European Arrest Warrant: Temporary Surrender Requires Exact Duration Agreement; Indefinite Request Fails Res Judicata

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 58, art. 105, art. 112

În conformitate cu art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, precum şi cu art. 105 din aceeaşi lege, predarea temporară a persoanei solicitate se realizează pentru o durată stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară română de executare. Instanţa de judecată, ca autoritate judiciară română de executare, nu poate dispune predarea temporară, în cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu determină, în mod exact, durata predării temporare.

În ipoteza în care instanţa de judecată a dispus prin hotărâre definitivă executarea mandatului european de arestare şi a amânat predarea persoanei solicitate, cererea autorităţii judiciare emitente de predare temporară până la finalizarea tuturor procedurilor privind infracţiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare, cu estimarea duratei acestora şi cu precizarea că autoritatea judiciară emitentă va informa autoritatea judiciară română de executare în cazul prelungirii procedurilor, nu îndeplineşte condiţia privind determinarea exactă a duratei predării temporare şi echivalează cu o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate, soluţionată prin hotărârea definitivă de executare a mandatului european de arestare şi amânare a predării, care are autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1582 din 27 decembrie 2016

Prin sentinţa nr. 157/F din 8 decembrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea formulată de National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 15 septembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti cererea formulată de National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie, având ca obiect predarea temporară a persoanei condamnate A., aflată în Penitenciarul Ploieşti.

Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 4 septembrie 2015 de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, respectiv Tribunalul Magistraţilor Birmingham, şi predarea persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, sub puterea mandatului de arestare preventivă din 10 septembrie 2015, emis de Judecătoria Piteşti.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare, nu a renunţat la regula specialităţii şi s-a constatat că aceasta este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 103 alin. (8) - (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile şi emiterea mandatului de arestare, ce se va executa conform art. 107 alin. (3) teza finală din acelaşi act normativ.

Prima instanţă a mai constatat că motivul pentru care s-a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată A. este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

În prezent, aceasta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinţei penale nr. 301 din 9 februarie 2016, mandat de executare din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Piteşti.

Analizând temeinicia cererii, curtea de apel a apreciat că, în realitate, autorităţile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent şi de scurtă durată, ci pentru cercetare şi judecare.

În altă ordine de idei, potrivit art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

Potrivit art. 58 alin. (4) la care fac trimitere dispoziţiile art. 112 şi art. 105 alin. (2) al aceleiaşi legi, în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare.

În condiţiile arătate anterior, s-a apreciat că noua sesizare este de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată şi judecată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut şi obiectul dosarului Curţii de Apel Piteşti şi asupra căruia s-a pronunţat instanţa prin sentinţa menţionată, în sensul amânării predării, aspect în raport cu care, în opinia primei instanţe, admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menţionate anterior.

Împotriva sentinţei nr. 157/F din 8 decembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie procurorul.

În esenţă, reprezentantul Ministerului Public a considerat că în mod greşit Curtea de Apel Piteşti a respins cererea autorităţilor britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate A., hotărârea bazându-se, în special, pe existenţa unei identităţi între această cerere formulată de autorităţile britanice şi cauza care a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, prin care a fost amânată predarea persoanei solicitate A.

Mai mult, pentru cele două instituţii, respectiv predarea temporară şi amânarea predării, Legea nr. 302/2004 prevede proceduri şi reglementări distincte de soluţionare. Or, motivul invocat de instanţa de fond ar fi absenţa unui termen pentru care predarea temporară este solicitată, dar din înscrisurile oficiale depuse la dosar rezultă că autorităţile britanice au comunicat un termen de 12 luni în care să se poată efectua cercetări, termen pe care îl consideră rezonabil în raport cu faptul că persoana solicitată ar fi săvârşit pe teritoriul Marii Britanii o infracţiune de omor pentru care normal cercetările necesită o anumită durată, iar tergiversarea acestora ar putea compromite chiar ancheta penală.

Prin urmare, a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 112 şi art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, admiterea cererii formulate de autorităţile britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate A.

Contestaţia formulată de procuror este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de contestaţie invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că art. 58 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 302/2004 la care fac trimitere dispoziţiile art. 112 arată că: „(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

(4) Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.”

Totodată, conform prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.”

În contextul textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că motivul pentru care Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 129/F din 17 septembrie 2015, a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată A. este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

În prezent, aceasta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinţei penale nr. 301 din 9 februarie 2016, mandat de executare din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Piteşti.

În această ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, pornind de la conţinutul adresei înaintate Curţii de Apel Piteşti, prima instanţă a făcut demersuri suficiente la autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare - Biroul SIRENE Marea Britanie, Tribunalul Magistraţilor Birmingham, Biroul SIRENE România - pentru a comunica instanţa sau unitatea de parchet care solicită predarea persoanei solicitate, durata până la care solicită predarea temporară şi motivele concrete ale acesteia, respectiv actele procedurale care justifică predarea temporară şi care urmează a fi efectuate de organul judiciar, perioada pentru care se solicită predarea, inclusiv data în concret până la care este necesară predarea temporară, precum şi garanţiile că până la data indicată ca fiind necesară predării temporare autorităţile britanice vor returna persoana solicitată autorităţilor judiciare din România în vederea continuării executării pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 301/2016, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Răspunsul primit de la Biroul SIRENE Marea Britanie a fost în sensul celor conţinute în sesizare. Biroul SIRENE România a comunicat că nu deţine informaţii cu privire la predarea temporară a persoanei menţionate, iar instanţa emitentă a mandatului european de arestare nu a comunicat niciun răspuns.

Verificând actele aflate la dosar, în raport de conţinutul solicitării adresate Curţii de Apel Piteşti - în care se menţionează că persoana solicitată urmează „să fie readusă în România pentru a ispăşi sentinţa rămasă, de îndată ce este posibil şi după ce toate procedurile cu privire la infracţiunea pentru care a fost solicitată extrădarea au fost finalizate. (…) Se anticipează că procedurile se vor încheia în termen de 12 luni de la predarea sa către autorităţile din Regatul Unit. În cazul în care se preconizează că procedurile vor dura mai mult, veţi fi informat cât mai curând posibil şi veţi primi detalii asupra calendarului revizuit.” -, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că este imperios necesar ca, atunci când se solicită predarea temporară, ambele părţi să cadă de acord asupra duratei concrete efective pentru care aceasta să aibă loc, indiferent de motivul necesităţii prezenţei în faţa autorităţilor judiciare solicitante.

Or, atât autoritatea judiciară emitentă, cât şi National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie nu au indicat acest aspect, punând în imposibilitate instanţa română de a fi de acord cu durata respectivă, care este inexistentă.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că autorităţile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent şi de scurtă durată, ci pentru cercetare şi judecare, aproximând un termen de 12 luni pentru derularea procedurilor, preconizând posibilitatea prelungirii acestuia, fără a-l putea determina şi preciza în mod concret.

Pe de altă parte, cum instanţa s-a pronunţat prin sentinţa penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, în sensul amânării predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel după cum a reţinut şi prima instanţă, constată că admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menţionate anterior, noua sesizare fiind de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată şi judecată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut şi obiectul dosarului Curţii de Apel Piteşti şi asupra căruia s-a pronunţat instanţa prin sentinţa ­menţionată, în sensul amânării predării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de procuror împotriva sentinţei nr. 157/F din 8 decembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul persoană solicitată A.