Execution of dual European Arrest Warrants: refusal grounds and suspension of surrender due to pending domestic criminal proceedings

Decizia nr. 798/2016

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89/F din data de 09 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 21 ianuarie 2016, de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Franța) și la data de 28 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris (Franța), față de persoana solicitată A.

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului penal nr. x/3/2014* al Tribunalului București, secția I penală (aflat în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 457 din 29 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală), iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut măsura arestării luată față de persoana solicitată A. și s-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu de la 27 aprilie 2016 la zi.

Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 27 aprilie 2016, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Franța privind existența a 2 mandate europene de arestare emise de către autoritățile judiciare din Bordeaux (Franța) și de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris (Franța) față de numitul A.

Primul mandat a fost emis la data de 21 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Franța), pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup infracțional în vederea pregătirii unui delict - escrocherie în grup organizat, prevăzute de art. 450-1, alin. (1), alin. (2), 450-3, 450-5 C. pen. francez, escrocherie în grup organizat, tentativă și complicitate, prevăzute de art. 121-6, 121-7, 121-6, 313-2 al 1, 132-71, 313-7, 313-8 C. pen. francez.

Al doilea mandat a fost emis la data de 28 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris (Franța), reținându-se săvârșirea infracțiunilor de tentativă la escrocherie în bandă organizată și escrocherie în grup organizat, prevăzute de art. 121-1, 121-5, 313-2, 313-3, 313-7 și 313-8 C. pen. francez, tentativa de spălare de bani în grup organizat și spălare de bani în grup organizat, prevăzute de art. 121-1, 121-5, 324-1, 324-2, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8 C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată a participat la un grup infracțional în vederea pregătirii unui delict - escrocherie în grup organizat la nivel internațional, care a avut ca scop pregătirea de escrocherii cu transferuri bancare de același tip, care presupunea repartizarea sarcinilor în fiecare țară în care tranzitau fondurile deturnate, utilizarea societăților «ecran» sau care le confereau un nume în străinătate, recurgerea la conturi bancare ale terților pentru transferuri rapide ale fondurilor deturnate, fabricarea și producerea documentelor justificative false pentru pretinse tranzacții comerciale în vederea acoperirii transferurilor obținute fraudulos. Numărul mare de documente descoperite în raport cu afacerea pe suporturile informatice ale lui A. a demonstrat rolul său activ în escrocherii printr-o participare activă și profiturile financiare mari realizate de el.

De altfel, s-a mai reținut că, „în cursul lunii februarie și martie 2013 la Paris, pe teritoriul francez, Societatea B., filială a Grupului C., a fost victima unei escrocherii în grup organizat. Un individ care se dădea drept președintele unei societăți a intrat în contact telefonic cu o angajata interimara din serviciul contabilitate al furnizorului, i-a câștigat încrederea explicându-i că trebuia să facă transferuri bancare în cadrul unei operații ultra confidențiale de achiziție de societăți, determinând-o, astfel, să facă, între 4 februarie și 5 martie 2013, 37 de ordine de transfer bancar în sumă totală de 32.327.703 de euro în beneficiul conturilor bancare deschise în străinătate, mai exact în China, la Hong Kong. Faptele nu au încetat decât atunci când escrocul a cerut să se efectueze alte viramente bancare spre o societate românească, SC D. SRL, care făcea parte dintr-o rețea de spălare de bani, potrivit informațiilor băncii.

S-a reținut că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatelor europene de arestare, au corespondent în legislația penală română, ca infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat (prevăzută de art. 367 C. pen.) și, respectiv, de înșelăciune (prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.).

Totodată, instanța de fond a constatat că, deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare franceze pentru efectuarea urmăririi penale, nu este incident nici un motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 27 aprilie 2016, până la data de 26 mai 2016, pe numele acesteia fiind emis mandatul de arestare nr. 20 (EAW - provizoriu) din 27 aprilie 2016.

S-a mai constatat, în urma verificărilor efectuate, că persoana solicitată, A., a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din data de 30 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Prin sentința penală nr. 457 din 29 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014* (dosar aflat în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru judecarea apelurilor declarate de inculpații A. și E.), inculpatul A., a fost condamnat în primă instanță, la o pedeapsă principală rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (4 acte materiale), spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 565/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (3 acte materiale), uz de fals, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (8 acte materiale), și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (2 acte materiale). Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, îndreptate împotriva persoanelor vătămate F., G., H. și SC I. SA, nu sunt nici pe departe aceleași cu cele ce au prilejuit emiterea mandatului european de arestare pe numele persoanei solicitate A., comise în dauna unor societăți bancare franceze (mai precis J.) și firme franțuzești (societățile K. și B., filială a Grupului C.).

Împotriva sentinței penale nr. 89/F din data de 09 mai 2016 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată A., la data de 14 mai 2016 (data poștei).

Motivele contestației au fost expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile franceze, pe o perioadă de 30 de zile.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.

În prezenta cauză, primul mandat a fost emis la data de 21 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Franța), iar al doilea mandat la data de 28 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris (Franța).

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatelor europene de arestare emise la data de 21 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Franța), respectiv la data de 28 ianuarie 2016 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris (Franța), astfel cum sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În cuprinsul celor două mandate de arestare preventivă, se menționează că au avut ca temei mandate de arestare preventivă naționale din 10 noiembrie 2015 și, respectiv, 20 august 2015. Este vorba, deci, de măsuri preventive dispuse de judecătorii francezi după punerea în libertate a inculpatului.

Din actele și lucrările dosarului, se constată că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, respectiv săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup infracțional în vederea pregătirii unui delict - escrocherie în grup organizat, prevăzute de art. 450-1, alin. (1), alin. (2), 450-3, 450-5 C. pen. francez, escrocherie în grup organizat, tentativă și complicitate, prevăzute de art. 121-6, 121-7, 121-6, 313-2 al 1, 132-71, 313-7, 313-8 C. pen. francez și săvârșirea infracțiunilor de tentativă la escrocherie în bandă organizată și escrocherie în grup organizat, prevăzute de art. 121-1, 121-5, 313-2, 313-3, 313-7si 313-8 C. pen. francez, tentativa de spălare de bani în grup organizat și spălare de bani în grup organizat, prevăzute de art. 121-1, 121-5, 324-1, 324-2, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8 C. pen. francez, se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiției dublei incriminări.

Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013) ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

În fine, având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile franceze, apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei și soluționării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile statului emitent.

Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent.

Totodată, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum și dreptul de a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile art. 104 din legea specială.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Astfel, având în vedere că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. x/317/2015 în calea de atac a apelului, dosar care se află în fața Curții de Apel București. secția a II-a penală, până la soluționarea definitivă a cauzei, Înalta Curte consideră că instanța de fond a apreciat justificat că se impune amânarea predării persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, în situația în care persoana solicitată este „cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen”.

În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 89/F din data de 09 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, pentru contestatorul persoană solicitată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba ebraică se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 89/F din data de 09 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției iar onorariul interpretului de limba ebraică se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2016.