Tax interdiction jurisdiction fixed by domicile at filing under NCPC Art. 936 despite subsequent change of address

Conflict negativ de competență. Cerere de punere sub interdicție. Schimbarea domiciliului intimatei ulterior introducerii acțiunii. Declinare de competență în favoarea instanței în circumscripția căreia se află noul domiciliu al părții. Competența instanței învestite inițial de a soluționa cererea.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic : cerere de punere sub interdicție

-domiciliu

-declinare de competență

NCPC, art. 107, art. 114, art. 172, art. 936

NCC, art. 87, art. 91, art. 168, art. 170

Competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect punerea sub interdicție revine, în temeiul art. 936 C.proc.civ., instanței în a cărei raza teritorială se afla, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.

Împrejurarea că, ulterior datei formulării cererii de chemare în judecată, intimata şi-a schimbat domiciliul, nu are niciun efect în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 107 alin. (2) C.proc.civ., care prevăd că "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul”. Din interpretarea acestui text de lege, reiese că schimbarea domiciliului intimatei nu poate determina declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află noul domiciliu/noua reşedinţă a acesteia, schimbarea ulterioară a reşedinţei sau a domiciliului neputând avea efecte decât asupra locului citării părții, conform dispoziţiilor art. 172 C.proc.civ., instanţa iniţial învestită rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Secția I civilă, decizia nr. 511 din 17 martie 2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 07.06.2016, petenta A. a solicitat instanței punerea sub interdicție a intimatei B. și numirea sa în calitate de tutore. Petenta a mai solicitat numirea sa în calitate de curator al intimatei până la punerea sub interdicție a acesteia în vederea ridicării drepturilor bănești cuvenite intimatei.

În motivarea cererii, petenta a arătat că intimata este mama sa și de aproximativ 2 ani de zile manifestă un comportament anormal din cauza afecțiunilor psihice de care suferă aceasta. Petenta a precizat că intimata nu se mai preocupă de treburile gospodărești, are schimbări bruște de atitudine și depresii severe frecvente.

A mai precizat că intimata, mama sa, a divorțat în mod amiabil de tatăl său și fiind manipulată de acesta dorește să renunțe la toate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei în favoarea acestuia și chiar a formulat plângeri la poliție împotriva petentei prin care s-a plâns că a fost agresată fizic de fiica sa deși acest fapt nu corespunde realității.

În drept a invocat dispozițiile art. 164, art. 170 și art. 167 C.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6742 din 12.10.2016, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, argumentând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 936 C.proc.civ. cererea de punere sub interdicție judecătorească se soluționează de instanța de tutelă

în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Cu referire la noțiune de „domiciliu”, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 87 C.civ., domiciliul persoanei fizice se află acolo unde acesta declară că își are locuința principală, iar schimbarea domiciliului operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc cu intenția de a avea acolo locuința principală.

În prezenta cauză, pârâta are domiciliul în comuna Podul Turcului unde a și efectuat mutația, fapt probat prin mențiunile efectuate de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor - Consiliul Local al Comunei Podul Turcului. Instanța a constatat că localitatea Podul Turcului se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Podul Turcului.

Or, în această situaţie, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii, față de dispozițiile art.

936 C.proc.civ., aparţine Judecătoriei Podul Turcului şi nu Judecătoriei Galaţi.

Prin încheierea din 1.02.2017, Judecătoria Podu Turcului a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, reclamanta A. a învestit Judecătoria Galaţi cu soluţionarea unei acţiuni civile, având ca obiect punerea sub interdicţie a intimatei B. şi numirea sa în calitate de tutore.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 07.06.2016, reclamanta a indicat ca domiciliul al intimatei ca fiind în municipiul Galaţi, aspect ce rezultă şi din copia actului de identitate anexată în acest dosar.

Intimata B. a depus prin apărător o copie a cărţii sale de identitate, cu menţiunea că aceasta are reşedinţa începând cu data de 27.06.2016 în comuna Podu Turcului, judeţul Bacău.

În astfel de litigii, potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 936 C.proc.civ.: „cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.”

Aşa fiind, din cele trei elemente de determinare a competenţei teritoriale, reclamanta a furnizat unul singur, respectiv adresa domiciliului intimatei, or, orice modificare de domiciliu sau domiciliu ales după sesizarea unei instanţe nu este de natură a conduce la schimbarea competenţei instanţei deja învestite.

O atare soluţie este justificată pe deplin şi de necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competenţă impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale reclamantului.

Astfel, împrejurarea că ulterior depunerii acţiunii, intimata şi-a ales o altă reşedinţă, respectiv în comuna Podu Turcului, nu poate determina în mod automat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe, respectiv Judecătoriei Podu Turcului.

De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 1352 din 2.04.2014.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 133 pct. 2 şi 135 alin. (1) C.proc.civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție a unei persoane majore, desemnarea unui tutore al acesteia și autorizarea săvârșirii de către tutore a unui act de dispoziție, fiind incidente dispozițiile art. 168, art. 170 C.civ., art. 114 alin. (1), art. 936 rap. la art. 94 lit. a) C.proc.civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 168 C.civ. „Soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă”, iar, potrivit art. 170 C.civ., „prin hotărârea de punere sub interdicţie se desemnează şi un tutore al persoanei ocrotite”.

Potrivit art. 936 C.proc.civ., „Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.”, iar, conform art. 114 C.proc.civ., cu denumirea marginală „Cereri în materie de tutelă şi familie „(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.

Art. 94 C.proc.civ. prevede că „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă: a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”.

Prin urmare, dispozițiile art. 936 C.proc.civ. instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în materia punerii sub interdicție cu privire la o persoană majoră.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 C.civ. potrivit căruia „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta

declară că îşi are locuinţa principală”.

De asemenea, art. 91 din acelaşi cod prevede că „Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.”.

Reiese că, în speță, domiciliul pârâtei este cel care figurează în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a şi locuit efectiv la data sesizării instanţei.

Conform copiei din buletinul de identitate al intimatei, aflată la dosarul Judecătoriei Galaţi, intimata avea domiciliul, la data sesizării instanţei, 07.06.2016, în municipiul Galaţi, pe raza teritorială a Judecătorie Galaţi. Aceasta şi-a schimbat, la data de 28.06.2016, ulterior sesizării instanţei, domiciliul, stabilindu-se în comuna Podu Turcului, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate în cartea de identitate a intimatei.

De altfel, la data sesizării instanţei, intimata domicilia în municipiul Galaţi, astfel cum rezultă din menţiunile din adeverinţa eliberată de Asociaţia de proprietari nr. x, conform cărora aceasta a locuit în Galaţi până la data de 15.06.2016.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută prin raportare la data formulării acţiunii, respectiv 07.06.2016, iar nu ulterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce priveşte domiciliul părţilor în cauză, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 107 alin. (2) C.proc.civ., care prevăd că "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul”.

Prin urmare, prevederile art. 936 C.proc.civ. coroborate cu cele ale alin. (2) al art. 107 din acelaşi cod reglementează expres momentul determinării instanţei competente, respectiv acela al sesizării instanţei, astfel că, în situaţia de faţă, sunt nerelevante orice schimbări ulterioare referitoare la domiciliul intimatei.

Împrejurarea că ulterior datei formulării cererii de chemare în judecată intimata şi-a schimbat domiciliul nu are niciun efect cât priveşte determinarea instanţei competente, din înscrisurile de la dosar rezultând că partea a avut domiciliul pe raza municipiului Galaţi până la data de 27.06.2016, sesizarea Judecătoriei Galaţi fiind făcută anterior, la data de 07.06.2016.

Ca atare, din interpretarea dispoziţiilor art. 107 C.proc.civ., schimbarea domiciliului intimatei, domiciliu care a atras competenţa unei anumite instanţe, cum este în cazul de faţă, nu poate determina declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află noul domiciliu/noua reşedinţă a acesteia, astfel că schimbarea ulterioară a reşedinţei sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispoziţiilor art. 172 C.proc.civ., instanţa iniţial învestită rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, ca instanță în raza căreia se afla, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.