Scope of judicial incompatibility: exclusion of prior rulings on similar causes with identical legal issues under Art. 42(1)(1) New Civil Procedure Code

Incompatibilitate. Condiţii pentru incidenţa dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Participanţii la procesul civil

Index alfabetic : incompatibilitate

NCPC, art. 42 alin. (1) pct. 1

Motivul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează ipoteza în care judecătorul şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare.

Ca atare, nu se poate reţine incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. atunci când judecătorul a soluţionat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept, acest motiv de incompatibilitate nesubzistând nici chiar în ipoteza unor cauze aproape identice.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1506 din 27 septembrie 2016

Prin contestaţia înregistrată la 03.10.2013 pe rolul Tribunalului Bihor, Secţia I civilă, A. a chemat în judecată pe intimata B. SA, solicitând anularea deciziei nr. 248/04.09.2013 de încetare a contactului individual de muncă şi reintegrarea în funcţia şi pe postul deţinute anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu indicele de inflaţie şi cu celelalte drepturi, de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 549/LM/24.06.2014, Tribunalul Bihor, Secţia I civilă a respins contestaţia.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 11.09.2015, Curtea de Apel Oradea, Secţia I Civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de A. cu privire la completul de judecată format din doamnele judecător C. şi D., iar prin decizia civilă nr. 1045/A/25.11.2015 a respins ca nefondat apelul.

Împotriva încheierii din 11.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, Secţia I civilă, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În susţinere, a arătat că în mod nelegal curtea de apel i-a respins cererea de recuzare, reţinând că, întrucât doamnele judecător recuzate s-au pronunţat prin decizia civilă nr. 388/01.10.2014 a Curţii de Apel Oradea, Secţia I civilă într-un alt dosar, care privea o altă parte, nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.

În continuare, a evocat considerentele deciziei sus-menţionate şi a subliniat că acestea relevă faptul că doamnele judecător şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia pe care o vor pronunţa în cauză.

Totodată, a subliniat că, în opinia sa, art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. vizează antepronunţarea judecătorului cu privire la speţa dedusă judecăţii, atunci când lasă să se înţeleagă ce soluţie va pronunţa.

Or, în speţă, este evident că doamnele judecător recuzate îşi vor menţine opinia clară şi fără echivoc exprimată în cuprinsul deciziei nr. 388/01.10.2014, potrivit căreia reorganizarea activităţii intimatei a avut în vedere un ansamblu cumulat de motive care au justificat măsura desfiinţării posturilor, aspectele invocate de contestatoare nefiind de natură a înlătura cauza reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.

La 08.02.2016, intimata B. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C.proc.civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit la 07.04.2016 şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, recurenta a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.

Înalta Curte reţine că aceste critici nu se circumscriu motivului de casare indicat în mod expres de recurentă, însă pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., aşa încât excepţia nulităţii recursului invocată de intimată se dovedeşte a fi neîntemeiată.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ. vizează neregularităţi de ordin procedural, sancţionate cu nulitatea.

Recurenta a susţinut că în mod nelegal curtea de apel i-a respins cererea de recuzare, reţinând că, întrucât doamnele judecător C. şi D. s-au pronunţat prin decizia civilă nr. 388/01.10.2014 a Curţii de Apel Oradea, Secţia I civilă într-un alt dosar, care privea o altă parte, nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Aşadar, acest motiv de incompatibilitate vizează ipoteza în care judecătorul şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare.

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. atunci când judecătorul a soluţionat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept, acest motiv de incompatibilitate nesubzistând nici chiar în ipoteza unor cauze aproape identice.

Aşa fiind, încheierea atacată este legală, criticile invocate de recurentă nefiind apte să conducă la casarea acesteia.

Faţă de considerentele anterior expuse şi având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este una controversată, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (6) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul.