurări sociale de sănătate se suportă din bugetul Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate la nivelul preţului de referinţă care include şi TVA, potrivit art.102 alin.5 din Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012 aprobat prin HG nr.1389/2013 şi Ordinului preşedintelui CNAS nr.615/2010, privind aprobarea metodei de calcul al preţului de referinţă pentru medicamentele cu şi fără contribuţie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu, cu modificările şi completările ulterioare; (ii) pentru medicamentele eliberate în cadrul Programelor naţionale de sănătate se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii la nivelul preţului de decontare care include şi TVA, potrivit Ordinului ministrului sănătăţii nr.1275/2011, privind aprobarea listelor şi preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora, cu modificările şi completările ulterioare; (iii) în unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă medicamentele sunt achiziţionate la un preţ ce nu poate depăşi preţul de CANAMED.

3.4. Referitor la dispoziţia instanţei de fond în sensul în care aceasta obligă CNAS să restituie reclamantei suma de 8.159.918 lei cu titlu de contribuţie trimestrială, recurenta învederează că, raportat la prevederile art. 5 alin.2 din OUG nr.77/2011, contribuţia trimestrială este asimilată obligaţiei fiscale. Astfel, în conformitate cu prevederile alin.1 al aceluiaşi articol, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală administrează contribuţia trimestrială potrivit dispoziţiilor OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin.3 din OUG nr.77/2011 stabilirea, calculul şi declararea la organul fiscal competent a contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, rezultă fără echivoc faptul că CNAS nu a încasat aceste sume, acestea fiind declarate de subiecţii plătitori la ANAF.

4. Apărările formulate în cauză

4.1.Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată S.C. „A” SRL a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

Reclamanta intimată a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond, în mod efectiv, a dispus anularea datelor CNAS în acord cu o jurisprudenţă deja consolidată şi la nivelul instanţei supreme, în sensul că este nelegală includerea TVA în toate valorile cuprinse în datele CNAS, manifestare contrară exigenţelor art. 56 alin.(2) din Constituţie şi Deciziei nr. 39 din 5.02.2013 a Curţii Constituţionale.

În fine, reclamanta intimată a menţionat că reţinerile instanţei de fond în ceea ce priveşte valorile atribuite prin datele CNAS sunt judicioase, urmare a erorilor şi discrepanţelor conţinute, incluzând medicamente care nici nu au fost comercializate în perioada respectivă. Relevantă este şi împrejurarea că susţinerile reclamantei au fost certificate şi prin expertiza efectuată în cauză, astfel că motivele de recurs urmează a fi respinse ca fiind lipsite de temei sau vădit incorecte.

4.2.Intimata-pârâtă ANAF, la rândul său, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului CNAS, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că, în mod corect prima instanţă, primind această excepţie, a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, în cauză, ANAF-DGAMC nefiind emitentul niciunuia dintre actele administrative atacate în cauză şi nici beneficiara sumelor de bani achitate de intimata-reclamantă.

4.3.Intimata DGAMC a formulat note scrise faţă de recursul CNAS, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 15.06.2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse de către recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi raportat la apărările intimaţilor, Înalta Curte constată că recursul promovat în temeiul art. 488 pct.8 Cod procedură civilă este întemeiat numai în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamanta-intimată SC „A” SRL a investit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a actului administrativ emis de pârâta CNAS, reprezentat de adresa nr. DG/1971/31.07.2012, comunicată via e-mail la 02.08.2012, referitoare la contribuţia de clawback pentru Trim. II 2012 şi de restituire a sumelor pretins a fi fost achitate nejustificat, incluse în valoarea totală de 8.159.918 lei, plătită de reclamantă la 27.08.2012 şi respectiv 21.11.2012, cu titlu de contribuţie trimestrială pentru Trim. II 2012, determinată în baza OUG nr. 77/2011.

Prin Sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti (i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, respingând acţiunea în anulare împotriva acesteia, (ii) a admis acţiunea în anularea Datelor CNAS împotriva pârâtei CNAS şi (iii) a obligat CNAS la restituirea sumei achitate de reclamantă cu titlu de taxă clawback în baza Datelor CNAS.

Pentru a dispune în acest sens instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

• ANAF nu este emitenta Datelor CNAS şi, ca urmare, nu are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul cererii introductive.

• Încălcarea obligaţiei legale a CNAS de a determina şi comunica reclamantei valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referinţă (Vitr) - element imperativ prevăzut prin art. 31 alin. (3) şi (4) din OUG Nr. 77/2011;

• Includerea TVA în valorile cuprinse în Datele CNAS, în temeiul art. 31 din OUG nr. 77/2011, este lipsită de temei legal, fiind contrară art. 56 alin. (2) din Constituţie şi Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale a României;

• Valoarea vânzărilor individuale trimestriale atribuite „A” prin Datele CNAS este contrară declaraţiilor contribuabilului, incluzând medicamente care nu au fost comercializate în perioada relevantă sau medicamente expirate; Datele CNAS conţin numeroase erori şi discrepanţe; şi

• Nelegala includere a contravalorii medicamentelor vândute anterior datei de 01.10.2011 în valoarea vânzărilor individuale trimestriale atribuite „A” pentru trimestrul II 2012, contrar art. 9 alin. (1) din OUG nr. 77/2011;

Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta CNAS a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la fiecare dintre considerentele de mai sus, susţinând legalitatea Datelor CNAS şi a manierei în care ar fi acţionat CNAS pentru determinarea acestora.

Răspunzând aşadar punctual, criticilor şi susţinerilor recurentei-pârâte, întemeiate în drept pe prevederile art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că printr-un prim motiv de recurs s-a apreciat de către recurenta CNAS că, în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF DGAMC şi, drept urmare, a respins acţiunea reclamantei-intimate introdusă faţă de acest pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Instanţa de recurs arată că nu sunt întemeiate aceste critici şi ca atare nu pot fi primite.

Este corectă şi în opinia Înaltei Curţi, soluţia primei instanţe cu privire la acest aspect.

Calitatea procesuală pasivă, raportat şi la art.36 din Codul de procedură civilă, presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

În cauza de faţă în mod corect s-a apreciat că pârâta ANAF nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitenta actului administrativ contestat, prin care s-a stabilit contribuţia în sarcina intimatei-reclamante.

Susţinerile recurentei CNAS nu sunt fondate şi în considerarea faptului că, faţă de prevederile legale invocate chiar de recurentă în argumentarea reţinerii calităţii procesual pasive a ANAF, rezultă că această din urmă autoritate are ca atribuţie administrarea creanţelor reprezentând contribuţia clawback, rezultând foarte clar că are obligaţia de a încasa taxa dar şi de a o vira imediat fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din subordinea Ministerului Sănătăţii.

Nefondate sunt şi criticile recurentei-pârâte CNAS vizând legalitatea includerii TVA în cuantumul consumului de medicamente aferent Trim. II 2012, întemeiată pe prevederile art. 31 alin.(5) din OUG nr.77/2011 declarate neconstituţionale.

Înalta Curte constată că argumentul esenţial pentru care prima instanţă a dispus anularea adresei CNAS nr. DG/1971/31.07.2012 îl reprezintă nelegalitatea includerii TVA în toate valorile cuprinse în respectiva adresă, raportat la exigenţele constituţionale (art. 56 alin.2 din Constituţie) mai ales la Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5.02.2013, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.31 alin.(5) din OUG nr. 77/2011, constatându-se că o atare includere a TVA-ului echivalează cu un „impozit la impozit şi este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale”.

Înalta Curte reţine netemeinicia susţinerilor recurentei CNAS şi cu referire la aceste dezlegări ale primei instanţe, în condiţiile în care, prin chiar cererea de recurs se arată şi practic se confirmă împrejurarea că toate valorile vânzărilor de medicamente notificate reclamantei conţin TVA.

În condiţiile în care prin decizia Curţii Constituţionale s-a stabilit că includerea TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport de care se calculează taxa claw-back este neconstituţională, în mod corect prima instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art.157 alin.4 din Constituţia României, dar şi a dispoziţiilor art.11 alin.3 din Legea nr.47/1997, a admis acţiunea formulată de reclamantă motivat de faptul că în mod greşit la stabilirea taxei de claw-back a fost inclusă TVA în valoarea vânzărilor de medicamente, în acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri.

Susţinerea recurentei în sensul că decizia Curţii Constituţionale nu produce efecte în cauza de faţă, nu are fundament legal având în vedere atât dispoziţiile constituţionale dar şi dispoziţiile Legii nr.47/1997(art.3) care prevăd în sarcina instanţei obligaţia de a aplica decizia Curţii Constituţionale începând cu data publicării în Monitorul Oficial în toate procesele aflate pe rol.

Cum actele administrative contestate au fost emise temeiul şi în considerarea dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr.39/2013 şi ţinând seama de caracterul obligatoriu al acestei decizii, pentru instanţa de recurs criticile de nelegalitate invocate în acest sens de către recurenta-pârâtă apar nefondate urmând a fi respinse ca atare.

Nefondate sunt în opinia Înaltei Curţi şi criticile recurentei-pârâte CNAS vizând constatările primei instanţe cu privire la împrejurarea că valorile atribuite prin adresa atacată conţin numeroase erori şi discrepanţe incluzând medicamente care nu au fost comercializate în perioada relevantă sau medicamente expirate, în condiţiile în care expertiza judiciară efectuată în cauză a indicat, fără echivoc, că numeroase medicamente, a căror valoare a fost inclusă în adresa menţionată nu au fost deloc comercializate pe întreaga perioadă de aplicare a OUG nr.77/2011.

Un alt motiv reţinut în sentinţa recurată pentru anularea adresei CNAS atacate, deopotrivă cu justeţe determinat, şi în aprecierea instanţei de recurs, constă în includerea în valoarea consumului trimestrial de medicamente atribuit „A” pentru Trimestrul II 2012 a contravalorii medicamentelor care au fost vândute de „A” şi DAPP reprezentaţi înaintea datei de 01.10.2011 (data intrării în vigoare a OUG nr. 77/2011).

În conformitate cu dispoziţiile imperative ale art.9 alin. (1) din OUG nr. 77/2011, pentru toate medicamentele vândute anterior intrării în vigoare a OUG nr. 77/2011, CNAS trebuia sa stabilească contribuţia trimestrială conform art. 3631 din Legea nr. 95/2006 (introdus prin OUG nr. 104/2009) şi a legislaţiei secundare relevante, nefiind incidente aşadar prevederile OUG nr. 77/2011.

Contrar susţinerilor recurentei se reţine aşadar că prin actul emis, au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) sub aspectul includerii în valoarea pretinsului consum al unor medicamente care nu au fost disponibile pe piaţă în perioada 01.10.2011-30.06.2013, neregăsindu-se în declaraţiile de disponibilitate depuse de „A” la CNAS.

Nefondate sunt şi criticile recurentei-pârâte CNAS vizând pretinsa greşită apreciere a primei instanţe în sensul încălcării de către autoritatea pârâtă a obligaţiei sale de a determina şi comunica reclamantei intimate valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referinţă (Vitr). Instanţa de recurs, constată că judecătorul fondului a motivat judicios şi în manieră cuprinzătoare elementele de fapt dar şi prevederile legale, în raport de care (art. 31 alin.(3) şi (4) şi art. 5 alin.(7) din OUG nr. 77/2011) a reţinut că Vitr nu a fost determinată şi nu a fost comunicată de către recurentă în termenul legal prevăzut şi nici măcar inclus în actul atacate, astfel că emiterea adresei supusă controlului de legalitate în prezenta cauză, incompletă, a condus nemijlocit la vătămarea recurentei-reclamante, aflată în imposibilitatea de a determina cu acurateţe, de a calcula şi plăti contribuţia stabilită prin OUG nr.77/2011.

Înalta Curte reţine însă că sunt întemeiate criticile recurentei pârâte în ceea ce priveşte obligarea acesteia la restituirea sumei de 8.159.918 lei, cu titlu de contribuţie trimestrială.

Înalta Curte a statuat deja în practica sa (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1537/19 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia contencios administrativ şi fiscal, depusă în dosarul de recurs), în raport de asimilarea contribuţiei clawback cu o obligaţie fiscală, faţă şi de prevederile art. 9 alin.(10) din OUG nr.77/2011, potrivit cu care, procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut de alin.(8) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului sănătăţii în sensul că eventuala restituire a sumelor achitate în plus sau nelegal, se poate face numai potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală şi cu respectarea reglementărilor în vigoare privind rambursarea sumelor de la buget, autoritatea recurentă CNAS neavând, în mod evident, atribuţii şi competenţe în ceea ce priveşte restituirea taxei.

Concluzionând, aşadar, faţă de toate cele sus-arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul CNAS , va casa sentinţa recurată şi în rejudecare, admiţând în parte acţiunea reclamantei va înlătura obligarea pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la restituirea sumei de 8.159.918 lei, cu titlu de contribuţie trimestrială, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 217 din 30.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC „A” SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Înlătură obligarea pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la restituirea către reclamantă a sumei de 8.159.918 lei cu titlu de contribuţie trimestrială.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 04 noiembrie 2016.