Appeal for annulment against clarification ruling inadmissible as remedy unavailable.

Contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea cererii privind lămurirea dispozitivului. Inadmisibilitate.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Contestația în anulare.

Index alfabetic : lămurirea dispozitivului

-admisibilitate

C.proc.civ. din 1865, art. 317, 318

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art.317 - 318 din Codul de procedură civilă din 1865, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispoziţiile legale menţionate și, totodată, nu poate fi îndreptată decât împotriva hotărârilor expres indicate în textele legale, respectiv cele pronunțate în recurs sau în apel, neputând fi extinsă, prin analogie, la alte hotărâri.

Prin urmare contestația în anulare formulată împotriva deciziei prin care a fost soluţionată o cerere privind lămurirea dispozitivului, este inadmisibilă.

Secția I civilă, decizia nr.223 din 1 februarie 2017

Prin decizia nr.3421 din 18.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr.438/A din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă la data de 5.05.2016, petentul A. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr.3421 din data de 18.06.2013 și a încheierii din 5.05.2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, respectiv a deciziei nr.438/A din data de 29.11.2012 a Curții de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie și a sentinţei nr.1396 din data de 27.06.2012 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.

Prin decizia nr.1648 din 27.09.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă a

respins cererea petentului A., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr.3421 din data de 18.06.2013 şi a încheierii de şedinţă din 5.05.2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr.438/A din data de 29.11.2012, Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr.1396 din data de 27.06.2012, Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.

Instanţa a reţinut că dispozitivul celor două hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conţine elemente contradictorii, care să impună clarificări sau interpretări, întrucât prin decizia nr.3421 din data de 18.06.2013 s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr.438/A din data de 29.11.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar prin încheierea din 5.05.2015 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A. în ceea ce priveşte decizia menţionată mai sus.

Totodată, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiilor pronunţate în dispozitiv nu intră sub incidenţa procedurii prevăzute de art.2811 C.proc.civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Prin cererea de lămurire, petentul a invocat faptul că prima instanţă nu a identificat faptele care au constituit obiectul litigiului şi a aplicat greşit dispozițiile Legii nr. 58/1974. De asemenea, a solicitat ca instanţa să califice acţiunea de fond ca fiind una în realizare şi să dispună punerea în drepturi a acestuia în ceea ce priveşte proprietatea asupra terenului de 490 mp şi cota de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti.

Or, aceste solicitări vizează fondul litigiului, neputând fi supuse analizării pe calea procedurii reglementate de art.2811 C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., care a solicitat, în temeiul art.317 alin.1 pct.2 C.proc.civ., analizarea cererii privind lămurirea dispozitivului, ce a fost supusă judecăţii la data de 27.09.2016.

În motivare, contestatorul a arătat că procesul s-a desfăşurat necorespunzător încă de la tribunal, fără respectarea dispoziţiilor art.271 - 273 C.proc.civ., care consfinţesc învoiala părţilor, prin pronunţarea unei hotărâri de expedient.

Tranzacţiile între părţile contractante au puterea unei sentinţe neapelabile, conform art.1711 şi următoarele din vechiul Cod civil.

În cererea soluţionată prin decizia contestată, petentul a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lămurească faptul că acţiunea supusă judecaţii este o acţiune în realizare.

În continuare, contestatorul a invocat prevederile art.551 din noul Cod civil, cu referire la drepturile reale.

Interpretarea greşită de către tribunal a părţilor care trebuie să stea în proces a condus la pronunţarea unor hotărâri fără putere de lucru judecat, care pot fi modificate sau desfiinţate prin hotărârea finală, iar Înalta Curte are autoritatea de a invalida toate deciziile anterioare, care nu mai au efect juridic.

Hotărârea pronunţată la data de 27.09.2016, contestată, este nelegală, deoarece: nu s-au reţinut corect cele susţinute în şedinţa din 27.09.2016; s-a dispus declinarea competenţei, prin respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, fără niciun temei; hotărârea emisă de o instanţă superioară trebuie executată de către instanţele inferioare şi erau necesare îndrumări ale instanţei supreme pentru îndreptarea greşelilor; nu s-a respectat art.61 din noul Cod Civil.

Contestatorul a mai arătat că înscrisul sub semnătura privată, a cărui semnătura a fost recunoscută de partea adversă, face deplina dovada, ca şi cel autentic, în ce priveşte autenticitatea semnăturii, conform art.1177 şi art.1178 din vechiul Cod civil. Terenul de 490 m.p. şi 1/3 din imobilul cumpărat la 08.07.1974, se află în Bucureşti şi este în posesia şi folosinţa contestatorului, care, însă, nu îi poate da şi o folosinţă economică, deoarece nu este clarificată situaţia juridică a acestuia.

Contestatorul a solicitat pronunţarea unei decizii privind existenţa dreptului său, pentru stingerea litigiului.

Contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Ca urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art.317 - 318 C.proc.civ., contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispoziţiile legale menţionate, neputându-se invoca în susţinerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speţă, contestatorul A. a formulat critici generice prin care, în esență, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul în care a fost soluţionată cauza de către instanţa care a pronunţat decizia contestată, precum şi de către celelalte instanţe, considerând că hotărârile pronunţate sunt nelegale.

Însă, aceste susţineri dezvoltate cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare nu pot fi încadrate în ipoteza reglementată de art.317 alin.(1) pct.2 C.proc.civ., invocat ca temei de drept, şi nici în celelalte cazuri prevăzute de art.317 şi art.318 C.proc.civ., întrucât aceste critici nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de normele legale enunţate.

Argumentele formulate sunt, aşa cum s-a reţinut în precedent, nemulţumirile părţii referitoare la judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestaţiei în anulare.

Faţă de cele ce preced, în cauză nu sunt întrunite cerinţele de aplicare a prevederilor art.317-318 C.proc.civ., contestaţia în anulare fiind inadmisibilă.

Totodată, prezenta contestaţie în anulare a fost formulată împotriva deciziei nr.1648 din 27.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, hotărâre prin care a fost soluţionată o cerere privind lămurire dispozitiv.

Or, calea de atac a contestaţiei în anulare nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte hotărâri decât cele expres indicate de textele art.317-318 C.proc.civ. (pronunţate în recurs sau în apel), aşa încât şi din această perspectivă contestaţia în anulare este inadmisibilă.